1,217 matches
-
am văzut Ierusalimul niciodată. Tare mi-aș fi dorit să văd această cetate bătrână de mii de ani; dar nu s-a putut, sufletul a rămas singur și mut, în fața întâmplării tragice pusă în scene magice și atroce. În cercuri ermetice s-a închis, Isus a lăsat iubirea în cetate. De atunci clopotul și toaca va bate prin timpi, prin fața noastră, cei condamnați la o moarte mică și veșnică. * * * N-a fost o întâmplare că a plecat! trebuia mai demult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
văzul interpretării. Pentru cititorul sensibil la poezie, primul impact rămâne însă cel al revelației esențiale. Aceste revelații reîntemeiază unui poem o altă viață pentru fiecare cititor, o altă față a adevărului poetic, o altă perspectivă a deschiderii estetice. În poezia ermetică, relevarea sensului întârzie pentru a izbucni artezian odată cu decriptarea. Dar, de pildă, muzicalitatea din lirica lui Stéphane Mallarmé, sau versuri de mare frumusețe ca sunet și înaltă rostire din poeziile lui Ion Barbu, sunt receptate nemijlocit și rămân persistente în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
virtutea învinge dragostea, moartea învinge virtutea, gloria învinge moartea, timpul învinge gloria; iar timpul aruncă totul în uitare". Și iată deschiderea, ieșirea nu numai din cvadratura cercului a unei poezii cu construcție fixă, dar mai mult încă, dintr-o construcție ermetică: este vorba de sonetul lui Stéphane Mallarmé, Une dantelle s'abolit: un lucru atât de fragil și spumos, cvasimuzical, dantela, fluturând la o fereastră, devine o metaforă a unei deschideri către idealul, cu putință dincolo, în vis, de a ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
despre, evident, enigmaticul țar care plutea pe mări vrăjind lumea cu mâncărurile lui, dar și nenumărate cronici de călă torie. Spre sur prinderea lui, se vindeau bine, iar numele lui căpăta, încet-încet, o anume greu tate într-o branșă altfel ermetică. Pagini de ziar și de revistă te trimiteau în locuri neumblate, sub o semnătură care era, de-acum, garanția unei aventuri dincolo de granițele visului. Se schimbase. În sfârșit, se simțea bine în pielea lui, zâm bea cu toți dinții, bea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
demonstrativ muritorilor. Pentru că cealaltă, Ars magna combinatoria, marea sa operă ezoterică, ce va fi scrisă în latină sau în limba volapük11, o rezervă pentru mai fericite vârste. Lucrează la ea în permanență, dar decis să o îngroape, necunoscută, într-un ermetic sertăraș de iridiu sau de molibden, când o să moară, ordonând să o îngroape cu el și lăsând destinului, ca în curgerea secolelor, să apară la suprafața pământului într-o zi, printre oase roase, când va fi deja genul uman demn
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
încât să-mi fi consolidat o viziune greu de modificat. Mărturisesc că, departe de a mă fi convins, o parte din tiparele de abordare pe care le-am întâlnit în Palimpseste m-au fascinat de la distanță. Nu cred în supralicitările ermetice ale acestei nuvele, nici în șansele reale ale grilei - pure - structuraliste. Iar aceasta pentru că ambele paradigme, coborâte fie și cu un semiton, pot aluneca extrem de ușor în panta exhibițiilor didactice. Scoase din contextul lor funciarmente erudit, multe dintre căutările de
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
centru care pare o țintă în fine atinsă înainte de a-ți da seama că sculpturile lui Serra nu au nici început, nici sfârșit. Astăzi, Richard Serra este unul dintre puținii artiști care reușesc să vorbească unui public larg folosind limbajul ermetic al artei abstracte. Evocând contururi familiare, plină de un permanent sens al mișcării, de lirism și ludic, fermecătoarea sa creație din ultimii ani are o căldură neobișnuită. Succesul poate duce însă ușor la monotonie și repetitivitate. Semne se pot deja
Dimensiuni sculpturale by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8919_a_10244]
-
o femeie de serviciu la antipodul baborniței tradiționale, respingătoare. Iată-l pe craiul Norbert, bătând neputincios la porțile visului: "Norbert nu dorea să urce ziua pe scara aceea. Iulia trează, apărată de cortegiul ei nevăzut, era inaccesibilă, cu propozițiile ei ermetice și pielea nespus de netedă, care nu părea să simtă. O Iulie abandonată somnului, pe scânduri, precum Cenușăreasa, fără vorbe, în întunericul podului era ținta dorinței lui până la obsesie. ŤScheletul din bufetul luiť, cum ar fi zis sora Primului Director
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
