1,343 matches
-
cunoștință ca el să fi fost deja publicat) și munca unui biograf temerar ar putea să ajute la limpezirea imaginii despre mișcarea culturală a anilor ’30-’40. Volumul pe care îl prezentăm aici adună cîteva texte cu caracter memorialistic și epistolar despre cei mai celebri reprezentanți ai grupării: Cioran, Eliade și Ionesco. Înainte însă de a-l discuta propriu-zis, o observație: nici prefațatorul ediției (Mihai Șora), nici îngrijitorul acesteia (Fabian Anton) nu precizează destinația inițială a celor mai multe dintre textele publicate aici
Potestas clavium by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/13083_a_14408]
-
disciplinare și doctrinare (căci fiecare biserică Își avea propriile tradiții, iar bisericile cele mai Însemnate exercitau o influență asupra altora În aceste domenii) Între diferitele biserici nu rupeau koinonia dacă erau socotite compatibile cu credința. Comuniunea se păstra prin schimbul epistolar și vizite ale creștinilor În alte comunități, formularea simbolurilor de credință, adunări episcopale etc. dar și prin intervenții, În caz de divergențe grave, ale comunităților cu autoritate. Creștinii primelor trei veacuri aveau simțul unității și pluralității. Cuvinte cheie: diversitate, unitate
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
Contactele frecvente Între biserici erau necesare nu numai pentru confruntarea Învățăturilor primite, dar și pentru respingerea celor greșite și Întărirea reciprocă Întru aceeași credință. Astfel de legături se păstrau prin călătoriile creștinilor dintr-o comunitate În alta și prin schimbul epistolar. Comuniunea eclezială nu se identifica cu uniformitatea universală, cerându-se ca fiecare biserică În parte să păstreze legătura cu cele mai Însemnate biserici. Scaunul roman deținea Încă din primele secole rolul istoric de mijlocitor al unității bisericești.<footnote R. Brown
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
care sunt excomunicați să nu fie primiți de către alții; asupra oportunității de a se ține sinoade de două ori pe an”. Calea obișnuită de a fi În comuniune cu celelalte biserici și În contact cu marile scaune episcopale era schimbul epistolar<footnote V. numeroasele epistole ale lui Dionis din Corint: Eusebio, Storia ecc. 4,23. footnote> și contactele personale prin intermediul mesagerilor. Acest obicei Își avea obârșia În experiența iudaismului din diaspora. Creștinilor le era de folos pentru a-și păstra și
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
tom din cele patru câte vor fi în final, al doilea urmând să conțină doar scrisorile către Ștefania Golopenția. Surprizele aduse de această arhivă epistolară sunt numeroase, între ele fiind de amintit amploarea ei, ea însumând vreo 200 de schimburi epistolare, din care primul volum a cuprins 63, apoi diversitatea corespondenților, care nu sunt, cum poate s-ar fi așteptat, doar sociologi și statisticieni, domenii în care s-a ilustrat cu deosebire Anton Golopenția, ci și eseiști (Emil Cioran, N. Argintescu-Amza
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
Golopenția - era raza de nădejde, care îmi îngăduia să mai suport viața". Nu se știe dacă scrisoarea i-a parvenit adresantului, cert fiind că Golopenția se va stinge din viață în închisoarea Jilava, la 9 septembrie 1951. Unul dintre schimburile epistolare cele mai substanțiale și mai ample este cel cu Petru Comarnescu. Contrar spuselor de acesta în prima scrisoare către Anton Golopenția, că între ei există "mai ales treburi practice... decât o comunicare intelectuală", aproape întregul set de scrisori dintre ei
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
doar de liantul epic al faptelor. Un roman pe care a năzuit mai târziu să-l scrie Pavel Dan, cu titlul provizoriu Pe urmele Școlii Ardelene. Paginile corosive, gogoliene, din crochiul lui Pavel Dan își au un antecedent tematic în epistolarul lui Cipariu. Propunându-și o relatare riguros obiectivă ("Ci a mea maximă-i au să tac de tot, au să nu cruț nimic. Giumătate a grăi adevărul ar fi de prisos"), el smulge cu brutalitate Blajului acel văl de aură
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
mănăstire în chip de fecioară, portretul canonicului Vasile Rațiu, veritabil personaj de roman, inspirând groaza epistolierului prin dimensiunile pantagruelice ale poftei sale de viață și prin sfidarea conveniențelor etice, sunt alte două coordonate ale acestui "roman" existent in nuce în epistolarul lui Cipariu, cu veritabile pagini de literatură. Timotei Cipariu s-a ilustrat și ca orator. Cuvântările sale sunt ocazionale, rostite fiind de directorul de școală, de vicepreședintele "Astrei" și de membrul Dietei transilvane. Așadar, cuvântări școlare, culturale și politice. Elogiul
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
