175 matches
-
dezvăluie lui George legătura dintre Glanetașu și Florica, iar Ion va pieri în miez de noapte, sub lovituri de sapă. Item 2: evidențierea, prin două episoade/citate/secvențe comentate, a unei trăsături a personajului ales Fără a nega deschiderea spre epopeic pe care o semnalează Liviu Rebreanu, se poate afirma că Ion este, în primul rând, „romanul unui destin individual“ (N. Manolescu), o dramă a pământului și a iubirii. Această dublă dimensiune a romanului este validată prin construcția personajului principal. Prima
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
călătoria inițiatică, să descifreze semnele, să restabilească circuitul existenței. Frații Jderi Frații Jderi e un roman tradițional, care respectă convenția naratorului omniscient și a textului accesibil. Romanul are trei volume: "Ucenicia lui Ionuț", "Izvorul Alb", "Oamenii Măriei-Sale". Având un caracter epopeic, romanul reprezintă o cronică a vieții sociale a epocii în viziune mitică, din Moldova, în timpul lui Ștefan cel Mare. Frații Jderi, în număr de cinci, aveau o misiune nobilă, în a doua jumătate a secolului al XV-ea, în Moldova. Primul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
aspiră la totalitate, la dubla ipostază (abstractă și concretă) a obiectelor și fenomenelor. S-a vorbit mereu de "obiectivarea liricii lui Nichita Stănescu", "expresia care tinde spre impersonal", "viziunea individuală a sentimentelor" (Al. Condeescu); un poet original, modern al spiritului epopeic. Aventura textului său este înainte de toate, o aventură a cuvântului, care primește o pluralitate de valențe. Cuvântul capătă o deviere de la traseul obișnuit, o nouă realitate care pornește de la limbaj. În lirica poetului Nichita Stănescu apare frecvent ideea cuvântului-prim, cuvintele
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
magice: „și el despică arșița/ Cu pasul jaguarului/ [...] trompeta se-ntoarce spre umăr,/ vibrațiile cerului se sparg/ în mii de sunete colorate/ și oamenii aleargă desculți/ în urma picioarelor lui goale”. Dominantă într-o primă etapă este comunicarea într-un orizont epopeic, dar și cerebral încifrată - tiparul de adâncime e în barbiana Riga Crypto și lapona Enigel, afină fiind și „ceremonia” hibernală regizată de Gabriela Melinescu - a unei treceri inițiatice: „dezghețul” albului „boreal” al inocenței virginale, sub valul cald al mareelor din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
-se asupra credințelor superstițioase (obiceiuri la înmormântare), ci ca text, analizat cu tehnici elaborate; de asemenea, nici ca baladă, ci ca poemă, pentru că în cazul ei a avut loc o „imposibilă îmbinare de genuri” (Mihail Sadoveanu). Miorița realizează „o viziune epopeică” și reprezintă o „metafizică a morții”, comportamentul protagonistului raportându-se la un „comportament mitic”, iar sacrificiul său având semnificația unei „reconstrucții în spirit”. Observații subtile face U. și despre tragic, așa cum se relevă acesta, între altele, în balada Meșterul Manole
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
Lusca, Benizzer și Palmă. Legenda spune că Procida a fost la originea revoltei I Vespri siciliani. În anul 1282 Giovanni da Procida este numit Mare Cancelar al regatului aragonez în Sicilia. În timpul perioadei risorgimento legenda lui Procida a căpătat dimensiuni epopeice. Procida devine echivalentul medieval al lui Mazzini, patriotul italian care și-a folosit inteligență și carismă personală pentru realizarea unității poporului italian în lupta contra ocupantului străin. Existența lui Procida constituia dovadă voinței puternice a poporului italian de a lupta
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