Daniel Cristea-Enache S-a discutat destul de mult, în ultimii ani, despre necesitatea apariției unui nou tip de proză: una mai puțin ermetică și autoreferențială, reducându-și la cote acceptabile simbolistica și refăcând pactul cu lectorul. Aceasta fusese de fapt promisiunea "optzeciștilor" postmoderniști, deseori făcută, dar mult mai rar ținută. După 1989, toate condițiile erau propice: o altă realitate, enorm diversificată, își aștepta
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
postmodern își alege o serie de repere din poezia autohtonă, de la Ienăchiță Văcărescu la Nichita Stănescu, și le rulează discursurile într-o interferență căutată, mutându-se de pe un picior metric pe altul și învârtind cu grație tropii. Ion Barbu, liricul ermetic fascinat de universul "de curății și semne" al matematicii, descoperise culorile și aromele balcanismului, făcând din Isarlîk o cetate de sine stătătoare în Joc secund și din Nastratin Hogea, exponentul ei ideal. La rândul său, Mircea Cărtărescu ajunge, pe filieră
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
Gheorghe Crăciun, Constantin Stan) figurează, în sumar, alături de prozatorii observatori ai derizoriului uman (Bedros Horasangian, Cristian Teodorescu, Petru Cimpoeșu, Ioan Lăcustă), iar poeții care rulează comedia literaturii (Petru Romoșan, Octavian Soviany) nu-i exclud nicidecum pe adepții fantezismului abstract și ermetic (Matei Vișniec, Ion Stratan). Nu apare un model unic, repetabil la infinit, ci, dimpotrivă, o toleranță ironică, realmente postmodernă, care dă drept de existență aproape tuturor formulelor. În excelenta prefață scrisă pentru acest volum (de fapt, un studiu critic în
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
groază de oameni aparent întregi la minte apelează la vraci, vrăjitoare și alți șamani locali cu speranța că ajută. Așa se explică mai bine de ce ne merge atât de prost, de ce guvernarea pare uneori irațională, iar dezbaterea publică, atât de ermetică, de încifrată. Acum capătă alt înțeles licărul bolnăvicios și sclipirea dementă din ochii celor care spumegă la televizor. Nu li se trage doar de la incompetență, ci și de la aură. Câtă vreme flacăra violet pâlpâie doar acasă, pe noptiera politicienilor inițiați
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
voi și în locul multora. În realitate, se prefac că judecă de pe poziții critice și imparțiale lumea care i-a refuzat, pensionat și trimis în neant. Dar circulația ideilor în România e ca aerul învârtit de ventilator într-o cameră închisă ermetic: împuțit, stătut, otrăvitor. O mâna de opinaci, păreriști și gânditori au confiscat opinia publică. Pare de necrezut, dar cam aceleași figuri abonate în campania electorală la televizor continuă să apară astăzi și să țină predici. Lumea se schimbă, ei nu
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
pe hârtie, în timp ce desenul de pe vas era dintr-un vechi email translucid, materie care împrumuta portretului un suflet straniu și făcea să-i apară în ochi o lumină nefastă. Nu, era incredibil! Aceiași ochi mari, goliți de gânduri, aceeași fizionomie, ermetică și naivă totodată! Nimeni n-ar putea înțelege ce am simțit atunci. Aș fi vrut să fug din mine însumi. Era posibilă o astfel de coincidență? Îmi apăru din nou întreaga mizerie a vieții mele. Nu-mi erau de-ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pătrate sunt o construcție tipică pentru locuințele populației din multe regiuni nordice ale Chinei și, în special, din Beijing. De obicei, o locuință este formată din patru clădiri ridicate în jurul unei curți interioare pătrate, formând astfel o incintă pătrată și ermetică. Stilurile arhitectonice, amploarea și amenajarea curților pătrate erau clasificate după gradele ierarhice ale stăpânilor familia și rudele împăraților, demnitarii cu rang superior, cei cu rang inferior și oamenii de rând. De exemplu, un funcționar important trăia într-o casă spațioasă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fiecare moment. Totuși, nu era un loc în care să poți să te rătăcești atâta vreme cât știai unde trebuie să ajungi. Pașii te purtau transhumantic încotro ți-era îndreptat gândul. De ce anume a fost ales acest spațiu încrețit și după ce principii ermetice a fost construit acest sat, nimeni nu știe! Adesea m-am gândit la acest loc ca la o civilizație de gasteropode adunate aici din toate colțurile lumii. Au sosit pe rând fiecare cu casa ei la spinare și s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
străine. Pictogramă sonoră? Cod? Din difuzor, un violoncel leșina violet. Mișcarea o simți când se agăță neputincioasă cu privirea de tavan. Era un amurg lung atunci când Mioara Alimentară se hotărî să plece. Dar nu o lăsau fantasmele cu limbajul lor ermetic. Așa că se hotărî, cam pe la începutul așezării peste lume a sfârșitului zilei, să mai încerce o dată deslușirea semanticii obscure a arătărilor. Și se prefăcu dezinteresată atunci când luă contact din nou cu același violoncel care leșina în direct, fără sfârșit, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
