KorAP: Find »[drukola/base=ergativ & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...44 >

1,078 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

ca supin), altele, formulate pentru alte limbi (limbi romanice, germanice, slave), scopul mai profund al acestui demers este verificarea (și infirmarea) ipotezei că româna nu este sensibilă la distincția sintactică inacuzativ vs inergativ. Al cincilea capitol este intitulat Două verbe ergative de tip special: a fi și a avea. Încadrarea acestor verbe în clasa inacuzativelor este o problemă controversată. Prin structura simetrică a acestui capitol, am urmărit, pentru fiecare dintre cele două verbe, istoria interpretării (din diverse domenii, logică, semantică, sintaxă

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
urmărit, pentru fiecare dintre cele două verbe, istoria interpretării (din diverse domenii, logică, semantică, sintaxă, gramatică comparată, în care s-a încercat fie delimitarea valorilor și a utilizărilor, fie unificarea interpretării); în privința datelor, am avut în vedere mai întâi limbi ergative, apoi latina și limbile romanice și, în sfârșit, româna, pentru care am folosit contextele redate în DA. Scopul acestui demers este adunarea a cât mai multe informații relevante pentru alegerea unei soluții unificatoare pentru a fi locativ și a fi

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
demonstrat, în cea de-a doua, soluțiile de interpretare sunt mai variate, iar considerarea verbului a avea ca fiind verb inacuzativ, mai puțin certă. Lucrarea cuprinde și două anexe, una în care am inventariat și am descris pe scurt limbile ergative la care se face referire în bibliografia consultată (multe dintre acestea au fost folosite pentru exemplificare în Capitolul 1), și cealaltă în care am inventariat și am clasificat verbele ergative/inacuzative din limba română, pe baza DEX 1998, folosind criterii

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în care am inventariat și am descris pe scurt limbile ergative la care se face referire în bibliografia consultată (multe dintre acestea au fost folosite pentru exemplificare în Capitolul 1), și cealaltă în care am inventariat și am clasificat verbele ergative/inacuzative din limba română, pe baza DEX 1998, folosind criterii de clasificare sintactice și semantice. Precizări metodologice. Din punctul de vedere al conținutului, am conceput această lucrare ca pe un traseu gradual în studiul ergativității/inacuzativității. Prima parte a lucrării

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
anumitor limbi, de câteva cărți și articole monografice despre ergativitate, nu este originală prin conținut. Necunoscând direct vreo limbă ergativă, am preluat informația din bibliografie, pe care am organizat-o astfel încât să răspund la cât mai multe întrebări despre limbile ergative. Al doilea capitol, deși pare că este un punct de tranziție spre studiul verbelor, are un scop clar: folosind diverse interpretări sintactice (oferite pentru funcționarea în ansamblu a limbilor ergative sau pentru fenomene particulare), încerc să demonstrez că relația dintre

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
astfel încât să răspund la cât mai multe întrebări despre limbile ergative. Al doilea capitol, deși pare că este un punct de tranziție spre studiul verbelor, are un scop clar: folosind diverse interpretări sintactice (oferite pentru funcționarea în ansamblu a limbilor ergative sau pentru fenomene particulare), încerc să demonstrez că relația dintre limbile ergative și verbele ergative nu este numai terminologică, ci se bazează pe o serie de caracteristici comune (este o opțiune de interpretare fermă, care însă nu este acceptată de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
doilea capitol, deși pare că este un punct de tranziție spre studiul verbelor, are un scop clar: folosind diverse interpretări sintactice (oferite pentru funcționarea în ansamblu a limbilor ergative sau pentru fenomene particulare), încerc să demonstrez că relația dintre limbile ergative și verbele ergative nu este numai terminologică, ci se bazează pe o serie de caracteristici comune (este o opțiune de interpretare fermă, care însă nu este acceptată de toți cercetătorii care se ocupă de fenomenul ergativității, mulți dintre aceștia considerând

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
pare că este un punct de tranziție spre studiul verbelor, are un scop clar: folosind diverse interpretări sintactice (oferite pentru funcționarea în ansamblu a limbilor ergative sau pentru fenomene particulare), încerc să demonstrez că relația dintre limbile ergative și verbele ergative nu este numai terminologică, ci se bazează pe o serie de caracteristici comune (este o opțiune de interpretare fermă, care însă nu este acceptată de toți cercetătorii care se ocupă de fenomenul ergativității, mulți dintre aceștia considerând că nu există

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
pe o serie de caracteristici comune (este o opțiune de interpretare fermă, care însă nu este acceptată de toți cercetătorii care se ocupă de fenomenul ergativității, mulți dintre aceștia considerând că nu există o relație transparentă între limbile și verbele ergative). Al treilea capitol reprezintă, în mare, încercarea de a aplica diversele modele de analiză propuse pentru verbele ergative/ inacuzative. În această parte a lucrării, a trebuit să fac numeroase opțiuni de interpretare, însă, de fiecare dată, am prezentat și celelalte

