121 matches
-
se deplasează prin mișcări sacadate determinate de “bătaia” antenelor, perpendiculare pe corp. În bazinele oceanice copepodele constituie cea mai mare concentrare de proteine alimentare datorită populațiilor lor enorme. Sardinele și heringii se hranesc aproape numai cu aceste crustacee. Unele sunt erbivore (consumă diatomee) altele sunt carnivore (larve sau copepode minuscule) și au un ritm de creștere remarcabil. Speciile de Calanus, cu dimensiuni de câțiva mm, corp oval, transformă rapid fitoplanctonul în proteină animală și ar putea constitui o resursă de hrană
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
și activ datorită unui curent de apă format între sifoane. Hrană lor de bază este microplanctonul. Salpele, transparente și gelatinoase, formează uneori aglomerări de până la 2500 indivizi la metru cub de apă. Sunt mari consumatoare de fitoplancton și concurează copepodele erbivore. Appendiculariile secretă un fel de cochilie gelatinoasa și se hrănesc cu nannoplancton.
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
sărace în carbohidrați. El a considerat că zahărul și făina albă este cauza obezității și a sugerat în schimb ingrediente bogate în proteine. Destul de sigur, animalele carnivore nu se îngrașă niciodată (vezi lupii, șacalii, păsările de pradă, ciorile etc.). Animalele erbivore nu se îngrașă cu ușurință, cel puțin până la vârsta care le-a adus într-o stare de inactivitate; dar se îngrașă foarte repede de îndată ce încep să fie hrănite cu cartofi, cereale sau orice fel de făină. Cea de-a doua
Jean Anthelme Brillat-Savarin () [Corola-website/Science/336596_a_337925]
-
Sauropodele (sau sauropozii) sunt unul dintre grupurile cele mai cunoscute de dinozauri, datorită dimensiunilor lor mari. Descoperirile fosilelor complete de sauropozi sunt rare. Multe exemplare sunt aproape complet lipsite de cap, vertebre de la coadă și membre. Sauropodele au fost animale erbivore, patrupede, de multe ori cu dinți spatulați (în formă de spatulă: larg la bază, îngust la vârf), și cu gâtul foarte lung. Ele au avut capetele mici, corpuri masive, și cozi lungi. Picioarele din spate erau groase, drepte, și puternice
Sauropoda () [Corola-website/Science/324865_a_326194]
-
Plicae palatinae") este foarte variabilă și are un caracter sistematic. Stomacul, de regulă alungit, este prevăzut cu una sau mai multe compartimente, în legătură cu natura alimentației. Stomacul la marsupialele neerbivore este de obicei sub forma unei pungi simple, iar la speciile erbivore este lung și seamănă cu intestinul gros. La marsupialele neerbivore intestinul subțire, iar la cele erbivore intestinul gros reprezintă cele mai lungi părți a tractului intestinal. Cecul este de obicei prezent. Ficatul multilobular, cu o vezică biliară. Dentiția marsupialelor este
Marsupiale () [Corola-website/Science/300102_a_301431]
-
forma și dispoziția lor. De obicei incisivii sunt tăietori sau ascuțiți ca și caninii: cei de pe maxilarul inferior (mandibulă) pot deveni orizontali cu orientare anterioară. Suprafața de masticație a dinților jugali este tuberculosectorială (secodontă). Molarii sunt trituberculați sau secodonți. Speciile erbivore sau frugivore au molari cu o suprafața de masticație lată ca și cei de erbivore sau rozătoare euteriene. Cea mai primitivă și mai răspândită dentiție întâlnită la marsupiale este dentiție de tip insectivor, așa cum se găsește, spre exemplu, la dasiuride
Marsupiale () [Corola-website/Science/300102_a_301431]
-
India; a fost introdus de om în Australia, unde animalele fugite din ferme s-au sălbăticit. Dromaderii sunt animale active ziua. Trăiesc în harem, un mascul având mai multe femele. Uneori sunt lupte pentru ierarhie între masculi. Dromaderii sunt animale erbivore, putând consumă și vegetație sărată sau cu spini. Hrană este la început înghițită, ajungând în prestomacuri, pentru a fi regurgitata și rumegata când animalul este în repaus. Împerecherea are loc mai frecvent iarnă, fiind dependența de anotimoul ploios. Perioadă de
Dromader () [Corola-website/Science/314600_a_315929]
-
rar, în păduri. În România este întâlnit numai în zonele montane cu sol mai umed: pășuni și pajiști, cu un strat ierbos bine dezolat și cu sol afânat sau cu trifoi, lucernă și în livezile cu pomi fructiferi. Este predominant erbivor, hrănindu-se cu vegetație vara și cu rădăcini, bulbi și tuberculi în timpul iernii. În România hrana constă din părțile subterane ale plantelor spontane (pășuni și fânețe) și ale plantelor cultivate precum, și a pomilor fructiferi (în terenuri cultivate și livezi