altădată. Satul înseamnă pentru Ionel Spânu un loc al veșnicei reîntoarceri, un mit al redescoperirii de sine și , nu în ultimul rând, o oază de liniște în civilizația noastră stresantă. A surprins unele secvențe din peisajul locurilor natale, la dimensiuni epopeice, un spațiu pe care-l sacralizează luxuriația vegetală. Uneori linia și culoarea amintesc de Grigorescu, alteori de Andreescu, dar și neoimpresioniști prin textură și prin îndrăzneala de a evita academismul rece. O casă la țară,o răscruce, un lac sub
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
un discurs convențional teme ale epocii, precum vechimea, unitatea și continuitatea românilor, legăturile cu „glia” sau cultul eroilor (regii daci, voievozii, figurile prototipice ale Infanteristului sau Cercetașului etc.), proces în urma căruia cadrul imediat este redesenat în culori când feerice, când epopeice: „Aici, unde apa fântânilor / curge peste nesomnul memoriei / purtând cenușa sfântă / din biruințele voievozilor // aici, unde statornic în noapte / freamătă umbrele lui Ștefan, Iancu și Vlad, / și Mihai, având Steaua Unirii la căpătâi / aici, unde cu veșnicia / oasele străbunilor cutreieră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290149_a_291478]
-
lungul timpului, cu avatarurile lor, inclusiv bani neutri, bani reactivi, dimensiunea lor politică (aici ar fi mers un studiu de caz pe România), funcții, definiții, crize, anti-crize, ciclicități naturale, economice, mai puțin monetare, apariția diviziunii muncii, a cooperării sociale etc. Epopeic, ni se mai prezintă "lupta omului cu raritatea"..., poate a propriilor idei, zic și eu, un fel de "darwinism social" pe care autorul îl îmbrățișează și îi respectăm îmbrățișarea. Un singur lucru nu am înțeles și anume ce înseamnă "schimbul
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
totală. Cunoscuta expresie, atribuită lui Cezar, care declara că preferă să fie primul conducător al vreunui sat amărît din Alpi decît adjunctul la conducere În Roma, se repetă mai puțin pompos, dar nu mai puțin adevărat, În campania de dimensiuni epopeice care este cucerirea teritoriului chilian. Dacă, În momentul În care conchistadorul Își vedea moartea cu ochii, În mîinile invincibilului araucanian Caupolicán, n-ar fi fost cuprins de furie, ca un animal hăituit, n-am nici un dubiu că, judecîndu-și viața, Valdivia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
194-198; Densusianu, Opere, III, 693-704; Munteano, Panorama, 212-220; Mihail Sadoveanu, IIȘ, 1939, 5 (număr omagial); Vianu, Opere, III, 86-128, 471-474, IV, 481-483, V, 186-202, 533-542; Călinescu, Ist. lit. (1941), 545-561, Ist. lit. (1982), 615-631; Papadima, Creatorii, 260-268; Petru Comarnescu, Stilul epopeic al d-lui Mihail Sadoveanu, RFR, 1945, 8; Gala Galaction, Oameni și gânduri din veacul meu, București, 1955, 114-117; Ion Biberi, Lumea de mâine, București, 1945, 27-34; Studii și articole închinate lui Mihail Sadoveanu, București, 1952; Ov. S. Crohmălniceanu, Cronici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
în viziune dramatică lumea periferică, intuită până acum numai în deformațiile ei morale și intelectuale. Peste rezerve și deficiențe, romanul Maidanul cu dragoste este, până acum, opera capitală în proză a d-lui George Mihail Zamfirescu și evocarea de suflu epopeic a periferiei, văzută în aspectul ei de cerc închis, cu moravuri și o etică proprie, cu pitoresc specific și tragică umanitate, în aerul otrăvit de miasmele instinctelor primare. POMPILIU CONSTANTINESCU SCRIERI: Flamura albă... Suflete și chipuri prinse în vârtejul morții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