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
toți cercetătorii care se ocupă de fenomenul ergativității, mulți dintre aceștia considerând că nu există o relație transparentă între limbile și verbele ergative). Al treilea capitol reprezintă, în mare, încercarea de a aplica diversele modele de analiză propuse pentru verbele ergative/ inacuzative. În această parte a lucrării, a trebuit să fac numeroase opțiuni de interpretare, însă, de fiecare dată, am prezentat și celelalte soluții oferite, chiar dacă nu le-am folosit pentru descrierea verbelor inacuzative din limba română. În capitolul al patrulea

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
adâncime Dat./ dat. = Dativ ECM = Exceptional Case Marking (engl.), marcare cazuală excepțională ECP = Empty Category Principle (engl.), principiul categoriilor vide, conform căruia o categorie vidă nepronominală trebuie să fie guvernată tematic sau guvernată de un antecedent engl. = engleză Erg./erg. = Ergativ EM = Event Measurer (engl.), măsura evenimentului, în accepția lui Arad (1996) EP = Eveniment Phrase (engl.), grupul evenimentului/nodul eventiv, în accepția lui Borer (2004) EPP = Extended Projection Principle (engl.), Principiul Proiecției Extinse F = categorie funcțională definită ca alter ego-ul verbului

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
von Uslar în anii 1860 (Hewitt 1987: 319). Fără a vorbi explicit despre ergativitate, în 1896, Schuchardt 1 se pare că este primul care descrie acest tip de sistem lingvistic, asociindu-l, mai bine zis confundându-l, cu pasivul. Termenul ergativ este atestat, din câte se știe, pentru prima dată într-un studiu al lui Dirr din 19122 despre limba rutul, vorbită în Daghestan. Până în 19283, Dirr a înregistrat 35 de limbi caucaziene cu trăsături ergative. Termenul complementar, absolutiv, a fost

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
confundându-l, cu pasivul. Termenul ergativ este atestat, din câte se știe, pentru prima dată într-un studiu al lui Dirr din 19122 despre limba rutul, vorbită în Daghestan. Până în 19283, Dirr a înregistrat 35 de limbi caucaziene cu trăsături ergative. Termenul complementar, absolutiv, a fost introdus de Thalbitzer (1911)4, cu referire la combinația S, O din eschimo-aleută (Van de Visser 2006: 8). În 1963, fără să fi cunoscut termenul ergativitate, R. M. W. Dixon 5, care a pus ulterior

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Australia, Dixon a înțeles manifestările ergativității în dyirbal, atât la nivel sintactic, cât și la nivel morfologic. În anii '70, foarte mulți lingviști sunt interesați de ergativitate. Silverstein explică, într-un studiu conceput în 1973 și publicat în 19766, partițiile ergativ−acuzativ (vezi infra, 3.1.3.) printr-o ierarhie nominală. În 19777, Dixon publică o gramatică a limbii nord-australiene yidiny, apoi, în 19818, un studiu despre limba australiană warrgamay, care ilustrează trecerea de la sistemul ergativ la cel acuzativ. Lucrarea editată

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și publicat în 19766, partițiile ergativ−acuzativ (vezi infra, 3.1.3.) printr-o ierarhie nominală. În 19777, Dixon publică o gramatică a limbii nord-australiene yidiny, apoi, în 19818, un studiu despre limba australiană warrgamay, care ilustrează trecerea de la sistemul ergativ la cel acuzativ. Lucrarea editată de B. Comrie în 19819 aduce noi informații despre limbile ergative caucaziene și iraniene. În 198810, T. Andersen infirmă convingerea lui Dixon 11 că nicio limbă africană nu e ergativă. În ultimii 30 de ani

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
În 19777, Dixon publică o gramatică a limbii nord-australiene yidiny, apoi, în 19818, un studiu despre limba australiană warrgamay, care ilustrează trecerea de la sistemul ergativ la cel acuzativ. Lucrarea editată de B. Comrie în 19819 aduce noi informații despre limbile ergative caucaziene și iraniene. În 198810, T. Andersen infirmă convingerea lui Dixon 11 că nicio limbă africană nu e ergativă. În ultimii 30 de ani, interesul pentru ergativitate a crescut foarte mult. Odată formulată o teorie coerentă asupra ergativității, teorie combătută

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
s-a crezut că ergativitatea este limitată la unele limbi caucaziene, cu timpul, s-a constatat că fenomenul este răspândit în toată lumea − Australia, Siberia, Iran, Africa, America de Sud, Alaska, Europa −, într-un sfert dintre limbile lumii putându-se identifica anumite caracteristici ergative (Dixon 1994: 2). Fenomenul a fost popularizat în lumea lingvistică nu numai prin numeroase contribuții individuale ale cercetătorilor, dintre care numai o parte au fost incluse în bibliografia acestei lucrări, ci și în mod organizat, prin numere tematice ale unor