Șobolan de apă de munte () [Corola-website/Science/333713_a_335042]
-
semințe, grăunțe de cereale, rădăcini, frunze, ierburi suculente, muguri de arbori și miere de albine. După trecerea peste iarnă mănîncă o serie de ierburi, rădăcini, mușchi de pământ și furnici, toate cu efecte laxative. În tinerețe urșii sunt probabil numai erbivori, iar unele specii și mai târziu se hrănesc mai bucuros cu vegetale decât cu carne. Dintre animale mănâncă tot ce pot prinde: pești, foci, cerbi, mamifere mici, păsări, ouă de păsări, insecte și chiar cadavre care încă n-au intrat
Urs () [Corola-website/Science/299725_a_301054]
-
jafuri armate în bănci și izbucneau confruntări armate pe străzi în plină zi. Creșterea industriei de vite și cowboy este direct legată de dispariția bizonilor, de obicei, numiți "bivoli". După ce numărau peste 25 de milioane pe Măriile Plaiuri, fiind animale erbivore și consumatoare de iarbă, reprezentau o resursă vitală pentru indienii nativi, obținând hrană, îmbrăcămintea și adăpost, iar din oase obțineau unelte. Pierderea habitatului, bolile și vânătoarea constantă desfășurată de coloniști au redus populația bivolilor în secolul al 19-lea până la
Expansiunea Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/329143_a_330472]
-
5-2,0 mm lungime și habitează în sol. Au fost descrise peste 700 de specii. Artropleuridele au fost miriapode antice, care acum nu mai există. Membru al acestui grup a fost miriapodele supergigantice din genul "Arthropleura". Aceștia au fost, probabil, erbivore și ajungeau până la 3 metri lungime. După unii autori artropleuridele reprezintă o subdiviziunea a chilopodelor.
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
unele zone, leul american a trăit în condiții climatice reci.Probabil că ei foloseau peșteri sau fisuri pentru a se adăposti de vremea rece. Leii americani se hrăneau cu cerb nord-american, cai, cămile, tapiri, bizoni americani, mamuți si alte animale erbivore mari. Oase de leu american au fost găsite în grămezile de gunoi ale indienilor americani din paleolitic, sugerând că omul a contribuit la dispariția acestuia.
Panthera leo atrox () [Corola-website/Science/324868_a_326197]
-
populaționale. Acestea sunt dăunători a culturilor arabile, precum și a pădurilor și livezilor prin îndepărtarea cojii de la bazele copacilor sau prin distrugerea rădăcinilor. Speciile scurmătoare provoacă, de asemenea, pagube importante culturilor rădăcinoase. Ele pot afecta în mod semnificativ densitățile populațiilor animalelor erbivore prin concurență directă pentru hrană și prin deteriorarea pășunilor. Unele specii sunt rezervoare sălbatice importante de boli zoonotice ale animalelor de fermă sau sălbatice, ca ciuma și tularemia. Bizamul este o specie cu blană foarte prețuită, intens vânat pentru blana
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
ul ("Cervus elaphus L.", familia "Cervidae") este un mamifer erbivor din categoria rumegătoare, paricopitate (Artiodactyla). Familia "Cervidae" cuprinde circa 49 de specii, din care se mai pot aminti căprioara, renul și elanul. Caracteristice pentru cerb sunt coarnele ramificate care, de obicei, cresc numai la masculi și culoarea brun-roșcată, cu un
Cerb () [Corola-website/Science/313452_a_314781]
-
le (Hyracoidea), damanii sau hiracșii, sunt un ordin puțin numeros de mamifere ungulate erbivore primitive, cățărătoare și plantigrade, care au numeroase caractere primitive, semănând cu niște marmote (niște rozătoare), înrudite mai mult cu elefanții decât cu alte ungulate. Sunt mamifere mici cu o lungime de 44-54 cm (cât un iepure de casă) și o
Hiracoidee () [Corola-website/Science/332827_a_334156]
-
("Elephas maximus") este un mamifer erbivor de talie mare, din ordinul proboscidienilor, care trăiește în sudul și sud-estul Asiei și poate fi domesticit, are nasul modificat într-o trompă lungă, incisivi externi ai maxilarului superior transformați în fildeși (defense), membrele masive, pavilioanele urechilor mari și capul
Elefantul asiatic () [Corola-website/Science/330909_a_332238]
-
filosof și predispozițiile sale culinare. Există chiar o tipologie. Drept paradigme vii și apostoli ai noii concepții (se va vedea la bibliografie în ce măsură e ea și originală), autorul îi investește pe carnivorul și totodată voluntarul antropofag Diogene, pe asceticul, "paranoicul erbivor" Jean-Jacques Rousseau (cel fără speranță "lipsit de simțuri și de senzații"), pe faimosul fruntaș al "etilismului etic" Immanuel Kant, pe nu prea subtitlul (doar în aparență) teoretician al "pateului pivotal", utopistul și "gastrozoful" Charles Fouier, pe dieteticianul dansator, nu mai
