1,539 matches
-
de Areia (N. Densușianu, D.P., Vol. II, pag 193). Ținutul de la nordul Istrului, unde s-a luptat gigantul Tiphon, Herodot îl numea țara arimilor (www.ariminia.ro). Arimaspii se mai numeau și cacidari (Pliniu, IV. 19), probabil o transcriere a epitetului de căciulari, căci am văzut că ei purtau căciulile cu vârful întors așa cum întâlnim la dacii de pe columna lui Traian, la zeul „persan” Mithra și alte monumente clasice, obicei păstrat până în vremurile noastre în portul tradițional al românilor. Încă de
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
aramaei/aramphaei nu reprezintă decât forma grecizată a numelui de arimi/arimani, la fel cum mai târziu au folosit forma de romaios/romaioi pentru romanus/romani (N. Densușianu, D.P., Vol.I, pag. 241). Umbrii atribuiau lui Joe/Jupiter, tatăl zeilor epitetul Arimunus, adică Joe al arimilor, la fel cum romanii mai târziu îl numeau Jupiter Ruminus iar capadocienii Zeus Dachie (Strabon, lib. XII. c. 2. 5). Dar și puternicul zeu al războiului Marte, despre care Flacus spunea că locuia pe teritoriul
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
fel cum romanii mai târziu îl numeau Jupiter Ruminus iar capadocienii Zeus Dachie (Strabon, lib. XII. c. 2. 5). Dar și puternicul zeu al războiului Marte, despre care Flacus spunea că locuia pe teritoriul geților (Argon. VI, v. 619), purta epitetul Arimanios (Plutarh, Themist. c. 26); sub numele Hirmin, Marte este amintit în cronica medievală din Witechind (Grimm, D. Myth. p. 327), iar o fiică a sa se numea Armonia. Pelasgii din Arcadia venerau pe „Zeus Charmon” (Pausania, lib. VIII. 12
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
tărâm, dar despre aceasta vom vorbi mai târziu. În Odiseea lui Homer (IV. 84) arimii de la Dunăre sunt amintiți și sub numele de erembi, iar filozoful stoic Posidonius (sec. II î.H.) corectează numele în Arambi. Aceiași Erembi apar cu epitetul „munteni” la Dionysius Periegetul, care îi localizează lângă munți Rhipei și le atribuie o origine din titani. Războinicii arimaspii locuiau pe lângă gurile Dunării, la vest de hyperboreeni, iar după cele mai vechi surse geografice locuiau lângă Oceanos Patamos sau Istru
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
și le atribuie o origine din titani. Războinicii arimaspii locuiau pe lângă gurile Dunării, la vest de hyperboreeni, iar după cele mai vechi surse geografice locuiau lângă Oceanos Patamos sau Istru. (Dionysius, Orb. Descr. V.27-33). Ei aici (v. 31) au epitetul „areimanoi”, în fapt doar o formă a numelui grecizat arimaspi care original erau numiți arimasci sau arimi (Homer, Iliada, II. v. 783) și Hesiod (Theog. v. 304). În Argonautica (v. 1063) arimaspii sunt menționați alături de geți ca locuind pe lângă Meotis
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
se întâmplă nici astăzi. Pentru neo-ceaușiști și pentru lăudătorii lui Ceaușescu, care - repet - ocupă posturile-cheie în cultura românească, exilul este, ca și înainte, un exil al "trădătorilor de țară". Aceiași scriitori care lăudau pe Ceaușescu ne împroașcă astăzi cu aceleași epitete ca în timpul lui. Numai că pe atunci, toți laudătorii și oamenii în slujba Securității aveau o limită până unde să împingă înjuriile împotriva exilului și împotriva scriitorilor adevărați, democrați, fiindcă era cenzură și politica nu accepta înjurăturile decât până la o
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
televiziune, pentru a-l face Ťlicheať pe un invitat, în timp ce celălalt, deocamdată doar om de afaceri, politician în curs de dezvoltare și controlor al sentimentelor fotbalistice românești, ne-a obișnuit să intre în diverse Ťdirecturiť pentru a scuipa spre invitați epitete drăgălașe precum: Ťzdreanțăť, Ťcăcăciosť etc. Împreună, cei doi beneficiază de încrederea a aproximativ trei sferturi de votanți (...) Apelul la exemplul C.V. Tudor din 2000 nu poate da decât o speranță superficială. Și asta pentru că Vadim Tudor este genul de personaj
