568 matches
-
limba română, sunt de origine latină, cele referitoare la organizarea bisericească au alte origini (vezi mai jos). Astfel, cuvântul "episcopus" n-a dat un derivat în limba română ("piscup"?), pentru că, în genere, românii au cunoscut un creștinism primar, neierarhizat, fără episcopat, într-o țară (teritoriu) unde nu erau orașe și, deci, nu puteau fi episcopii. Mai târziu, în secolele IX-X, cum vom arăta mai jos, după venirea și asimilarea slavilor, au pătruns în limba română cuvinte de această origine privitoare la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a Imperiului (după 602), existenței khaganatului avar (568-796), formării "sclaviniilor" (uniunilor tribale slave) în sudul Dunării și, apoi, a hanatului bulgar (679-681). Acest masiv regres se constată peste tot: depopularea provinciilor, dispersarea comunităților, distrugerea bisericilor, abandonarea parohiilor de preoți, aneantizarea episcopatelor. În sensul acesta, situația a fost mult mai dramatică decât pe vremea stăpânirii hunilor (375-454): arhiepiscopia Justiniana Prima a fost abandonată, pierzându-și complet identitatea, episcopii din Noricum (4) și Pannonia (3) s-au refugiat în Italia, soarta celor din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Munteniei, existau două orașe cu o viață creștină organizată. În plus, în secolele IV-VII, existau instituții ecleziastice și în restul țării, descoperirea unor biserici la Slava Rusă, Tomis și Histria (Dobrogea), apoi Slăveni, Drobeta, Sucidava, Dierna, Porolissum. Existau apoi două episcopate în Banat, la Lederata și Recidiva. Trebuie menționată episcopia de la Tomis, ajunsă mitropolie, în secolul al VI-lea, apoi episcopiile din Scythia Minor aflate pe malul drept al Dunării, care aveau sub control și viața bisericească din partea de nord a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunării, după năvălirea slavilor, în prima jumătate a secolului al VII-lea? Această migrațiune, urmată de aceea a bulgarilor (679-680), a provocat mari dislocări de populație și a avut consecințe de durată asupra teritoriilor din această zonă. În primul rând, episcopatele creștine de la Dunăre și-au încetat activitatea, iar populația creștină romanizată a fost prigonită și a îndurat multe suferințe din partea slavilor și protobulgarilor, pe atunci neamuri păgâne. După o lungă și grea perioadă, în 864-865, bulgarii s-au creștinat, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ultimei. După 1025 (moartea împăratului Vasile II), lumea ortodoxă (bizantină) intra într-un reflux, iar statul bulgar dispăruse. În urma evenimentelor din 1028-1030, teritoriul Banatului dintre Mureș și Dunăre intra sub autoritatea definitivă a regatului ungar și a bisericii catolice-un episcopat catolic era înființat, în prima jumătate a secolului al XI-lea, în "urbs Morisena", unde mai înainte era o biserică (poate și episcopie) ortodoxă! În Banat, înfrângerea și moartea lui Ahtum, exponent al lumii ortodoxe sud-dunărene, a avut ca rezultat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
36. A.A. Bolșacov-Ghimpu, Episcopi ortodocși din țările române în secolul al XIII-lea, în G.B., 1971, nr. 1-2, p. 118-129; R. Constantinescu, Note privind istoria Bisericii Române în secolele XIII-XV, în SMIM, VI, 1973, p. 173-192; Vasile Gh. Sibiescu, Episcopatul cuman de la Milcovia (1227/1228-1241)..., în vol. Spiritualitate și istorie la întorsura Carpaților, I, Buzău, 1983, p. 284-320; Th. Holban, ,,Popii¨ și Biserica românilor din Polonia, în Arhiva, Iași, 1931, p. 25-30; Dan Gh. Teodor, Obiecte de cult din secolele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a extins autoritatea bisericească până la Dunăre. Au fost înființate acum, la începutul secolului al XI-lea, 31 de episcopii cu ierarhi bizantini, care își exercitau jurisdicția și în nordul Dunării, printre români. În cadrul reorganizării vieții bisericești, împăratul a înființat un episcopat special pentru vlahi, cum se numeau românii sud-dunăreni. În 1020, la Dorostolon, se afla reședința unui episcop supus autorității Constantinopolului, dar curând s-a înființat mitropolia (arhiepiscopia ) de la Dorostolon, ceea ce a dus la apariția mai multor episcopii în Dobrogea. Exista
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
papa Grigore IX aprecia că "autoritatea apostolică s-a bucurat întotdeauna de mare prețuire în Cumania". În 1228, el constata dorința de sedentarizare a cumanilor. Politica papală își arăta roadele: călugării dominicani din regatul Ungariei au contribuit la înființarea unui "episcopat catolic", în frunte cu Teodoric, în Milcovia, localizarea sa este incertă, undeva în apropierea Țării Bârsei, în nord-estul Munteniei și sud-vestul Moldovei. A fost o înjghebare politică și ecleziastică distrusă de invazia tătară din 1241. Regalitatea ungară și papalitatea urmăreau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sud și est de munți) va intra în stăpânirea efectivă a coroanei ungare. Unul din cele mai importante documente din perioada menționată este scrisoarea papei Grigore IX către viitorul rege Bela, din 14 noiembrie 1234, în care spune textual: "...în episcopatul Cumaniei, sunt niște oameni care se numesc români (Walathi) care, deși după nume se socot creștini, îmbrățișează diferite rituri și obiceiuri într-o singură credință, săvârșesc fapte ce sunt potrivnice acestui nume. Căci, nesocotind biserica romană, primesc tainele de la niște
