1,945 matches
-
legi nu se încrucișează și nu se înrîuresc. De exemplu, poziția cercetătorului Richard Dawkins - radicală prin stăruința cu care, respingînd rostul religiei, adoptă un ateism agasant de tip scientist - este etichetată de profesorul Flonta drept naivă din punct de vedere epistemologic. „Cercetarea științifică nu ne spune nimic despre lume ca întreg, despre valorile care oferă orientare și sens vieții oamenilor“ (p. 251), iar despre acest întreg nu vorbește decît religia. De aceea nu e nici o nădejde ca religiozitatea unui intelectual rafinat
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]
-
ci un asalt în necunoscutul din noi“, criticul dovedind, în studiile, cronicile literare și cărțile sale, exigență, rigoare și responsabilitate a examenului critic. Jurnalul de călătorie al lui Constantin M. Popa, publicat sub titlul Sextant (2011) stă sub semnul metaforei epistemologice din titlu, în măsura în care universul, perceput prin grila acestui instrument esențial al călătoriei pe mare, „dobândește un înțeles fecund în încercarea de a armoniza, într-o sintaxă inteligibilă, exactitatea optică și arbitrariul subiectivității“. Cartea are o structură compozită, fiind alcătuită dintr-
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
transvazare a realității. Scenariile mundane, multe originare în nevoia de conflict nemilos, au șansa de a se „înălța“ prin știință sau prin artă, ori prin conjugarea lor. Leonardo s-ar număra printre sute de posibile exemple. După succesiunea atâtor „școli” epistemologice, ni se propune acum metodologia transdisciplinarității, ușor absolutizată aici, sediu al unor avantaje multiple, pe lângă care abordările sectoriale păcătuiesc prin chiar reflecția exclusivistă asupra lor înșile. Demostrațiile vizează tocmai dialogul dintre segmente de nișă ale fizicii și arta modernă, dintre
Modernitatea, cu suprarealiști și științe by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3442_a_4767]
-
Naum sunt animate de aceeași ambiție, aceea de a apăra și ilustra faptul că există moduri de cunoaștere plasate, la o primă vedere, în afara științei, dacă vizualizăm tablouri ca Domnișoarele din Avignon sau Persistența memoriei, dar care corespund unor provocări epistemologice ale epocii. Mișcarea suprarealistă - ca, de fapt, și ceea ce vedem în amontele ei, respectiv ductus-ul romantic - a accentuat, ca iocari serio, cu vorbele lui Marsilio Ficino (de unde sesizăm că ar trebui să scrutăm și mai în spate, temporal vorbind), ideea
Modernitatea, cu suprarealiști și științe by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3442_a_4767]
-
ipostazele. Simbolul recurent al inocenței este de altfel imaginea bulelor de aer agitate în apă, imagine care invadează ecranul adeseori și pentru intervale semnificative de timp. Dar să revin la înțelesul inițial al picăturii chinezești. Innocence îți propune un fiasco epistemologic pus pe repeat. Decorul e o școală de fete situată într-o pădure de niciunde. Există doar două profesoare, una de dans (Marion Cotillard), cealaltă de științe naturale (Hélčne de Fougerolles) plus ceva femei de serviciu. În rest, doar fetițe
Cocoșul lovește din nou by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11145_a_12470]
-
atare în lume. În concluzie, sentimentul național (,sentimentul românesc" scrie Andrei Cornea, cu trimitere subînțeleasă la Noica) este o metaforă căreia nu-i corespunde nimic în realitate. A nu împărtăși această opinie înseamnă, potrivit lui Andrei Cornea, a cădea în ,eroarea epistemologică a naționalismului" (p. 36). Sînt în întregime de acord că spiritul (sau sufletul) național nu a fost și nu este o esență sau o substanță etnică unică. Sau, mai tranșant, ideea unor spirite generale plutind în aer, ca un fel
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