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
R. M. W. Dixon, Recherches linguistiques de Vincennes, nr. 27, 1998) și prin organizarea de conferințe și de ateliere despre ergativitate (de exemplu, Workshop on Ergativity, University of Toronto, Canada, 2002; MIT Ergativity Research Seminar, 2007; EHU International Workshop on Ergative Languages, Bilbao, 2009). 2. CE ESTE ERGATIVITATEA? Ergativitate și ergativ sunt termeni care circulă în lingvistica actuală cu foarte multe accepții, determinate, de obicei, de domeniile lingvistice diferite în care este folosit termenul. În continuare, voi încerca să răspund la

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
1998) și prin organizarea de conferințe și de ateliere despre ergativitate (de exemplu, Workshop on Ergativity, University of Toronto, Canada, 2002; MIT Ergativity Research Seminar, 2007; EHU International Workshop on Ergative Languages, Bilbao, 2009). 2. CE ESTE ERGATIVITATEA? Ergativitate și ergativ sunt termeni care circulă în lingvistica actuală cu foarte multe accepții, determinate, de obicei, de domeniile lingvistice diferite în care este folosit termenul. În continuare, voi încerca să răspund la întrebarea " Ce este ergativitatea?" din punctul de vedere al tipologiei

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cu obiectul direct al unui verb tranzitiv (O), dar diferit de subiectul unui verb tranzitiv (A) (Dixon, 1979: 60, 1994: 1). Din punct de vedere morfologic, "comportament identic" înseamnă același caz morfologic, de obicei absolutiv pentru S și O și ergativ pentru A. O limbă este de tip acuzativ dacă același caz, nominativul, marchează subiectul verbelor tranzitive și subiectul verbelor intranzitive, iar un alt caz, acuzativul, marchează obiectul direct al verbelor tranzitive (Dixon 1994: 1). Marcarea acestor constituenți poate fi schematizată

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
O limbă este de tip acuzativ dacă același caz, nominativul, marchează subiectul verbelor tranzitive și subiectul verbelor intranzitive, iar un alt caz, acuzativul, marchează obiectul direct al verbelor tranzitive (Dixon 1994: 1). Marcarea acestor constituenți poate fi schematizată astfel: A Ergativ Nominativ S Absolutiv Acuzativ O Dixon (1994: 9) Din punct de vedere sintactic, "comportamentul identic" are în vedere constrângerile de coreferențialitate în formarea frazelor, atât în coordonare, cât și în subordonare. Dacă aceleași constrângeri privesc pozițiile S și O, dar

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
S și O, dar nu și poziția A, atunci limba are sintaxă ergativă. Dacă aceleași constrângeri privesc pozițiile S și A, dar nu și poziția O, atunci limba este acuzativă din punct de vedere sintactic. 2.2. Clasificarea tipologică acuzativ/ergativ acoperă toate limbile lumii? Împărțirea limbilor în acuzative și ergative funcționează însă numai la nivel teoretic, pentru că, în realitate, după cum observă Dixon (1994: 6), multe limbi au caracteristici atât de tip acuzativ, cât și de tip ergativ, grupând în anumite

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
are sintaxă ergativă. Dacă aceleași constrângeri privesc pozițiile S și A, dar nu și poziția O, atunci limba este acuzativă din punct de vedere sintactic. 2.2. Clasificarea tipologică acuzativ/ergativ acoperă toate limbile lumii? Împărțirea limbilor în acuzative și ergative funcționează însă numai la nivel teoretic, pentru că, în realitate, după cum observă Dixon (1994: 6), multe limbi au caracteristici atât de tip acuzativ, cât și de tip ergativ, grupând în anumite construcții S și A, iar în altele, S și O

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Clasificarea tipologică acuzativ/ergativ acoperă toate limbile lumii? Împărțirea limbilor în acuzative și ergative funcționează însă numai la nivel teoretic, pentru că, în realitate, după cum observă Dixon (1994: 6), multe limbi au caracteristici atât de tip acuzativ, cât și de tip ergativ, grupând în anumite construcții S și A, iar în altele, S și O − "ergativitatea mixtă". Dixon (1994: 23) arată că limbile lumii sunt de două tipuri, în funcție de strategiile pe care le folosesc pentru a marca "cine ce face": (a) limbi

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
pentru entitatea care controlează acțiunea (inclusiv forțele naturii), alt sufix pentru entitatea animată afectată de acțiune și un alt sufix pentru entitatea indirect implicată sau secundar afectată de acțiune (Țintă, Sursă, Experimentator, Pacient, Beneficiar, Locativ). Denumirile cazurilor nominativ, acuzativ, absolutiv, ergativ − arată Dixon (1994: 30) − trebuie restrânse la limbile în care marcarea are bază sintactică (tipul (a)), cazurile indicând relații sintactice. Pentru limbile în care marcarea are bază semantică (tipul (b)), este de preferat să nu se dea o anumită denumire

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]