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
orânduiască un păstor catolic pentru români. Din această scrisoare, datată 1234, document major al istoriei noastre medievale, răzbate o lume românească vie, autentică, organizată politic și bisericesc, în jurul arcului carpatic, dar nu numai acolo. Papa se arată îngrijorat de fragilitatea episcopatului catolic cuman, împlântat pe teritoriul extracarpatic, ce părea un pământ al nimănui. De mare însemnătate se dovedește faptul că această societate românească era organizată sub aspect politic și ecleziastic. Indirect, acei "pseudo-episcopi" (ortodocși) îi anunța, ca existență istorică reală, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și celor convertiți, în 1237 (Doc. Hurmuzaki, I, p. 153-154). În 1238, noul rege al Ungariei, Bela IV, la îndemnul papei Grigore IX, a pornit cruciada împotriva rudei sale "schismatice", țarul Ioan Asan II al Bulgariei, punând însă condiția ca episcopatul catolic instalat în Țara Severinului să se afle sub ascultare regală. Dar invazia mongolă din 1241-1242 (vezi cap. X) a năruit aceste planuri. Ulterior, după năvălire, pentru a învinge criza, adică starea gravă a regatului în urma cuceririi mongole, regele Ungariei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
menționată. Odată cu pătrunderea până la Câmpulung a trupelor regești, dominicanii, miliție disciplinată a Sf. Scaun, au început opera misionară între păgâni (cumani)-probabil vor fi cunoscut noua credință prin contactele cu vechii locuitori. Regele, așa cum am văzut, proiecta constituirea unui nou episcopat, al Milcoviei, fiind în același gând cu papa, pentru "provincia sa ", Cumania. În urma reușitei, viitorul rege Bela IV, învestit încă din 1226 cu administrarea Transilvaniei, trecea munții în Cumania, însoțit de arhiepiscopul de Esztergom, și obținea convertirea unui însemnat număr
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a "banatului" era motivată de apărarea văii Dunării față de cumani și de vecinătatea statului Asăneștilor. Organizarea bisericească a provinciei de la apus de Olt a fost vizată deasemeni de regalitatea ungară, iar aceasta a urmărit să instituie în "Țara Severinului" un episcopat propriu. Odată pusă fundația politică (banatul), în Țara Severinului ("Terra Cevrin") și-au făcut apariția, în 1235-1237, "harnicii dominicani" (Iorga), pentru convertirea locuitorilor ("multitudo gentium") Severinului. Românii erau asaltați deoarece la sud de Carpați, ca și la est, în Episcopia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
urmase tatălui său, mama nu i se cunoaște, n-avem nici un act de la eleste o domnie interesantă prin încercările bisericii catolice de a prelua controlul asupra Moldovei. În fața propagandei catolice, Lațcu se arăta receptiv și era dispus să accepte un episcopat catolic (înființat la Siret, în 1371), cu atât mai mult cu cât aceasta însemna și o recunoaștere politică din partea Poloniei sau Ungariei. Episcopia de Milcov, în sudul țării, activată încă la sfârșitul secolului al XIII-lea, era în atenția Sf.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Pitești), 1968, p. 105-121. Idem, Organizarea Bisericii Ortodoxe Române în secolele IX-XII, în S.T., 1968, nr. 3-4, p. 242-257. Sala M., Limba română, limbă romanică, București, 1997. Sfinți români și apărători ai legii strămoșești, București, 1987, p. 133-207. Sibiescu V., Episcopatul cuman de la Milcovia (1227/8-1241), în vol. Spiritualitate și istorie la întorsura Carpaților, I, Buzău, 1983, p. 284-320. Idem, Sf. Sava Gotul. La 1600 de ani de la mucenicia sa, în G.B., 1972, nr. 3-4, p. 335-384. Simonescu D., Tradiția istorică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
formulate mai de curând, una dintre principalele revizuiri ale versiunii elaborate de Milescu s-ar datora lui Dosoftei, viitorul mitropolit al Moldovei (identificat ca autorul manuscrisului 45), căruia i-ar fi revenit o asemenea însărcinare încă înainte de 1671, în perioada episcopatului la Roman, și al cărui aport la desăvârșirea traducerii Vechiului Testament poate fi considerat ca apreciabil. S-a demonstrat că, ulterior, alcătuitorii ediției de la 1688, cărora nu li se poate atribui o nouă traducere integrală a Bibliei, au renunțat, în
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
