338 matches
-
lui Hugo Friedrich), tehnici ce amintesc de dicteul automat și de colajul avangardist, ilogicul asocierilor verbale, lipsa de coerență, paroxismul îl apropie pe G. de Lautréamont, de expresioniști și de suprarealiști. Scenariile sale grav-onirice, încărcate de materialitate, de forță vizuală eruptivă par întrupări verbale ale unor tablouri suprarealiste de Dalí. Sensul lor se pierde însă într-un labirint de simboluri ambigue, cu trimiteri evidente la Apocalipsa Sfântului Ioan. Vidarea ori ocultarea semnificației sunt „metodele” proprii scrierii (și receptării) discursului poetic apocaliptic
GEORGESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287220_a_288549]
-
voia clipei / Să plâng pe răni și să aud / Prin corbi, târcoalele aripei. / Și nu mă-ncumet să aleg / Și stau la marginea zăpezii / Pândind, cu lupii la un loc, / Din primăveri să cadă iezii” (Sunt lupi acolo). Fără entuziasme eruptive sau zvârcoliri dramatice, „stările” de viață dezvăluite se pliază imagistic celor patru anotimpuri, deopotrivă ale anului și ale sentimentelor, transmițând, rareori amestecate, impresii și trăiri dominate de arșiță sau îngheț, de bucurie sau de tristețe. Preferința pare să fie iarna
MICLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
exprimarea unor idei foarte greu de exprimat. Paginile ei eseistice sunt torențiale și polifonice, elanul intelectual asociindu-se cu sarcasmul cel mai caustic. Puțini scriitori reușesc, prin talentul lor, să acopere un atât de întins registru al afectivității, de la entuziasm (eruptiv și solemn) și până la dispreț. [...] Talentul ei literar, remarcabil, se manifestă cu predilecție în dramatizarea ideilor [...]. Chiar și când este vorba doar de idei, și nu de personaje, ea reușește să realizeze un spectacol, al argumentării, al contrazicerii, al reducerii
LOVINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
adâncirea în oniric este emblematică pentru concepția lui Z. despre creație. Vizitat de fantasme vizionare, pe alt palier al cunoașterii poetice, el reface legătura cu tradiția neoromantică și expresionistă a lui Al. A. Philippide, de pildă. Ca o boală cosmică eruptivă, visul bântuie imaginația aprinsă a lumii, prilejuind o disecție nemiloasă în străfundul conștiinței omenirii: „Se taie-adânc și-n ele se desfundă mări, / Cangrena-n care vise se scufundă, vaste, / Pe masa de operație-s cuvinte, gânduri, stări, / Iar lângă ele
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
și un soi de letrism: „Leng va ri șerc” (Elegie); „Mi-e creierul abcdefghijklmnoprsștțuvxw” (Creier aprins). Modernismele și ultramodernismele de această speță nu sunt însă decât momente de relaxare și amuzament într-o activitate poetică impulsionată de un patos romantic eruptiv, înscris în sensibilitatea modernă îndeosebi prin adoptarea unor unelte expresioniste. Ca autor de proză narativă, P. s-a afirmat cu povestirile fantastice din Cărțile poștale ale morții (1970; Premiul Uniunii Scriitorilor) și cu fragmente de roman apărute în presă. A
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
n-aveți pe lume în afara vieții”. Clasicismul îl evocă și metrul alexandrin (recuzând versul alb, la modă), insă esențial, cartea relansează, răsunător în epoca, trăirea romantică și trece drept etalon al „romantismului feminin”, contemporan cu Nietzsche și Bergson. Vocea „faunesei”, eruptiva, „nenumărata”, pendulând între „strigat ascuțit” și torpoare extatica, pornind din excesivu-mi suflet” - „savana cutreierata de lei” -, isi revendică o „amprenta” de orgoliu pe „întristarea lumii”. L’Ombre des jours și Leș Éblouissements adâncesc excursul în paradoxul numinos al uimirii orbitoare
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
