273 matches
-
se supune unei tehnici apriorice. Ea este presupusă ca stare prealabilă de înțelegere care permite interpretarea și explicitarea. Viața este un material confuz, presupus de cercul hermeneuticii și clarificat în mișcarea acestui cerc. Evoluția hermeneuticii cuprinde o serie de epoci, episteme, tematizări sau, pur și simplu, etape. în etapa gramatical-retorică (pînă la Renaștere) limba este privită ca și izomorfă realității, iar teoria adevărului este "teoria adevărului corespondență" (Aristotel). Există un sens al textului la care trebuie să ajungem străbătând ambiguitățile limbii
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
decât ele, nici nu este atât de antagonic pe cât s-ar părea, pentru că a lăsat neatinsă transcendența Demiurgului perfect în raport cu lumea, și a rămas o formulă secundă și recesivă în istoria filosofiei occidentale. Formula succintă a modelului ontologic pentru această epistemă este cea a transcendenței verticale, preluată de creștinism, ca relație între Dumnezeu și om. Tematizarea modernă a cunoașterii impune, o dată cu criticismul kantian, un alt model ontologic, cel transcendental. Acest model nici nu este atât unul ontologic, cât al unei cunoașteri
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
arbitrarietății semnului?? metoda semiologică structurală mizează pe diferențe, nu pe analogii, ca hermeneutica, și conduce spre o structură, nu spre un arhetip. Consecințele acestei metode au apărut cel mai clar în arheologia foucaultiană a științelor umane, în forma discontinuităților dintre episteme, care au drept consecință eterogenitatea și eteronomia cunoștințelor științifice. Dar poate că efectul ei teoretic n-ar fi fost atât de puternic fără intersectarea cu ideea diferenței ontologice heideggeriene. Jean-Francois Lyotard este între primii gânditori, dacă nu chiar primul, care
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
soluții atât din semiologie cât și din hermeneutică fără să se preocupe de complicațiile teoretice, interesîndu-se numai de eficiența pragmatică imediată la nivelul comunicării existențiale, interpersonale și mediatice, sau de comunicarea socială, politică ori chiar economică. E ca și cum, o dată cu noua epistemă, filosofia și-ar fi schimbat îndemnul inițial "Cunoaște-te pe tine însuți!" cu "Comunică bine cu tine însuți!", ori ca și cum și-ar fi înlocuit imperativul categoric al moralității cu cel, încă mai categoric, al comunicării fără limite. 138 Bibliografie: I.
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Gândirea slabă, Pontica, Constanța, 1998 4.***, Pentru o teorie a textului, Univers, București, 1980 5. Heinrich F. Plett, Știința textului și analiza de text, Editura Univers, București, 1983 6. ***, Postmodemismul. Deschideri filosofice, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1995 Cuprins Introducere 1. Noua epistemă: tematizarea comunicării..............................................5 2. Raționalitate și semn.............................................................................8 I. Semiologie 3. Situs-ul epistemic al semiologiei (Delimitarea obiectului și problematicii; programul)..................................................................17 4. Principiul arbitrarietății semnului lingvistic......................................22 5. Consecințe filosofice ale principiului arbitrarietății semnului lingvistic............................................................................................26 6. Sursele lingvistice ale
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
17 4. Principiul arbitrarietății semnului lingvistic......................................22 5. Consecințe filosofice ale principiului arbitrarietății semnului lingvistic............................................................................................26 6. Sursele lingvistice ale semiologiilor structuraliste.............................30 7. Semnul și sistemele semnificante.......................................................35 8. Tehnici și procedee ale lecturii semiologice.......................................53 9. Semn și epistemă: o semiologie a cunoașterii.....................................69 II. Hermeneutică 10. Situs-ul epistemic al hermeneuticii...................................................75 11. Principii, concepte și reguli ale hermeneuticii.................................80 12. Etapa filologico-retorică a hermeneuticii.........................................85 13. Variante ale hermeneuticii filologico-retorice și contrafigura ei, hermetismul......................................................................................90 14. Etapa psihologico-istorică
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
În arie simbolică, al unei viziuni puse În valoare din ce În ce mai mult În textele encomiastice. Acest rol simbolic se precizează prin intermediul unei ecuații complexe a puterii, un loc geometric al unor tensiuni și acomodări Între mitologie, ideologie și diferite discursuri și episteme care sunt absorbite și modelate. Voi lua În considerare trei niveluri: unul factual, unul mitologic și unul simbolic. - Am pornit de la următoarea premisă: există un substrat mitologic al vulgatei cultural-istorice naționale accesibile lui Ceaușescu În perioada Învățământului din clasele primare
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
