681 matches
-
sigur Într-o lume repede schimbătoare, un punct de sprijin Într-o succesiune amețitoare de evenimente care desenau cu viclenie un țarc În care viața intra neștiutoare. Porcul era Împăcarea lor cu lumea, monumentul lor funerar, iar rețeta, un fericit epitaf. 12. Văzută prin perdeaua de tifon a geamului de la bucătărie, Înjunghierea grăsunului Îl Înspăimânta prin precizie și nepăsare. Cu o zi mai devreme se aduceau paiele și se cumpăra șlibovița din care a doua zi se turna o singură dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care sună solemn, dar nu spun nimic. Ca să nu mai vorbim de faptul că Victor Stoleru ne aduce uneori în situația de-a nu ne putea stăpâni râsul, în pofida tristei împrejurări evocate: „Pe mormântul tău deschis așa devreme punem emblema epitafului horațian Non omnis moriar și a românescului Somn ușor, iubite Costel.“ Nu ne rămâne decât să adăugăm: Somn ușor, iubite cititor! Probleme de productie Înainte de 1989, scriitorilor li se cerea în mod explicit să viziteze fabrici, șantiere, crescătorii de animale
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ROMÂNIA • Tiparul executat la Imprimeria Institutului European pentru Cooperare Cultural-Științifică Iași • str. Cronicar Mustea nr. 17 C.P. 161 • Cod 6600 Tel. 032/12731lFax: 032/230197 * "Nici o laudă n-ar fi pe măsura acestui nume, Niccolo Machiavelli, mort în anul 1527." Epitaf înscris pe mormîntul gînditorului, aflat în biserica Santa Croce, Florența. 1 Apud Marc-Monnier, La Renaissance, de Dante a Luther (cap. Machiavel), Paris, 1884, p. 346. 2 Ibidem 3 Vezi C. Antoniade, Machiavelli, București, 1932, II, p. 79. 4 Marc-Antonio, op. cit
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dincolo de Hanul Piraților, loc aflat pe atunci În deplină libertate, puteai să intri cu mașina pe nisip. Trecuserăm Într-o zi pe la vestigiile antice din Con stan ța și parcă la Mozaic, Nicole a zărit o piatră tombală cu un epitaf curios În elină, tradus alături. Mi l-a citit și l-am Înregistrat pe o casetă. Întors la București, În dimineața de luni, 25 august, pe la șase și jumătate, căutam de zor caseta. O strecurasem Între celelalte pline de tot
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
București, În dimineața de luni, 25 august, pe la șase și jumătate, căutam de zor caseta. O strecurasem Între celelalte pline de tot felul de notițe și nu mai dădeam de ea. Nici azi nu Înțeleg de ce mă muncea dorința recitirii epitafului tocmai atunci, mă chinuia vreo curiozitate stilistică, voiam să mi confirm anume presu puneri, nu știu. Cert e că nu aveam nevoie de text pentru vreun scop practic, spre a-l cita În vreun articol și nici măcar În vreo conversație
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
alte servicii de comemorare/pomenire a defuncților, sub stindard ortodox, la binecunoscutele intervale de timp, au fost oficiate (parastase). În al treilea rând, nișele din columbariile crematoriilor Cenușa și Vitan Bârzești, prin simbolurile utilizate (mă refer aici nu doar la epitafurile cu caracter religios, ci și la semnele și mai ales uzajul iconițelor) demonstrează din nou cele afirmate mai sus. În al patrulea rând, preoții ortodocși înșiși nu respectă deciziile sinodale din 1928 și 1933, lucru pe care iarăși l-am
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
2009), grație unei intuiții fericite, se poate lăuda că a găzduit o recenzie a ultimului roman al Hertei Müller (Atemschaukel - Leagănul respirației, Editura Hanser, München, 2009, 304 pag.) înainte ca scriitoarea germană să primească Premiul Nobel. Recenzia, intitulată " Un dublu epitaf", îi aparține lui William Totok: Dacă în trecut Herta Müller a prelucrat experiențe personale și elemente ale propriei biografii, de data aceasta ea se ocupă de represiunea colectivă la care au fost supuși germanii din România. În ianuarie 1945 toți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6834_a_8159]
-
substituie secțiunea zonală. Ce vreau să spun e că și dimensiunea parabolică și aceea livrescă (mai greu accesibilă) sunt mai presus de artificiu. Uneori în ciuda evidențelor. Prima povestire se numește Început. Ultima, simetric, Sfârșit. Ambele consemnează scrupulos, sub formă de epitaf mobil, amintirile finale, de dinaintea morții, ale unei femei. Iar frazele fiecăreia dintre ele reprezintă, una câte una, transcrierea inversă a frazelor celeilalte. (Poate că ideea în sine nu-i entuziasmantă. Dar, pusă în context, ea reușește să tulbure.) Mecanica nu
Anonimatul celebrității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7101_a_8426]
-
