92 matches
-
însă ușor de imaginat substanța și sensul, ținta lor: elogiul. Banchetul a avut și o componentă culturală. „N au lipsit nici de data asta manifestările spritualo-literare”, scrie, pretențios, participantul metamorfozat în reporter. Spre ilustrare, el dă „cîteva mostre” de „quatrene epigramatice”, cinci în romînește și unul în franceză. Două din cele romînești sînt semnate Ap. , adică Gh. D. Apostol (1886-1971), poet de factură semănătoristă care debutase editorial în 1918. Primul e mai reușit: „D-l Carp, Consilierul,/E mai tare decît
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
alegorie se manifestă și în culegerile de embleme care se publică din timpul Renașterii și care au devenit un gen literar prin Alciat (a cărui lucrare a fost adesea editată din 1531). Aceste cărți realizează uniunea imaginii cu un text epigramatic; ele furnizează modele diverselor arte decorative, de la mobilier pînă la orfevrărie. Posteritatea acestor culegeri se extinde chiar în domeniul nonfigurativ al devizelor, gen care a avut atîta succes în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, și chiar și
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
sale care stă să apară. Era o vorbă cu atât mai ciudată în gura Domnului de Fontenelle, cu cât îi plăcea peste măsură de mult să fie lăudat. În privința aceasta accepta orice, și el, spiritul cel mai ingenios, cel mai epigramatic, cel mai rafinat în materie de galanterie, nu se ofensa câtuși de puțin de elogiile cele mai plate și cele mai greoaie cu care îl copleșeau anumiți inși. Cineva i-a spus într-o zi: „Aș vrea să vă laud
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
obscurul german Bodnărescu, horațianul Olănescu-Ascanio cu liricul ofițer Șerbănescu, tăcutul Tasu cu vorbărețul Ianov, viul cugetător Conta cu poligraful Xenopol, exactul Melic cu <<volintirul>> Chibici, amarul critic Panu cu blândul Lambrior, anecdotistul Caraiani cu teoreticul Missir, bunul <<papa>> Culianu cu epigramaticul Cuza, izbucnitorul Philippide <<Hurul>> cu blajinul Miron Pompilie, supergingașul Volenti cu filologul Burlă, popularul Slavici cu rafinatul Naum, înaltul visător Eminescu cu nemilosul observator Caragiale și alții și alții în umbră și în penumbră, iar din când în când, în mijlocul
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
simple divergențe de opinie și de opțiuni diverse sau opuse în cadrul unui regim stabil : acestea pot provoca uneori între prieteni nervozități trecătoare, ridicări de ton și ofense mai mult sau mai puțin suportabile și de regulă mici zgândăriri de nuanță epigramatică și ironică, aproape niciodată de natură să întunece prietenia. Dar marile crize politice, lovituri de stat, revoluții, război civil pot arunca buni prieteni în tabere opuse. În asemenea cazuri, adversitățile sunt ireductibile nu numai pentru că pasiunile se exacerbează extrem, cu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
1970. Îmi fusese descris fizic de nenumărate ori de câteva persoane care îl cunoscuseră înainte de război. Descrierile se confirmau una pe alta : cap mare, tuns foarte scurt (sau chel), „profil de senator roman” ; elocuție apăsată și rară, ton sentențios și epigramatic ; genul celui care debitează apoftegme și precepte. În plan intelectual : „un Socrate contemporan” (sau „Socrate român”) ; stăpânind în chip suveran toată filozofia, în primul rând greacă și germană ; economist redutabil (l-am auzit nu o dată declarând „eu am fost șeful
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pitoresc, sunt poezie, într-adevăr, asta nu se poate nega, dar poezie minoră, solicitând sensibilitatea măruntă sau sensibleria leneșă. Mult mai bune sunt micile polemici versificate, malițiile și buna dispoziție din producția calificată de Lovinescu, minimalizator, „cronică rimată”, unde ascuțișul epigramatic și spiritul subțire și precis trec dincolo de pretextul imediat prin strălucirea lor în sine. Evident, nu produc nici emoție, nici „ecouri nelămurite”. Dar nu ies din sfera poeziei, căci poezia nu înseamnă neapărat mister, „brumozitate” și tulburare. Cu atât mai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
economicoasă folosire a cuvîntului. Imaginea unicității e favorizată de turnura parcimonioasă a discursului liric, sub pavăza ilustrelor exemple, de la maeștii haiku-ului pînă la hermetici. Precum relativ puțini poeți ai noștri de azi, Radu Cange se arată înclinat spre enunțul epigramatic: "Atunci cînd/ nu voi mai fi.../ decît o moarte/ jefuită de amintiri" (Vers). Sau: "în balansoarul/ lacrimei/ păsările înstrăinate" (Haiku). Sau: " Nu moartea te lovește/ pe tine,/ ci exercițiul săgeții" (Predicție). Peisajele ce ies de sub penelul poetului se străduiesc a
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
câinii/ își pun ziua-n lanț fără-ntrebări" (Câinii, p. 121). Moldoveanul lui Nicolae Esinencu este parabola omului obișnuit până la prostie cu umilința supunerii: Cum vede pe undeva un jug/ Vâră capul" (p. 144). Resemnarea ca o vină este prinsă epigramatic și în poezia lui Ion Hadârcă: ,Tare mi-i cucută limba sub lăcate,/ Tare-aș uita cumințenia locului:/ rabdă și-mpacă-te!" (p. 173). Harta lui Leo Bordeianu nu stă pe perete, din motive misterioase, amenințând să se descompună: ,prind
