196 matches
-
rămas anii bucureșteni ai primei lor inițieri întru spirit benefic-provocator! Ce rezistentă a rămas prietenia celor trei, peste jenantele diferențe de opțiune politică din preajma războiului, peste distanțele geografice! Dar (venind și mai aproape), Liiceanu-Pleșu? Ieșiți amîndoi de sub hlamida formatoare a "eremitului" Noica, discipolii și-au pigmentat diferit, după 1989, discursul public. Unul (Liiceanu) asumîndu-și postura gravă și patetică în fața comunismului remanent, celălalt (Pleșu) costumîndu-se în rezoneur disponibil și fascinant deopotrivă al aceleiași realități. Regăsindu-se însă amîndoi, permanent, într-o riguroasă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
valoric, pare ceva mai suportabilă. Întîlnit într-o vară în edenica stațiune, Catul Bogdan mi s-a părut adus aici cu un inefabil teleferic dintr-un timp incredibil. Prin normalitatea lui naturală. Îi priveam mîinile de-acum ale unui blînd eremit și refăceam subit cele cîteva pînze deja notorii o notorietate perfid ținută sub cenzură de o incredibilă finețe a paletei. Fiu al unei alte siluete, una maiorescian emblematică Bogdan Duică hidalgoul acesta de pe bancă nu mai păstrase nimic din aplombul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
istoricul bisericesc Sozomen. Numele unor martiri din a doua jumătate a secolului al IV-lea sunt menționate și într-un calendar got (fragment), precum și în alte acte martirice. Printre aceștia, erau menționați preoți ca Verca și Batwin sau Bathusios, un eremit Argyla, în total 26 de martiri, în afară de anonimi. Aceștia au îndurat martiriul la porunca unei căpetenii locale (Vingurich)-se pare că au fost arși de vii într-o biserică, undeva la vărsarea Argeșului în Dunăre, cf. și relatarea lui Sozomen
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în Muntenia, în zona râului Musaeos (Buzău): se găseau aici biserici în "sate" și "orașe", unde slujeau preoți ca Sansalas, Guthicas și Sf. Sava. Un alt nucleu se afla în apropierea țărmurilor Dunării de Jos-menționăm martirii: pr. Bathusios, pr. Vercas, eremitul Argyla-moaștele lor au fost adunate de regina Gaatha, creștină dreptcredincioasă. Prin urmare, prezența unor comunități creștine ortodoxe, în spațiul nord-dunărean, în secolul al IV-lea, este o realitate. După ce vizigoții au părăsit nordul Dunării (Muntenia), sub presiunea hunilor, bisericile creștine
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
este unul de cetate clasică. Așa cum spune Herr Mittler din Wahlverwandschaften a lui Goethe, „căsătoria este fundamentul civilizației”; Aristotel, într-un loc din Politica, spune că un bărbat fără o femeie (o „muiere”) nu-i un om cu adevărat. (Sfinții, eremiții, asceții, pot fi mai mult decât oameni, dar nu oameni în sensul lui Aristotel, adică în sensul vieții în cetate, respectiv în civilizație.) Și cu aceasta atingem a treia trăsătură esențială a operei lui Marin Preda și anume sensul cetății
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
între fenomene. Între apostrofa vehementă la adresa deziluzionantei clipe de față și rugăciunea fierbinte pentru patria atât de mândră odinioară, o Meditație pe ruinile cetățuei Neamțul mizează pe șocul unor contraste. Poemul alegoric Suspinele unei matroane. Scoase din pugilarul unui june eremit a fost atribuit de unii cercetători lui Alecu Russo, date fiind consonanțele surprinzătoare cu Cântarea României (cadența asemănătoare, un stil nu foarte diferit al invocației și al deznădejdii). O lectură febrilă a lui Lamennais vădește povestirea Suspinul săracilor, cu notele
ISTRATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
