901 matches
-
în toată întinderea. Înțelesesem demult că universul eminescian are în Theodor Codreanu un partizan cu netăgăduite haruri analitice. Bănuiam că tot cercetând acest teritoriu încărcat de reacții contradictorii va da și peste capcane meschine și subminante, care-l vor frisona epistemic și rezonator. Doar ipostaza de polemist resoarbe aceeași acribie arătată anterior, dar impregnată de indignare, de consternare, de revoltă. Fraza sa, deși tot cu limpezimi de cristal, cumpănită și dreaptă, devine însă executorie și irefutabilă. Și lui, ca oricărui bun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mult, cu cât se află în contiguitatea lor. Împreună cu învățătorul, Dimitrie Cristea pășește, intrând în oglinda neagră, asemenea lui Alice, dar nu în "țara minunilor", stimulat, de o băutură cu efecte magice, în ținuturile subpământene, iar călătoria lor, cu miză epistemică, nu picarescă, amintește de cea a lui Dante, însoțit de Virgiliu, prin Infern, Purgatoriu. Universul adâncurilor, în relatarea profesorului, e redat printr-un imaginar dens, compus din motive-clișeu, atribute imanente ale acestui spațiu, în mitologia biblică sau în folclor, printre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
conotații, în funcție de unele realități educaționale: evaluarea sistemului, evaluarea așezământului de învățământ, evaluarea programelor, evaluarea profesorilor, evaluarea studenților, etc. În același timp, fiecare teoretician poate să imprime acestui termen semnificații destul de diverse. Scallon Gerard (1988) distinge trei mari planuri de semnificație epistemică pentru verbul „a evalua”: 1. a concepe o procedură de evaluare; 2. a face practic o evaluare; 3. a exprima o evaluare. Iată cadrul problematic al evaluării așa cum apare el la Gilbert de Landsheere (1971), care reia o serie de
Concepte moderne privind utilizarea tehnologiilor informaţionale în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplina "Bazele generale ale fotbalului" by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/661_a_1278]
-
anume"), tind să exprime mai degrabă un circumstanțial de mod propriu-zis (care operează o "categorizare" calificativă 33, "indicând o caracteristică a procesului", GALR II: 523) decât unul de modalitate (care indică, global, "o evaluare a propoziției, din punct de vedere epistemic, apreciativ sau deontic", GALR II: 523)34. Expresiile lexicale adverbiale de tipul într-un mod abuziv/alert/amănunțit/creativ/grupat/meschin sau într-un chip echivoc/palpabil/remarcabil/viu (vezi Anexa III) nu funcționează, în mod uzual, ca modalizatori. La
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
colectiv și codificat, adică în mit - se experimentează adevărul 147. Visul accede la viziune, capătă densitate ontologică și deschide porțile unei hiperrealități, valoroasă prin sine și nu prin ceea ce semnifică 148. La începutul secolului XIX avea loc o mare bulversare epistemică: se trecea de la istoria plană, creaționistă, lipsită de asperități de la Facerea universului până la Sfârșitul lui, la o istoricitate proprie naturii 149. Din acel moment omul nu se mai concepea decât legat de o istorie deja constituită 150, în segmentul imemorial
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
acord, neutralitatea: prin a spune, a declara sau a indica. Oricât de rutiniere ar fi aceste verbe, ele pot ascunde nedorite nuanțe de comentariu (de exemplu, a pretinde). Pe lângă multiplicarea citării surselor, mai identifică un mijloc de credibilizare, de întărire epistemică (a crede că este adevărat) a știrii: utilizarea condiționalului: „Conform greviștilor, guvernul ar fi oferit...”. Legăturile sintactice. În știre, ele par extrem de reduse. În acest mod, se evită relațiile cauzale, explicațiile directe etc. În schimb, indicatorii temporali sunt frecvenți. Atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