Mironescu; doar răsfățatului Ionel Teodoreanu îi reproșează „imagismul prețios”. Nu gustă „rodomontadele” lui I. Minulescu și nici „poemele cu îngeri” ale lui V. Voiculescu sau „dadaismul autohton” al jocurilor poeticești ale lui Ion Barbu. Se lasă însă câștigat de forța eruptivă a poeziilor lui O. Goga și de poemele, de un serafism tulburător sau de o titanică vigoare, ale lui T. Arghezi. Având antene mai bune pentru poezia prozei, îl încântă, la M. Sadoveanu, lirismul „înalt și grandios” și îi pronostichează
BOTEZ-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
și modificări pregătitoare pentru a se asigura arhitectonica normală a arcadelor permanente. Etapa preeruptivă - în primele șase luni de viață în care principala funcție este suptul, dinții sunt absenți de pe arcadă și mandibula suferă prima mezializare ca adaptare funcțională. Etapa eruptivă a dinților temporari se petrece între șase și treizeci, de luni, constituirea arcadelor realizându-se prin erupția succesivă, din șase în șase luni, a câte unui grup de dinți omologi, în următoarea ordine: incisivi centrali, incisivi laterali, molar 1, canin
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
reliefate, culoare galbuie și consistență fermă. TUMORI BENIGNE SUDORIPARE Hidradenoamele (singoamele) sunt dilatări ale porțiunii excretoare intradermice ale canalelor sudoripare apocrine. Clinic, se descriu trei tipuri: -Hidradenoamele pleoapelor - mici formațiuni globuloase roz-gălbui, transparente, localizate în special pe pleoapele inferioare; -Hidradenoamele eruptive apar în pusee, aproape exclusiv pe fața anterioară a toracelui și a abdomenului, ca formațiuni papuloase, roz-gălbui, ferme și cu aspect neted; -Hidradenoamele papilifer vulvar rezultată din proliferarea părții profunde a glandei apocrine, realizând tipul nodular sau vegetant; -Siringocistadenomul papilifer
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
literatură, akmeismul rus trimite la un „punct de maxim” al spiritului (cf. gr. akme), iar adamismul - la ideea începutului absolut. Denumirile unor curente postsimboliste europene: paroxism, dinamism, expresionism, futurism, înregistrează deja, către 1910, un alt puls al epocii, o extravertire eruptivă. Decadența se considera un „capăt de drum”, un crepuscul estet și pervers, o disoluție rafinată, senzual-morbidă, orgolioasă și sterilă a Europei aristocratice devitalizate, „efeminate”. Angoasa civilizației industriale și a emancipărilor revoluționare, progresist-demofile (pe care o resimțea acut, la noi, Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Întindea până la pliurile de acordeon de sub bărbie. Rareori purta pălărie. Părul negru părea să‑i Încălzească Îndeajuns ceafa. În picioare avea pantofi de dansator de tango. Simpatizam cu excentricitățile lui. Părea un amestec de delicatețe bine Înfrânată și de brutalitate eruptivă. Soții Battle aveau o Înaltă apreciere pentru Ravelstein. Îi purtau afecțiune. Îți dădeai seama că discutau adesea despre el. - Mă rog, i‑am răspuns, a avut o serie de infecții. L‑a supărat rău o eczemă. - Zona zoster. Fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mânerul portierei. Portiera crăcănîndu-se, și el continuând să râdă, pe trei sferturi alunecat în afară. Cu capul și umerii bălămbănindu-i-se pe deasupra liniilor de tramvai, din confluența Căii Victoriei cu strada Sevastopol... ...Bănuiești care a fost prima măsură, aplicată imediat de eruptivul poet, după ce-a aflat c-a fost pârât Inestimabilului Cârmaci pentru isprava cu punga. Iar acela, burzuluindu-se, i-a transmis pehlivanului că nu dorește să-l mai vază în ochii ?! ... Și-a lăsat cu repeziciune barbă și mustăți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