Patimii, cari era urmați de toate corporațiile meseriașe ale cetății și burgurilor din preajmă. Cavaleri de Malta scortau pe arhiepiscopul, care, călare pe un cal alb foarte bogat înțorțolat, avea alăturea cu sine pe marii săi vicari, ce purta semnele episcopatului. O companie de elveți și de gvardia nobilă mergea înaintea regelui care, ocolit de un strălucit stat-major și de ambasadori străini, încheia șirul acestui bogat cortegiu. Când fiul lui Filip V, regele Spaniei, se arătă în piața cea mare, strigări
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
părți de țară să fie convertiți la legea catolică de rit roman; papa le îngăduie sirmioților să-și {EminescuOpXIV 76} păstreze episcopul, de l-or fi avut pîn-atunci și de se va uni cu biserica romană; la din contra însă episcopatul catolic, întemeiat pentru o jumătate a Sirmiei, va cuprinde în eparhia-i și cealaltă jumătate, câștigată de curând și-n orice caz Sirmia de dincoace să se împreune cu cea de dincolo de Dunăre și amândouă împreună să fie supuse arhiepiscopiei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
după cari incidentul se declară închis și relațiile se restabilesc. În urma acestora d. C. A. Rosetti și-a dat demisiunea din ministeriu. Mai avem de însemnat că, spre sfârșitul anului, s-a deschis cursurile Facultății de Teologie, înființate din inițiativa episcopatului român și în favorul căreia P. S. S. Ghenadie de Argeș a făcut o donațiune de 30 000 lei noi. II. STRĂINĂTATEA Multe din cestiunile cari în străinătate au fost la ordinea zilei n-au dispărut încă și începutul anului trecut
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
atitudine ce implică nerecunoașterea de jure a întregei legislațiuni ungurești de la 1866 (de la dualism) încoace. Românii din cercurile ungurene și bănățene să ia însă parte la alegeri, accentuând în Dietă atitudinea ardelenilor. În ajunul alegerilor (prin iunie) doi membri ai episcopatului român, mitropolitul gr[eco]- or[todox] al Ardealului și episcopul gr[eco]- cat[olic ] din Gherla fac - sub presiunea guvernului din Pesta se vede - circulare către preoți și credincioșii lor, îndemnîndu-i să ia parte la alegeri. Episcopul din Gherla le
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
maghiare. În octomvrie se adună Congresul bisericii române din Sibiu și are, între altele, de obiect înființarea a încă două episcopii. În Congres, d. Parteniu Cosma face o propunere în favorul retipăririi cu litere a cărților rituale în înțelegere cu episcopatul din România și cu mitropolitul din Bucovina. În Bucovina partidul național dispune de 2/ 3 a Dietei provinciale. În gimnaziul de la Suceava se introduce limba română ca limbă de propunere în clasa paralelă și consistoriul îndeamnă prin circulară pe părinții
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de dânsa. 306 {EminescuOpXIII 307} Nu ni se poate dar zice c-am fost reacționari, "ruginiți " ori pasionați în cestiunea metropoliei catolice; aspri am fost numai față cu noi înșine și-am cerut prin câteva articole de-a rândul ca episcopatul nostru să combată propaganda anticreștină, să ia măsuri severe contra fețelor bisericești cu purtări scandaloase și să stăruiască pentru ridicarea nivelului de cultură al preoțimii noastre, să-i deie dar bisericii tăria de care va avea trebuință în lupta ce-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să ia măsuri severe contra fețelor bisericești cu purtări scandaloase și să stăruiască pentru ridicarea nivelului de cultură al preoțimii noastre, să-i deie dar bisericii tăria de care va avea trebuință în lupta ce-o așteaptă. Aflăm însă că episcopatul nostru este hotărât a începe o acțiune anticatolică. Fără îndoială preoții sunt cei dentăi chemați a apăra biserica; nu putem însă aproba hotărârea episcopatului nostru de-a se pune el însuși în fruntea mișcării. Lupta, după părerea noastră, trebuie să
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
dar bisericii tăria de care va avea trebuință în lupta ce-o așteaptă. Aflăm însă că episcopatul nostru este hotărât a începe o acțiune anticatolică. Fără îndoială preoții sunt cei dentăi chemați a apăra biserica; nu putem însă aproba hotărârea episcopatului nostru de-a se pune el însuși în fruntea mișcării. Lupta, după părerea noastră, trebuie să fie purtată de credincioși, cu binecuvântarea numai a capilor bisericești. Aceasta cu atât mai mult cu cât capul statului este catolic. Popor ortodox în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nici de cezaro - papismul muscălesc. Avem doi capi, unul lumesc, altul bisericesc; fieștecare independent, nici unul slugă celuilalt, și ordinea publică a țării noastre ar fi amenințată când acești capi ar începe a se combate unul pe altul. Văzând dar atitudinea episcopatului, ne-am crezut datori a lăsa la o parte toate rezervele și-a pune în vederea tuturora cumcă: mișcarea anticatolică ce se produce în țară prezintă pericolul că poate să fie esploatată ca un instrument în contra dinastiei și, prin urmare, mișcarea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]