mare, se află trupurile înecate cu / cărțile în mână/ Pe fiecare carte scrie:/ democrație, libertate". Dacă elegia XXVI ne dă o idee-imagine despre condiția noastră de ostateci damnați și condamnați sub zodia morții nivelatoare, ultima elegie este un fel de epitaf și profeție politico-poetică: Nu m-am gândit / ce am să fac în timpul morții/de atâta democrație și libertate.// Morții mele cel mai rău îi pare/ că și-a pierdut mințile pentru poezie./ De aceea, eternitatea mea o puteți/ vinde în
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
Lojă). Ceea ce-l scoate, însă, din sărite este frumoasa Rosamunda, ibovnica tatălui lui Ioan fără }ară & al lui Richard Inimă de Leu, Henric al II-lea Plantagenetul. El, de-ar fi trăit pe vremea ceea, n-ar fi admis ca epitaful acestei prea-imunde roze să fie scris în piatră, pe lespedea-i tombală. Nu i-ar fi dat, adică, imprimatur./ Dar nu de dragul mamei lui Ioan fără Țară îi este, el, potrivnic Rosamundei, - ci dintr-o gelozie care-l face să
Cartea Micului Print (Șerban Foarță) by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/7646_a_8971]
-
pustiu ca după un atac atomic. Numărătoarea inversă marchează închiderea unei alte emisiuni care cuprinde ca și ninsoarea într-o îmbrățișare tristă întregul oraș cenușiu. Cuvintele tânărului pe fondul ninsorii care brizează fața cenușie a unui bloc au semnificația unui epitaf pe o piatră tombală care însă nu face apel la memorie, ci o șterge cu blândețea unei eutanasii: Liniște și frumos. Eu atât îmi mai aduc aminte de la revoluție. Era liniște și frumos."
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
fragmente și diverse, titlurile acestora fiind pe măsură: „Jurnal din ’71 și din ’72” (1973), „Caiet pe patru ani” (1977), „Alte versuri și poezii risipite” (1981). Între „trâmbițele de aur ale solarității” Mediteranei și poezia ultimilor ani în formă de epitaf, sentențe, stoice mesaje exorciste, s-a scurs o viață de om. Concluzia: de vreme ce limbajul este doar pe jumătate zeu și nu aduce mântuirea fiindcă nu știe nimic despre noi și nici despre sine, firește, „ gândim tot cu creierul nostru omenesc
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
condus în mod natural către fațada sudică a bisericii, unde, izolat de restul cimitirului, se găsește mormântul lui Rilke, orientat către o câmpie a Rinului foarte îngustă în acel loc. După un moment de reculegere și de mirare în fața sibilinicului epitaf Rose, oh reiner Widerspruch, Lust,/ Niemandes Schlaf zu sein unter soviel Lidern..., el nu poate decât să se îndrepte spre porticul bisericii și, odată ce trece pragul, să rămână înmărmurit în fața extraordinarei Judecăți de apoi pictate în 1512 de Hans Rinischer
Elegie valaisană a lui Paul Celan și România by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/4883_a_6208]
-
cc). Pentru a contracara extinderea supărătoare a lui suspicios, ar trebui să evocam mai des bunele folosiri ale adjectivului suspect, de exemplu pe cea dintr-o celebră strofă bacoviană („Cu-al meu aspect / Făcea să mor,/ Căci tuturor/ Păream suspect...”, Epitaf).
„Suspicios de frumos“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5434_a_6759]
-
psihanalitică. Schubert va muri pe 19 noiembrie 1828, la 20 de luni după Beethoven, și va fi îngropat în Cimitirul Währing, la trei locuri distanță de mormîntul acestuia. Piatra de mormînt îi poartă bustul sculptat de Franz Dialer și un epitaf cu tentă deploratoare: „Arta muzicii a îngropat aici o bogată comoară, dar încă și mai frumoase speranțe“ (p. 215), care avea să-l nemul- țumească pe Robert Schumann din cauza tonului lamentos, de regret patetic pentru o dispariție prematură: „Nu are
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]
-
chiar și în anii 1860 și că faima sa trebuie continuu reevaluată. În al doilea rînd, titlul ei simbolizează caracterul neîncheiat al vieții și artei lui Schubert, și servește drept metaforă, trimitere repetată la o promisiune neonorată - tocmai ideea din epitaful lui Grillparzer. Deși simfonia nu are un «program» explicit, așa cum obișnuiau atît de mulți compozitori din secolul al XIX-lea să aplice pieselor lor, titlul slujește, subtil și seducător, drept sprijin programatic involuntar. Unde ar fi putut duce în cele
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]
-
În cer,/ Bate ora de bronz și de fier./ Într-o stea/ Bătu ora de catifea./ Ora de pâslă bate/ În turla din cetate./ În ora de lână/ Se-aude vremea bătrână/ Și se sfâșie/ Ora de hârtie./ Lângă domnescul epitaf/ Bate glasul orei de praf.// Azi noapte, soră,/ N-a mai bătut nici o oră." (Ceasul de-apoi). Pierzând puteri, și înfundându-și glasul, cu fiecare coborâre mai aproape, ora dării în vileag, când vraja se rupe și condamnarea își cheamă
