198 matches
-
cazul să-l mai bârâim și noi, că și-așa e destul de stresat! Lasă-l în durerea lui! Uită-te și tu, cum îi tremură balamalele. Poate să se-ncurce și să strice rânduiala! Ferească-ne șaptezeci de soboare de eremiți! conchide Poetul. Îngerul își aplecase una dintre aripi, atingînd și înfiorând, cu pana lungă de la capăt, unda apei din cristelniță. Prin văzduh, o aromă intensă de busuioc și de mirt, împroaspătă nările Avocatului. Sigur, sigur, scăldătoarea Siloamului! Sfințirea și preschimbarea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
este unul de cetate clasică. Așa cum spune Herr Mittler din Wahlverwandschaften a lui Goethe, „căsătoria este fundamentul civilizației”; Aristotel, într-un loc din Politica, spune că un bărbat fără o femeie (o „muiere”) nu-i un om cu adevărat. (Sfinții, eremiții, asceții, pot fi mai mult decât oameni, dar nu oameni în sensul lui Aristotel, adică în sensul vieții în cetate, respectiv în civilizație.) Și cu aceasta atingem a treia trăsătură esențială a operei lui Marin Preda și anume sensul cetății
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
3; Ștefan Borbély, Scrisori către Doamna de Ceară, RL, 1991, 15; Mircea Petean, Știri de pe frontul cuvintelor, APF, 1991, 5; Ioan Moldovan, Criptocomunicări, F, 1991, 6; Iulian Boldea, Ficțiune și luciditate, VTRA, 1992, 8; Țeposu, Istoria, 63-64; Al. Cistelecan, Ultimul eremit al optzecismului. Anxietăți hieratizate, „Cuvântul”, 1995, 5; Ruxandra Cesereanu, Două melancolii atipice, ST, 1995, 6; Aurel Pantea, Întâmplări în realitatea esențială, VTRA, 1995, 7; Ion Urcan, Împotriva realului, F, 1995, 10-11; Perian, Scriitori, 23-28; Pop, Pagini, 249-254; Bucur, Poeți optzeciști
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288307_a_289636]
-
prin foarte numeroșii săi preoți, cum să fie ei înșiși „aleși” și nemuritori. Păstorul mioritic, deși nu purta un nume consacrat, era respectat printre ai săi ca fiind purtătorul unor calități morale exemplare, dobîndite în urma unei existețe austere, în tradiția eremiților daci răspîndiți în număr apreciabil pe toată cuprinderea plaiurilor. Există o legendă mioritică, neinventariată de Fochi (datorită formei sale în proză), în care păstorul, tînăr „nelumit”, coboară din munte, într-o zi de sărbătoare, la horă, în sat. La ducere
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de Barițiu, apoi profesor de gimnaziu (până în 1849), ca și vărul său, publicistul Iacob Mureșianu. Din 1838 începe să colaboreze la „Gazeta Transilvaniei” și „Foaie pentru minte, inimă și literatură”. Alături de poezii semnate uneori Serețeanu și Urziceanu sau, mai frecvent, Eremitul din Carpați, publică articole, istorioare, fabule în versuri, unele prelucrate după Schiller, Wieland, Bürger, Herder, M.G. Saphir sau Kisfaludy, cele mai multe culese din revistele străine, fără indicarea autorului. Câteva fragmente din Nopțile lui Young, transpuse spre sfârșitul vieții, au apărut postum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288311_a_289640]
-
al doilea tip de măgar re-prezintă un simbol al preotului: „El păstrează pustiul sub stăpânirea sa, cu sirocco a cărui rafală de vânt arde tot ceea ce în-tâlnește în calea sa”. Acest măgar sălbatec, greu de domesticit, personifică independența și sobrietatea eremitului. Visurile se nasc de obi-cei în momentele de „secetă” și în momentele de profundă sin-gurătate, cum este cea a eremitului. Măgarul este, așadar, ani-malul-simbol și al experienței înfocate, al experienței înflăcărate a deșertului, a pustiului. După cum am afirmat mai înainte
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
rafală de vânt arde tot ceea ce în-tâlnește în calea sa”. Acest măgar sălbatec, greu de domesticit, personifică independența și sobrietatea eremitului. Visurile se nasc de obi-cei în momentele de „secetă” și în momentele de profundă sin-gurătate, cum este cea a eremitului. Măgarul este, așadar, ani-malul-simbol și al experienței înfocate, al experienței înflăcărate a deșertului, a pustiului. După cum am afirmat mai înainte, măgarul se referă la elementul-foc, înțeles în mai multe sensuri, spre exemplu ca foc creator și ca foc al cunoașterii
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
vas e pus la Încercare (dokimaseie) În fața unui auditoriu din care nu face parte „nici un profan, nici unul din cei ne-inițiați” (418 d). Povestirea despre „barbarul inspirat”tc "Povestirea despre „barbarul inspirat”" Figura barbarului inspirat se aseamănă Îndeaproape cu tipul eremitului oriental care, la acea vreme, stârnea un entuziasm aidoma celui provocat, ceva mai târziu, de oracole. Aceeași căutare a unei revelații personale, dincolo de rațiune, care-i Împinge pe oameni fie Înspre oracole, fie către astfel de profeți care păreau cu
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