cazul din urmă nodurile pot să includă nu doar actori sociali, ci și pagini web, articole, țări, comunități, vecinătăți, departamente, organizații, poziții sociale, computere, cuvinte etc. Aceste definiții, deși universal acceptate la nivelul comunității științifice internaționale, nu rezolvă nicidecum statutul epistemic al rețelelor sociale. Adică, nu permit identificarea unei opțiuni cu privire la raportarea față de rețelele sociale: perspectivă, paradigmă, metodă sau metaforă? O posibilă clarificare a conținutului conceptului de rețele sociale se poate realiza printr-o retrospectivă istorică. Astfel, originea analizei rețelelor sociale
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
școli de cercetare se impune a fi rafinată. Freeman (2012, 2004) propune un criteriu de demarcație între analiza premodernă și analiza modernă a rețelelor sociale. Rolul acestui criteriu este de a produce un clivaj sau o ruptură temporală, și nu epistemică între analiza modernă a rețelelor sociale - care începe odată cu apariția celor trei școli de cercetare amintite mai devreme - și analiza premodernă a rețelelor sociale - înțeleasă ca reunind diferite contribuții științifice care pot fi revendicate drept elemente ale unui nucleu teoretic
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
o metodă instrucțională care oferă cursantului posibilitatea obținerii unui bagaj informațional important asupra propriilor interese de învățare. Așa cum se observă în literatura de specialitate, ingredientele unei anchete de succes sunt: activitatea cursantului se desfășoară în baza propriilor motivații și curiozității epistemice; sunt dezvoltate întrebări/itemi care să le lămurească pe acestea din urmă, întrebări de structură problematizată (derivate de la o controversă ori de la o dilemă în fața căreia se află cursantul); cursantul își va analiza propriile judecăți și ceea ce deja cunoaște despre
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
3.1. Metode bazate pe cooperaretc 13.3.1. Metode bazate pe cooperare" 13.3.1.1. Învățarea cu ajutorul celuilalttc "13.3.1.1. Învățarea cu ajutorul celuilalt" Atât învățarea prin cooperare, cât și învățarea prin competiție își au un imbold epistemic major în teoriile formării imaginii de sine și ale comparării sociale. Unii autori sintetizează opțiunile de dezvoltare ale psihologiei sociale în acest domeniu prin tentativa de a oferi răspunsuri la câteva întrebări fundamentale; în ceea ce ne privește, vom relua aici
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Bacon/Pearson Education, New York. Cardon, A. (2002), Jocurile manipulării, Editura Codecs, București. Carnegie, D. (1991), Arta de a reuși în viață, Editura Expres, Deva. Carothers, Lisa (1997), Ice Breakers (on line), home.earthlink.net. Călin, M. (1996), Teoria educației - fundamentarea epistemică și metodologică a acțiunii educative, Editura All, București. Cerghit, I. (1997), Metode de învățământ (ediția a III-a), Editura Didactică și Pedagogică, București. Cerghit, I. (coord.) (1983), Perfecționarea lecției în școala modernă, Editura Didactică și Pedagogică, București. Cerghit, I., (2006
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
vreodată”. Îndoiala, prin liberul arbitru, devine expresie a libertății gândirii și condiția esențială a acțiunii spiritului. Înțeleasă În această lumină, Îndoiala delimitează În mod fundamental acțiunea dubitativă de scepticism, refuză negarea absolută și agnosticismul, transformând acțiunea spiritului dubitativ În activitate epistemică. Astfel, Descartes aduce Îndoiala În ipostaza unui principiu de posibilitate al oricărei construcții metafizice: libertatea spiritului În abordarea obiectului pe care și-l propune. 1.3. ÎNDOIALA CA PRINCIPIU METAFIZICTC Îndoiala ca principiu metafizic" \l 2 Așa cum ne este prezentată
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
