109 matches
-
lui Uranus cu Geea s-a născut Cronos / Timpul. Cronos și-a mutilat tatăl prin castrare, s-au născut titani și titanide (prima generație divină anterioară olimpienilor) și ciclopi (uriași cu un singur ochi). Din sângele lui Cronos au apărut eriniile (ființe răzbunătoare), giganții (monștri uriași) și nimfele. Din unirea Geei cu celălalt fiu, Pontus, s-au născut zeități marine: Keto, Nereus. Din unirea lui Cronos cu Rhea (sora sa) s-au născut mai mulți fii. Tiran și temător că va
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
femeilor, reprezintă dragostea și magia. Este reprezentată ca o femeie cu sâni mari și întruchipează feminitatea, dragostea și maternitatea. Ielele / Drăgaicele / Sânzienele / Șoimanele. Asemănătoare nimfelor (divinități ale pădurilor, apelor și munților), sirenelor (divinități reprezentate ca femei cu corpuri de pești), eriniilor (divinități răzbunătoare), Ielele, cunoscute și sub numele de Drăgaice, de Sânziene și de Șoimane, în realitate, plante, în folclorul românesc reprezintă sărbătoarea care celebrează coacerea holdelor și are loc pe 24 iunie. Ele sunt zâne a căror frumusețe doar îngerii
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
doarme afară noaptea, îl înconjoară, cântă și dansează în jurul lui. Dacă tânărul se trezește, Ielele îi iau puterile. Mereu surprinzătoare și năzdrăvane, ele trezesc curiozitatea oamenilor, îndeosebi celor tineri și chiar se îndrăgostesc de tineri frumoși și viguroși. Ca și eriniile (divinități răzbunătoare), Ielele îi pedepsesc pe cei care le încalcă teritoriul și au curiozitatea să le vadă, îi urâțesc, după ce îi adorm cu cântecele lor pline de vrajă. Locul unde ele apar, cântă și dansează, rămâne pârjolit, de aceea oamenii
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și-a asumat greaua sarcină. Când Ouranos s-a apropiat, "beat de dorința de a pătrunde Pământul" (Eschil, Nauck, fragm. 44). Cronos 1-a castrat cu cosorul. Din sângele care a curs deasupra Pământului au venit pe lume cele trei Erinii, zeițele răzbunării. Giganții și Nimfele frasinilor. Din părțile sexuale ale lui Ouranos azvârlite în mare și amestecate cu spumă a luat naștere Afrodi ta (Theogonia, 188 sq.). Episodul reprezintă o versiune foarte violentă a mitului arhaic al separării Cerului de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
abandonați când troienii au trecut la cultul olimpienilor preluat de la greci, și vrea să afle taina viitorului rezervat neamului său. Conflictele între generațiile divine se răsfrâng asupra oamenilor. În Eumenidele lui Eschil, viața matricidului Oreste depinde de rezultatul înfruntării dintre Eriniile susținătoare ale legii talionului și Apolo, adeptul unei noi justiții. În piesa conservatorului Iorga, apărător al tradițiilor, adversar al modernismului, triumful sau prăbușirea Troiei sunt determinate de tranșarea rivalității dintre zeii autohtoni și cei străini. Doica arată de parcă ar fi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-și salva soțul. Dan Botta concepe aceste două acte ca pe o dispută cu final dinainte știut între viață și moarte, între lumină și întuneric. Într-un decor pluvial și nocturn, cu arbori despletiți de vânt, s-ar spune, părul Eriniilor (I, p. 187), are loc înfruntarea inițială între umbra fatidică a îngerului morții (I, p. 191) cu aripi negre de vultur (I, p. 194) și zeul Apollon, floare înflăcărată, centru radios al lumii (I, p. 192), apariție de o luminozitate
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Gerhart Hauptmann (Tetralogia Atrizilor), Victor Eftimiu (Atrizii) și Petru Dumitriu (Preludiu la Electra) rețin, în reinterpretările dramatice ale mitului Atrizilor, mai ales secvența cuprinsă în Orestia lui Eschil de la întoarcerea lui Agamemnon din război la eliberarea lui Oreste de urmărirea Eriniilor, cu accent pe matricidul pus la cale de Electra. În schimb, Mircea Eliade în Iphigenia (piesă jucată în 1941, publicată în 1951) se oprește la un episod petrecut înaintea războiului troian, sacrificarea Ifigeniei cerută de zei pentru a îngădui declanșarea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și ritualic fusese deja diminuat prin eliminarea explicaților lui Euripide referitoare la ce a determinat sosirea lui Oreste în Taurida, anume îndemnul lui Apolo ca tânărul matricid să aducă statuia lui Artemis în Grecia, spre a le împăca pe crâncenele Erinii aflate mereu pe urma lui. Finalul lui Paul Everac implică totodată și evitarea recunoașterilor dintre personaje, identificări pe gustul autorilor clasici, dar care au fost resimțite ca artificiale chiar de unii contemporani ai dramaturgilor în cauză. În capitolul al XVI
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