alta ataca focos. Curios, în ciuda aparențelor, cea mai castă părea a fi Sultana, și era de fapt, căci agresiunea ei pornea nu din impudoare, ci dintr-o filozofie a independenței exprimate cu ingenuă lipsă de control. Sultana, dincolo de temperamentul ei eruptiv, era o cerebrală capabilă de a pricepe orice. Totul depindea de natura obiectului slujit drept aliment vitalității ei. Pentru acest motiv, Ioanide se purtă mai rezervat cu ea, nevoind a crea situații ireparabile. Oricum, gândi arhitectul nu fără a râde
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a VIII-a. În consecință: orice tranzit al unei planete lente peste Fundul Cerului riscă să actualizeze tensiunile din tema lui Guillaume; orice tranzit, tot al unei planete lente, peste Lună riscă să trezească În el o funcție sensibilă și eruptivă (Berbec), pe care nu o controlează bine și ca atare Îl tulbură, Îl face să nu se simtă În siguranță. În realitate: Guillaume este directorul unei firme. Este un bărbat foarte independent și creativ (Uranus conjunct cu Soarele și Mercur
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
apa de ploaie. RIZICULTURĂ cultura orezului. ROCĂ asociație sau agregat de minerale care prezintă caractere omogene pe mari întinderi; rocile intră în alcătuirea scoarței terestre (a litosferei); 96 se împart, după modul de formare, în trei mari categorii: magmatice (sau eruptive), sedimentare și metamorfice (sau cristalofiliene). ROCĂ PARENTALĂ rocă consolidată pe care se dezvoltă solul sau din care provine materialul parental al solului. ROUĂ depunere pe suprafața solului sau a obiectelor de pe sol a unor picături de apă provenite din condensarea
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]
-
ironiei sau e de-a dreptul pasional. Când problematizează la modul grav (ca în Treptele iertării, în Macarale la marginea orașului și în alte pagini), rostirea, alta decât cea ținând de "realismul" străzii, e mai puțin personalizată. În totul, frazarea eruptivă din tinerețe, comportă, o dată cu Aventuri lirice, o tonalitate grațios-gânditoare. Că, încrezător în fenomenul românesc, polemistul se înscrie printre prestigioșii creatori de frumos-spiritualizat, e de domeniul evidenței. Cu aproape patru decenii în urmă, el vorbea despre europenismul nostru: "Să nu uităm
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în literatura română, n-a scris mai multe versuri! Inițial (1960), numele său apărea în Tribuna de la Cluj; la douăzeci și trei de ani (1964) lansa placheta Cum să vă spun, ciclu cu suport transilvan în linia Goga-Cotruș. Îndată, romantismului eruptiv i se suprapune o notă subliniat-cognitivă în genul Blaga, potențată apoi în direcția unei filozofii a ființei; l-au marcat, cu certitudine, contactele cu Heidegger grație unei burse (1968-1972) la Freiburg; a și publicat un interviu cu celebrul filozof german
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
spaimă de singurătate, / Zeitate ambiguă / Îngropată până la brâu în pământ (Iubire). În urmă, un șir de părinți necunoscuți, / În față, un șir de fii necunoscuți, / Ce știm? Pe cine cunoaștem? (Nordul). Eul mobil al poetei balansează între o trăire meta-rațională, eruptivă, pasională, și o luciditate transtemporală; legănare continuă între memoria trecutului, cu mecanismele ei, și proiecție în cântul eliberator. O poetică a reveriei, o nobilă formă de umanism activ își aliază rigorile conștiinței morale. O caracterizează exilul unei părți a ființei
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și mereu al galopului meu. Se asociază aici, la modul triontic, ideea de velocitate ("goana nebună") ca impuls spre faptă, ideea de destin inevitabil și în al treilea rând, mirajul monumentalității. Nicăieri nu se dezvăluie mai consitent Eul labișian, încordat, eruptiv, neliniștit, ca în această auto-imago din Biografie. La vârsta la care alții fac exerciții de vocaliză, galopantul Labiș apărea în volum! O expresivitate vizual-sonoră fără greș asigură acestui text, cu cadențe de "tropot", cu fervori de "galop", un viitor antologic