putut ști În chip desăvârșit nimic cu privire la vreun lucru”. Consecința ontologică: existența a două substanțe pe deplin distincte Descartes nu se mulțumește să demonstreze primordialitatea principială a lui Dumnezeu numai prin aceea că este garant al cunoașterii, făcând posibil demersul epistemic. El demonstrează și caracterul de prim-principiu În domeniul ontologiei, ca sursă a substanței Întinse și a substanței cugetătoare, pe care-l comportă Dumnezeu. Această punere În evidență a dependenței În care se găsește substanța În raport cu Dumnezeu, nu e mai
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
ridicat o serie de Întrebări privind impactul ei la nivel global, intensitatea și viteza de propagare, dimensiunea efectelor În funcție de nivelul de dezvoltare al țărilor afectate și altele. Răspunsurile la aceste Întrebări implică multă precauție, responsabilitate, Într-un cuvânt cunoaștere sigură, epistemică și mai puțină opinie și cunoaștere conjuncturală. De asemenea trebuie să se asume riscul interpretării incomplete, a depărtării de certitudine pentru că natura umană se află În incapacitatea de a deține informație netă nelimitată. Este foarte posibil ca pe lângă cauzele structurale
IMPACTUL POLITICILOR DE CREDITARE ASUPRA ECONOMIEI ROMÂNEȘTI by Carmen Raluca Ionescu, Radu Tașcă, Magdalena Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1131_a_2735]
-
fi judecată și investigată după un singur tip de logică evolutivă (cum ar fi demersul de la teorie la experimentarea practică). Trebuie luate în considerare dinamicile instituționale, instrumentale, politice și economice, iar denumirea de „domenii ale cunoașterii”, tributară ideii de teritorialitate epistemică, ar putea fi înlocuită cu cea de domenii ale practicii situate instituțional, instrumental, politic și economic. Noua perspectivă, caracterizată prin integrare și diversitate - interdisciplinară, în natura ei -, aduce un plus de sensibilitate la ceea ce, de regulă, este numit cerere socială
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
de posibilitatea de a evalua calitatea acestei cunoașteri. Pe baza unei cercetări empirice realizate în institute de cercetare cu caracter interdisciplinar, Masilla și Gardner („Assessing Interdisciplinary Work at the Frontier. An empirical exploration of ‘symptoms of quality’”) propun un cadru epistemic pentru validarea cunoașterii la granițele disciplinelor. Reperele prin raportare conform cărora poate fi evaluată cunoașterea de tip interdisciplinar sunt: - modul în care rezultatele cercetării se raportează la acele elemente ale disciplinelor implicate pe care cercetătorii le consideră importante (consistența cu
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
ultimii ani, la explicarea diferitelor aspecte referitoare la natura specifică a progreselor instituționale în Uniunea Europeană au contribuit o serie de combinații ale middle-range theories (Faludi, 2002), și, de asemenea, aducerea în atenție a rolului care a revenit rețelelor și comunităților epistemice în ultimii ani. Sursa: Rivolin, U.J. (2010), „EU territorial governance: learning from institutional progress”, p. 6. Din această perspectivă, documentele oficiale ale Comunității reprezintă cea de-a doua sursă care ajută la interpretarea conceptelor abordate și la descoperirea sensului
Politici publice şi guvernanȚa Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
de explicație, chiar și una privitoare la, de pildă, poziția noastră În lume. Desigur, acestea sunt tot obsesiile mele. Deși configurarea, conturarea modelului cosmologic actual Întârzie, nu atât la nivel filosofic (unde există deja mai multe configurări), cât la nivel epistemic (mă refer mai ales la achizițiile matematicii și ale fizicii de după momentul teoriei cuantice), aceasta nu Înseamnă că un asemenea model nu ne mai este necesar sau funcțional. De pildă, chiar dacă o teorie precum aceea a fractalilor destituie un anumit
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
să-l apreciem cum trebuie. Partea puternică a Întregului text elaborat de Corin mi s-a părut a fi transdisciplinaritatea. În ce sens? Este evident că - acum rostesc un termen modern foarte mare, epistema - noi trăim Într-un anumit mediu epistemic. Acest mediu epistemic este Însă extrem de eterogen, iar această eterogenitate poate fi la un moment dat chiar ierarhizată, pentru că, de pildă, limbajul de exprimare al computerelor, limbajul de exprimare al realității virtuale În cinematografie ș.a.m.d. este cu mult
