287 matches
-
Dacia de nord. În timpul împaratului Gallienus (253-268) o parte a Legiunii a V-a Macedonica a fost dislocată în alte regiuni de graniță ale Imperiului, spre a stăvili invazia popoarelor năvălitoare. După anul 260 situatia în Dacia devine critică; urmele epigrafice dispar, iar cele literare vorbesc de "amissio Daciae" ("pierderea Daciei"). Împăratul Aurelian (270-275) a restabilit temporar autoritatea asupra provinciei Dacia, pentru a retrage apoi definitiv trupele și administrația romană prin anii 274-275. Cu acea ocazie, Legiunea a V-a Macedonica
Legiunea a V-a Macedonica () [Corola-website/Science/306993_a_308322]
-
În centrul sălii este expusă statuia colosală a trofeului, inscripția și friza cu arme. Celelalte exponate sunt constituite de colecțiile ceramice (vase aparținând culturii Hamangia, ceramică getică, amfore grecești, romane și bizantine), opaițe, unelte, podoabe, fragmente de apeducte, sculptură, documente epigrafice. Lecturi suplimentare
Tropaeum Traiani () [Corola-website/Science/302238_a_303567]
-
și instrumentarul specific ocupațiilor principale, care se află în afara gospodăriilor, cum sunt: cramele, conacele de deal, povernele etc. Sectorul al treilea înfățișează istoria pomiculturii și viticulturii din România, din cele mai vechi timpuri până în prezent, pe baza dovezilor arheologice, numismatice, epigrafice, documentelor istorice etc. Cele mai numeroase construcții aflate în muzeul pomiviticol în aer liber datează din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Conacul Goleștilor, construit în 1640, este monument istoric, restaurat
Muzeul Viticulturii și Pomiculturii () [Corola-website/Science/331318_a_332647]
-
răzvrătita împotriva catolicismului în anul 1451 sau după alte opinii biserică a fost dărâmată la începutul secolului al XVI-lea din porunca domnitorului Bogdan al III-lea al Moldovei (1504-1517), prigonitorul catolicilor din Moldova. . Nu există însă documente sau mențiuni epigrafice care să ateste perioadă construirii sale. Totuși, cercetările arheologice efectuate aici în anul 1984 au scos la iveală ruinele unei biserici mai vechi, din lemn, pe temelie de piatră nelegata cu mortar, construită la sfârșitul secolului al XIV-lea. Cu
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Siret () [Corola-website/Science/317434_a_318763]
-
străine, greu accesibile specialiștilor noștri), prezentări de manifestări stiințifice românești și internaționale, cronici de descoperiri monetare, dări de seamă despre numismatica din alte țări, rezumate în volume de congrese stiințifice, necroloage și medalioane omagiale, articole de popularizare. Contribuții arheologice Contribuții epigrafice Contribuții numismatice Abrevieri
Gheorghe Poenaru-Bordea () [Corola-website/Science/315110_a_316439]
-
de ce ei au făcut așa și nu altfel. Și azi primim din galaxii mesajele navelor cosmice lansate de oameni, Înaintea cataclismului planetar și nu le putem descifra. Și azi repetăm, copiem utilajele și instalațiile ce le-am găsit În documentele epigrafice lăsate În siguranță de strămoșii noștri umanoizi. Suntem mulți, vorbim aceeași limbă de la un capăt la celălalt al planetei, dar suntem atât de puțin atenți cu noi Înșine. Ne Închipuim mereu, că dacă noi am scăpat din cataclism suntem superiori
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
uzurpat de către Sobekhotep al III-lea. Cel mai semnificativ document al lui Wegaf este o stela cintrată descoperită la începutul secolului trecut de către A. Mace la Abydos, pie-să care actualmente se află la Muzeul Egiptean din Cairo(JdE 35256). Particularitățile epigrafice ale stelei ne permit să afirmăn faptul că obiectul a fost uzurpat de către *Neferhotep I. Cele mai importante pasaje ale textului sunt: „(r. 1)...În anul 4, Maiestatea Mea...a decretat protejarea pământului sacru (r. 2) la sud de Abydos
