225 matches
-
care l-au înfățișat pe Heracle în diferite ipostaze ca: Rubens în „Lupta cu leul”, pictorul spaniol Ribera înfățșează lupta lui Heracle cu centaurul. O altă operă cu aceeași temă a fost realizată de pictorul Silvestre. Arată apoi că la Ermitaj în Leningrad se găsește o statuie a lui Heracle matur, iar la Belvedere în Roma se află un tors care-l reprezintă pe Heracle în repaos, din a cărui ținută se degajă un simțământ de liniște și pace, simțământ născut
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
renaSCenTișTi... 136 În atelierul său pictează numeroase tablouri dintre care, de departe se re‑ marcă tabloul care reprezintă Întoarcerea fiului risipitor: este unul dintre ulti‑ mele tablouri realizate de maestru și poate opera cea mai cunoscută dintre cele expuse la Ermitaj fiind rezultatul final al unui extraordinar parcurs crea‑ tor. În opinia sa, Rembrandt considera biblia ca sursă privilegiată de inspirație unde găsea întotdeauna subiecte potrivite meditațiilor sale despre oameni și lume pe care le vom regăsi transfigurate în lucrările sale
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
renaSCenTișTi... 136 În atelierul său pictează numeroase tablouri dintre care, de departe se re‑ marcă tabloul care reprezintă Întoarcerea fiului risipitor: este unul dintre ulti‑ mele tablouri realizate de maestru și poate opera cea mai cunoscută dintre cele expuse la Ermitaj fiind rezultatul final al unui extraordinar parcurs crea‑ tor. În opinia sa, Rembrandt considera biblia ca sursă privilegiată de inspirație unde găsea întotdeauna subiecte potrivite meditațiilor sale despre oameni și lume pe care le vom regăsi transfigurate în lucrările sale
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
Van Gogh a fost deschis în 1973, într-o clădire modernă și conține cea mai mare colecție de picturi și desene ale pictorului Vincent van Gogh și a contemporanilor săi. În 2005 a fost vizitat de 1,4 milioane turiști. Ermitaj Amsterdam este o filiala a Muzeului Ermitaj din Sankt Petersburg, ce funcționează în Amsterdam din anul 2004, când a avut un număr de 225.000 vizitatori. Casa Anne Frank datează din anul 1635, iar muzeul de aici a fost inaugurat
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
într-o clădire modernă și conține cea mai mare colecție de picturi și desene ale pictorului Vincent van Gogh și a contemporanilor săi. În 2005 a fost vizitat de 1,4 milioane turiști. Ermitaj Amsterdam este o filiala a Muzeului Ermitaj din Sankt Petersburg, ce funcționează în Amsterdam din anul 2004, când a avut un număr de 225.000 vizitatori. Casa Anne Frank datează din anul 1635, iar muzeul de aici a fost inaugurat în anul 1960. Anne Frank a fost
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
oraș ca număr de locuitori din Rusia, după Moscova. Centrul istoric al orașușui Sankt Petersburg este înscris în Patrimoniul mondial cultural UNESCO și reprezintă un areal de atracție a fluxurilor turistice. Un număr mare de vizitatori sunt interesați de Muzeul Ermitaj, care este unul dintre cele mai frecventate muzee din lume, cu cca.2,5 milioane turiști pe an. Mai multe stiluri arhitecturale se îmbină armonios: baroc (petrin și elizabetan), neoclasic, romantic. În spațiul urban se găsesc peste 8000 de monumente
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
bibliotecă. Nu prea erau expoziții care să mă impresioneze puternic. Când Valeriu m-a luat la Moscova, atunci am văzut, în original, capodopere. La Muzeul Pușkin din Moscova, am văzut tablouri de Van Gogh, Matisse, Picasso. Apoi, am mers la Ermitaj, la Leningrad (Sankt Petersburg). Am văzut acolo multe tablouri de Rembrandt. S-a acumulat, atunci, atâta energie care și până în momentul de față mă susține. V.P.: Școala rusă de pictură a avut vreo influență asupra ta? I.M.: La Colegiul "Alexandru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Helvétius a supranumit-o protectoarea artelor și științelor. În vremea Ecaterinei a II-a, s-au construit palate, viața de Curte era strălucitoare. La ordinul ei a fost construită o cameră a tronului magnifică, a fost construită Sala Teatrului la Ermitaj, a impus, prin gustul ei estetic, stilul neoclasic în locul celui baroc. Iubitoare de cărți și de opere de artă, țarina a făcut mari investiții în achiziționarea de opere de artă valoroase, de cărți și manuscrise. A cumpărat, prin experții ei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