aceste culori și sunete au încetat, ca simțuri, să fie văzute și auzite" (1970, p. 202). În opinia mea, aceasta este una dintre cele mai accesibile definiții generale ale imaginației. Numeroși teoreticieni literări (în special cei formați în acord cu epistemele romantice) fac o distincție între conceptele de "imaginație" și de "fantezie"59. Subliniez că nu sunt interesat, măcar în interiorul poeticii blakeene, să diferențiez cele două idei, de vreme ce Blake însuși nu este deloc interesat de aceasta. Este suficient să menționez că
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
thee ouț" (E: 390). În fine, Urizen este constrâns să-și accepte erorile intelectuale, dar, precum se întâmplă frecvent în schema metafizica adesea contradictorie imaginata de Blake, el nu obține purificarea instantanee în urma acestui act cathartic, cum ar fi dictat epistemele clasice. Eul creator substituie dezideratul grecesc pentru cumpătare și măsură (pan metron ariston toate lucrurile în moderație) cu propensiunea romantică pentru forme nelimitate și pentru manifestări pline de forță: "Urizen said. I have Erred & my Error remains with me / What
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
valorii tuturor metodelor științifice și raționaliste de explicare a politicii. Nu poate exista un studiu rațional al comportamentului internațional, ci numai reflecții instructive care să sprijine diferite forme prudente de decizie. „știința” politicii nu este, în consecință, nimic altceva decât episteme politike, o știință practică necesitând atât angajare, cât și distanțare. E nevoie de distanțare în sensul că politicianul trebuie să-și folosească pachetul de cunoștințe condiționat din punct de vedere filosofic, dar generat empiric pentru a ajunge la o evaluare
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
reasertează valoarea teritoriului retoricii - doxa - și, astfel, resituează teoria și practica într-un context mult mai favorabil continuității acesteia"784. Ray McKerrow face referință la modalitatea în care Hariman reconceptualizează doxa, într-o manieră care o desprinde de opoziția cu episteme, corelând-o cu sensul tradițional de "opinie", dar și cu cele, mai puțin obișnuite, de "reputație" (reputation, în limba engleză), sau "privire" (regard, în limba engleză), care "funcționează în aceeași măsură în sens de ascundere, pe cât în sens de revelare
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
și pe cea universitară ca profesor la Universitatea din Geneva. partea a III-a târându-ne spre libertate valeria Capitolul 1 ATROCE PĂTIMIRI 1. STEINHARDT, LOCUITOR DIN NON-A - Lumea lui non-A. Michel Foucault este cel care observă cum epistema postmodernă s-a reconfigurat într-o polifonie a diferențelor care aproape că nu mai acceptă dialogul. Cu postmodernii se întâmplă un dezmăț al disipărilor. Legitimarea fără opreliște a diversităților devine deconcertantă. Periferiile cer toate loc central. Cu postmodernii asistăm la
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
discursive elocvente, unele chiar polemice, altele discontinue față de propria istorie, însă în interiorul aceluiași sistem teoretic. Din această perspectivă, abandonez cu bună știință viziunea holistă a istoriografiei practicate de Școala de la Annales și caut să discut ceea ce Michel Foucault înțelegea prin epistemă, anume un cadru de gândire care provine dintr-o ruptură față de o perioadă precedentă sau o rețea de discursuri și noțiuni cu o anumită specificitate (mai curând, în această a doua accepțiune). Rețelele pe care s-a dezvoltat imaginarul colectiv
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
filosofia socială. Durkheim este încredințat că existența legilor într-un domeniu face posibilă știința acelui domeniu, că sociologia poate avea caracter științific numai dacă se ocupă de cunoașterea esenței, a legității. Absența sau nesocotirea legilor determină absența științei, depărtarea de episteme, iar în ceea ce privește sociologia, ea nu ar putea deține în această situație decât statutul de fizicosau sociografie . Chiar dacă la înaintașii lui Durkheim întâlnim într-o formă sau alta crâmpeie din ideile de mai sus, profesorul Durkheim este acela care le-a
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
și prin transformarea subliminală a produsului publicitat într-o formă de trăire afectivă euforică, de plăcere/acceptare/aderare/cumpărare, astfel încît decizia/alegerea receptorului devine una de ordin emoțional. Prin complexitatea ei, practica publicitară se suprapune cursului actual al civilizației, epistemei contemporane, atît din punct de vedere mental și afectiv, cît și estetic. A n a l i z a d i s c u r s u l u i abordează relația dintre emoție și rațiune, iar cercetările întreprinse în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
asumpțiile metafizice ale alterității culturale. Deloc întâmplător, gestul s-a bucurat de reciprocitate. De aceea, capacitatea de a stimula apariția unor teologi articulați revine nu doar Bisericii, ci și unei culturi publice dornice să lămurească pretențiile de adevăr ale tuturor epistemelor rivale. Confruntați cu imensitatea sarcinii, cei mai mulți creștini aleg fie soluția discreditării universalității teologiei prin îmbrățișarea unei retorici sectare, retrograde și antiistorice, fie soluția comodă a coabitării cu normele lumii, împotriva exigențelor tradiției. Această ultimă decizie presupune suspendarea tuturor întrebărilor belicoase
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