III, p. 91), Oreste e silit să se despartă de iubita sa și să se recunoască înfrânt de fatalitate : Grea boală sângele strămoșilor, Aglaia. Ascunsă adânc, dar o dată apare. Și atunci nu contează de când ești bolnav. [...] Mă vor chinui încă Eriniile neiertătoare, știu. Dar de-acum încolo le voi înfrunta numai acasă (III, p. 92). În finalul piesei, naratorul protestează zadarnic împotriva unei evoluții a evenimentelor care-i contrazice convingerile inițiale. Forțele întunecate ale destinului și blestemele strămoșești acționează în epoca
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
inițiale. Forțele întunecate ale destinului și blestemele strămoșești acționează în epoca istorică a rațiunii ca și în timpurile mitice. Atena din Eumenidele lui Eschil era leagănul dreptății și al civilizației, singurul loc în care justiția primitivă, intransigentă și oarbă a Eriniilor, bazată pe principiul „sânge pentru sânge”, putea fi înlocuită prin legile tribunalului penal din Areopagul instituit de zeița protectoare a orașului (Dacă veți respecta cum se cuvine această rânduială sfântă, ea, pentru țara voastră, pentru cetatea voastră, va fi un
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
prins în determinismul cosmic, victimă pasivă a sorții, Eschil îl creează pe omul tragic al suferinței active (p. 290). În ultima parte a trilogiei, Eumenidele, se înfruntă zeii vechi și noi spre a tranșa problema vinovăției lui Oreste. Divinități htonice, eriniile urmăresc sancționarea matricidului potrivit legii talionului ; în timp ce olimpianul Apolo susține, cu argumente biologice, politice și sociale, că fapta Clitemnestrei de a răpune un erou ar fi mai gravă decât cea a fiului ei. Atena oferă acuzatului dreptul la apărare și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dacă a fost îndreptățită crima lui. Eliberarea conștiinței individuale se produce prin actul nedumeririi și al întrebării cercetătoare (p. 309). Atena votează pentru achitare, invocând bunătatea, adică dreptatea care nu răsplătește răul ci îl tămăduiește (p. 315). Ea determină transformarea eriniilor în protectoarele cetății și transfigurarea mecanismului sterp al răzbunării în dinamismul fecund al iubirii (p. 321). Caracterul tragic al Orestiei nu dispare prin achitarea matricidului. În această interpretare, existența tragică nu este definită de suferință, ci de lupta eroică a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
secundară mai pură; evident, o altă patrie, dincolo de reale, unde s-ar zice că îndur un surghiun "de plăcere". Dar nu e deloc așa, fiindcă și aici trebuie urmate anumite reguli, păstrată cu chibzuință măsură semnificațiilor și sensurilor lizibile, alungate Eriniile cu chip de vampe moderne ce doresc să răzbune infernul părăsit al vieții pedestre. Când scriu poezie, pe metereze de fum, lupta care pe care rămâne tot timpul nedecisă; când împung cu floretă, pe planșă criticii, exercițiul devine subit înviorător
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ajunsese Cora Irineu, care făcuse totuși filozofia, apă rând În redacția noastră nu atât ca scriitoare, ci ca o cunoștință și colegă a noastră de la sălile de cursuri ale Universității și de la ședințele Societății Române de Filozofie. Nu ajunsese, fiindcă Eriniile - divinitățile geloase ale Infer nului, cărora le plăcu, spune Homer În Cântul XX din Odiseea, să pedepsească fiicele lui Pandareos fiindcă depășeau, prin grația și mintea lor, limitele imperfecțiunii omenești - o urmă reau de mult pe Cora, cum ni se
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
reau de mult pe Cora, cum ni se plânge Într-o scrisoare, alegând-o ca victimă a lor „cea mai Însemnată de viață, de subtilitățile ei și de diamantele ei“, cum scria Emanoil Bucuța În necrologul de la 17 februarie 1924. Eriniile sau Furiile, Megera, Alecto sau Tisifona, o urmăreau pe Cora de aproape, chiar din preajma ei și sub Înfățișa rea - cine ar crede? - a maică-sii, văduva medicului din Cons tanța, și a fiicei acesteia, arhitecta - amândouă de o natură atât
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
asupra buzelor lui grosolane ca Leonardo În fața Giocondei. Dintr-o inimă nepăsătoare nu putea țîșni ironia acestui surîs.) Noaptea, vîntul șuierînd și lovind de arțari ploaia, un țipăt de pasăre, apoi un foșnet de aripi, toate mă trimit la Eschil. Eriniile memoriei fidele le numește el. Dacă vreau să Înțeleg cît de cît revolta lui Oreste Împotriva destinului, fără să fac greșeala de a mă Întoarce la lotofagi, va trebui să spun că ele nu uită niciodată nimic, dar nici nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