achiziționarea de opere de artă valoroase, de cărți și manuscrise. A cumpărat, prin experții ei, colecții de artă din Germania, Franța, Italia, a achiziționat 38000 de cărți, 10000 de desene și gravuri, aproape 1000 de porțelanuri. Numeroase valori ale Muzeului Ermitaj de astăzi i se datorează. Ea însăși avea o bibliotecă impresionantă, era pasionată de lectură și studiu. A și scris proză, piese de teatru, literatură memorialistică. Adeptă a ideilor iluministe, a susținut creșterea numărului cărților și de reviste publicate, a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
întrebase ironic dacă nu-și găsise vreun agent K.G.B pe acolo, dar ea îi poveti cu lux de amănunte călătoria, insistând pe frumusețea inedită a Leningradului care îi rămăsese în suflet că o icoană.Vizitase cu mari sacrificii și Ermitajul, dar Palatul Ecaterinei și al lui Peter I o proiectaseră în epoci de mult apuse, făcând-o să le retrăiască măreția și grandoarea. Ideea de a restitui o epocă cu ajutorul actorilor deghizați în regi și regine, cavaleri și prințese i
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
care Întovărășea filmul Răutăciosul adolescent la festivalul de la Moscova, film la care eu am scris scenariul. Acolo, În URSS, Împreună cu colegii Într-o vizită În Nord, În orașul Leningrad, pe vremea aceea - azi, Petersburg -, am Întîrziat În amplul muzeu al Ermitajului. Printre alte mari săli și culoare, În două sălițe mici, am dat peste niște tablouri nu foarte mari care m-au impresionat și fixat prin elemente nu ușor discernabile, pentru mine, atunci, semnate Gauguin, despre care am aflat ulterior că
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
îmi spăl picioarele și ciorapii în chiuvetă, care pare mai curată. Am recomandat „metoda” spălatului în Oktyabriskaia (un nume chiar predestinat!) și altor colegi, și, se pare, unora le-a fost de folos. VITALIE CIOBANU: Ce este Petersburgul? Nopțile albe, Ermitajul (Palatul de Iarnă), Călărețul de aramă, Catedrala Isaakievski, Palatul Amiralității, „podurile rabatabile” peste Neva, Piața Dvortzovaya și nu mai puțin celebra Fontanka etc., repere clasice, devenite - în epoca turismului triumfător - embleme ale unei foste metropole orgolioase. Dar există și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai merg într-o excursie la Țarskoe Selo, unde am fost în una din vizitele mele anterioare în Leningradul sovietic. Ne plimbăm prin oraș, deși vremea e ușor potrivnică, obligându-ne să ne retragem la adăpost din cauza reprizelor de ploaie. Ermitajul e închis lunea, dar e mult de văzut pe bulevardul Nevski, în Piața Palatului, la podurile de peste Neva... O părere de rău pentru această frumusețe neîngrijită, lăsată în paragină. Rușii (mai bine zis, autoritățile rusești) au restituit numele orașului, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
culturală, susținându-i cu resurse financiare faima celui mai occidental oraș al vechii monarhii. E drept că multe clădiri sunt în renovare (schele, micromacarale etc.), dar mai e mult până a se constata o „ordine” măcar la suprafață. Facem înconjurul Ermitajului. Chioșcuri de suvenire și birouri de turism. O femeie se leagă de noi, reproșându-ne, în engleză, că nu vrem să cumpărăm nimic. Ne moralizează, ne insultă și chiar ne amenință: „Vi-i jele să cheltuiți niște dolari!? Vedeți cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
impresionante. Mai cumpărăm un bilet (de data aceasta fără să mituim și să stăm la rând) și urcăm pe esplanada suspendată sub boltă a catedralei, de unde se deschide o nouă perspectivă asupra orașului. Mai ales, e de admirat vederea spre Ermitaj și Neva, cu podurile-i arcuite... Plouă din nou, și Vitalie și-a pierdut umbrela la Riga (exact ca într-o poezie „postmodernă” de Grigore Vieru). Și-a uitat-o în Biblioteca Națională, unde am avut o întâlnire cu publicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Moscova. Acolo se fac «comenzile», se întocmesc «listele de plată» pentru asasini. Petersburgul este un teritoriu unde acestea sunt puse în practică.“ 4 iulie, marți VASILE GÂRNEȚ: Zi de muzeu. De fapt, e ultima zi când mai putem intra la Ermitaj, pentru că mâine luăm trenul spre Moscova. Eu și Vitalie ne oferim să fim „ghizi” pentru Nicolae Prelipceanu și Adrian Popescu. Mergem pe jos, de-a lungul bulevardului Nevski. Trecem pe la Catedrala Învierea Domnului (Spas na krovi), o bijuterie arhitecturală în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
