87 matches
-
Cosmin Ciotloș Eseist, prozator, umorist, epistolier, memorialist, gazetar, ideolog. În Ultimii eretici ai Imperiului, Vasile Ernu e din toate acestea câte puțin. Dar din nici una atât de mult încât să justifice o interpretare "pe culoar", împinsă până la detalii de poetică a genului sau de istorie a
La pachet by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6710_a_8035]
-
în scrisori e bufonul Gary, în Jurnal e autenticul Sîrbu", că există diferite imagini ale scriptorului și totuși elemente din ambele se coroborează pentru a încropi concluzia autoarei. E ca și cum pentru a alcătui un anume portret, ea ar prelua nasul epistolierului și urechea diaristului, distrugând astfel tocmai "masca unui Janus bifrons" pe care o descoperise. Portretul e deci unul forțat, iar textul - utilizat, nu interpretat. Acest fapt e însă unul dintre efectele unei perspective constant fluctuante; jurnalul, ca incizie în intimitate
Un jurnal, o stare, o metodă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16892_a_18217]
-
abisul propriei filozofii. Dan C. Mihăilescu va cita o suită de fragmente din scrisorile caracteristice pentru această reasumare, încheind cu cea mai impresionantă pagină din corespondența inedită. E o pagină în care marele poet și filozoful autodidact, gazetarul public și epistolierul privat, scriitorul din om și omul din scriitor apar deodată, sub o sutură perfectă și cu o coerență insuportabilă: "Îți vei fi aducând aminte poate că-ntr-o scrisoare ți-am cerut iertare c-am îndrăznit a te iubi. Știam
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
pur și simplu, mărturisesc. Despre ce este vorba? Un capitol din carte i-l dedică Ion Brad lui Ion Horea, vechi confrate și prieten, poate cel mai vechi dintre prietenii săi în viață. Sunt acolo mai multe scrisori de la „zgârcitul epistolier" Ion Horea, dintre care prima, „cu scrisul lui ca niște cărări de furnici prin iarbă", datează din îndepărtatul an 1954. Sunt și alte schimburi de mesaje între cei doi, unele sub forma dialogului liric, prin poezii ale unuia cărora celălalt
Însemnare despre Ion Horea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6320_a_7645]
-
dată într-un volum care cuprindea și Convorbirile dintre Aurora Cornu și Eugen Simion despre Marin Preda, la Editura Albatros, și separat, în 2001, la aceeași editură. Recent o nouă ediție a apărut la Editura Historia. Marin Preda era un epistolier cam neîndemânatic. Unele scrisori sunt prozaice, conțin cuvinte calde, nu o dată banale, ca ale tuturor îndrăgostiților: ,...ce cauți tu în viața mea, fată frumoasă, ființă fermecătoare?"; ,Tu mie mi-ai furat inima"; , Aurora, vrei să-ți legi viața ta de
Marin Preda, îndrăgostit by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10045_a_11370]
-
I. Breazu și Radu Brateș, comentat cu aprecieri superlative de I. Negoițescu: "în sensul spiritualității grafiei, acest sonet pare meșteșugit plastic, având ceva din ornamentația în aur a inițialelor pe manuscrisele de pergament". A fost unul dintre cei mai remarcabili epistolieri din veacul trecut. Scrisorile luI Cipariu către Bariț, 125 la număr, alcătuiesc o cronică socială a Blajului de la mijlocul veacului trecut, un virtual roman de epocă, lipsit doar de liantul epic al faptelor. Un roman pe care a năzuit mai
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
n-au făcut nimica". Un episod erotic care implică înalte fețe bisericești și duce cu gândul la cunoscutul fragment din }iganiada cu intrarea diavolului în mănăstire în chip de fecioară, portretul canonicului Vasile Rațiu, veritabil personaj de roman, inspirând groaza epistolierului prin dimensiunile pantagruelice ale poftei sale de viață și prin sfidarea conveniențelor etice, sunt alte două coordonate ale acestui "roman" existent in nuce în epistolarul lui Cipariu, cu veritabile pagini de literatură. Timotei Cipariu s-a ilustrat și ca orator
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
bătut chiar pe soldați. E ceva fin!" Asta va să zică o atitudine de estet! Corespondența cu prietenul Boicescu se desfășoară între 1901-1908; scrisorile sînt expediate către Paris din Sinaia, Berlin, București de la adrese de pe străzile Crîngași, Miron Costin, Popa Tatu, Atelierului; epistolierul Mateiu se simte "nobilul exilat în patria capsomanilor", "setos de lux și plăceri", fapt pentru care caută parale, sfătuindu-și prietenul asupra mijloacelor verificate în capitala valahă "Găsește pe cineva să-l tapezi", căci "adevărata filozofie e asta, banul"; în
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
de mult s-au schimbat în bine toate astea! Ce mult îmi place această fericire simplă a ființelor de ambe sexe! Cît îi invidiez! F. M. Cu siguranță însă, interesul principal al scrisorilor rezidă în abordările și convingerile lui Mauriac "gendelettres", epistolierul devenind cu adevărat pasionant atunci cînd vorbește despre ce știe mai bine: literatură, Academie, frămîntările sufletului. De fapt, Mauriac se oprește mult mai puțin decît ne-am aștepta asupra esenței scriiturii, asupra procesului de creație și a resorturilor sale nerostite
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
R, 1986, 10; Teodor Vârgolici, Leucaida, L, 1991, 8-10; Ovidiu Ghidirmic, Recuperarea universului arhaic, „Cuvântul libertății”, 1993, 3; Florea Miu, Profil George Sorescu, R, 2000, 1; Georgeta Drăghici, Pentru o biografie a operei, RL, 2001, 2; Eugen Simion, Marin Sorescu, epistolier, CC, 2001, 10; Ovidiu Ghidirmic, „Colocvii în Grădina Hesperidelor”, „Scrisul românesc”, 2003, 1-2; Firan, Profiluri, II, 250-252. M.P.-C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289799_a_291128]
-
8; Emil Turdeanu, Grigore Nandriș (1895-1968), „Revue des études roumaines”, 1969, 188-190; S.S. [Sanda Stolojan], Umanismul creștin în picturile murale din Europa de Est, „Ethos”, 1982, 454-455; Nicolae Corlăteanu, Nandrișii. Povestea unui neam bucovinean, Chișinău, 1998; Mircea Popa, Grigore Nandriș - memorialist și epistolier, ALA, 2002, 621; Manolescu, Enciclopedia, 517-520. I.O.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
unor crâmpeie din copilărie. Dar și un eseu, de o rară calitate a introspecției, despre fluidul imprevizibil al memoriei. Pentru C., „totul are un sens”, detectabil, dincolo de ceea ce se vede, prin „intuiția suprarealității”. În „heraldica” de mitice rezonanțe a îngânduratului epistolier, și opera de artă poate să incite la o „evadare în supranatural”. Descinzând din imperiul „irealității” în orizontul realului, memorialistul povestește, cu un fior al retrăirii, despre lumea de culori, miresme și forme prin care i-a fost dat să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]