perfectă, nu poate avea o existență materială, nici măcar sub forma luminii, cum susțineau adepții maniheismului. L-a impresionat, în schimb, convertirea lui Antonie, care, înțelegînd creștinismul ca pe o experiență totală, renunțase la tot pentru a se dedica vieții de eremit: această „convertire” fusese relatată de Atanasie, care, exilat din Alexandria, se găsea la curtea imperială de la Treveri; unele persoane oficiale de la curte fuseseră impresionate de povestirea sa și renunțaseră la bogății și onoruri pentru a practica asceza. Un alt exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Opera lui Cassian nu este doar o aprofundare și popularizare a vieții ascetice; pe lîngă aceasta, descoperim unele elemente doctrinale specifice care o susțin și o justifică. Cassian avea o formație origeniană, dobîndită în perioada cînd dusese o viață de eremit în pustiul Egiptului, la școala lui Evagrie și a prietenilor săi învățați. Evagrie spusese că, atunci cînd carnea și fragilitatea implică decăderea creaturilor în raport cu starea lor originară, mintea umană are forța de a întrerupe această degradare a materiei și de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
afirmă în mod explicit că Sceti era considerată localitatea cea mai vestită pentru perfecțiunea vieții monastice (cf. mai ales Convorbiri X, 2, 3). Sceti a fost devastată în 407 de o primă invazie a barbarilor, care a provocat exodul multor eremiți și moartea altora; o a doua invazie a avut loc în 434. Politica brutală a patriarhului Teofil de Alexandria - care, începînd cu Epistola sărbătorească din 399, a inițiat o campanie de persecutare a călugărilor cu vederi origeniste (cf. p. 000
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
341-359; A. van Roey, „Remarques sur le moine Marcien”, în Studia Patristica XII (TU 115), Akademie-Verlag, Berlin, 1975, pp. 160-177. d) Marcu Monahul Sub acest nume (care apare în aproape toate manuscrisele vechi; în Occident s-a impus apelativul Marcu Eremitul) s-au păstrat mai multe tratate duhovnicești și teologice. în PG 65, 905-1140 au fost publicate zece dintre ele (preluate din ediții din secolele al XVI-lea și al XVIII-lea), din care două nu au însă nimic de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Dionisie ca pe o autoritate, împrumutînd în întregime de la el angelologia. Trebuie măcar să amintim, pentru secolul al XV-lea, contribuția lui Ioan Gerson, care a scris un comentariu la Ierarhia cerească, descoperit într-o formă incompletă, sau a lui Dionisie Eremitul (mort în 1471), el însuși un mare scriitor mistic, apoi a lui Nicolaus Cusanus și a multor altora; iar pentru secolul al XVI-lea - marea mistică spaniolă, culminînd cu Ioan al Crucii, iar în secolele ce au urmat, spiritualitatea carmeliților
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
atunci când nu poți reda cuiva sănătatea”268. În scrierile Spiritualității Ortodoxe mai vechi sau mai noi, ni se subliniază că este mare În fața lui Dumnezeu medicul credincios, fără de arginți, cu inimă primitoare și iubitor de oameni. Astfel, marelui Avvă și eremit egiptean Antonie cel Mare († 356) i s‑a descoperit de la Dumnezeu În pustiu următorul lucru : „În oraș, există cineva asemenea ție, un medic care dăruiește din prisosul științei sale celor nevoiași și care cântă În fiecare zi Trisaghionul (cântarea Medicii
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
perfectă, nu poate avea existență materială, nici măcar sub forma luminii, cum susțineau adepții maniheismului. L-a impresionat, în schimb, convertirea lui Antonius, care, înțelegând creștinismul ca pe o experiență totală, renunțase la absolut orice pentru a se dedica vieții de eremit: această „convertire” fusese făcută cunoscută de Atanasie, care, exilat din Alexandria, se găsea la curtea imperială de la Treviri; unele persoane oficiale de la curte fuseseră impresionate de povestorea sa și renunțaseră la bogății și onoruri pentru a practica asceza. Un alt
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Cassian nu este doar o aprofundare și o simplă popularizare a vieții ascetice; pe lângă aceasta descoperim unele elemente doctrinale specifice care o susțin și o justifică. Cassian avea o formație origeniană, dobândită în perioada cât dusese o viață de eremit în pustiul Egiptului, la școala lui Evagrius și a învățaților săi prieteni. Evagrius spusese că, atunci când carnea și fragilitatea implică decăderea creaturilor în raport cu starea lor originară, mintea umană are forța de a întrerupe această degradare a materiei și de a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