va trebui să spun că ele nu uită niciodată nimic, dar nici nu consimt la vreo remușcare. CÎnd ceva amenință echilibrul, ele intervin și-l restabilesc. Dacă Xanthos, calul lui Ahile, a fost Înzestrat o clipă cu voce de către Hera, eriniile Îi retrag harul, Însuși soarele, zice Heraclit, nu va depăși limitele care i-au fost fixate; dacă nu, eriniile vor ști să-l readucă pe orbita sa. Aceste actrițe invizibile ale tragediilor sînt păzitoarele unui drept străvechi, aspru și strict
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
amenință echilibrul, ele intervin și-l restabilesc. Dacă Xanthos, calul lui Ahile, a fost Înzestrat o clipă cu voce de către Hera, eriniile Îi retrag harul, Însuși soarele, zice Heraclit, nu va depăși limitele care i-au fost fixate; dacă nu, eriniile vor ști să-l readucă pe orbita sa. Aceste actrițe invizibile ale tragediilor sînt păzitoarele unui drept străvechi, aspru și strict. Nimic mai firesc ca În fața areopagului atenian acuzarea lui Oreste să fie susținută de erinii, dacă Apolo a preluat
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fost fixate; dacă nu, eriniile vor ști să-l readucă pe orbita sa. Aceste actrițe invizibile ale tragediilor sînt păzitoarele unui drept străvechi, aspru și strict. Nimic mai firesc ca În fața areopagului atenian acuzarea lui Oreste să fie susținută de erinii, dacă Apolo a preluat apărarea. Altceva izbește totuși aici. Este prima oară cînd destinul este dat În judecată! Procesul lui Oreste este un proces Împotriva destinului la care participă și muritorii și zeii. Și fapt cu totul remarcabil, Oreste este
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
proces la fel de important pentru noi ca și cel al lui Socrate. Să ne reamintim că voturile judecătorilor au fost Împărțite egal pro și contra și că pînă la urmă Însăși zeița Înțelepciunii a votat În favoarea lui Oreste. Un proces Împotriva eriniilor și a destinului este În același timp un proces Împotriva memoriei. Achitîndu-l pe Oreste, areopagul i-a Îngăduit să uite. Amintirea celor Întîmplate Îl făcuse pînă atunci de atîtea ori să vorbească singur. Cuvinte care se repetau pentru că-și amintea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a Închis rănile, dar În zadar. SÎngele meu blestemat mă arde. E sîngele atrizilor care cere moarte. Amintirea uciderii tatălui meu m-a Împins să vreau moartea mamei mele și a complicelui ei Egist. Apoi amintirea crimei mele a stîrnit eriniile Împotriva mea; negrele erinii care nu ne dau voie să uităm; cine poate uita, nu va simți dogoarea destinului urmărindu-l; În schimb, unul ca mine Își duce destinul cu sine pentru că memoria lui Îl Însoțește peste tot... Am auzit
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În zadar. SÎngele meu blestemat mă arde. E sîngele atrizilor care cere moarte. Amintirea uciderii tatălui meu m-a Împins să vreau moartea mamei mele și a complicelui ei Egist. Apoi amintirea crimei mele a stîrnit eriniile Împotriva mea; negrele erinii care nu ne dau voie să uităm; cine poate uita, nu va simți dogoarea destinului urmărindu-l; În schimb, unul ca mine Își duce destinul cu sine pentru că memoria lui Îl Însoțește peste tot... Am auzit atîția zicînd că Lethe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
zicînd că Lethe separă Infernul pe partea Vieții; pentru că nu putem Începe să murim decît uitînd; memoria e rădăcina care ne mai leagă de acest pămînt; și sfinxul ar umbla, se zice, numai pe malul dinspre viață... Dar simt că eriniile bat din nou din aripile lor negre În jurul meu. De ce nu-mi dau pace? Nu le ajunge cît am suferit? De ce nu mă lasă să uit? Nu cer altceva decît să uit crimele mele și pe ale altora. Mi-e
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de cîte ori aud vorbindu-se despre sînge. Atît i-am cerut bunului Apolo, să uit. Aș fi liber atunci... Zeii cei noi sînt mai Înțelegători. Se joacă cu durerile oamenilor ca niște copii, totuși sînt mai Înțelegători. Dar Întunecatele erinii mă Înspăimîntă cu șerpii șuierători pe care-i Îndreaptă spre mine. Mă socotesc prada lor și pentru totdeauna. Ele zboară peste rîul Lethe cu grijă să nu-și Înmoaie aripile lor negre În apa uitării. M-au făcut să-mi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Maria, de ce scormonești în tine? Dezgropi și tot dezgropi! Trecutul e mort! Și vulturul e mort! Lasă-l! Fugi! Uită-l! Războiul!... oftează el. Aista-i războiul... Parcă pot? scâncește ea sfârșită. Gândurile se țin scai. Mă urmăresc nemiloase ca Eriniile. Dacă le înfrunt, dacă dau piept cu ele, e cumplit, dar mă descarc și asta mă ușurează... Dacă... dacă ar fi cineva lângă mine... spune ea după un moment de tăcere și-n colțul buzelor se schițează un rictus amar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]