de Jos și Luxemburg formează un curent sau o caracteristică specifică. Pe lîngă alternativele non-violente este important să distingem curentul zis "al antinuclearilor", de origine maoistă cel mai adesea, uneori anarhistă și întotdeauna violentă, care a devenit cunoscut în urma manifestărilor epopeice de la Larzac, Kaiseraugst sau de la aeroportul din Frankfurt. El s-a dizolvat în totalitate în curentul alternativ și apoi s-a împrăștiat în partide, lăsînd urme care afectează nu numai ideologia, dar și practicile militante de tip sectar. Acestea din
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
trece eroul - căpitanul Ion, personaj de ficțiune cu virtuți supradimensionate (Vulturii de foc, 1970, Strălucitoarea sabie, 1976, Legendă valahă, 1979). Proiectarea în mit este modalitatea prin care sunt remodelate întâmplări petrecute în timpul războiului daco-roman, ce face obiectul narațiunii cu ambiții epopeice Cântecul Columnei (1981), inspirată din imaginile Columnei Traiane din Roma. Ca dramaturg, M. reia teme din proză și adaugă altele noi, ca în Isprăvile viteazului Heracle (1959), Avionul de Cluj (1970, în colaborare cu Constantin Mateescu). Compune drame, texte pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]
-
conflictul societății italiene și europene în același timp. S‑ar putea spune că aceste două subiecte Crucificarea lui Petru și Convertirea Sfântului Paul nu l‑au putut inspira îndeajuns pe cel ce se simțea în largul lui numai în scenele epopeice: de la Geneză și Judecata de Apoi la Crucificarea lui Petru și Convertirea lui Paul este o distanță atât de volum cât și de inten‑ sitate. Și totuși, la Convertirea lui Paul contorsionările, studiile anatomice, violența gesturilor ating și chiar depășesc
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
châtiment, expiere "pădurea de simboluri" a Spînzuraților și a Ciulendrei toate conțin scheme ale traseului prin care ceea ce este caută a deveni inteligibil. Literatura lumii atinge vîrsta romanului după ce experiența celorlalte genuri, liric și dramatic, sau chiar a epicului grandios, epopeic, evoluase organic. Vîrsta ancestrală a expresiei modurilor literare nu cunoaște pe cel mai popular, al prezentului nostru romanul. De neimaginat astăzi în afara genului autarhic romanesc, ficțiunea modernă sub forma narațiunii de lungă întindere concurează mai departe domeniul realului, propunînd o
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
interioritatea personajului, exprimată pe calea reflecției, a îndelung meditatei situări în lume, cu ceea ce aparține, în accepția mai sus invocată, "romanescului". Deși scris în mare parte cu focalizare internă, care este semnul "vieții interioare" , ethos-ul nu este romanesc, ci "epopeic". Excepția poate fi găsită între personaje: Molly. Ea este un personaj "romanesc". Înțelegem prin aceasta un personaj care întreține "viziuni romanești" (fie acest romanesc și foarte sexualizat). Faptul că un personaj fictiv întreține o "viziune romanescă a lucrurilor", avertizează Jean-Marie
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
text care lui N. Iorga îi provoca o iritare maximă: „banală plângere versificată”, „narațiune difuză și palidă, fără nici un element adevărat dramatic într-însa, fără un cuvânt energic și o comparație justă” - expediază rapid contextul filosofic (refuzându-și micile orgolii „epopeice”) unde urmează a-și instala povestirea: „O limbă ritoricească/ Ar trebui să vorbească,/ Și să spuie acea-ntâmplare/ Jalnică și de mirare,/ Care s-au cunoscut foarte/ În halul lumei deșarte,/ Cum că n-are nici un bine/ Lumea statornic în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290500_a_291829]
-
