109 matches
-
Orestia lui Eschil e străbătută de la un capăt la altul de ideea că acolo unde întâlnești o erinie întâlnești fantoma, pe Gorgo și groaza stârnită de masca ei, imagine a celei mai radicale alterități. Dar întâlnești și nebunia, căci imnul eriniilor este asociat pierderii rațiunii. Eriniile pun stăpânire pe mințile oamenilor, le încătușează, le lasă pradă delirului. Încă din finalul Hoeforelor, Oreste simte cum nebunia îi dă târcoale. Spiritul lui rebel, pe care nu-l mai poate controla, îl poartă deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de la un capăt la altul de ideea că acolo unde întâlnești o erinie întâlnești fantoma, pe Gorgo și groaza stârnită de masca ei, imagine a celei mai radicale alterități. Dar întâlnești și nebunia, căci imnul eriniilor este asociat pierderii rațiunii. Eriniile pun stăpânire pe mințile oamenilor, le încătușează, le lasă pradă delirului. Încă din finalul Hoeforelor, Oreste simte cum nebunia îi dă târcoale. Spiritul lui rebel, pe care nu-l mai poate controla, îl poartă deja pe cărări necunoscute, cele ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cele ale unor halucinații în care i se năzărește că vede femei asemănătoare Gorgonelor, fantome existente doar în imaginația lui bolnavă și pe care doar el le vede. Și asta înainte de a fi înconjurat, în Eumenidele, de supranatural, căci aici eriniile se materializează, apar pe scenă alături de fantoma Clitemnestrei. Faptul că eriniile capătă o formă nu are însă nici o importanță: chiar absente din scenă, ca la Euripide, ele sunt prezente în privirea halucinatului încolțit, hăituit de fantome, de nălucirile unui delir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
femei asemănătoare Gorgonelor, fantome existente doar în imaginația lui bolnavă și pe care doar el le vede. Și asta înainte de a fi înconjurat, în Eumenidele, de supranatural, căci aici eriniile se materializează, apar pe scenă alături de fantoma Clitemnestrei. Faptul că eriniile capătă o formă nu are însă nici o importanță: chiar absente din scenă, ca la Euripide, ele sunt prezente în privirea halucinatului încolțit, hăituit de fantome, de nălucirile unui delir care-l împinge din acea clipă spre moarte. Plăsmuirile nebuniei, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
spaimă, ca și cum orice inițiere legată de experiența invizibilului ar trebui să implice confruntarea cu Gorgo, cu vederea fantomei. Iată de ce viziunile profetice ale Casandrei din Agamemnon a lui Eschil sunt aidoma unor vise, acele vise-coșmar populate de fantome și de erinii. Și nu întâmplător vocabularul fantomei și al imaginii visate traversează marele monolog al Casandrei, monolog obsedat de phobos, de teroarea care o face să vadă poarta palatului ca pe o poartă a Infernului, în timp ce din palat ies aburi ce par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ce servește drept ispititoare momeală. În tragedia greacă, statutul Elenei pare de-a dreptul uimitor. Încă din Orestia, Elena este absentă și totodată prezentă. În jurul ei se articulează, în Agamemnon, motivul fantomei, cel al imaginii din vis și cel al eriniilor. Elena și fantoma ei, ne spune corul, bântuie prin palatul pustiu al lui Menelau. Retras într-un ungher al palatului, tăcut și nemișcat, regele abandonat trăiește înconjurat de ipostazele Elenei: phasma, oneirophantos și colossos. Imaginea spectrală a acesteia trece prin fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
mut, fără să le arunce o privire. Eumenidele, căci despre ele este vorba, făpturi ce nu pot fi nici privite, nici numite fără riscul de a fi pedepsit, au, așadar, ceva din Gorgo, și-au păstrat până și măștile de erinii. Cu chipul lui înspăimântător, Oedip nu amintește și el de Gorgo? Căci nu e doar un om cu ochii scoși, cu găvanele însângerate, un om cufundat pe vecie în întuneric, ci și un om ce rătăcește prin locuri neumblate, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
s-au adâncit În orbite și acum sunt stinși. În Grecia ne țineai treze nopți Întregi, pe Liat și pe mine și pe Elya, de când apărea luna și până la răsăritul soarelui, cu povești despre misterele eleusine, cultul lui Dionysos, despre Erinii, zeițele destinului, și Moire, zeițele cruntelor răzbunări, despre Persefona din lumea Întunericului și râurile legendare, care se numeau Styx și Lethe. N-am uitat nimic, Effy. Sunt o elevă bună. Deși uneori mi se pare că nici tu nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