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10284_a_11609]
-
deoarece aș avea "o poziție negativă față de politica partidului". Probele? Ascult "în mod frecvent posturile de radio capitaliste", mă orientez "în interpretarea diverselor evenimente (...) după presa și publicațiile pe care mi le aduc din Occident, cu prilejul diverselor deplasări", folosesc "epitete jignitoare la adresa unor conducători de partid și de stat, calificîndu-i drept incompetenți, incapabili, încuiați, lipsiți de scrupule." Îmi sînt citate judecăți despre "falimentul agriculturii colectiviste și ritmul înalt de industrializare, care ia din ce ar trebui acordat nivelului de trai
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
Ada Milea poți spune, precum poporul ei de admiratori devotați, că-i artistul genial pe care l-a produs Republica Mioritică România postdecembristă. Atâta doar că originalei cantactrițe, fenomen fără termen de comparație în muzica românească, îi displac profund superlativele, epitetele, laudele și patetismele. În aceeași măsură însă, o fericesc întâlnirile cu publicul, iar cel timișorean este invitat de Fundația Culturală „Artmedia“ s-o întâlnească pe Ada Milea într-un Pseudoconcert la Club 30, în seara de 8 martie, de la ora
Agenda2004-9-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282116_a_283445]
-
lingurar, puradel, rom, rudar, sălaș, țigan, țigănaș, țigănatic, țigăncușa, țigăncuța, țigăneala, țigănel, țigănesc, țigănește, țigănie, țigănime, țigănos. țigănuș, ursar au și ele definiții modificate. Până acum, în trei ediții ale Dicționarului Explicativ al Limbii Române, definiția substantivului "țigan" conținea explicația "epitet dat unei persoane cu apucături rele". Modificările din noul Dex vin în urmă demersurilor realizate, în 2011, de Agenția de Dezvoltare Comunitară Împreună, Asociația Rromilor Egalitate de Șanse Tulcea, Asociația ACCEPT, precum și a unei hotărâri a Consiliului Național pentru Combaterea
Substantivele "rom" şi "ţigan" au definiiții noi în DEX () [Corola-journal/Journalistic/23010_a_24335]
-
opinia noastră, gravura de pe pagina de titlu a cărții medicului Georgius Kirstenius, Adversaria et animadversiones in Johannis Agricolae. (1648). Găsim ilustrat aici, în această lucrare polemică același arbor erecta, care adăpostește, ca la Cantemir, trei personaje feminine, numite Ratio, Adrastea (epitetul lui Nemesis) și Experientia, figurând cele trei științe care formau filosofia vremii: Medicina, Astrologia și (Al)chimia. Numai că aici, lângă trupul gol din vintrele căruia răsare copacul științei, apar două cuvinte care transformă tot motivul arbor bona într-o
Eminescu și avatarurile unui motiv by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2825_a_4150]
-
încercată)/ c-un fâlfâit ușor/ când vine clipa se strămută/ înaintez/ pe umăr am Îndrumătorul“ (Îndrumătorul). Cassian Maria Spiridon e încă fidel ornamentelor clasice într-o poezie profund (post)modernă care nu se desparte nici măcar râzând de metaforă, comparație și epitetul ales (luna „regina mândră“ e „ca o tigvă“, torsul iubitei e o „umbră vie palpitândă“, sufletul e „ca o avalanșă de fotoni“, iar zăpada, „ca o pudră de zahăr/ peste brazde“ etc.). Pe coperta interioară a volumului O săgeată îmbrăcată
Cum ai șterge din viață neantul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2832_a_4157]
-