la primăvară. Cred că o să gătesc o salată agresivă pentru cititor. Cu elemente de thriller, de carte erotică, de anchetă socială. Și cu inspirație din realitatea ultimilor ani bucureșteni. Pe de altă parte, coc de cîteva săptămîni ideea unui roman epistolar în cheie ironică despre ceea ce se întîmplă în jurul nostru. Inițiativa e firavă și insuficient decantată, motiv pentru care încă nu l-am încunoștințat pe coautorul ipotetic. Dar dacă o să-i pice întîmplător sub ochi interviul nostru, poate că o să iasă
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
Ștefan Cazimir (fragment de jurnal 1951-1955) Mama i-a păstrat toate scrisorile. Fiul plecase la București, să urmeze cursurile facultății de filologie. Din textul epistolar se conturează un personaj ușor cinic, cu un dezvoltat simț al persiflării, uneori la limita ereziei față de dogmele sacrosancte ale epocii. Ne aflăm în anii 1951-1955. Fragmentele de mai jos redau ceva din atmosfera acelui timp. 28 oct. 1951. Într-
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
mai înalt se ridică versurile din cartea următoare, Scrisori neexpediate (1978), cu miza, acum, pe farmecul desuet al convenției “retro” exploatate cu dexteritate și cu un remarcabil profit în ordinea lirismului. Acest succint “roman de provincie 1920”, construit ca schimb epistolar între un “El” și o “Ea”, alimentat de reverii de sursă livrescă (“despre timpul pierdut / în romane cu prieteni frumoși în amurgul fanat / din saloane”; Mai știi melodrama / din strada Bastiliei zece” /.../ Șoseaua e plină de albe femei cu landouri
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
de zidul uriaș, copleșitor, alb pînă la delir, al cinematografului; pahar după pahar, cu un pitic ghebos, necunoscut, de la circ!), pe urmă, calm, în timp ce ne apropiam de Dolhești, mă gîndesc să încerc un roman picaresc, sau pastoral, sau libertin, sau epistolar... De ce nu toate la un loc, într-un amestec burlesc? Nu-i oare delicios că Diderot, din primele pagini ale lui "Jacques Fatalistul", dă brînci unei femei de pe cal, prezentîndu-i-o cititorului, cu fustele-n cap, spre a-i admira... Iată
Catalog de nimfe (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14487_a_15812]
-
cu misterioasă "gramaticiana" și cu Jeannine Worms nu fac excepție de la regulă. Slăbiciunea cvasi-maternă a femeilor față de "copilul" Cioran e indusă, în fond, tocmai de natură lui donjuanesca aparte. Mai mult sau mai putin, Cioran era conștient de astă. Românul epistolar Eine Liebe von Cioran al ultimei sale prietene, Friedgard Thoma, se sfîrșește cu o secvență de referință chiar în sensul acesta. La începutul lungii lui agonii regresive, Cioran, stînd drept în vîrful patului, articulează, pe neașteptate, solemn și limpede, în
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
parizianului oltean care m-a franțuzit, cu bucuria de a nu ne iubi prea mult... Marin Mincu". Dedicația pe o carte seamănă, întrucâtva, cu o scrisoare, care nu așteaptă neapărat un răspuns. Pot scrie un comentariu plecând de la câteva rânduri epistolare, dar sunt mai sfios cu dedicațiile. Le transcriu cu plăcere - trebuie să fac un efort să mă opresc - dar preget a "broda" considerații asupra lor, de parcă aș comite o indiscreție. "Se laudă cu dedicațiile primite!", va decide vreun cititor. Mais
Ars dedicatoria by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11460_a_12785]
-
de domiciliu obligatoriu în Isarlîk-ul craiovean, acest scriitor de esență tare reușește să-și păstreze spiritul atât de viu. Biografia este asumată cu toate răscrucile și fracturile sale, scriitorul făcând din ea un fir rezistent al paginilor literare, diaristice și epistolare. Jurnalul și corespondența sunt, așa-zicând, pline de Sîrbu, de viața și experiențele lui, focalizate din multiple unghiuri și înfățișate cu o rară voluptate descriptivă. Fostul actant oferă actualului autor un subiect foarte consistent, aproape inepuizabil, de interes și cercetare
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
așteptare, mi-am zis că poate poșta... Sun la Academie și vorbesc cu secretara președintelui care îmi confirmă primirea coletului și îmi transmite mulțumirile personale șsic!ț ale dlui acad. De atunci n-am mai avut nici un contact telefonic sau epistolar. Acum câteva luni, aflu de apariția noii ediții Macedonski, sub semnătura lui Mircea Coloșenco, cu o prefață de Eugen Simion. Sacrific imediat 1.200.000 lei și, când o deschid, revolta crește cu fiecare pagină răsfoită și nu mai înțeleg
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
desuetudine și decrepit: „Te-ai făcut și tu bărbat, muceo...” (pag. 66). Pare mai degrabă o altă formă de umor, cu alte nuanțări, cantr-un delir al situațiilor grotești sugerat de scrisoarea lui Mitiță către cei de acasă, cu naivitățile stilului epistolar cazon: „Aflați despre mine că sunt sănătos, ceea ce sănătate vă doresc și dumneavoastră..., pe care-l asezonează cu tactica și strategia răcanilor de a mai obține bani de la părinți: ...pot să vă spun că aș avea nevoie de bani. Mi-