perfectă, nu poate avea existență materială, nici măcar sub forma luminii, cum susțineau adepții maniheismului. L-a impresionat, în schimb, convertirea lui Antonius, care, înțelegând creștinismul ca pe o experiență totală, renunțase la absolut orice pentru a se dedica vieții de eremit: această „convertire” fusese făcută cunoscută de Atanasie, care, exilat din Alexandria, se găsea la curtea imperială de la Treviri; unele persoane oficiale de la curte fuseseră impresionate de povestorea sa și renunțaseră la bogății și onoruri pentru a practica asceza. Un alt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Cassian nu este doar o aprofundare și o simplă popularizare a vieții ascetice; pe lângă aceasta descoperim unele elemente doctrinale specifice care o susțin și o justifică. Cassian avea o formație origeniană, dobândită în perioada cât dusese o viață de eremit în pustiul Egiptului, la școala lui Evagrius și a învățaților săi prieteni. Evagrius spusese că, atunci când carnea și fragilitatea implică decăderea creaturilor în raport cu starea lor originară, mintea umană are forța de a întrerupe această degradare a materiei și de a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
afirmă în mod explicit că Sceti era considerată localitatea cea mai vestită pentru perfecțiunea vieții monastice (cf. mai ales Conferințe X, 2, 3). Sceti a fost devastată în 407 de o primă invazie a barbarilor care a provocat exodul multor eremiți și moartea altora; o a doua invazie a avut loc în 434. Politica brutală a patriarhului Teofil de Alexandria - care, începând cu Epistola sărbătorească din 399 a inițiat o campanie de persecutare a călugărilor pentru vederile lor origeniste (aici, p.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ca pe o autoritate, împrumutând în întregime de la el angelologia. Trebuie apoi măcar să amintim pentru secolul al XV-lea contribuția lui Ioan Gerson care a scris un comentariu la Ierarhia cerească, descoperit într-o formă incompletă, sau a lui Dionisie Eremitul (mort în 1471), el însuși un mare scriitor mistic, apoi a lui Nicolaus Cusanus și a multor altora; iar pentru secolul al XVI-lea marea mistică spaniolă culminând cu Ioan al Crucii și în secolele ce au urmat, spiritualitatea carmeliților
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
perfectă, nu poate avea o existență materială, nici măcar sub forma luminii, cum susțineau adepții maniheismului. L-a impresionat, în schimb, convertirea lui Antonie, care, înțelegînd creștinismul ca pe o experiență totală, renunțase la tot pentru a se dedica vieții de eremit: această „convertire” fusese relatată de Atanasie, care, exilat din Alexandria, se găsea la curtea imperială de la Treveri; unele persoane oficiale de la curte fuseseră impresionate de povestirea sa și renunțaseră la bogății și onoruri pentru a practica asceza. Un alt exemplu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Opera lui Cassian nu este doar o aprofundare și popularizare a vieții ascetice; pe lîngă aceasta, descoperim unele elemente doctrinale specifice care o susțin și o justifică. Cassian avea o formație origeniană, dobîndită în perioada cînd dusese o viață de eremit în pustiul Egiptului, la școala lui Evagrie și a prietenilor săi învățați. Evagrie spusese că, atunci cînd carnea și fragilitatea implică decăderea creaturilor în raport cu starea lor originară, mintea umană are forța de a întrerupe această degradare a materiei și de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
afirmă în mod explicit că Sceti era considerată localitatea cea mai vestită pentru perfecțiunea vieții monastice (cf. mai ales Convorbiri X, 2, 3). Sceti a fost devastată în 407 de o primă invazie a barbarilor, care a provocat exodul multor eremiți și moartea altora; o a doua invazie a avut loc în 434. Politica brutală a patriarhului Teofil de Alexandria - care, începînd cu Epistola sărbătorească din 399, a inițiat o campanie de persecutare a călugărilor cu vederi origeniste (cf. p. 000