A XII-a dinastie egipteană () [Corola-website/Science/312424_a_313753]
-
sub Mihail Grigore Sturza Principe, fiind adăugat manej în anul de la Hristos”". Castelul adăpostea o colecție valoroasă de cărți și documente, de costume medievale, de arme, bijuterii, tablouri, busturi din marmură de Cararra, argintărie, dar și piese arheologice, numismatice și epigrafice de mare valoare. Numai colecția de cărți număra 60.000 de exemplare, multe din ele fiind ediții princeps sau rarisime. Singurul copil al lui George Sturdza și al Mariei Ghica a fost o fiică, Ecaterina. Ea s-a căsătorit în
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
romane, ca să nu mai vorbim de importanța ei pentru reconstituirea istoriei economice din provincia Dacia. Ea scoate în evidență rolul pe care l-a jucat municipiul Ampelum în decurs de un deceniu și jumătate, oraș din care provin cele mai multe izvoare epigrafice referitoare la organizare minelor statului din toate provinciile romane. Acest altar votiv reprezintă încă o dovadă pentru faptul că mineritul aurifer s-a practicat în Dacia neîntrerupt de la cucerirea provinciei până în sec. III d. Hr. Cât privește începuturile vieții monahale
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
biserici reformate: este vorba despre doi lei funerari sculptați și de un cap de meduză(gorgonă). O situație similară poate fi întâlnită la Dretea; acolo, în ruinele vechii biserici reformate și demolate în 1878, au fost identificate materiale sculpturale și epigrafice din epoca romană: un leu funerar, un gragment de relief infățișând un personaj uman, câteva mici piese sculptate, diferite fragmente epigrafice. Delimitând structuri teritoriale organizate pe văi, străvechiile linii de hotar din Transilvania Evului Mediu timpuriu erau situate pe cumpenele
Comuna Mănăstireni, Cluj () [Corola-website/Science/300338_a_301667]
-
întâlnită la Dretea; acolo, în ruinele vechii biserici reformate și demolate în 1878, au fost identificate materiale sculpturale și epigrafice din epoca romană: un leu funerar, un gragment de relief infățișând un personaj uman, câteva mici piese sculptate, diferite fragmente epigrafice. Delimitând structuri teritoriale organizate pe văi, străvechiile linii de hotar din Transilvania Evului Mediu timpuriu erau situate pe cumpenele de ape. Pe aceste limite dintre diferitele bazine hidrografice erau situate fortificații de hotar ( "indagines",„pasarici”), puncte de straja si locuri
Comuna Mănăstireni, Cluj () [Corola-website/Science/300338_a_301667]
-
în armată și în administrație, ca Regalianus, un dac romanizat ce a fost general și guvernator al Illyricumului în timpul lui Gallienus. În inscripțiile latine din provincie apar nume traco-getice, aparținând autohtonilor, însă în număr mic: 2% din umele proprii atestate epigrafic, asta pentru că populația dacica ce locuia în zona rurală nu era foarte alfabetizata. Dacii din elită aristocratica au primit cetățenie română și au primit nume române. Cei ce locuiau în mediul urban nu își afirmau originea datorită intereselor practice. Nume
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
multe situri africane, unul dintre cele mai cunoscute fiind cel convocat de împăratul Honorius în anul 411 pentru a condamna donatismul. În timpul ocupației vandale (439-533), regiunea face parte din domeniul regal, fără ca apartenența ei să fie certificată, în afara unot texte epigrafice, prin veritabile mărturii arheologice din această perioadă. In sfârșit, odată cu recucerirea bizantină din perioada împăratului Iustinian, în 533, "Sufetula" va deveni unul dintre sediile statului major bizantin. Patriciul Gregorie care și-a declarat, la începutul secolului VII, independența față de împărat