Versuri de leac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6531_a_7856]
-
pe piatra verzuie: „M-am născut într-o zi când Dumnezeu era bolnav" ( Nací un día que Dios estuvo enfermo), - vers cu care începe și se încheie ultimul poem din „Heralzii negri", iar în partea de jos a dalei - enigmaticul epitaf pe care l-a lăsat soția sa, Georgette: „J' ai tant neigé pour que tu dormes". Este unul dintre marii scriitori pe care nu doar l-am citit, ci, cred, l-am și. meditat, contemplat, esențializat, cumva, în conștiința și
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
îi păstrează pentru final pe campioni, om și lup. Nu mai are nicio importanță cine va câștiga meciul, cel mai probabil omul va pierde, ci momentul de înălțare stoică prin care legatul pattern de expresie lirică servește de deviză și epitaf deopotrivă. The Hunter al lui Daniel Nettheim, celălalt film în care vânătoarea joacă un rol esențial nu apare, din păcate, în cinematografele românești. Dacă o bună doză de predictibil și ferocitate ancestrală reda o esență a sălbăticiei în Grey, în
Vânat și vânător by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4807_a_6132]
-
chestiuni. N-a avut alți maeștri afară de el însuși. (Apropierea de Mazilescu fiind una, să zicem, mai mult morală și mai puțin stilistică). De ce să-și fi schimbat acum, trente ans après, capriciile? Alexandria din Motanul e aceeași Alexandrie din Epitaful primei cărți: „A locuit în singurătate/ cum alții în Alexandria// zile întregi pășea prin odaie/ pentru a uita cine este// și el a fost carnea/ care a aprins trompetele.” Iar finalul amintește de finalul unui alt poem din junețe: „Mai
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
negre infernale! Și totuși am fost și eu ca voi, Tânăr, plin de idealuri frumoase, Am visat topind cuprul Și șlefuind fețele diamantului: Azi mă vedeți aici În spatele acestui pupitru incomod, Abrutizat de monotonia Celor cinci sute de ore săptămânale. Epitaf De statură mijlocie, Cu o voce nici subțire nici groasă, Fiul cel mare al unui profesor de primară Și al unei modiste obscure; Slăbănog din naștere Deși amator de o masă bună; Cu obraji supți Și cu urechi mai degrabă
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
o înjurătură: «Morții Mă-tii de viață!»/ Aici Mickey Mouse e mort, e închis, vă rugăm nu/ deranjați...”. Iată că un cristian devine, într-un fel, ultimul douămiist. În romanul său, își evocă și morții (bunicii, tatăl), dar scrie și epitaful propriei generații. Și, tot el, face figură de învingător, fiindcă visurile puștiului de paisprezece ani, împărtășite unei modeste bibliotecare din Buzău, au devenit realitate: cunoașterea scriitorilor importanți ai literaturii române, o „Bibliotecă de poezie”, o editură. Estetică autenticistă, stil „alb
Generația MM by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4665_a_5990]
-
fost Josef Brodski”. Cu o astfel de frază se încheie nu numai mari cariere diplomatice, ci și una poetică. „Pseudopoetul în pantaloni de velur”, fraza cu care l-a încondeiat disprețuitoare oficina sovietică, i s-ar potrivi mai bine ca epitaf, sau poate răspunsul la întrebarea care i-a fost pusă după ce a primit Premiul Nobel pentru Literatură ca scriitor american în 1987: „Ce sunteți, american sau rus?” Brodsky răspundea: „Sunt evreu, poet rus și eseist englez.” Însă cine caută o
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
o competiție torturantă cu timpul, este înconjurat de semne fatale („lișițe negre”, „mâl”, genuni), himerele finitudinii îi solicită împotrivirea sau, dimpotrivă, acceptarea, potrivit unei tensionate dialectici a identificării cu elementele primare. Poemul liminar al ultimului volum are tonalitatea gravă a epitafului: „pe urmele lăsate de Iisus pe ape / pătrund în eter / cu fiecare clipocit de undă”. Acvaticul (marea, fântânile, apele adânci, râul, izvorul, ploaia) devine un ecran pe care se proiectează viziunile negre ale conștiinței ce se zbate la limita morbidului
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
Vinerea Mare sau Vinerea Neagră. Tradiția creștin-ortodoxă spune că în Vinerea Mare credincioșii trebuie să țină post negru pentru a reaminti jertfa Mântuitorului Iisus. În Vinerea Mare, se scoate Sfânta Cruce în mijlocul Bisericii, la amiază, iar înaintea ei se așează pe masă Sfântul Epitaf. Este ziua în care se tămăduiește sufletul de păcat și se spune că până și cei blestemați se pot vindeca. Sfântul Epitaf așezat în fața Crucii cu Mântuitorul răstignit este loc de pelerinaj al credincioșilor. Este așa-numita „trecere pe sub Masă
Paște 2014: Ce este interzis să faceți în Vinerea Mare by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/36406_a_37731]