501 matches
-
lui Dimitrie Cantemir, care, în opinia lui Constantin Noica, introduce spiritul de critică în spiritualitatea românească, "pînă atunci echilibrată și împăcată (...) cu ceea ce i-a fost dat să fie."1 Mai departe am putea numi Țiganida de Ion Budai-Deleanu primul epos eroicomic din istoria literaturii române, al cărui autor ne invită, el însuși, la o receptare alegorică a operei, prin faimoasa afirmație "Prin țigani să înțăleg și alții, carii tocma așa au făcut și fac (...). Cel înțălept va înțălege!"2 Secolul
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
Mănucă deplânge, pe bună dreptate, faptul (simptomatic) că "nu există o ediție care să înmănuncheze scrierile cunoscute până acum, risipite în volume" (p. 57), dar ține totuși să aprecieze contribuțiile datorate lui Ion Gheție (1966) și Ioanei Em. Petrescu - despre "eposul comic" (1974). După acest preambul, criticul evaluează binevoitor câteva contribuții mai recente, în principal fiind vorba de prima versiune franceză a }iganiadei (2003), realizată sub semnătura lui Valeriu Rusu (și a colaboratorilor) și de lucrarea exegetică Opera literară a lui
Critica criticii by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/7503_a_8828]
-
viața. Nu eliberarea de sub tutela formelor consacrate (un proces deja consumat) impune în producția d-sale, cît o expansiune personală a lirismului ce-și revarsă pe teritorii largi nepotolitele materii, scînteietoare de efortul unei cuprinderi magnanime. Discursul nu ocolește defel eposul, se dorlotează în teatralitate: „Doamne, toți trăim în telenovela Ta / de la începutul lumii / nu mai știm dacă am nimerit rolurile, / Tu Însuți joci rolul vieții Tale / joci și rolurile vieților noastre atît de des, / ah, Tu poți fi oricare personaj
O vitalitate debordantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5891_a_7216]
-
ciclul romanesc al lui C. Stere. Depoziția realistă a subiectului e mixată cu personaje și fapte aparținînd ficțiunii, fără ca, în genere, planurile să se stînjenească între ele, întrucît cel secund are darul de-a întări concretețea evocării, a-i amplifica eposul. Naratorul e un produs al mahalalei bucureștene din interbelic. Departe de a-și ascunde ori mistifica proveniența, d-sa încearcă a o reconstitui în liniile aspre, în culorile pestrițe ce-i caracterizează priveliștea și nu în ultimul rînd în profilul
O miniJudecată de Apoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5435_a_6760]
-
mai sus menționatului premiu. Intitulată, în traducere aproximativă Vremurile cînd lumina e mai puțină, scrierea este opera de debut în proză a autorului, matematician de formație, dramaturg consacrat care la 57 de ani a izbutit cu brio să vireze spre eposul romanesc. Deja în 2009, pentru pe-atunci încă neterminatul manuscris al actualului roman, Ruge a primit Premiul „Alfred Döblin”, fondat de Günter Grass, laureat al Nobelului pentru Literatură. Juriul care i-a atribuit acum lui Ruge Premiul German al Cărții
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
pe observații, teorii și principii ale științelor omului, adică filosofie, estetică, sociologie, psihologie, științe ale comunicării etc. Așadar, dincolo de analiza științifică, pozitivistă și neutră, de privirea din exterior, se deschide un orizont larg pentru aventura imaginarului, pentru valorile conștiinței, pentru eposul interiorității. Această dualitate a teritoriilor investigate și dubla sursă a argumentelor în epica demonstrației nu sînt nici pe departe întîmplătoare sau irelevante în economia cărții, ci, dimpotrivă, sînt chiar justificarea profundă și rațiunea de a fi a acesteia. Întrucît Jenö
O radiografie a lumii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6676_a_8001]
-
invadează literar fostele metropole, ies la suprafață acum un canon chinez (cele patru romane fundamentale), altul japonez (cele trei scriitoare din secolul al XI-lea), reînvie în mare forță genuri ușor prăfuite - romanul gotic și cel de mistere, fantasy ori eposurile eroice. Multe din tendințele prozei au devenit deja populare, își au fanii lor. Tot mai mult interesează scriitori și scriitoare cu dublă identitate. Modă literară sau mai curând efect inevitabil al globalizării? Indiferent de răspuns, literatura iese în câștig, se
Femei by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6703_a_8028]
-
pînă la limita experienței zen, pînă acolo unde te golești de substanță, de propria ta ființă și te contopești cu obiectul contemplat, sau, dimpotrivă, repetiția poate să-ți anime privirea și să te mențină într-o captivitate perpetuă, într-un epos căruia nu i te mai poți sustrage. Metodele de amenajare a unui poliptic sînt la dispoziția artistului și nu există o soluție prealabilă. La Ilie Boca, avem mai multe tipuri de juxtapunere. Sînt portrete care se reiau într-un anumit