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
imperfect, cum aș fi meritat-o? îmi dau seama că cele câteva personaje care au format obiectul polemicilor mele mai insitente nu se bucură de-o foarte amplă simpatie. Nu mi-e jenă a mărturisi c-am primit destule mesaje epistolare ori telefonice din diverse părți ale țării ca și de peste hotare, cu sens aprobativ pentru opiniile mele. în consecință, n-am nici un indiciu că majoritatea confraților m-ar contesta, ci, dimpotrivă, suficiente elemente pentru a susține, cu toată modestia, contrariul
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
publicisticii cipariene, Stela Toma se dovedește cea mai bună cunoscătoare în raport cu toți ceilalți cercetători. Dar nu numai aici. Excelența investigațiilor, a contextualizărilor și a interpretărilor Stelei Toma se vede și în celelalte capitole: discursurile, confesiunile (adică jurnale de călătorie, memorii, epistolar), versurile, folclorul și traducerile - din care editoarea oferă eșantioane semnificative, însoțite de comentarii bine documentate și foarte atent argumentate. Aici există precedențele unor cercetări pe care le-am menționat și de care Stela Toma ține întotdeauna cont cu onestitate profesională
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
tînăr care știa cu adevărat ce înseamnă oralitatea. În ultimii ani, era tot mai citit și mai cunoscut, i se cereau colaborări pe la mai toate revistele, i se propuneau rubrici, critica literară îl așeza în fruntea generației sale. Jurnalul, un epistolar, de fapt, scris în ultimul an de viață și publicat la puțină vreme de la dispariția lui ne arată un băiat simplu și bun, prietenos, spiritual, deosebit de inteligent și amuzant, energic, optimist, plin de viață. Destinul lui seamănă - fac o paranteză
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
chiar dacă, deseori, îi simți prezența ca o răsuflare rece în ceafă. Moartea este provocată, pe fiecare pagină, prin actul șeherezadic al povestirii. Nu cunosc al tînăr scriitor cu o mai mare credință în povestire și de aceea cred că acest epistolar este una dintre cele mai puternice metafore ale vieții pe care ne-ar fi putut-o lăsa. Dramatismul situației ar fi predispus la introspecție și patetism. Și deși Sorin Stoica s-a pronunțat pentru patetism, văzut ca o provocare a
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
Horia Gârbea Limba română începe cu o scrisoare. Literatura română este un lung epistolar, pînă la inventarea telefonului, dar și după aceea. E-mail-ul e tot o scrisoare. Nu formatul și suportul contează, ci tipul de comunicare. Scrisoarea este personală, ea e comunicarea de la om la om, de la personaj la personaj și are un caracter
Scrisori, depeșe, telegrame by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10038_a_11363]
-
valoarea scrisorii, mai ales pe scenă unde scrisoarea face personajul să vorbească fără ca el să fie prezent, precum Rică evocat de Zița prin propria-i scrisorică înainte de a apărea fizic. Caragiale, ca maestru al teatrului, îmbogățește distribuția cu pesonaje prezente epistolar: fiul lui Trahanache, un Teodosie pe dos, care îi scrie tatălui învățături, șeful de partid, becherul, care cere alegerea cu orice preț, dar cu orice preț a lui Agamiță. Și chiar cu Galibardi adus de Leonida prin citarea celebrei lui
Scrisori, depeșe, telegrame by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10038_a_11363]
-
de a fi reprezentat ,o pledoarie pentru independența spirituală într-un climat de dictat ideologic", dar și adăugînd ,unele rezerve". Ultimele avînd rolul de-a diminua chiar ,meritul" în chestiune, alunecat, hélas, tocmai pe făgașul protocronismului: ,Jurnalul de la Păltiniș și Epistolar propagau și o alergie față de cultura Vestului și exaltau virtuțile unui spațiu între Carpați și Dunăre, unde s-ar fi refugiat, în contrast cu întreaga planetă decăzută, filonul cugetării pure. îmi displăcuse și ambiția tînărului filosof care, sărind în arenă, se lua
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
bilanțului și a culegerii (în ambele sensuri: editorial și gospodăresc-simbolic) a venit și pentru Alexandru Mușina, membru de frunte al generației '80, din care totuși și-a dat acum câțiva ani demisia (!), împreună cu Al. Cistelecan. Scrisorile unui fazan, cu subtitlul Epistolarul de la Olănești, reunește scrisorile deschise trimise de fostul ,optzecist" colegului său de disidență, precum și unui destinatar la fel de apropiat, criticul Virgil Podoabă. Un poet și doi critici, așadar, un poet care a scris câteva cărți de eseuri și care știe să
Un hacker intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10044_a_11369]