91 matches
-
condiții climatice excesive: În taiga viața animală este bogată, în cea nord-estică întâlnindu-se peste 300 de specii de pasari. Sunt prezente mamiferele arboricole, multe cu blană prețioasă; reptilele și batracienii sunt extrem de rări. În stepe sunt comune rozătoarele și erbivorele, diverse specii de antilope, căi sălbatici și cămilă cu două cocoașe; dintre păsări se remarcă dropia. În Asia de Est, și ea parte componentă a regiunii biogeografice palearctice, fauna este originală, cu tigrii siberieni și ursul panda uriaș (în munții
Taiga () [Corola-website/Science/303121_a_304450]
-
dezvoltă rapid după ce apar condiții favorabile), dar și din tufărișuri și plante spinoase. Exemple: "Avena sativa" ovăz, "Salvia officinalis" salvie, "Obione verrucifera" colilie, "Eryngium planum" spinul vântului, etc. Arborii și arbuștii lipsesc din cadrul stepelor. În stepe sunt comune rozătoarele și erbivorele, diverse specii de antilope, cai sălbatici și cămila cu două cocoașe; dintre păsări se remarcă dropia. În Asia de Est, componentă și ea a regiunii biogeografice palearctice, fauna este originală, cu tigrii siberieni, ursul panda uriaș (în munții din estul
Stepă () [Corola-website/Science/303177_a_304506]
-
rețină pentru o fermentare mai îndelungată și pe care să le lase să treacă. Bucățile mai mari trec, de obicei, mai repede, deoarece durează mai mult să fie digerate. Deși epigastrul e proporțional mai mare la koala decât la alte erbivore, doar 10% din energia animalului e obținută prin fermentație. Întrucât koala obțin o cantitate mică de energie din dieta lor, rata lor metabolică este de două ori mai mică decât cea a unui mamifer normal, deși acest lucru poate varia
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
fiind foarte rare. Ceea ce se cunoaște cu siguranță este evoluarea lor dintr-un grup de reptile. Acum 200 de milioane de ani, în perioada Triasică a Mezozoicului au apărut aceste ființe evoluate. Dimensiunile lor erau reduse (unele de câțiva cm), erbivore sau frugivore, fapt relevat din studiul molarilor fosili prevăzuți cu tubercule. Astfel, grupul primește numele de "Multituberculata". Aceste prime mamifere păstrau numeroase caractere reptiliene, care au dispărut treptat. Multituberculatele se aseamănă cu monotremele. Monotremele sunt cele mai vechi și mai
Ornitorinc () [Corola-website/Science/302972_a_304301]
-
trag probabil celelalte placentare. Carnivorele au început cu forme primitive în Paleogen (cum ar fi strămoșii hienei), ajungând până la forme evoluate, ca Machairodus, cel mai temut dușman al erbivorilor, ce avea colți ca niște baionete de o jumătate de metru. Erbivorele au început tot cu forme primitive, pentru ca, pe la mijlocul Paleogenului să se diferențieze cele trei ordine importante ce cuprindeau proboscidienele (de exemplu elefanții), animalele cu copite perechi, paricopitatele (de pildă caii) și cele cu copite nepereche, imparicopitatele (rumegătoarele s.a.). La toate
Neozoic () [Corola-website/Science/310942_a_312271]
-
de a digera atât carne cât și plante, cu tendința metabolică de a se adapta, ceea ce le dă nevoi nutriționale satisfăcute de nutriente animale și vegetale. Alte argumente sunt cele care precizează că anatomia omului este mai asemănătoare cu a erbivorelor, cu tracte intestinale lungi și dinți neascuțiți, spre deosebire de omnivore și carnivore. Dinții umani, cu tot cu caninii relativ tociți, sunt mai asemănători cu cei găsiți la animalele cu diete erbivore. Experții în nutriție cred că primii oameni neevoluați au ajuns să mănânce
Vegetarianism () [Corola-website/Science/313096_a_314425]
-
craterului cresc ierburi joase de savană și crânguri de salcâmi Populația de animale din crater se cifrează la ca.25.000 raportată la numărul total de animale, aici trăiesc cel mai mare număr de animale de pradă din Africa. Dintre erbivore mai numeroase sunt zebrele, bivolii ca și antilopele și gazelele. Printre animalele de pradă predomină leii și leoparzii. Printre celelate animale mai trăiesc aici elefanți, rinoceri și hipopotami. <br>
Ngorongoro () [Corola-website/Science/314199_a_315528]
-
tip a genului "Bagheera", care mai include o altă specie, "B. prosper". "B. kiplingi" e notabilă pentru dietă să ciudată, care, unica pentru un păianjen, este în cea mai mare parte erbivora. Nici un alt paianjen cunoscut nu are o dietă erbivora așa de consistentă. Numele genului e derivat din Bagheera, Pantera neagră din Cartea junglei scrisă de Rudyard Kipling, numele specie onorându-l chiar pe Kipling. Alte genuri salticide cu nume ale personajelor lui Kipling sunt "Akela", "Messua" și "Nagaina". Toate
Bagheera kiplingi () [Corola-website/Science/318818_a_320147]
-