care să pot vorbi în termeni esențiali și de care să mă pot dispensa după bunul plac, pe motiv că moleculele gazului, atunci cînd vorbesc despre agitația din incinta în care se află, folosesc metafore greșite din punct de vedere epistemologic. Și așa cum nu există gaz fără temperatură sau presiune, nu există nici comunitate umană fără emoție colectivă. Oricît de precară ar fi analogia, ea vrea să spună un singur lucru: că fiecare națiune are o temperatură a existenței ei, adică
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
în întregime existența unui asemenea sentiment. Cu alte cuvinte, pericolul nebuniei sufletești nu-mi poate servi drept argument pentru a nega existența vieții sufletești. Altfel spus, problema sentimentului național ține mai curînd de psihologia colectivă decît de epistemologia contemporană. Eroarea epistemologică a esențialismului naționalist nu poate desființa realitatea sentimentului național. Greșeala lui Andrei Cornea este că, afirmînd pe bună dreptate că sentimentul (sufletul) național nu este o esență, ajunge să afirme că el nu există deloc în realitate. Sau, dacă există
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
urmele soției lui, chit că toată lumea asumă că decesul ei e motivat de propria ei promiscuitate, ca să nu mai menționez insistența și politica mult prea revoluționară pentru zona respectivă. Voiajul detectivistic al personajului se desfășoară pe două planuri: ontologic și epistemologic. Primul demers este unul ,în oglindă". Nu se cunosc în amănunt, dar soțul și soția au o înțelegere reciprocă intuitivă pe care Meirelles o captează foarte bine, folosindu-se și de unele trucuri, în afara alchimiei evidente dintre cei doi actori
Primul grădinar ideal(ist) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10993_a_12318]
-
o tragedie autentică - în consecințele alegerii unei identități, nici una independentă. Mai exact, identitatea 1 începe să se prăbușească odată cu decesul Tessei, iar identitatea 2 se construiește la câtva timp după același eveniment. Sfârșitul lui Justin, chiar dacă e motivat de traseul epistemologic, nu cel ontologic, articulează o maximă postmodernă: lipsită de confirmarea celorlalți, orice identitate e temporară. În această interpretare, extinzând metafora de la grădinar la vegetale, Justin se vestejește în lipsa unui arac autentic, iar ontologia rămâne suspendată în indecizie. Cât despre traseul
Primul grădinar ideal(ist) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10993_a_12318]
-
nu cel ontologic, articulează o maximă postmodernă: lipsită de confirmarea celorlalți, orice identitate e temporară. În această interpretare, extinzând metafora de la grădinar la vegetale, Justin se vestejește în lipsa unui arac autentic, iar ontologia rămâne suspendată în indecizie. Cât despre traseul epistemologic, întâi e de explicat de ce îl numesc așa. Pentru că scenariul e bazat pe romanul din 2001 al lui John Le Carré, care se dovedește a fi autenticul moștenitor al lui Graham Greene. Îi conservă complexitatea psihologică și dialogurile oblice care
Primul grădinar ideal(ist) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10993_a_12318]
-
le combină: thrillerul politic și filmul de acțiune. Ambele genuri îi furnizează spectatorului o marjă de detașare, tocmai pentru că accentul cade pe suspans și pe intriga polițistă. În cazul primei rețete, personajul standard e o marionetă însuflețită de un instinct epistemologic (vrea să afle cheia vreunui mister), iar pentru cea de-a doua, Făt-Frumosul standard. Or, imaginați-vă pe fundalul misiunii pe care o are de îndeplinit, un James Bond care de regulă n-are mamă, n-are tată și trece
Istoria intră și iese din "München" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10890_a_12215]
-
precum Școala de la Palo Alto, și noile invenții pe linia retoricii europene, în cadrul Școlii de la Bruxelles și a Grupului . Abordând problematica discursului contemporan, au toarea constată că totul este discurs și discursivitate, începând de la viața publică firească, obișnuită, până la expunerile epistemologice savante: „știința a devenit un discurs riguros și sistematic; arta - un discurs figurat și patetic; filosofia - o analiză a discursului”. Iar la „nivelul simțului comun, marea majoritate a oamenilor nu dau atenție decât la ceea spun (sau aud) și neglijează