afirmă în mod explicit că Sceti era considerată localitatea cea mai vestită pentru perfecțiunea vieții monastice (cf. mai ales Conferințe X, 2, 3). Sceti a fost devastată în 407 de o primă invazie a barbarilor care a provocat exodul multor eremiți și moartea altora; o a doua invazie a avut loc în 434. Politica brutală a patriarhului Teofil de Alexandria - care, începând cu Epistola sărbătorească din 399 a inițiat o campanie de persecutare a călugărilor pentru vederile lor origeniste (aici, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ca pe o autoritate, împrumutând în întregime de la el angelologia. Trebuie apoi măcar să amintim pentru secolul al XV-lea contribuția lui Ioan Gerson care a scris un comentariu la Ierarhia cerească, descoperit într-o formă incompletă, sau a lui Dionisie Eremitul (mort în 1471), el însuși un mare scriitor mistic, apoi a lui Nicolaus Cusanus și a multor altora; iar pentru secolul al XVI-lea marea mistică spaniolă culminând cu Ioan al Crucii și în secolele ce au urmat, spiritualitatea carmeliților
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Soarele târziu. Frânturile de amintiri povestite intermitent lui Valentin Albotă, tânăr bancher venit să îi smulgă acceptul pentru exploatarea unei păduri multiseculare, dar convertit la valorile doctorului, învestit ca moștenitor spiritual, și mai ales jurnalul dăruit aceluiași conturează viața de eremit tolstoian a unui conservator devotat locurilor natale, care dorește însă și luminarea apropiaților săi, moșneni musceleni, precum și atitudinea unui om implicat în unele momente istorice prin care trece țara. Povestea de dragoste cu fata pe care o răpise fanariotului Scarlat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288786_a_290115]
-
între fenomene. Între apostrofa vehementă la adresa deziluzionantei clipe de față și rugăciunea fierbinte pentru patria atât de mândră odinioară, o Meditație pe ruinile cetățuei Neamțul mizează pe șocul unor contraste. Poemul alegoric Suspinele unei matroane. Scoase din pugilarul unui june eremit a fost atribuit de unii cercetători lui Alecu Russo, date fiind consonanțele surprinzătoare cu Cântarea României (cadența asemănătoare, un stil nu foarte diferit al invocației și al deznădejdii). O lectură febrilă a lui Lamennais vădește povestirea Suspinul săracilor, cu notele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
totul e o invenție pusă la cale de eunuci. Față cu această denaturare interesată a realului, Diaconul însuși se retrage în fabulație, în ficțiunea consolatoare. Dar să revenim la cel din urmă avatar al lui Baudolino, cel de stâlpnic și eremit, vorbitor în parabole și vindecător, înconjurat de gloatele Constantinopolei. Ispășește pentru tatăl său imperial, de a cărui moarte se crede vinovat, psihanalitic vorbind. Despătimirea nu exclude mizeria fiziologică. Baudolino este lapidat pentru rostirea adevărului. Obstinația lui inflexibil-testamentară se circumscrie totuși
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
la examenul de engleză. Limba e necesară pentru vizitatorii străini. Sunteți... fenomenal. 13) Cu Vasiliu-Falti e grea treaba. D-na Păpușanu, sora lui, a fost nu de mult cu soțul ei, la noi și i-am rugat, să stăruiască pe lângă eremitul de Vasiliu-Falti, să dea ceva pentru Flt. - oraș pe care și el e supărat dar, faptul că pentru el răspund la punctul 13 (deși nu-s superstițios) e Încă o dovadă, că nu vom reuși. Totuși, voi mai stărui. Mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
luând drumul peste Zastavna, Subraneți, Jucica spre Rarancea, unde-i bat pe turci și încheie pacea. La întoarcere vin la Cernăuți și duc o mulțime de locuitori la Rusia. Cu dânșii părăsește țara și Antonie (mai pe urmă mitropolit), fostul eremit și fondator al bisericii de lemn din Horecea. 30 de ani mai târziu apar rușii pentru ultima dată ca dușmani în locurile noastre de aici, asuprind țara prin 142 contribuțiuni. Însă sosirea oștirii austriece (1 septembrie 1774) redă nu numai
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
marele public. Firește, pentru recuperarea lui contemporană, hărnicia erudiților este lăudabilă și indispensabilă. Traducătorii români ai operelor patristice își îndatorează profund cititorii. În ceea ce privește interpretarea operei evagriene, nu putem ignora profunzimile exegezei monastice întreprinsă timp de aproape trei decenii de un eremit benedictin cum este părintele Gabriel Bunge. Rezultatele exegetice ale școlii benedictine sunt neprețuite în comparație cu toate celelalte contribuții venite din școala istorico-filologică sau a comparatismului literar. Ne place sau nu ne place, „știința” (perfect stăpânită, de altfel, de exegeții monastici citați
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
realizarea bucuriei pure", pentru a se arunca în curentul vieții cosmice: "să fii una cu totul" [92]. Ajunge astfel să conceapă acel ideal de ascet, de tip brahmanic, aș spune, chiar dacă îl prezintă ca protagonist grec în Hyperion oder der Eremit in Griechenland (Hyperion sau eremitul în Grecia). Hyperion nu este altcineva decît același poet nefericit, atît cînd suspină de dragoste pentru Diotima, dar și cînd plînge pentru condițiile Germaniei devenită barbară și străină cultului oricărei frumuseți [93]. Același ascet va
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]