asupra buzelor lui grosolane ca Leonardo În fața Giocondei. Dintr-o inimă nepăsătoare nu putea țîșni ironia acestui surîs.) Noaptea, vîntul șuierînd și lovind de arțari ploaia, un țipăt de pasăre, apoi un foșnet de aripi, toate mă trimit la Eschil. Eriniile memoriei fidele le numește el. Dacă vreau să Înțeleg cît de cît revolta lui Oreste Împotriva destinului, fără să fac greșeala de a mă Întoarce la lotofagi, va trebui să spun că ele nu uită niciodată nimic, dar nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
va trebui să spun că ele nu uită niciodată nimic, dar nici nu consimt la vreo remușcare. CÎnd ceva amenință echilibrul, ele intervin și-l restabilesc. Dacă Xanthos, calul lui Ahile, a fost Înzestrat o clipă cu voce de către Hera, eriniile Îi retrag harul, Însuși soarele, zice Heraclit, nu va depăși limitele care i-au fost fixate; dacă nu, eriniile vor ști să-l readucă pe orbita sa. Aceste actrițe invizibile ale tragediilor sînt păzitoarele unui drept străvechi, aspru și strict
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
amenință echilibrul, ele intervin și-l restabilesc. Dacă Xanthos, calul lui Ahile, a fost Înzestrat o clipă cu voce de către Hera, eriniile Îi retrag harul, Însuși soarele, zice Heraclit, nu va depăși limitele care i-au fost fixate; dacă nu, eriniile vor ști să-l readucă pe orbita sa. Aceste actrițe invizibile ale tragediilor sînt păzitoarele unui drept străvechi, aspru și strict. Nimic mai firesc ca În fața areopagului atenian acuzarea lui Oreste să fie susținută de erinii, dacă Apolo a preluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
fost fixate; dacă nu, eriniile vor ști să-l readucă pe orbita sa. Aceste actrițe invizibile ale tragediilor sînt păzitoarele unui drept străvechi, aspru și strict. Nimic mai firesc ca În fața areopagului atenian acuzarea lui Oreste să fie susținută de erinii, dacă Apolo a preluat apărarea. Altceva izbește totuși aici. Este prima oară cînd destinul este dat În judecată! Procesul lui Oreste este un proces Împotriva destinului la care participă și muritorii și zeii. Și fapt cu totul remarcabil, Oreste este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
proces la fel de important pentru noi ca și cel al lui Socrate. Să ne reamintim că voturile judecătorilor au fost Împărțite egal pro și contra și că pînă la urmă Însăși zeița Înțelepciunii a votat În favoarea lui Oreste. Un proces Împotriva eriniilor și a destinului este În același timp un proces Împotriva memoriei. Achitîndu-l pe Oreste, areopagul i-a Îngăduit să uite. Amintirea celor Întîmplate Îl făcuse pînă atunci de atîtea ori să vorbească singur. Cuvinte care se repetau pentru că-și amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
a Închis rănile, dar În zadar. SÎngele meu blestemat mă arde. E sîngele atrizilor care cere moarte. Amintirea uciderii tatălui meu m-a Împins să vreau moartea mamei mele și a complicelui ei Egist. Apoi amintirea crimei mele a stîrnit eriniile Împotriva mea; negrele erinii care nu ne dau voie să uităm; cine poate uita, nu va simți dogoarea destinului urmărindu-l; În schimb, unul ca mine Își duce destinul cu sine pentru că memoria lui Îl Însoțește peste tot... Am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
În zadar. SÎngele meu blestemat mă arde. E sîngele atrizilor care cere moarte. Amintirea uciderii tatălui meu m-a Împins să vreau moartea mamei mele și a complicelui ei Egist. Apoi amintirea crimei mele a stîrnit eriniile Împotriva mea; negrele erinii care nu ne dau voie să uităm; cine poate uita, nu va simți dogoarea destinului urmărindu-l; În schimb, unul ca mine Își duce destinul cu sine pentru că memoria lui Îl Însoțește peste tot... Am auzit atîția zicînd că Lethe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
zicînd că Lethe separă Infernul pe partea Vieții; pentru că nu putem Începe să murim decît uitînd; memoria e rădăcina care ne mai leagă de acest pămînt; și sfinxul ar umbla, se zice, numai pe malul dinspre viață... Dar simt că eriniile bat din nou din aripile lor negre În jurul meu. De ce nu-mi dau pace? Nu le ajunge cît am suferit? De ce nu mă lasă să uit? Nu cer altceva decît să uit crimele mele și pe ale altora. Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
de cîte ori aud vorbindu-se despre sînge. Atît i-am cerut bunului Apolo, să uit. Aș fi liber atunci... Zeii cei noi sînt mai Înțelegători. Se joacă cu durerile oamenilor ca niște copii, totuși sînt mai Înțelegători. Dar Întunecatele erinii mă Înspăimîntă cu șerpii șuierători pe care-i Îndreaptă spre mine. Mă socotesc prada lor și pentru totdeauna. Ele zboară peste rîul Lethe cu grijă să nu-și Înmoaie aripile lor negre În apa uitării. M-au făcut să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