Sbeitla () [Corola-website/Science/308559_a_309888]
-
care se întinde de la fațada curții până la bolta ce precedă "mihrab"-ul. O intrare ascunsă din această încăpere duce către palatul umayyad care sălășluiește la sudul zidurilor. În forma sa originală, moscheea era decorată cu marmură sculptată aurită și benzi epigrafice. A fost înfrumusețată cu ajutorul mozaicului pe sticlă, rămășițele acestora zugrăvind scene pastorale, clădiri etajate, pavilioane, poduri peste râuri sau copaci uriași.<br> Moscheile din întreaga lume au avut într-o oarecare măsură ca model Moscheea din Damasc. Caracteristicile sale au
Califatul Omeiad () [Corola-website/Science/329011_a_330340]
-
daci sunt prezentați ca fiind regi goți. În secolul al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea interesul istoricilor pentru istoria și civilizația tracilor, mai ales ramură nordică, a fost subordonat culturii grecești, deoarece, din lipsă de izvoare (scrise, epigrafice, arheologice), ei i-au considerat pe tracii nordici ca fiind niște barbari, împrumutând de la greci elemente de artă sau religie, cum ar fi cultul lui Dyonisos. În 1880 Grigore Tocilescu schițează o prezentare a Daciei înainte de români, cu ajutorul izvoarelor scrise
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
ei i-au considerat pe tracii nordici ca fiind niște barbari, împrumutând de la greci elemente de artă sau religie, cum ar fi cultul lui Dyonisos. În 1880 Grigore Tocilescu schițează o prezentare a Daciei înainte de români, cu ajutorul izvoarelor scrise și epigrafice, dar și cu puținele izvoare arheologice de care dispunea la vremea lui. Însă putem spune că prima sinteză istorică și arheologică de mari proporții despre ramură nordică a tracilor a fost realizată de marele istoric Vasile Pârvan, în opera să
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
îl eliberează, primind în schimb prietenia regelui trac, teritoriile ocupate și chiar pe fiica acestuia că soție. Pentru a doua jumătate a secolului al III-lea și începutul secolului al II-lea î.Hr. s-au descoperit la Histria două documente epigrafice, care atestă existența la Dunărea de Jos, mai ales în zonele de sud ale Moldovei și nord-estul Munteniei, a doi regi (basilei) de origine getica, anume Zalmodegikos și Rhemaxos. Scriitorul antic Trogus Pompeius ne relatează în "Istoria lui Filip" despre
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
de răsărit a provinciei române Moesia Inferior, adică în actuala Dobrogea. Piarensii și dimensii sunt tot triburi traco-getice care au fost situați de Ptolemeu tot în răsăritul provinciei Moesia Inferior. Sucii sunt un neam getic menționați în izvoarele literare și epigrafice, fiind semnalați în munții Haemus și spre Dunăre. Despre locuirea geților în Slovacia și despre soborul lui Burebista avem mărturii de la autorii antici. Unul dintre aceștia este Cezar, care, delimitând hotarele germanilor, ne spune că: Pădurea Hercinica începe de la hotarele
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
din 22 AH, PERF 558. Inscripții de vechi calendare ale Arabiei de Sud dezvăluie utilizarea unui număr de calendare locale, cel putin unele dintre aceste calendare urmând sistemul lunisolar. Pentru Arabia Centrală, mai ales Mecca, există o lipsă de dovezi epigrafice, insă detaliile se găsesc în scrierile autorilor musulmani ale epocii abbaside. Atât al-Biruni cât și al-Mas'udi sugerează că arabii antici utilizau aceleași nume de luni ca și musulmanii, desi ei au înregistrat, de asemenea, alte denumiri de luna utilizate
Calendarul islamic () [Corola-website/Science/331941_a_333270]