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
341-359; A. van Roey, „Remarques sur le moine Marcien”, în Studia Patristica XII (TU 115), Akademie-Verlag, Berlin, 1975, pp. 160-177. d) Marcu Monahul Sub acest nume (care apare în aproape toate manuscrisele vechi; în Occident s-a impus apelativul Marcu Eremitul) s-au păstrat mai multe tratate duhovnicești și teologice. în PG 65, 905-1140 au fost publicate zece dintre ele (preluate din ediții din secolele al XVI-lea și al XVIII-lea), din care două nu au însă nimic de-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Dionisie ca pe o autoritate, împrumutînd în întregime de la el angelologia. Trebuie măcar să amintim, pentru secolul al XV-lea, contribuția lui Ioan Gerson, care a scris un comentariu la Ierarhia cerească, descoperit într-o formă incompletă, sau a lui Dionisie Eremitul (mort în 1471), el însuși un mare scriitor mistic, apoi a lui Nicolaus Cusanus și a multor altora; iar pentru secolul al XVI-lea - marea mistică spaniolă, culminînd cu Ioan al Crucii, iar în secolele ce au urmat, spiritualitatea carmeliților
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lumii romane, frământat de uragane externe și de sfâșieri lăuntrice. Geografia variată a Imperiului a permis aceste izolări de lume ale indivizilor dedicați credinței în Iisus; au redescoperit deșerturile orientale, grotele galice, pădurile italice, culmile împădurite ale Alpilor și Pirineilor. Eremiții, solitarii, monaștii s-au retras, fugind de infernul social al urbiilor, pentru presupuse purgatorii speologice, silvice și anahoretice. Obsesia tuturor era mortificarea somatică în singurătate, ca o condiție sine qua non a accesului la spiritualitatea hristică. În veacurile al II
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de infernul social al urbiilor, pentru presupuse purgatorii speologice, silvice și anahoretice. Obsesia tuturor era mortificarea somatică în singurătate, ca o condiție sine qua non a accesului la spiritualitatea hristică. În veacurile al II-lea și al III-lea anahoreții, eremiții, monaștii n-au îndrăznit să practice imitatio Christi; visau doar la o purificare corporală augustiniană. Dar autoflagelările, practicate uneori în mod absurd, a stârnit admirația multor creștini. Ambiția lor a atins uneori cote halucinante și nu este sigur că mulți
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în admirația și batjocura a tot felul de gură-cască. Alți „sfinți” au decis să trăiască precum vitele pe câmp, mâncând numai iarbă. Un anume Ammoun a devenit renumit pentru că nu se dezbrăcase și nu se spălase niciodată; dimpotrivă, un alt eremit era admirat pentru că a trăit gol pe stâncile Sinaiului vreme de 50 de ani; ș.a. Aceștia erau fanaticii. Ei măreau limita ultimă a acestui misticism stoic sui-generis. Altfel, monasticismul și-a avut propria evoluție. Curând, în jurul câte unui monas celebru
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de l’Eglise en Occident, 18 vol., Sirey, Paris; E. Gilson, La philosophie au Moyen-Âge, Payot, Paris, 1944. Despre Simion Stâlpnicul: H. Lietzmann (ed.), Das Leben des heiligen Symeon Stylites, Leipzig, 1908; H. Delehaye, Les Saints stylites, Bruxelles, 1923. Despre eremiți și martiri: A.-J. Festugière, Antioche païenne et chrétienne. Libanius, Chrisostome et le moines de Syrie, De Boccard, Paris, 1959; A.-J. Festugière, Les moines d’Orient, Cerf, Paris, 1962; Actele martirice, traducere de I. Rămureanu, Editura Institutului Biblic și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