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]
-
și opera; ● concepția istorică a lui Tucidide; ● valoarea artistică. 17. Menandru ● viața și opera; ● caracterul novator al noii comedii. Epoca elenistică 18. Teocrit ● viața și opera; ● noutatea inspirației; ● limba și stilul. 19. Calimah ● viața și opera; ● caracterul realist al operei epigramatice; ● valoarea artistică a operei. 20. Apolonios din Rhodos ● viața și opera; ● dramatismul poemului Argonautica; ● stilul. 21. Polibiu ● viața și opera; ● caracterul general și pragmatic al istoriei polibiene; ● caracterul științific. Epoca romană 22. Plutarh ● viața și opera; ● caracterul filosofic și moralist
ORDIN nr. 5.620 din 11 noiembrie 2010 privind aprobarea programelor pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţăm��ntul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
și opera; ● concepția istorică a lui Tucidide; ● valoarea artistică. 17. Menandru ● viața și opera; ● caracterul novator al noii comedii. Epoca elenistică 18. Teocrit ● viața și opera; ● noutatea inspirației; ● limba și stilul. 19. Calimah ● viața și opera; ● caracterul realist al operei epigramatice; ● valoarea artistică a operei. 20. Apolonios din Rhodos ● viața și opera; ● dramatismul poemului Argonautica; ● stilul. 21. Polibiu ● viața și opera; ● caracterul general și pragmatic al istoriei polibiene; ● caracterul științific. Epoca romană 22. Plutarh ● viața și opera; ● caracterul filosofic și moralist
ANEXE din 11 noiembrie 2010 privind programele pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
Epigrama este o formă fixă de poezie, cu un conținut satiric, umoristic, aforistic sau poetic, ce ține de ascuțime și de arta ingeniozității, având o structură binară ce-i conferă simetrie și opoziție între argument și contrargument. Printr-un mecanism epigramatic, această structură naște o tensiune numită „epigramatică”, descărcată printr-o „scânteie”, o surpriză ce poartă numele de poantă. Epigramele constituie o modă a literaturii Epocii Luminilor, prin care autorul satirizează defecte morale, mai puțin fizice, ale individului. În special, se
Epigramă () [Corola-website/Science/296599_a_297928]
-
cu un conținut satiric, umoristic, aforistic sau poetic, ce ține de ascuțime și de arta ingeniozității, având o structură binară ce-i conferă simetrie și opoziție între argument și contrargument. Printr-un mecanism epigramatic, această structură naște o tensiune numită „epigramatică”, descărcată printr-o „scânteie”, o surpriză ce poartă numele de poantă. Epigramele constituie o modă a literaturii Epocii Luminilor, prin care autorul satirizează defecte morale, mai puțin fizice, ale individului. În special, se dezaprobă lăcomia, ipocrizia și alcoolismul, prin versuri
Epigramă () [Corola-website/Science/296599_a_297928]
-
curiozitatea, descriind în culori vii un subiect oarecare, și cealaltă, care, printr-un vers neașteptat, dă soluția acestui fel de problemă, sau, cum o definea Girel Barbu, "Epigrama este o floare cu trei petale și un spin". În volumul "Definiții epigramatice - dicționar culegere", publicat în 2000 de Ion Bratu, autorul ilustrează acest principiu, definind astfel epigrama: Pe de altă parte, Al. O. Teodoreanu (Păstorel) le atrăgea atenția confraților săi epigramiști că epigrama nu este un gen la îndemâna oricui:
Epigramă () [Corola-website/Science/296599_a_297928]
-
Emily Elizabeth Dickinson (n. 10 decembrie 1830 - d. 15 mai 1886) a fost o poetă americană. Tematica liricii sale curpinde: dragostea, singurătatea, moartea. Prin forța novatoare a operei, concentrarea expresiei poetice în forme epigramatice și densitate metaforică, este o precursoare a imagismului secolului al XX-lea. Poeziile sale au fost publicate postum sub titlul "Poems" ("Poezii"). a crescut în sânul unei familii protestante și foarte conservatoare. Tatăl său, Edward Dickinson, care era un om
Emily Dickinson () [Corola-website/Science/317689_a_319018]
-
Cercul de proză de pe lângă Biblioteca Județeană Timiș, Cenaclul de satiră și umor „Ridendo”. Devine membru al cenaclului în 1977, apoi vicepreședinte (1982-1995), iar din ianuarie 1996 este președintele în exercițiu. În timp devine o prezență constantă în cadrul concursurilor și festivalurilor epigramatice, fiind invitat ca membru/președinte în juriile multor manifestări de gen sau ca organizator al secțiunilor. După peste cinci decenii de activitate literar-artistică, are 15 volume de autor și apare în peste 80 de culegeri/antologii de umor. Un nume
Ionel Iacob-Bencei () [Corola-website/Science/333464_a_334793]
-
Epitaful ca poezie epigramatică având ca pretext moartea (imaginară) a unei persoane este o parodie a epitafului funerar. Creatori de astfel de epitafuri au fost în literatura română George Topîrceanu, George Ranetti, Cincinat Pavelescu, Radu D. Rosetti, Alexandru O. Teodoreanu (Păstorel), Virgil Carianopol, Tudor
Epitaf (poezie epigramatică) () [Corola-website/Science/336608_a_337937]