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
astfel laptele se scurge direct în gură lui; el rămâne prins de mamelon până la dezvoltarea completă, care are loc după 8-9 luni, cănd părăsește pungă hrănindu-se singur. În pungă se intoarce numai în caz de primejdie. Cangurii sunt animale erbivore rumegătoare, deci se hrănesc cu plante. Cangurii pot fi găsiți în : Australia, Tasmania și Nouă Guinee. Până la venirea europenilor în Australia, erau 53 de specii de canguri, iar de atunci au dispărut 8 specii, astăzi existând numai 45 de specii
Cangur () [Corola-website/Science/302974_a_304303]
-
(Phascolarctos cinereus) numit și ursul cu pungă sau eronat ursul koala este un mamifer marsupial erbivor arboricol endemic din Australia. Este singurul reprezentant existent al familiei Phascolarctidae și este înrudit cu vombatul actual. se găsește în zonele de coastă ale regiunilor continentale din estul și sudul Australiei: Queensland, Noua Galie de Sud, Victoria și Australia de
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
mică, o toxicitate ridicată și e bogată în fibre. Dentiția animalului constă în incisivi și dinții jugali (un singur premolar și 4 premolari pe fiecare arcadă dentară), care sunt separați de un spațiu gol mare - diastemă (o trăsătură caracteristică mamiferelor erbivore). Incisivii sunt folosiți pentru apucarea frunzelor, care sunt pasate premolarilor pentru a fi rupte de pețiol înainte de a fi date molarilor cu margini înalte pentru a fi mărunțite în bucăți mici. Koala pot, de asemenea, să păstreze hrana în sacii
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
apoi reintroduși. Habitatul koalei variază de la păduri rare până la foarte rare, iar climatul de la tropical la rece. În climatele semiaride, preferă habitatele riverane, unde pârâiașele și pâraiele aproapiate furnizează adăpost în timpul secetelor și perioadelor extrem de calde. Koala este un animal erbivor, și chiar dacă majoritatea dietei sale constă în frunze de eucalipt, el poate fi găsit în alți copaci, cum ar fi "Acacia, Allocasuarina, Callitris, Leptospermum "și "Melaleuca." Deși există peste 600 de specii de eucalipt, koala preferă doar în jur de
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
reînvie "din tinerețea Sandei"141, atunci când declamă versurile preferate ale Christinei. "Toată însuflețirea ei, glasul acela plin și robust de femeie cu sânge mult"142(s.n.), voracitatea și uitarea de sine din timpul meselor confirmă faptul că "numele de animal erbivor e un camuflaj antroponimic pentru atavismul său de carnivor"143. Aflată sub imperiul vinei că sora mai mare a murit în locul ei - "sacrificiu prin transfer"144 - d-na Moscu își va jertfi, la rândul ei, fiica mai mare; există un
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
regăsim încă la Kant. Cât privește noțiunea de "scop propriu", aceasta este subminată chiar de modul în care putem vorbi despre existența unor scopuri în lumea naturală. În această lume funcționează selecția naturală și scopul este supraviețuirea. Uciderea unui animal erbivor de către un prădător nu are nici o conotație morală. Aceasta înseamnă că din perspectiva modului de a fi al lumii naturale și potrivit propriilor scopuri ale acesteia este o eroare categorială să situăm în domeniul moralității acțiuni îndreptate spre realizarea scopului
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
fiind localizări multiple); - Echinoccocus granulosus este un cestod de 5-8 mm, viermele adult trăiește În intestinul subțire al gazdelor carnivore (gazde primare, definitiveă: câini, vulpi, lupi, șacali, hiene; ouăle parazitului trec În materiile fecale și pot fi ingerate de gazde erbivore intermediare: oi, oameni, porci, vaci, caribu, elani; ciclul este complet când gazda primară carnivoră ingeră viscerele gazdei intermediare, iar scolecșii se transformă În intestinul lor În viermi adulți - infecția apare când membrana oului este dizolvată de acidul din sucul gastric
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
în același loc, ceasurile tind să ticăie la unison, iar femeile care conviețuiesc în aceeași cameră încep să aibă ciclul menstrual la aceeași dată... Doar femeia sângerează În latină, oestrus înseamnă tăun; această muscă este atât de insistentă, încât bietele erbivore pe care le ciupește pot trece brusc de la un păscut pașnic la cea mai agitată zi. O vacă aflată în călduri se manifestă ca și cum ar fi ciupită de tăun. De-a lungul timpului, oamenii au numit această fază a ciclului
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]