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
filologi... prin turnurile frazelor și expresiile populare", la care se adaugă "o inteligență a ironiei profunde", "înălțând până la epopee modesta poveste populară"19), supremă recunoaștere pentru un scriitor modern, din partea sud-estică a Europei, spațiu în care - susține Iorga - există un epos deosebit de cel occidental, fapt ce determină o altfel de evoluție și o altfel de abordare a studiului. Și de această dată exegetul aduce vorba de "chefurile rabelaisiene", cu trimitere la pasaje din prima parte a Amintirilor din copilărie, consolidând astfel
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
specie literară modestă cu una majoră, aureolată de prestigiul antichității. Înclinația spre enorm și patetic a autorului se traduce și prin turnura clasicizantă a expunerii dată, de pildă, de sintaxa savantă cu perioade largi sau de procedeele stilistice consacrate ale eposului antic, cum ar fi comparația arborescentă de tip homeric. De altfel, paginile descriptive sunt presărate cu numeroase aluzii mitologice sau istorice, cu citate și referințe livrești. Amestecul genurilor înalte și umile caracterizează o scriere eteroclită în care sublimul alternează mereu
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
analogiile propuse prin folosirea acestor citate din marii autori latini, este interesantă și sugestia dintrun pasaj eliminat la redactarea versiunii finale a textului. În capitolul Pe Șestina figura inițial o adresare către tovarășul de drum cu o referință ironică la eposul homeric în versiunea parodică din Războiul șoarecilor cu broaștele: Aș avea prilejul, ce e drept, să-mi îndeplinesc ușor fantazia de a te vedea transformat într-un personaj de Batracomiomahie, aș putea, de exemplu, să-ți alcătuiesc un peptar de
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
singura realitate pe care a avut-o copilăria. O lume, însă, în care ne-am putea întoarce! Animale fantastice însoțesc personajele, cum se întâmplă în lucrarea Îmbrățișându-mi sufletul sau Mistrețul, cu amprenta personificării înscrisă exact. Există trimiteri culturale la eposul popular, dar și la artiști precum Chagal, dar nu numai atât. Desigur că este evidentă formația ultimei sale calificări, aceea de artist tapiser, pentru că, deși lucrează direct în culoare, contururile sunt foarte precise, spațialitatea este mereu plină de semn plastic
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
obiectivă - chiar mizând pe împletirea documentului istoric cu ficțiunea - a imaginii Legiunii nu poate scoate în evidență decât caracterul profund nociv la acestei mișcări. Această convergență epică, prezentă în trei romane de calitate, face ca imaginea legionarismului, ilustrată prin forța eposului, să fie percepută adecvat nu doar în imediat, ci, mult mai important, pe termen mediu și lung. Note: 1. În emisiunea Eugeniei Vodă, Ion Cristoiu l-a numit pe Zelea Codreanu „personaj tragic”, „personaj idolatrizat”, „un om de bună credință
Perspective epice asupra legionarismului by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/5794_a_7119]
-
minunat. Niciodată anost, niciodată prost, niciodată obosit, niciodată pedant, niciodată teatral. - James JOYCE Lumea n-a mai cunoscut, probabil, un alt artist a cărui esență etern epică, homerică, să fie atât de puternică. În creațiile lui sălășluiesc forța elementară a eposului, ritmul și uniformitatea lui solemnă, prospețimea lui aspră, pregnantă, savoarea, sănătatea lui de nezdruncinat, realismul indestructibil. - Thomas MANN Volumul 4, Partea a patra XV La sfârșitul lui ianuarie, Pierre sosi la Moscova și se instală într-o aripă a casei
Lev Tolstoi - Război și pace - o nouă traducere () [Corola-journal/Journalistic/5564_a_6889]
-
care acest scriitor a crezut că merită să se sacrifice l-a reprezentat propria-i artă”. Despovărat de obligația unei expuneri pedante a materiei, Mihai Zamfir îi tratează pe protagoniștii acesteia cu o larghețe inspirată de cea a producătorului de epos propriu. Îi include în caracterologii, îi disociază cu o prospețime a umorii critice extrem de favorabilă, în fond, întreprinderii de o asemenea factură. Unele sentințe sunt zdrobitoare. Literatura lui Hasdeu ar surprinde azi prin „inconsistența” sa, Delavrancea ar fi „interesant” doar
Alonja romanescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5081_a_6406]
-
astfel portretul fiecăruia; personajul devine viu în imaginația noastră, și nu o pură abstracție asociată unui nume. 1 Cinci cărți din Biblie, traduse și comentate de Petru Creția, București, Ed. Humanitas, 1995, 2009. 2 Despre exotism, în volumul Petru Creția, Epos și logos, București, Editura Univers, 1981, pp. 216-217.