printre care "apolinic, catharsis, grotesc, litota, oximoron, sincronism, umanism, verosimil" etc. De la sine înțeleasă că nu poți comenta un text literar fără să te folosești de astfel de termeni și mai ales de altii cuprinși în lista (că dialog, elegie, epitet, meditație, metaforă, realism, român, corespondențe etc.). Dar de aici pînă la a-i cere unui absolvent de liceu industrial să definească respectivele concepte, așa cum cerea, invariabil, al treilea subiect de pe bilete, mi se pare prea mult. Și asta mai ales
Examen national sau dezastru national? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/17741_a_19066]
-
unei subiectivități extreme, empatia și asemănările structurale dintre cei doi poeți prieteni devin evidente în cartea de față, oferindu-se cu dărnicie contemplării. Spre a răspunde și celei mai simple întrebări, Adam Puslojic face în prealabil lungi ocoluri sentimentale, unde epitetele radical-calificative se aglomerează din dorința de a convinge că "Nichita" a fost un poet "divin, "dumnezeiesc", "absolut" etc., pentru că în final, din vorbirea lui cu alura saturat-metafizică, să se decupeze pregnant nu doar chipul lui Nichita Stănescu, ci și un
Poeti prieteni by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17891_a_19216]
-
aruncă într-o filipică împotriva capitalismului ca inamic al evlaviei și bunătății creștine ortodoxe mai ales comparînd biserica catolică, Vaticanul și Sfîntul Scaun cu,... și rostise un nume, pe care nu-l deslușisem, cred că era ceva pe grecește, un epitet bizantin, sau o frîntură de text religios. Preotul făcu deasupra lui semnul binecuvîntării, ce poate fi și al iertării și al îngăduinței, cînd numele Domnului este luat în deșert. La un moment dat, nici n-am mai tradus. Violența lui
Penitenciario by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17307_a_18632]
-
aforisme amintind de Nietzsche:"Fiecare operă de artă este o crimă necomisă", "Neologismele sunt evreii limbajului" etc. Cam asta rămâne după ce Adorno concentrează într-o frază savuroasele sale comentarii. În postfață, Andrei Corbea (care este și traducătorul cărții) enumeră câteva epitete atribuite lui Adorno de dușmani și nu numai: obscur, manierist, extravagant, ermetic, "iritant pentru cititor". Și am putea adăuga multe altele. În cazul aforismelor sunt perfect valabile. Însă foarte multe contexte fac inutile aceste judecăți, prin farmec, pur și simplu
O știință nu tocmai veselă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17330_a_18655]
-
Totuși, rămîne loc pentru a vedea mai de aproape meandrele traiectoriilor lui G. Călinescu, de la italienismul focos, pe filiera De Sanctis, Papini, la suveranitatea echilibrului rîvnit și niciodată atins, de extracție goetheana, în spirit elin. S-a făcut exces de epitete în contul lui, cînd ar fi fost infinit mai productivă radiografia critică, potrivit reperelor semănate de însuși Călinescu în iureșul sau juvenil. A lămurit cineva relația lui cu Croce, cu Gentile? Erau de trecut, în prealabil, alte praguri legate de
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
maximă din Spaimă de literatură: "Există poeți care refuză să comunice și alții care rămîn secreți chiar în cadrul comunicării. Și mai exista misterul în stare să precipite dincolo de senzația celorlalți că au înțeles totul". Perfecțiunea simplității spre care tinde, epurînd epitetele inutile, măștile stilistice, substituirile, adăpostește o capcană, o nouă enigmă, de care e avizata și de care poate profita paradoxal. Ancorat în sfîrșit la acest țărm, mă văd nevoit să dau lămuriri cititorilor textului de față de ce n-am înfățișat
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
Ivănescu, pe Ileana Mălăncioiu, pe Gellu Naum sau pe Cezar Baltag, citînd la întîmplare. O notă emfatica marchează prezenta în palmares a lui Eugen Barbu, în pagubă lui Ștefan Bănulescu, înregistrat colateral, ca nuvelist; se comentează cu mare aflux de epitete Groapă, dar se trece sub tăcere un roman de talia Cărții Milionarului. Radu Petrescu este menționat la grămadă printre memorialiști, alături de Geo Bogza sau de N. Steinhardt, dar e scăpat din vedere românul novator Matei Iliescu, iar Școală de proza
