87 matches
-
lui Vinea, Baltazar, Aderca ori Barbu”, „publicații ca Contimporanul, ce parcă sînt scrise în cămășile de forță de la Mărcuța” (M. Dragomirescu, Critică, II, Editura Institutului de Literatură, 1928, p. 294). Sesizînd introducerea în textul final a unor puncte de vedere eretice față de propria poziție, coordonatorul l-a acuzat pe Emilian de „trădare” și „ingratitudine”. Ceea ce nu l-a împiedicat să îl propună, peste puțină vreme, drept succesor al său la Catedră... Într-o anchetă a revistei Licăriri (nr. 8-10, februarie 1931
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe care ne-o tot punem dinainte ca să ne acopere rușinea nu mai face doi bani nici măcar În fața instanțelor pămîntești ar putea ea să mă creadă nu m-ar blestema și nu m-ar scuipa În față ca pe o eretică socotindu-mă de o teapă cu acei anticriști profanatori de lăcașuri sfinte asupra cărora se abate teribila ură a credinței mi se face frică am nevoie de cuvinte neutre care să medieze Între două judecăți incompatibile nu găsesc nimic potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Preluând calomnia, regentul englez Bedford a și declarat, public: - Toată atitudinea ei e o minciună nerușinată. O sfidare! Ea nu este o sfântă, ci o vrăjitoare. Francezii mint atunci când o socot ca fiind trimisul lui Dumnezeu. - Trebuie judecată ca o eretică și vrăjitoare - a continuat să cânte același refren Cauchon. Pentru a o supune, au trimis-o din nou în fața unor medici și clerici. spre examinare. Surpriză, însă! Și de data aceasta, verdictul a fost în favoarea fetei: „Jeanne d’Arc
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
încrâncenatul prelat avea cu totul alte păreri. El știa una și bună: pentru a-și satisface propriile orgolii și pentru a face pe dorința englezilor, condamnarea trebuia obținută cu orice preț. Dar un preț cât mai convenabil. Chiar nici unul. - Dacă eretica nu va fi condamnată - i s-a adresat Bedford - ea poate deveni o și mai puternică autoritate militară. Ea trebuie arsă fără nici un altfel de proces. - Așa se va întâmpla, fiți fără grijă, sire - l-a asigurat Cauchon. în consecință
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
monseniorul a găsit imediat soluția. A organizat sustragerea lucrurilor femeiești ale condamnatei, lăsându-i-le doar pe cele bărbătești. îmbrăcându-le, Jeanne își recunoștea în mod automat vinovăția. Aceasta era interpretarea lui Cauchon. Drept care acesta a declarat-o încă o dată eretică. Era în noaptea de 28-29 mai a anului 1431. Condamnarea Ioanei d’Arc După episodul abjurării din cimitirul Saint Ouen în 24 mai 1431, Ioana a fost condamnată la închisoare pe viață, având drept hrană pâine uscată și apă. La
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
biserica oficială decât prin aceea că ar vrea ca sărbătorile religioase să se facă pe „stil vechi”. Agitatorii stiliști însă, pretind să se organizeze într-o biserică separată, fac propagandă împotriva Bisericii Ortodoxe oficiale, considerând-o „decăzută din har și eretică”, acuză pe episcopii, pe preoții și protopopii bisericii oficiale că sunt „comuniști”, „vânduți lui Antichrist” etc. Tot această clică de agitatori imprimă în țăranii rămași stiliști o atitudine de bigotism și obscurantism religios, care se manifestă prin portul bărbii, nespălarea
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
problema cazuistică complexă cu privire la sâmbătă, în iudaismul mijlociu. Discuția se observă deja în cele două versiuni ale Decalogului (Ex 20; Dt 5) (Lohse 1964). Ne vom limita să semnalăm doar unele aspecte fundamentale comune tradiției ortodoxe și celei schismatice sau eretice. Începem prin a preciza că o lege sau chiar și numai o uzanță care prescria încetarea oricărei activități o zi pe săptămână nu constituie doar un precept religios, dar este și un important element economic și social. Se prevedea de
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
la numai 20 de ani de cînd cultul satanist al lui Iahwe a fost impus în imperiul roman prin foc și sabie. Oprobiul fanaticilor a continuat prin Conciliul de la Constantinopol din anul 553 care a decretat toate scrierile lui ca eretice, iar cea mai mare parte dintre ele au fost distruse prin foc la fel ca și cele ale creștinismului arimin, împotriva căruia Origene s-a ostenit din greu ca slujitor credincios al Sata- nei. Iarăși nu se leagă nimic în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
perioada medievală, bărbații le foloseau drept arme pentru subordonarea și claustrarea femeilor. Târgoveața din Bath se opune oricărei ordini, constrângeri sau autorități, atacă tradiția ce o forța să-și nege instinctele, este cu siguranță o feministă convinsă. Devine o adevărată eretică în încercarea de a-și impune punctul de vedere, știe să se apere. Pledoaria ei se îndreaptă împotriva acelor atacuri care priveau feminitatea și rolul ei ca pe ceva negativ, insignifiant, și atrage consimțământul criticilor moderni. Aceștia au lăudat, în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
câte ceva din toate acestea se află în Carnete maro. Ceea ce dezvăluie jurnalul este coincidența de substanță (și stil) între poezia și viața unui poet autentic. SCRIERI: Furtunile memoriei, București, 1984; Biblioteca din Nord, București, 1986; Mesagerul, Iași, 1992; Tratatul de eretică, Iași, 1995; Mesagerul, Iași, 1997; Fiara melancolică, Botoșani, 1999; Carnete maro, I-II, îngr. și pref. Adrian Alui Gheorghe, Iași, 2001-2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Aurel Dumitrașcu, „Furtunile memoriei”, RL, 1984, 51; Cristian Livescu, „Furtunile memoriei”, CRC, 1985, 8; Al.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
și el o anumită logică internă și o articulare modulară, chiar dacă este străbătut, precum un teritoriu, de granița dintre cele trei zone care îl compun (laic, divin, demonic). Fiecăreia îi corespunde un tip de cultură - laică sau religioasă (canonică, gnostică, eretică) -, precum și anumite manifestări specifice, pe care le putem pune în relație cu pivotul central, puterea. Intervine decisiv în organizarea lumii medievale, respectiv în imaginarul colectiv, discursul religios, concentrat asupra exemplarității și asupra restricțiilor vieții creștine − ele se regăsesc inclusiv în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
noțiunea de oikonomia, reelaborând planul de guvernare, dar în dublă cheie: de administrare a bunurilor simbolice ale spiritualității creștine și de organizare a vieții comunitare în așteptarea Judecății (implicit de supraveghere a acestei așteptări, cu toate abaterile ei gnostice sau eretice). "Imaginarul așteptării" se combină însă, de la un moment dat, cu cel al "lumii de dincolo", preluând printre altele și reprezentările populare creștine ale demonicului și rafinând mult complexul pedepsei și pe cel al răscumpărării păcatelor. Doar că, în afară de instituția puterii
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]