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mai repede răul e mai aproape de absolut" (Nupțiile); "Învins de propria ta fire, / de-o infinită bunătate, / Ascunde-te vederii, încă / adormi să se refacă toate" (Thamiras). Se prelungește parcă aici câte ceva din Eminescu, cel din Panorama deșertăciunilor. Altfel decât eruptivul de la început, altul decât halucinatul de odinioară, care își divulga "nebunia", autorul lui Zamolxis a devenit moralist și profet. În esență, creator de certă vocație, stilist de constantă limpezime, Ioanid Romanescu și-a identificat viața cu poezia. La cincizeci și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
exces), aluziile la antici și moderni, acestea și altele devin însemnele unui mental cu nostalgii de integralitate de unde trimiteri la Homer, la Enkidu (invocat de Nichita Stănescu), la neoplatonicianul Marsilio Ficino, la Goethe și Dostoievski, la Rilke și Borges; modernul eruptiv, "nebun după pictură", cheamă în pagină exponenți ai freamătului mundan precum Géricault, norvegianul Munch, Van Gogh, japonezul Hokusai. Trei ani mai târziu, în Poeme din Ev-mediul odăii (1991, un George Vulturescu pasional, un imaginant bine așezat în propria-i mitologie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și a încrederii. Unde sunteți voi prieteni buni/ Cu care am crezut că voi muri de gât". Poemului "Fântâna somnambulă" nu-i putem dezvălui "duhul" fără să-l cităm pe Eugen Simion, care definește atât de exact spiritul baroc și eruptiv al poeziei lui Adrian Păunescu: "Avem, de aceea senzația citindu-l pe Adrian Păunescu, poet excepțional de talentat, că douăzeci de butoaie goale se rostogolesc la vale, zece oratori vorbesc simultan și cincizeci de cazane sub stare de presiune aruncă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cuie fiindcă/ de el depind prea multe, și bocet și lozincă" ("Trădătorul cântec ambiguu"). Volumul "Repetabila povară" cuprinde și un ciclu de versuri de dragoste; dragoste, contrar temperamentului, calmă, atunci când ea trăiește din amintire, dar spectaculoasă, explozivă, de o senzualitate eruptivă, când este determinată de trăirea imediată: "Tu trebuie, iubito, să știi aceste mâini/ O și iubeau în noaptea acelor dansuri stranii!/ Dar ele ard lunatic, de-atâtea săptămâni,/ în ruga și în scrisul acestei spovedanii," sau " Nu poate fi pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
masivul Hoggar și platourile de lavă din Tibesti, Tassili-n-Ajjer, Air și Adrar d’Iforhas, structuri sub forma unei dorsale vulcanice mediane ce străbate Sahara și care se detașează net pe fondul monotoniei platourilor sahariene. La adăpostul acestor unități de origine eruptivă, mai înalte, s-au constituit încă din neolitic primele nuclee de locuire ale comunităților de păstori locali, ele reprezentând și astăzi puncte-reper obligatorii pentru traseele căilor rutiere transsahariene pe traseele nord-sud. În Asia arabă relieful vulcanic este foarte puțin prezent
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
să surprindă complexitatea realului. Sfîrșitul este acolo de unde începem. T. S. ELIOT CUPRINS PROLOG: Amintirile unui anti-european / 13 AL DOILEA PROLOG: Noul an zero / 33 I. METAMORFOZELE EUROPEI / 41 1. Europa dinaintea Europei / 43 2. Europa medievală / 47 3. Europa eruptivă / 55 4. Un fundament fără fundament / 71 II. CLOCOTUL CULTURAL / 79 1. Vîrtejul cultural / 81 2. Reinseminarea greacă / 93 3. Aventurile umanismului / 97 4. Aventurile rațiunii / 103 5. Aventurile științei / 113 6. Aventura gîndirii / 119 7. Identitatea culturală europeană / 133
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]