termenii lui Heidegger, plasa de prejudecăți evocă - mai mult decât sigiliul intact al discursivității - determinarea istorică a ființei întrebătoare. Topologia paradoxuluitc "Topologia paradoxului" Refuzul principiului autorității de către filozofia Luminilor este solidar cu negarea tradiției și dezavuarea prejudecății. Modelul cardinal al epistemei Aufklärung derivă din cartezianul „refuz al precipitării”, asumat ca normă pentru evitarea falsității. Gadamer va susține altceva: chiar dacă evaluarea critică a argumentelor de autoritate nu trebuie exclusă din forul judecății personale, există totuși câțiva factori esențiali care predetermină deciziile rațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
În acest context, ne este reamintit „principiul indeterminării”, al lui Werner Heisenberg (1901-1976 - fiul augustului bizantinolog german A. Heisenberg) și mutația metodologică provocată de succesul epocal al fizicii cuantice. Pentru că M. Polanyi și-a scris opera după remarcabilele transformări de epistemă de la începutul secolului XX1, se cuvine să ne întrebăm mai întâi care este relevanța acestor evenimente pentru o îndrăzneață teopoetică a modernității? A devenit un truism să afirmi că secolul XX condensează în istoria generală a științelor semnificații la fel de adânci
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
iar Foucault își propune să citească vestigiile scripturistice ale acestei epoci ca pe un imens palimpsest, saturat de corespondențe. Pentru scopul limitat al studiului de față, ceea ce ne interesează este modul în care M. Foucault vede succesiunea între cele două „episteme” (i.e. paradigme sau constelații valorice care generează, într-un mod cvasi-organic, reperele culturale ale unei societăți umane). În acest sens, Foucault pare fascinat de raportul de continuitate între lumea greco-romană și cea creștină 1. Premisa metodologică a autorului este aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
spirituale e intellettuale dell’umanesimo cristiano alle sue radici, nella migliore tradizione patristica.” Ilaria Ramelli, Archaeus tc "" Cuprinstc " Cuprins" Cuvânt înainte (Mihai Șora) 5 I. Cvadratura cercului teologico-politic: un argument 9 Instituții și modernitate 9 Eșecul teologico-politic 13 Teologia fără epistemă 16 Așchii, rumeguș și limbă de lemn 20 Gramatica Ortodoxiei: aproximări distante 25 Topologia dogmei 28 Vocația mijlocirii: între Hermes și Pavel 32 II. Canonul confesiunii apostolice 37 Diferența specifică 37 „Dar voi cine ziceți că sunt Eu?” 40 Excurs
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
chemarea inevitabilă a unui trecut încărcat de forță profetică. Lumea istorică este „die Welt allseitiger und integraler Aktualität“, timpul plin care se constituie, obiectiv, ca memorie colectivă. Obiectul, faptul istoric capătă astfel aura profeției sau, cu un termen din prologul epistemo critic, amprenta „autenticității“. Gestul colecționarului de antichități este unul de asemenea profetic: în economia sa, obiectul își pierde valoarea de marfă, pentru a-și recăpăta calitatea de „vestitor“ viu al lumii care i-a dat naștere. Imaginea dialectică, alegoria secolului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ea face, de fapt, legătura dintre limbile „mai înalte“ și cele „inferioare“, fixând, în acestea din urmă, amprenta originii lor divine. Din punctul de vedere al multiplicității limbilor, traducerea ocupă astfel locul descrierii filozofice, despre care vorbește Benjamin în prologul epistemo critic. Traducătorul, voi încerca să arăt, îndeplinește funcția unui salvator al cuvântului și, corelativ, a unui mijloc de oglindire a chipului melancolic al lumii. Die Aufgabe des Übersetzers debutează cu o serie de con siderații care trimit spre conceptul de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
armatele triumfătoare ale istoriei și care transformă înfrângerea în profeție. E singura care o poate face și, prin urmare, singura care are privilegiul de a-l primi, în sânul ei, pe Mesia. Programul istoriografiei materialiste este sintetizat de Wohlfarth: „The «epistemo critical» program of the Passagen-werk might almost be de fined as that of saving the phenomenal world from its Platonic salvation. Therein lies the task of that peripatetic philosophe de la rue (Baudelaire), the flaneur, alias the chiffonnier“. Din punct de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
încercării din partea poeților respectivi de a deplasa orizontul de așteptare al acelei perioade tulburate ideologic, de a modifica, pe cât posibil, criteriile esteticului, preluând ceea cu este mai bun dintre procedeele și reflexele avangardei istorice, dar și anunțând totodată modificările de epistemă din poezia sfârșitului de secol XX. Desigur că nu se putea trece peste o analiză accepțiilor pe care le-au căpătat termenii de promoție și generație (intrat în câteva sintagme parțial sinonime). Ar fi de remarcat în această privință pertinența
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ceva mai liber, mai elastic și mai puțin convențional, valorificând intuițiile unor gânditori poststructuraliști ca Foucault, Deleuze sau Derrida care, folosind metafora fluxului, arată că lumea nu poate fi prinsă în întregime în țesătura interogației științifice și vorbesc despre discurs, epistemă sau amânare pentru a atrage atenția asupra limitelor cunoașterii. Există aici un câmp dialogic al concurenței de idei susținut de Marie-Laure Ryan și David Rudrum în paginile revistei Narrative. Aceste puncte disparate de plecare permit compararea unor răspunsuri cu răspunsuri
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]