3; Ștefan Borbély, Scrisori către Doamna de Ceară, RL, 1991, 15; Mircea Petean, Știri de pe frontul cuvintelor, APF, 1991, 5; Ioan Moldovan, Criptocomunicări, F, 1991, 6; Iulian Boldea, Ficțiune și luciditate, VTRA, 1992, 8; Țeposu, Istoria, 63-64; Al. Cistelecan, Ultimul eremit al optzecismului. Anxietăți hieratizate, „Cuvântul”, 1995, 5; Ruxandra Cesereanu, Două melancolii atipice, ST, 1995, 6; Aurel Pantea, Întâmplări în realitatea esențială, VTRA, 1995, 7; Ion Urcan, Împotriva realului, F, 1995, 10-11; Perian, Scriitori, 23-28; Pop, Pagini, 249-254; Bucur, Poeți optzeciști
MURESAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288307_a_289636]
-
de Barițiu, apoi profesor de gimnaziu (până în 1849), ca și vărul său, publicistul Iacob Mureșianu. Din 1838 începe să colaboreze la „Gazeta Transilvaniei” și „Foaie pentru minte, inimă și literatură”. Alături de poezii semnate uneori Serețeanu și Urziceanu sau, mai frecvent, Eremitul din Carpați, publică articole, istorioare, fabule în versuri, unele prelucrate după Schiller, Wieland, Bürger, Herder, M.G. Saphir sau Kisfaludy, cele mai multe culese din revistele străine, fără indicarea autorului. Câteva fragmente din Nopțile lui Young, transpuse spre sfârșitul vieții, au apărut postum
MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288311_a_289640]
-
Soarele târziu. Frânturile de amintiri povestite intermitent lui Valentin Albotă, tânăr bancher venit să îi smulgă acceptul pentru exploatarea unei păduri multiseculare, dar convertit la valorile doctorului, învestit ca moștenitor spiritual, și mai ales jurnalul dăruit aceluiași conturează viața de eremit tolstoian a unui conservator devotat locurilor natale, care dorește însă și luminarea apropiaților săi, moșneni musceleni, precum și atitudinea unui om implicat în unele momente istorice prin care trece țara. Povestea de dragoste cu fata pe care o răpise fanariotului Scarlat
PETRESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288786_a_290115]
-
marele public. Firește, pentru recuperarea lui contemporană, hărnicia erudiților este lăudabilă și indispensabilă. Traducătorii români ai operelor patristice își îndatorează profund cititorii. În ceea ce privește interpretarea operei evagriene, nu putem ignora profunzimile exegezei monastice întreprinsă timp de aproape trei decenii de un eremit benedictin cum este părintele Gabriel Bunge. Rezultatele exegetice ale școlii benedictine sunt neprețuite în comparație cu toate celelalte contribuții venite din școala istorico-filologică sau a comparatismului literar. Ne place sau nu ne place, „știința” (perfect stăpânită, de altfel, de exegeții monastici citați
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
principal și al sălii de lectură, văzură că nu mai rămăseseră decât munți de cenușă. Numai în zona mânăstirii fuseseră clădite câteva colibe. Din direcția aceea plutea miros de tămâie, așa că Genemon se duse să cerceteze. Găsi patru sau cinci eremiți munteni, așezați în jurul unei oale cu pilaf care fierbea deasupra focului. — Au spus că marele preot din Yokawa nu-i aici, anunță Genemon. Dacă marele preot nu e aici, n-o fi cumva vreun cărturar sau vreun bătrân de pe vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-i vezi niciodată pieptănați, rar spălați, cu bărbile Încâlcite, cu miros greu de praf, murdari din cauza armurilor și a căldurii».” „N-aș fi vrut să stau la ei În garnizoană”, zise Belbo. Diotallevi dădu verdictul: „A fost Întotdeauna tipică pentru eremit cultivarea unei murdării sănătoase, pentru a-și umili propriul trup. Nu era chiar sfântul Macarie ăla care trăia pe un stâlp și, când viermii cădeau de pe el, Îi aduna și-i punea la loc pe corp, pentru ca și ei, făpturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]