arhitecturală în „stil rusesc” (cu „turle-bulbi de ceapă”), construită în 1907, pe locul ultimului atentat asupra lui Alexandru al II-lea. Cădem de-acord că exteriorul catedralei este mai impresionant decât interiorul său. Pare decupată din basmele populare rusești... La Ermitaj, cozile sunt înfiorătoare. Prețul unui bilet de intrare pentru cetățenii ruși este de 15 ruble, iar pentru străini, 250 de ruble (o diferență scandaloasă). „Ruși” sunt considerați aceia care vorbesc rusește, nu există alte elemente distinctive. Sunt foarte vorbăreț la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mă mobilizez exemplar) și reușesc să cumpăr patru tichete pentru „rușii” Nicolae Prelipceanu, Adrian Popescu și VITALIE CIOBANU. „Ajută la ceva și limba asta”, îmi spune pe ton de compliment Nae Prelipceanu. Cum altfel, în Rusia?... Am mai fost la Ermitaj de două ori până acum, dar asta nu înseamnă mare lucru în „economia cunoașterii”, ca să zic așa. E ca și cum ai spune că ai băut ieri apă, ceea ce nu înseamnă deloc că nu vei dori (va trebui) să bei apă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
occidentale. Cartea se intitulează Ciapaev i Pustota (în traducere: Ceapaiev și Pustiul, de fapt e un joc de cuvinte, pentru că „Pustota” este și numele unui personaj al romanului). Poate cea mai frumoasă amintire din orașul lui Petru, fără a exclude Ermitajul, firește. Este trecut de ora 22.00, dar pare amurgit doar, un aer lăptos învăluie clădirile înșirate pe chei. Vaporașe pe râul Fontanka, lume, la bord, care petrece, și noi discutăm despre destinul literaturii ruse, despre prozatoarea Tatiana Tolstaia, despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să înaintăm prea departe pe această cale promițătoare, trebuia să ne alăturăm programului oficial al Literatur Express-ului și să punem punct acestei reuniuni a „pământenilor”. VASILE GÂRNEȚ: Consum și plictis la ceea ce organizatorii au intitulat „Târg literar în Grădina Ermitaj. Numere artistice cu artiști amatori, standuri de carte în limba rusă. Câteva reprize de ploaie au bulversat tot programul. Iuri Lujkov, primarul Moscovei, n-a mai venit la întâlnirea cu scriitorii din Trenul Literaturii. S-a spus că treburi urgente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Putin, pentru a mai risca să întindă și mai tare coarda cu acest prilej, Lujkov fiind invidiat pentru performanțele sale de manager în capitala rusă și, mai ales, pentru popularitatea sa printre locuitorii Moscovei... VITALIE CIOBANU: La întâlnirea din Grădina Ermitaj, o regăsesc și pe șefa Bibliotecii Nekrasov, unde fuseserămm protagoniști, eu și colegii belaruși, cu o zi înainte. D-na Prosenkova mă salută prima și mă trage într-un colț mai ferit ca să-mi spună, c-un aer misterios-conspirativ, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și Atlanticul, compatibilități profunde, tipare de civilizație germanică și suedeză active, perenitatea unor modele culturale. Și, brusc, Sankt-Petersburg, alt fus orar, alte diferențe vizibile în cotidian: hotel kafkian și biserici transformate în muzeu. Ferestrele cu vopseaua dusă și scorojită de la Ermitaj, protejând (?) picturile lui Matisse și Fra Angelico. Statuile lui Lenin, omniprezente. Istoria împovărătoare a trecutului comunist în acest „oraș-erou”, care nu se poate despărți decât cu nostalgie de trecut. La Moscova se simte un alt aer, mai proaspăt, pe bulevarde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ceea ce adusesem din călătorie: broșuri, câteva cărți ale scriitorilor pe care i-am întâlnit (One Day as a Tiger de Anne Haverty, Pays de frontiere de Emil Tode, Autobiographie prudente de Paulo Teixeira), o publicație în limba rusă despre Muzeul Ermitaj în anii de război (1941-1945), adresele acumulate, mici bucățele de hârtie cu însemnări făcute pe ele pentru a reține o senzație, o emoție, planurile orașelor. Toate acestea vor da naștere, într-un final, unui text de 15 capitole despre culoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Am străbătut o întinsă regiune de mlaștini și păduri: sălcii, molid și pin, mesteacăn și plop. Sate foarte rare. Distrugeri de război. Am vizitat cu automobilul și pe jos Leningradul Nevschi Prospect Cheiurile Nevei Palatul de iarnă Grădina de vară Ermitajul Palatul lui Petru cel Mare (casă modestă) cu grădină în lungul canalului. Fortăreața Petro-Pavlovsk. Catedrala, clădire în stilul Renașterii, în piața unde se află și Hotelul "Astoria" (aici găzduim). Statuia lui Petru cel Mare (Frémiet) Ecaterina II, Nicolai I. Palate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu ambasadorul M. numai Prado și Escorialul, deși citisem și despre Toledo, Salamanca, Avila, Guadalajara, Segovia, Burgos și, evident, aș fi vrut să le văd pe toate. Escorialul era, în gândirea mea, pentru Spania ceea ce reprezenta Versailles pentru Franța sau Ermitajul pentru Rusia, sau Peleșul pentru România. Mănăstirea Regală San Lorenzo este un simbol al aspirațiilor culturale ale coroanei Spaniei din epoca sa de maximă glorie. Mănăstirea a fost inițial destinată călugărilor ordinului Sfântului Jerome, iar biserica mănăstirii a fost Panteonul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]