ÎNTRE DISCURS ŞI DISCURSIVITATE. In: Editura Destine Literare by EUGENIU NISTOR () [Corola-journal/Journalistic/101_a_258]
-
literatură înseamnă nu doar coexistența dinamică dintre suportul de hârtie și mediul electronic, o experiență scriptică și lecturală maleabilă, ci și un meta-discurs despre corespondențele dintre concepte și ideologii, teorii literare și practici ficționale aflate în sincronie cu dilemele ontologice, epistemologice, etice și artistice ale actualității. Virtualitatea nu este condiția dematerializării vieții și a culturii, ci este mai degrabă întâlnirea dintre mediile materiale și simbolice ale realității fizice și mediile culturale computaționale. În aceeași direcție funcționează și fenomenul de virtualizare, de
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
Adevărul ca praxis, ca trăire, ucenicul său - Sfântul Ignatie Teoforul îmbină cunoașterea și viața într-o abordare antologică a Adevărului, deoarece viața înseamnă ființă veșnică, adică ființa care nu moare. Domnul Iisus Hristos este Adevărul, nu pentru că este un principiu epistemologic care explică universul, ci pentru că El este viața și mulțimea ființelor, care își găsesc semnificația nestricăcioasă întru Iisus Hristos, care recapitulează în întregime creația și istoria. Viața Sfintei Euharistii este viața lui Dumnezeu Însuși, ca viață de comuniune divină. De
DESPRE SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE IN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373701_a_375030]
-
aprilie 1920 publică articolul "Pascalia", o primă formă a textului său de referință "Juxta Crucem". Articolul, care tratează problema suferinței în creștinism, va fi reluat pe larg de Nae Ionescu în lecția de deschidere a cursului său universitar, intitulat "Funcția epistemologică a iubirii", publicat postum în revista Isvoare de filosofie, I, 1942. Un alt text de referință, "Suferința rasei albe", va fi publicat în anul 1924. Ca gazetar, dar și ca filosof, atinge maturitatea în perioada anilor 1926-1933, perioadă legată de
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU ?' ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384836_a_386165]
-
mai ales care sunt tensiunile între Biserică și religia populară, care au existat mereu în istorie. Bine, atunci vă întreb și ce reprezintă pelerinajul pentru un credincios? Mi-este greu să mă pun în pielea credinciosului, pentru că este o dilemă epistemologică majoră pentru un sociolog: cât de empatic poți să fii cu un fenomen religios. Mai mult, s-au scris cărți întregi pe marginea întrebării dacă un sociolog poate fi credincios, și viceversa. Pentru că sociologia și antropologia religiilor sunt științe pozitive
PELERINAJUL – O CĂLĂTORIE SPIRITUAL – DUHOVNICEASCĂ DE LA MOARTE LA VIAŢĂ, DE PE PĂMÂNT ÎN CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383827_a_385156]
-
efectiv nulă când numai pentru existența unui singur parametru din multiplele necesare creației șansele probabilistice sunt la un numar egal cu 1 înmulțit cu 10 ridicat la puterea de 117 de zerouri. Religia și știința sunt două metode complementare, gnoseologice, epistemologice și revelatorii, nu antagoniste, necesare experienței omenești care nu trebuie să fie neapărat în competiție. Fiecare disciplină caută și se ocupă de alt fel de adevăr: știință de adevărul demonstrat și verificat experimental; religia de adevărul revelat. Ambele caută să
ARGUMENTUL ŞTIINŢIFIC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382929_a_384258]
-
Adevărul ca praxis, ca trăire, ucenicul său - Sfântul Ignatie Teoforul îmbină cunoașterea și viața într-o abordare antologică a Adevărului, deoarece viața înseamnă ființă veșnică, adică ființa care nu moare. Domnul Iisus Hristos este Adevărul, nu pentru că este un principiu epistemologic care explică universul, ci pentru că El este viața și mulțimea ființelor, care își găsesc semnificația nestricăcioasă întru Iisus Hristos, care recapitulează în întregime creația și istoria. Viața Sfintei Euharistii este viața lui Dumnezeu Însuși, ca viață de comuniune divină. De