-
Muzeul prezintă publicului arheologie: preistorică (ceramică, unelte și arme din piatră, bronz, fier), dacică - provenind de la cetățile dacice Craiva, Cugir și Căpâlna (ceramică, monumente, unelte, arme și podoabe din fier, bronz, argint), romană - provenind din marele centru urban Apulum (monumente epigrafice, sculpturale, gliptică, numismatică, vase ceramice, lucerne, unelte și arme din fier, obiecte de podoabă), medievală (ceramică, bijuterii și obiecte din aur, argint și bronz din secolele VIII - X din necropolele dezvelite la Alba Iulia, Blandiana și Ghirbom, cahle, arme, sigilii
Muzeul Național al Unirii () [Corola-website/Science/330431_a_331760]
-
inclus Amaci, Cabruagenigi, Lancienses, Lougei, Tiburi, Orniaci, Superatii, Gigurri, Zoelae și Susarri. Înainte de cucerirea romană la sfârșitul secolului I d.Hr, ei s-au unit într-o federație tribală cu cetatea de munte Asturica (Astorga), care era capitala lor. Studii recente epigrafice sugerează că aceștia vorbeau limba celtică asemănătoare cu Gallaeci Lucenses și Braccarenses. Conform autorilor clasici, structura lor de familie a fost de linie maternă, prin care femeia moștenea proprietatea. au trăit în forturi de deal, stabilite în domenii strategice și
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
meseriași și negustori sași. Comunitatea săsească care se formase aici era condusă de un greav (comeș). Ultimul dintre aceștia a fost Laurencius de Longo Campo. Piatra sa funerară se află astăzi în Biserica Bărăției și constituie cel mai vechi document epigrafic medieval din Țara Românească și în același timp prima mențiune scrisă a orașului. Inscripția este datată în anul 1300 și are următorul text: "Hic sepultus est comes Laurencius de Longo-Campo, pie memorie, anno Domini MCCC." ("Aici este înmormântat comitele Laurențiu
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
din Complexul voivodal Negru Vodă: "În luna noiembrie 16 zile a răposat marele și singur stăpânitor Domn Io Nicolae Alexandru Voivod, Fiul marelui Basarab, în anul 6873 (1364), indictionul 3, veșnica lui pomenire." Acest text este cel mai vechi document epigrafic medieval, scris în limba slavonă, cunoscut până acum în Țara Românească. Existența unui mare număr de meșteșugari (olari, șubari, blănari, cojocari, tăbăcari, pietrari, lemnari, morari, măcelari) organizați în bresle și grupați în cartiere distincte, și situarea orașului pe drumul de
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
de ruși. Cel mai remarcabil monument care există pe teritoriul acestui sat este ""Podul de Piatră"" (numit în unele documente vechi și "Podul Înalt", fapt care a dat naștere la diverse speculații privind locația bătăliei de la Vaslui), construit (conform pisaniei epigrafice din partea vestică a sa) de hatmanul Gavriil Coci și cneaghina Liliana ""în zilele fratelui meu Ioan Vasile Voievod, în anul 7144"" (1636). Datorită construcției sale solide, podul a fost funcțional fără întrerupere (susținând chiar și tancurile armatelor din cel de-
Cănțălărești, Vaslui () [Corola-website/Science/301870_a_303199]
-
declanșase chiar o mânie cu privire la etrusci, orice muzeu mândrindu-se cu obiecte etrusce, în defavoarea siturilor arheologice. Limba etrusca nu făcea parte din limbile indoeuropene, si nu s-a putut identifica o înrudire clară cu o altă limbă. În afară de scurtele texte epigrafice de pe diverse obiecte, ceramică, oglinzi, inscripțiile murale în necropole și pe sicrie, principalele texte cunoscute până în prezent sunt: Din punctul de vedere al clasificării limbii etrusce, în baza cercetărilor făcute până în prezent, etrusca nu face parte din familia limbilor indo-europene
Etrusci () [Corola-website/Science/298568_a_299897]