Petru Creția – interpret al Bibliei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4500_a_5825]
-
al cărții este cartea (p. 283). Adună în continuare note pentru un proiect de volum despre Homer din care a scris patru capitole intenționând să le adauge alte trei (pp. 315, 318, 319, 320, 322). Realizează că fascinația lui pentru eposul grec este intim legată de preocupările sale literare. Descoperă că înțelege cu adevărat Iliada, de atâtea ori citită, doar datorită Didacticii, datorită propriului său lucru (p. 103). Intenționează să reia însemnările despre Homer spre a-și lămuri intențiile literare personale
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
aceasta”). Ori reducția la virtualitate: „Cea mai adevărată dintre viețile pe care le port, ca un mănunchi de șerpi înnodat la un capăt, e viața netrăită”. Lepădîndu-se de eu, socotind că povestitorul e doar o „prezență întîmplătoare”, deoarece în lipsa lui eposul tragic ar fi decurs la fel, Varujan Vosganian cinstește sacrificiul neamului căruia îi aparține prin sacrificarea orgoliului de creator. Impersonalizarea aceasta e modul d-sale impresionant de jertfă. Cartea șoaptelor: o operă de temelie a prozei noastre contemporane.
Un soi de epopee by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3377_a_4702]
-
o ,,incursiune fascinantă în marile ipostaze ale ființei" (Gabriel Liiceanu), o introducere în ontologie. În filozofie, Petru Creția s-a concentrat, în afară de exegeza gîndirii grecești (stoicii, Plotin, Lucian din Samosata) mai ales asupra eticii (Obiectul eticii, 1975, republicat în volumul Epos și logos, 1981; 50 de gîn-duri despre bine și rău în sfera moralității, parțial Contingența în cadrul unei analitici a modalităților, ambele în Epos și logos; Luminile și umbrele sufletului, 1995). Moralitatea se definește, după Creția, într-o primă instanță, ca
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
gîndirii grecești (stoicii, Plotin, Lucian din Samosata) mai ales asupra eticii (Obiectul eticii, 1975, republicat în volumul Epos și logos, 1981; 50 de gîn-duri despre bine și rău în sfera moralității, parțial Contingența în cadrul unei analitici a modalităților, ambele în Epos și logos; Luminile și umbrele sufletului, 1995). Moralitatea se definește, după Creția, într-o primă instanță, ca autotranscendere, ca transcendere a interesului individual orientată spre omenire, spre întregul univers uman. În această accepțiune, binele poate fi definit în termeni utilitari
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
Apetența filozofică se regăsește și în studiile de istorie literară ale lui Petru Creția. Astfel, recunoaștem interesul pentru conceptul de înstrăinare atît în studiul său despre epigrama greacă tîrzie cît și în magistralul eseu Despre exotism (1974, republicat în vol. Epos și logos). Petru Creția identifică în epigrama greacă din secolele IV-V d. Cr. componentele alienării ,,exprimate ca meditație lirică și deloc ca expresivitate filozofică specializată" - printre care înstrăinarea de propriul trecut. El constată la Palladas (360-430 d. Cr.) prima
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
o autoritate copleșitoare. În linii mari, două sînt sursele imaginarului în pictura lui Vladimir Zamfirescu și ele privesc, în aceeași măsură, modele care au sedimentat și s-au acreditat în timp, dobîndind o autoritate maximă și indiscutabilă: codul cultural și eposul spiritual. Discursul pictorului pornește, așadar, de la epica vetero- și neotestamentară, continuă cu existența exemplară, la limita umanului cu divinul, și sfîrșește cu realitatea culturală propriu-zisă, dar deja fixată în efigia mitului. Într-un anume fel, el reface întregul traseu, mai
Vladimir Zamfirescu, între natură și cultură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10748_a_12073]
-
lecția lui Corneliu Baba, el decontextualizează forma, purifică imaginea, extirpă reperele de parcurs și îi transferă privitorului, apelînd subtil, prin stimuli subliminali și prin alte strategii psihologice, la memoria acestuia, întreaga responsabilitate a privirii sistematizatoare. Ieșind din imaginarul și din eposul spectacolului biblic și pășind mai încoace, în lumea seculară și în spațiul culturii istoricizate, Zamfirescu nu-și modifică atitudinea și nici nu-și schimbă felul de a privi. Chiar dacă iese din sacru, el rămîne cumva în mitul exemplarității, ceea ce dovedește
Vladimir Zamfirescu, între natură și cultură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10748_a_12073]
-
Dan Botta, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Mihai Moșandrei este o natură lirică și meditativă preocupată atât de expresivitatea stilistică, cât și de frumusețea etică, suprafirească. Este un căutător de absolut moral, scriitura sa având ritmuri și cadențe secrete asemeni rapsodicului epos antic care se preta recitării. Autorul își întrevede imaginile la liziera mitologiei cu istoria, hrănindu-le cu sugestiile unor capodopere plastice precreștine. O anume vetustețe premeditată retoric corespunde unor figuri de stil predilecte, cum ar fi seriile de analogii, comparații
O restituire by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10961_a_12286]
-
comun cu acesta, precum un fel de transfigurare a prezentului, o proiecție a sa pe ecranul istoriei. Istoria josnică a actualității e filtrată prin cea eroică a înaintașilor transilvani producîndu-se un amestec insolit de planuri ce le unifică într-un epos potențat de tîlcuri perene. Victor Iancu își propune a scrie un roman despre Avram Iancu, cel adevărat, și despre un anume Axinte Grapini, ce se închipuie a avea o astfel de identitate în anii ^50. întemnițat la Marmația, falsul Avram
Din literatura de sertar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11050_a_12375]