luptă, cartea fiind o sumă de texte apologetice, cu tendință politizantă, de înscriere în noul tezism naționalist prin care debuta regimul ceaușist. Povestea Fata de la Cozia (1966), plasată în anii de după moartea lui Vlad Țepeș, anticipează atmosfera romantică a ciclului epopeic Frații Buzești (Pahar de cale albă, 1971, Luceafărul de răsărit, 1975, Zborul a rămas, 1977), trilogie marcat apologetică, cu intenție educativă în spiritul vremii. De la 1570 până la 1602, istorisirea urmărește relațiile feudalilor cu țărănimea, interesele negustorimii și ale bisericii în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
politici - care înainte de alegeri și imediat după ele devin mai numeroși chiar decât poporul român - l-a declarat pe dl Năstase învingător, à la Pirus, în clinciul cu dl Ion Iliescu, înfruntare de stat și de partid proclamată „de proporții epopeice”. Comentariilor indicând că prea vrea să le ia pe toate, că prea doreșete să-și impună condițiile „de joc”, că prea își împinge camarila în față, premierul le răspunde că, dimpotrivă, mai tot ce a devenit în acești ani s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
vs. Lizuca. Pe Vătămat l-am întâlnit pe când ucenicea în preajma produselor și personalității unui megaloman feroce. O poștă a redacției îi recomanda lui Turnatu’ să nu-l mai imite pe maestru. N-a ascultat. Astăzi, megalomania Vătămatului a atins proporții epopeice. Ca și goana sa după învârteli. Se consideră o instituție, își vorbește cu Domnia voastră și se ia drept Gramsci, Soljenițân, Michnik, Pivot, Lukács, Eco, Buharin și Kolakowski împreună. După decembrie 1989, mi-a ajuns la urechi că am fi luptat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
să te las”. Pretindem că disprețuim un asemenea tip de existență, dar altul nu cunoaștem. Cu un președinte nevoit să demisioneze sub presiunea informației publice că ar fi fost informator al Securității și cu un interimar de o ambiguitate morală epopeică, Uniunea Scriitorilor este azi ținta unui foc din toate pozițiile. Există însă și o nedreptate care trebuie combătută. Nu mă poate bănui nimeni că aș avea tocmai eu interesul să apăr pripit această instituție, căci, drăguța de ea, m-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
din cauza întunericului, pe unde se nimerea, astfel încât, când am ajuns în fine la gazda mea din Gruiu, am constatat cu uimire (deși n-aveam de ce să mă mir) că eram stropit cu noroi până la brâu. În halul acesta de murdărie, epopeică aș zice, nu mai fusesem, cred, niciodată în viață. Sub „pielea” mea grosieră, se ascundea însă, ca în poveste, un superb prinț al fericirii. * Din amintirile din copilărie ale Doinei. Împreună cu fratele ei, mai mic cu doi ani, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
note informative, stenograme, declarații ale unor terți, relatări ale unor surse ș.a. ("Notă de analiză în dosarul de urmărire informativă "Poetul național" privind pe Eminescu Mihai". Ș.c.l.), venind astfel în timpii anilor postbelici, când discursul romancierei parodiază cântul epopeic: ,, Oh, muză, spre îndepărtatul 1960 îmi poartă acum visarea. În comunism. Și inimii dă-i strune noi să cânte, cuvântului puterea care smulge din neguri oarbe, neuitarea", sau mimând relatările unor surse, protocolar, sec, nu mai puțin amenințător, din zilele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
poeme-joc parodice, „cu poante” optzeciste (Frumosul prinț). În versurile din cartea următoare, Înfriguratul fierbinte (1980), autorul pierde acea simplitate și inocență care îi marcaseră debutul, conferind liricii sale, chiar dacă nu una foarte personală, o muzicalitate plină de farmec. Un elan epopeic, combinat cu tentația experimentării discursului poetic extins, compus din secvențe narative, îl împinge către o prolixitate opacă și obositoare. Narația respectă un fel de traseu inițiatic, trece însă prin registre și modalități foarte diferite - narație simbolică, poezie abstractă, cerebrală, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289674_a_291003]