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
contradicția în adaos, pedantismul, analogia improprie...). Cele două volume publicate în 1992: Cuvinte cu dificultate de scriere în limba română îl atestă ca prim cercetător într-un domeniu extrem de sensibil, jalonat de teme noi, inventate chiar de el, ca: importanța epistemologică a ortografiei și valoarea ei stilistică. În 1993, Dorin N. Uritescu își șochează elevii, studenții și colegii-profesorii de română printr-o altă apariție editorială, dinamică, energizantă, scânteietoare: De la chioșcari la vesternizare. Mic dicționar de termeni actuali, care îl consacră, dincolo de
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
parte -, el a și trăit! De asemenea, Aristip a făcut și altceva decât să traverseze istoria filosofiei între două vorbe de duh, deghizat în femeie și parfumat în agora, el a propus un relativism etic, un subiectivism metodologic, un nihilism epistemologic, o patetică senzualistă, o înțelepciune existențială, o politică critică, tot atâtea mici surprize, dacă a te bucura de clipă e de-ajuns! Numai viața și opera concepute în contrapunct pot pune într-o lumină nouă gândirile de obicei studiate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ne fărâmițează viața în clipe de aur, are culoare albastră. Pe treptele lui devenim îngeri, suntem contopire și despărțire a spiritului de trup, înaintând și deschizând zarea cunoașterii. Iar Ochii eului poetic transcend realitatea pentru a surprinde mirificele ei nivele epistemologice și estetice ascunse: „Sunt triunghiul cu vârful în Cerc/ Străpung până la tine infinitul/ Spre Timpul Magic. Mai încerc/ Perfecțiunea tainică. Fecund e spiritul./ Ești mereu Triunghiul Sublim/ Mă arcuiesc în juru-ți și-ți cer/ O Deltă de Lumină, un imn
REGĂSIREA PURITĂŢII ŞI ILUMINAREA DINĂUNTRU A COSMOSULUI POETIC de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368467_a_369796]
-
Adevărul ca praxis, ca trăire, ucenicul său - Sfântul Ignatie Teoforul îmbină cunoașterea și viața într-o abordare antologică a Adevărului, deoarece viața înseamnă ființă veșnică, adică ființa care nu moare. Domnul Iisus Hristos este Adevărul, nu pentru că este un principiu epistemologic care explică universul, ci pentru că El este viața și mulțimea ființelor, care își găsesc semnificația nestricăcioasă întru Iisus Hristos, care recapitulează în întregime creația și istoria. Viața Sfintei Euharistii este viața lui Dumnezeu Însuși, ca viață de comuniune divină. De
PARINTELE GHEORGHE ISPAS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367334_a_368663]
-
Adevărul ca praxis, ca trăire, ucenicul său - Sfântul Ignatie Teoforul îmbină cunoașterea și viața într-o abordare antologică a Adevărului, deoarece viața înseamnă ființă veșnică, adică ființa care nu moare. Domnul Iisus Hristos este Adevărul, nu pentru că este un principiu epistemologic care explică universul, ci pentru că El este viața și mulțimea ființelor, care își găsesc semnificația nestricăcioasă întru Iisus Hristos, care recapitulează în întregime creația și istoria. Viața Sfintei Euharistii este viața lui Dumnezeu Însuși, ca viață de comuniune divină. De
DESPRE FRMUSETEA SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366928_a_368257]
-
Adevărul ca praxis, ca trăire, ucenicul său - Sfântul Ignatie Teoforul îmbină cunoașterea și viața într-o abordare antologică a Adevărului, deoarece viața înseamnă ființă veșnică, adică ființa care nu moare. Domnul Iisus Hristos este Adevărul, nu pentru că este un principiu epistemologic care explică universul, ci pentru că El este viața și mulțimea ființelor, care își găsesc semnificația nestricăcioasă întru Iisus Hristos, care recapitulează în întregime creația și istoria. Viața Sfintei Euharistii este viața lui Dumnezeu Însuși, ca viață de comuniune divină. De
DESPRE SPOVEDANIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366876_a_368205]