mai canibalizează ocazional alți "B. kiplingi". În ciuda consumului ocazional de carne, țesutul păianjenului prezintă o semnătură izotopică tipică pentru animale erbivore, implicând faptul că cea mai mare parte a hranei lor provine din plante. În timp ce au o dietă aproape exclusiv erbivora în Mexic unde populează mai mult de jumătate din copacii acacia collinsii, populații din Costă Rica, unde mai puțin de 5% din acacia sunt populați de B. kiplingi, fac acest lucru într-o măsură mai mică. Cu toate că acesta specie e
Bagheera kiplingi () [Corola-website/Science/318818_a_320147]
-
rhododendronii pitici ("Rhododendron anthopogon", "R. setosum") și ienupărul. În pășunile alpine se găsesc plante din genurile "poa", "meconopsis", "pedicularis", "primula" și "Aconitum". În anotimpul de creștere care durează patru luni, cresc cu abundență rogozuri și plante medicinale care acomodează insecte, erbivore domestice și sălbatice, cinteze și ciocârlii. În Sanctuarul Alpin Kyongnosla se află orhidee de pământ rare și rhododendroni răspândiți printre ienuperi înalți și brazi argintii. Nu există așezări umane permanente de-a lungul trecătorii, dar un număr mare de militari
Nathu La () [Corola-website/Science/321649_a_322978]
-
serie de semnale sau avertismente: Dacă aceste avertismente nu-i descurajează pe intruși, aceștia sunt provocați la luptă sau alungați de către proprietarul teritoriului. Câinii, uneori și pisicile își marchează teritoriul urinându-se pe stâlpi, trunchiurile arborilor, colțurile caselor, pietre, etc. Erbivorele sălbatice, ovinele și caprinele domestice posedă niște glande cutanate specializate în jurul ochilor a căror secreție este depusă pe vârful lăstarilor, tufișuri sau pe pășune. Teritoriile animalelor reprezintă niște segmente de spațiu ocupate fie de un individ, de o pereche sau
Comportament teritorial () [Corola-website/Science/329532_a_330861]
-
ocupate fie de un individ, de o pereche sau de un grup de indivizi și care e marcat și aparat împotriva altor indivizi din aceeași specie. Dimensiunea teritoriului este variabilă în funcție de specie și este mai mare la carnivore comparativ cu erbivorele. Teritoriile pot fi sezoniere sau temporare (de obicei pentru construirea cuibului și hrănirea puilor la multe specii de păsări) sau permanente, pentru vânătoare și pentru trai (la felinele mari). Teritoriul animalului unei specii cuprinde două diviziuni: Diferitele tipuri de teritorii
Comportament teritorial () [Corola-website/Science/329532_a_330861]
-
turtă de copră sau făină de copră. Odată ce uleiul este extras, turta rămasă are aproximativ 18% - 25% proteine, dar conține atât de multe fibre, încât nu poate fi consumată în cantități mari de om. În schimb, este o hrană pentru erbivore. Copra a fost clasificată ca fiind o marfă periculoasă datorită naturii sale inflamabile spontane. Transportarea acesteia pe cale aeriană a fost interzisă de OIAC fără permisiunea expresă scrisă a unei agenții autorizate statale.
Copră () [Corola-website/Science/334103_a_335432]
-
Arvicolinele din Europa (incluzând și speciile din România) trăiesc în zonele împădurite și pe terenurile cultivate sau cu plante spontane, de la nivelul mării până în pajiștile alpine și din zonele de stepă, până în cele de tundră. Cele mai multe specii de arvicoline sunt erbivore înalt specializate. Multe se hrănesc cu frunziș, consumând cantități mari de frunze pentru a-și satisface necesitățile lor energetice. Șoarecii de câmp ("Microtus") care se hrănesc cu frunzișul bogat în celuloză al ierburilor poate mânca zilnic o cantitate de frunze
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
megafaunei pleistocene, precum mamutul lânos și cerbul gigant. Conform celor mai recente teorii, dispariția a fost produsă de combinația funestă între schimbările climatice (glaciațiunile au determinat întinderea ghețarilor peste o mare parte a emisferei nordice, reducând suprafața pe care marile erbivore își puteau găsi hrană) și vânarea de către oameni, la care s-ar fi adăugat eventual, o răspândire a unor boli grave în populațiile deja împuținate ale marilor mamifere.
Rinocer lânos () [Corola-website/Science/333746_a_335075]
-
Pentru ocrotirea elementelor rare de floră și fauna, pe teritoriul Chinei există peste 100 parcuri naturale. Printre animalele ocrotite, cel mai cunoscut este ursul panda. Fauna pădurii este rară și adaptată frigului: mamifere cu blană deasa, mai ales ursul brun, erbivore care vin iarnă din tundra, păsări care sosesc vară din sud, multe furnici și multi țânțari vară. Taigaua e bogată în animale cu blană că: samurul, veverița, vulpea, hermina. Ea mai e și casa ursului, șobolanului cu miros de mosc
Geografia Chinei () [Corola-website/Science/334589_a_335918]