noiembrie. Arbuștii, plantați într-o ordine perfect geometrică, stăteau neclintiți în front, precum niște soldați disciplinați, adunați compact pentru inspecție. Dincolo de Bistrița, o culme de brazi tineri, dispersați în bătaia vântului, imitau indiferența stâlpilor de telegraf. Venea iarna. La închisoare, ermeticul strângea precum un cerc în jurul inimi. Sub scheletul bisericii, starea de oglindă spartă desfunda porii sufletului. Libertatea tropăia desculț deasupra ruinelor. Prin zgârietura ferestrei, moartea se strecura subțire ca un fir de ață, ca o omidă; printre fisurile zidului, moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
De ce se preface a-și anula durerea prin iluzie? Dacă Iisus a suferit ca om și nu ca Dumnezeu, de ce să nu luăm omul ca model de suferință și nu Dumnezeul din el? La 15 ani, tristețea este o mască ermetică: închizi ochii în chipul tău, o așezi bine pe față, apoi, ca într-o trezire firească, deschizi ochii în chip de împrumut și uiți. 17. Petru, copilul prostuț, venit dintr-un sat de coloniști la unul dintre cele mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
invidie a lui Dumnezeu pe propria creație. Nefericirile lui Petru întregeau ca un puzzle fericirile altora. Epistolele Corintenilor, Cântările Heruvimilor, Filocaliile, Viețile Sfinților, Grațiile Epitalamurilor justificări ale lașități de a rămâne pe o margine de șotron. Iluziile antrenau bătăile inimii. Ermetică ca o cutie de chibrituri, povestea lui Petru, căsuță cu zăvoarele trase pe dinăuntru; lumina bătea la ușă; lumina, ca o vecină bună, bătea de trei ori, nefericirea de dincolo răspundea că nu este acasă, nefericirea dădea bună dimineața ferestrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
colivie, e clar? Iertați-mă, fraților, iertați-mă! Părinte Ioane, nu te mai ruga pentru mine, dezleagă-mă de toate cele ce nu au fost ale mele. Poiana Fântânele, piatră peste piatră, nici în pântecele muntelui. Valea, ca un mormânt ermetic, își desfăcea blestemele. 68. În munții Bârgăului, noaptea cobora pe la 18. La ora 20, procurorul Ieremia a încheiat ancheta "la fața locului". Arhi-mandritul Ioan a semnat câteva acte de constatare, apoi, împreună cu obștea, a urcat în duba jandarmeriei. Erau triști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
decor.) De la direcție ordinul a fost clar: "Fără urme!" Ocolul silvic a fost prompt: de departe, ograda schitului semăna a livadă tânără. Pomii, aliniați parcă după memoria sfinților, imitau grădinile cerului. (Adam dormea într-o intenție de sâmbure.) La închisoare, ermeticul strângea precum un ștreang în jurul inimii. Sub scheletul bisericii, starea de oglindă spartă desfunda porii sufletului. Libertatea tropăia în voie deasupra ruinelor. Prin zgârietura ferestrei, moartea se strecura subțire ca un fir de ață; printre fisurile zidului, moartea se îngroșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Stare de spațiu îngust peste pagini de nerostire. În ușa bisericii, o cochilie de melc. Cuiele pecetluiau nimicul. Cărămizile, intenții suprapuse pe două rânduri; Dumnezeu tencuia iluzii sub cruce. Relativitatea porților deschise sfida depărtările. Fără să țină seama de marginile ermetice ale nelocuirii, cimitirul își descompunea umbra strict într-o ordine vegetală. Singurătatea, ciob de lună în maxilarul lupului tânăr, sângele galben păta cu înstrăinare gulerul cămășii. (Masochistă, percepția morții sub ruinele bisericii. Sfinții s-au exfoliat precum frunzele în metamorfoza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îndrăzneală pe profesor și drept urmare acesta îl invită la el acasă. Aici, așa cum le relatase el mai târziu prietenilor și colegilor, petrecuse o noapte întreagă discutând cu profesorul despre poezie și citindu-i din propria creație texte scrise în maniera ermetică a "Jocului secund". * Cu toate că iubirea dintre el și Felicia era incontestabilă, Victor continua totuși să păstreze în sinea sa o anumită incertitudine. Câteodată el avea sentimentul ciudat că fata i-ar fi ascuns ceva și ar fi menținut astfel între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
palimpseste scoase la lumină de Matei Călinescu? Cine nu l-ar fi crezut în stare pe subtilul biograf Ion Iovan să inventeze, din nimic, un capitol absent din jurnalul moșierului de la Sionu? Stranie - și încântătoare - e apariția în lista destul de ermetică a unui tânăr critic ca Angelo Mitchievici. Apoi, dacă ne bazăm pe o mai veche confesiune a lui Eugen Simion, care, în deceniul al șaptelea abandonase un plănuit eseu despre Craii... doar pentru a nu fi suspectat de conformare la
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]