în sus e liniștită, să zicem ca Egeea în care o priveam pe Alice depărtându-se, cu părul negru ce închipuia singurul val pe suprafața mării, păr care, îndată ce l-a udat apa, a prins un ton ultramarin ca pletele Eriniilor. De lângă mine, doctorul privește și el scena cu un aer complice. Alice, studenta de la Arte Frumoase, tocmai i se confesase despre gândurile ei de viitor, care începeau cu plecarea din România, și odată și-a aruncat de pe ea tricoul, șortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și Antennarius scaber, specii beneficiind bineînțeles, de totala ei ignoranță). Și care, la rândul lor, atunci când, pe sub apă, ucenica își frână înaintarea, agățîndu-se Capitolul 5 ZIUA ÎNTÎI: "SĂ NU-ȚI FACI CHIP CIOPLIT!" gura cusută, să nu-și închipuie că Eriniile îi împinseseră, între cearceafuri, cine știe ce fetișcană incultă.. De aceea, scotocind din răsputeri în semnificația operei Savantului își strânse, imperceptibil, o gleznă trandafirie sub șezut, așa cum intuia că-i ședea cel mai bine, și-l întrebă: - Să fie oare creativitatea sau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
raporturile Între transcendență și imanență? Cine sunt mai puternici? Zeii sau oamenii? De către cine se comite hybris-ul? De către oameni Împotriva oamenilor? De către oameni Împotriva zeilor? De către zei Împotriva zeilor? De către zei Împotriva oamenilor? De ce, mă rog, atâtea depășiri, atâtea Erinii, atâtea răzbunări etc.? „Motorul“ hybris-ului Îl ambalează la maximum și Shakespeare. Numai la noi nu se Întâmplă nici o depășire de măsură. Prea rezolvăm totul pe furiș În lirică resemnare. Se pare că ne lipsește tăierea de capete?! (toamna) M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pentru numele lor cel mai general, Iele... Forma paralelă Dânsele se explică celelalte nume dezmierdătoare: Frumoasele, Măiestrele, Milostivele, Puternicele, Sfintele etc. care-și găsesc paralelisme la albanezi și la grecii moderni, ba chiar și la grecii cei vechi, la cari Eriniile sau Furiile devin Eumenide, adică Zâne binevoitoare [...]." Rolul ielelor este subliniat astfel de Antoaneta Olteanu în Metamorfozele sacrului. Dicționar de mitologie populară: "[...] sunt duhuri ale aerului care au înfățișarea unor fete tinere - 3, 5, 7, 9, sau 12 la număr
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
și șarpe sunt multiforme, însă ele nu pot fi în nici un caz explicate global printr-un simbolism erotic simplist. Se cunosc divinități mediteraneene, reprezentate ținând un șarpe în mână (Artemis arcadiană, Hecate, Persefona) sau cu părul format din șerpi (Gorgona, Eriniile etc.)" Tatăl unui băiat de-nsurat [Oprișan, II, Frumoasa lumii] îi dă acestuia o sută de groși, ca să se ducă la oraș să muncească, să facă bani și să se căsătorească. În drumurile sale, de la "o întreprindere la alta", flăcăul întâlnea
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
este subliniată și justificată de un întreg ansamblu de alte detalii. Persephona răpită, dorința exaltată și refulată devine soția lui Hades, divinitate-rege, simbolul legalității subconștientului. (Hades partă casca cu ajutorul căreia devine invizibil, simbolul refulării.) Copiii Persephonei, soția Iui Hades, sînt Eriniile, simbol al culpabilității refulate. Ar fi absurd să afirmăm că un fenomen psihic (culpabilitatea) derivă din Persephon și din Hades, dacă aceștia nu ar simboliza ei înșiși fenomene psihice. Și, într-adevăr, ei simbolizează fenomenele psihice a căror consecință este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
aceștia nu ar simboliza ei înșiși fenomene psihice. Și, într-adevăr, ei simbolizează fenomenele psihice a căror consecință este culpabilitatea, care "dau naștere" din punct de vedere mitic culpabilității. Respectînd egalitatea funcționării subconștiente simbolizate de Hades, culpabilitatea exaltată și obsedantă (Eriniile) este consecința refulării dorinței (Persephona). Dar semnificația psihologică se lasă urmărită mult mai departe, pînă la consecința extremă, care completează legalitatea subconștientului prin cea a supraconștientului: omul urmărit de Erinii (pradă culpabilității) nu găsește refugiu decît în templul lui Apollo
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
egalitatea funcționării subconștiente simbolizate de Hades, culpabilitatea exaltată și obsedantă (Eriniile) este consecința refulării dorinței (Persephona). Dar semnificația psihologică se lasă urmărită mult mai departe, pînă la consecința extremă, care completează legalitatea subconștientului prin cea a supraconștientului: omul urmărit de Erinii (pradă culpabilității) nu găsește refugiu decît în templul lui Apollo, zeul armoniei (eliberarea sublimă). Pe frontonul templului era scris: "Cunoaște-te pe tine însuți" (defulează-ți culpa). Semnificația aceasta morală a misterelor este clar asumată într-o a doua fază
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]