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
poetului. Între poem și trăire are loc o luptă surda, biruința poemului nefiind decît o victorie à la Pirus. Viața decimata revine sub chipul invincibil al "uimirii", sorginte deopotrivă a poeziei și a cugetării, închizînd cercul antagonismelor pururi active: "Toate epitetele și-au luat cîmpii din poemele mele./ Singur extatic amar construit din bucurii retezate/ stau atent să văd unde-și mai înfige colții/ Metaforă./ Dimineață umbră ta seamănă cu un clopot/ mi se spune/ cu un palimpsest revoltat./ Deasupra întîmplării
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
având parcă scopul de a speria, nu de a convinge), voind să sugereze entuziasmul sentențios. Adjectivele rezervate URSS și Armatei Roșii erau numai cele de invincibil, eroic, măreț, generos, iar sentimentele declamate de vorbitori, de recunoștință, admirație, devotament nemărginit. Supergrandioasele epitete erau rezervate desigur generalisimului Stalin, calificat drept geniu al omenirii muncitoare, corifeu al științelor, părinte al popoarelor, stegar mondial al păcii, scut al progresului și civilizației, veghetor al fericirii fiecărui muncitor. Poporul rus apărea ca frate protector al nostru de
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
într-un roman. Trebuie să scapi de ele. Când ești în război, ai doi ochi cu care vezi prea multe, iar când începi să scrii îți prisosesc cuvintele. Trebuie să închizi ochii și să folosești cât mai puține cuvinte. Adjective, epitete, metafore... Norul e nor. Gri, sau greu? Ce contează? Dacă aș putea ajunge la esența norului, cu cât mai puține cuvinte... Dacă un tânăr v-ar întreba ce să facă să-și câștige demnitatea, ce i-ați spune? Nu sunt
„Țara mea adevărată e aceea unde oamenii se bat pentru demnitate“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2491_a_3816]
-
a oferit fetița sa. "Sunt cel mai tare! Sunt cel mai deștept! Sunt cel mai frumos! Sunt cel mai fericit! Și nu doar pentru că azi e ziua mea. Fac 33. Iar voi, măcar azi, trebuie să fiți de acord cu epitetele pe care mi le-am enumerat singur. Sunt cel mai tare, mai frumos, mai fericit pentru că am minunea asta de copil, care mă iubește muuuult, mult de tot. Aseară s-a pregătit intens pentru urările de dimineață. Printre înghițiturile de
Soțul Cristinei Pocora, MÂNDRU tare: Sunt cel mai deștept! by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/24041_a_25366]
-
veșnică santinela, pusă să apere în acest colț al Europei creștinismul și civilizația. Datoria ne-o cunoaștem. Caracterele tipului de român se vor defini, după cum datoria, pe care o cunoaștem, va fi împlinită. Cînd datoria va fi împlinită, atunci toate epitetele legate pînă acum de numele de român vor fi de prisos. Va fi destul să se zică: în noua Europa, ieșită din focul năpraznic al războiului cel mare și sfînt dus contra barbariei bolșevice, românul și-a făurit el singur
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
bun început, am simpatizat cu revoluția rusă. Eu îl apreciez mult pe Lenin și socot că Stalin al vostru este un om remarcabil. Deși, în sfârșit, eu și soțul nu suntem comuniști și nu avem de gând să devenim comuniști."" Epitetele măgulitoare la adresa lui Lenin și Stalin erau pură diplomație, de vreme ce soții Enescu veniseră la Moscova și pentru a se interesa de soarta prizonierilor români aflați în lagărele sovietice și de a lua legătura cu doi dintre aceștia, generalii Nicolae Mazarini și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16775_a_18100]