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cum trebuie. Partea puternică a Întregului text elaborat de Corin mi s-a părut a fi transdisciplinaritatea. În ce sens? Este evident că - acum rostesc un termen modern foarte mare, epistema - noi trăim Într-un anumit mediu epistemic. Acest mediu epistemic este Însă extrem de eterogen, iar această eterogenitate poate fi la un moment dat chiar ierarhizată, pentru că, de pildă, limbajul de exprimare al computerelor, limbajul de exprimare al realității virtuale În cinematografie ș.a.m.d. este cu mult superior posibilităților de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sine Înțeleasă. Semnalarea acestei modificări nu poate fi nici apologetică (pentru că era hipertextului nu aduce numai câștiguri), dar nici apocaliptică (pentru că nu Înseamnă sfârșitul culturii). Ea trebuie Înțeleasă ca o mutație nu numai de imaginar teoretic, dar și de statut epistemic: Criticul trebuie să renunțe la ideea de stăpânire, dar și la aceea de text unic, deoarece stăpânirea și obiectul stăpânit dispar. Acceptând această poziție comparabil mai slabă, mai puțin autoritară, atât În raport cu textul, cât și cu cititorul (alți cititori), criticul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
toate construcțiile (pe care le voi numi „lumi imaginare” sau „lumi posibile”) să coincidă. Soluția este oferită, crede Culianu, de gândirea magică. O foarte interesantă observație a lui Patapievici, din postfața cărții, pune În legătură mutația de imaginar cu modificarea epistemică: Nu s-a subliniat niciodată Îndeajuns faptul că suportul acestei teorii a schimbării istorice este nu atât schimbarea de imaginar ș...ț, cât Înlocuirea cunoașterii fantastice și a subiectului epistemic care a făcut-o posibilă (subiectul transcendental al magiei) cu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
postfața cărții, pune În legătură mutația de imaginar cu modificarea epistemică: Nu s-a subliniat niciodată Îndeajuns faptul că suportul acestei teorii a schimbării istorice este nu atât schimbarea de imaginar ș...ț, cât Înlocuirea cunoașterii fantastice și a subiectului epistemic care a făcut-o posibilă (subiectul transcendental al magiei) cu o formă de cunoaștere bazată pe opoziția subiect/obiect, făcută posibilă de subiectul transcendental carteziano-kantian3. Revenirea unui nou gnosticism (ca recuperare a gândirii magice, la Culianu) apare ca ipoteză probabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
unor reflectări colective, atunci apare imediat paradoxul lui Heisenberg, și anume acela că atunci când Încearcă să reflecteze o realitate - sigur că la Heisenberg e vorba de una cuantică - fie obiectivă, fie subiectivă, observatorul riscă, prin instrumentele sale, prin intruziunea sa epistemică, prin demersul său cognitiv să modifice acea realitate. Dacă ar exista o realitate obiectivă care să garanteze un suport exterior nu ar fi nici o problemă, pentru că, În acest caz, observatorul nu ar trebui decât să-și regleze instrumentul, până când Îl
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
caute noi conexiuni Între date, să-și imagineze, să emită idei, să combine materialele și noțiunile În modele noi și neașteptate. De asemenea, conduita creativă presupune folosirea Întrebarilor deschise, cu caracter operațional care conduc spre atitudinea de explorare, dezvoltă curiozitatea epistemică și stimulează tendințele implicate de aceasta. În ceea ce privește evaluarea, recurge la instituirea unor perioade de neevaluare, schimbarea caracterului evaluării și Încurajarea permanentă a elevilor. Atitudinea pozitiva față de creativitatea elevilor le dezvoltă acestora Încrederea În forțele proprii, făcându-i conștienți de posibilitățile
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]