247 matches
-
o criză de creștere. Pacea este acum mai importantă decît oricînd. Printre Manuscrisele de la Qumran s-a găsit și un text despre război (Milhama), necuprins în Biblie, despre bătălia finală dintre fiii Luminii și cei ai întunericului (1). Un război escatologic. Și profețiile lui Nostradamus, ca și cele ale lui Sundar Singh, sunt interpretate ca anunțînd un asemenea conflict apocaliptic. Potrivit acestora, doar o treime din neamul evreiesc va scăpa: cei care cred în Iisus, care îl recunosc ca Mesia, preot
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Ieronim găsim în Augustin: o nouă și tulbure realitate politică și socială, consecință a rapidei destrămări a imperiului după relativa pace de care se bucurase sub Theodosius, apare în ultimele opere ale lui Augustin, unde sunt prezente și puternice instanțe escatologice sau, oricum, perspectiva unei noi societăți creștine, care nu mai era aceea din Imperiul Roman, caracterizat de o anumită ordine relativă în care se trăise până atunci; lupta pe care el a purtat-o împotriva donatiștilor schismatici a căpătat dimensiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
concupiscența, afirmă Augustin, în acord deja cu polemica antipelagiană contemporană; Biserica este compusă din oameni și, așadar, în mersul său, poartă cu sine și pe cei buni, și pe cei răi, pentru că Biserica de acum nu e identică cu cea escatologică. Și ultimele două cărți ale operei, în care este abordată chestiunea mântuirii celor drepți și în care Augustin se întreabă cine pot fi drepții ce se vor mântui și ce funcție poate avea Biserica pe pământ ca să ajute la mântuirea
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
i-a fost atribuită lui Cezar o operă care figura printre cele ale lui Augustin, dar care nu aparține acestuia; este Explicarea Apocalipsei (Expositio in Apocalypsim), formată dintr-un ansamblu de omilii. Acestea sunt menite mai ales să atenueze accentele escatologice ale textului sacru și să elimine din acesta polemicile antiromane care, de altfel, în vremea lui Cezar din Arles, nu mai interesau pe nimeni. b) Opere ascetice și epistole Cezar s-a orientat apoi și spre problemele clerului scriind o
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scris de Iustus din Urgel, participant la sinoadele de la Lerida și Valencia din 546; un Comentariu la Apocalipsă, datorat lui Apringius, episcop de Pace (Beia, în Portugalia), contemporan cu Iustus; Apringius folosește metoda alegorizantă și e înclinat să reducă anvergura escatologică a textului. BIBLIOGRAFIE Ediții: PL 67. 4. Cronicari Au existat și autori de cronici: de exemplu, Ioan din Biclarus, episcop de Gerona din 592 până în 621. Era un got de religie catolică, educat la Constantinopol; întors în Spania, a asistat
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o dată un text literar”. Adjectivul „creștină” aplicat titlului Topografiei e o dovadă că autorul nostru nu vrea să compună o operă cu conținut geografic în sensul științific al cuvântului, ci vrea să prezinte o descriere a lumii bazată pe concepțiile escatologice ale creștinilor - sau, mai precis, ale unui grup de creștini (care sunt, de fapt, cei de orientare nestoriană și antiohiană) - pentru a le combate pe acelea ale falșilor creștini care sunt întemeiate pe doctrinele învățaților greci, adică, în esență, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
alcătuit din cel puțin două cărți al cărui titlu ne trimite la opera analoagă a lui Teodoret din Cyr (p. ???); s-au păstrat și câteva fragmente din această scriere și în toate este combătut Origen, iar problemele abordate au caracter escatologic. Andrei ar fi și autorul unor Explicații la viziunile profetului Daniel. Bibliografie. Ediții: PG 106, 216-457; J. Schmid, Münchner Theol. Studien, München, 1995. Studii: Fr. Diekamp, Das Zeitalter des Erzbischofs Andreas von Cäsarea, „Hist. Jarbuch” 18 (1897) 1-36; O. Bardenhewer
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cinci secole mai târziu: este încă un pas spre demistificare, care ne învață că drumul spre nemrire este rezultatul progresului de la cunoașterea senzorială (empirică) științifică, spre intuiția filosofică (subspecia aeternitatis). Însăși concepția lui Maimonide prezintă elemente de demistificare în domeniul escatologic (ca doctrinele privitoare la soarta finală a omului și a universului sau eliminarea, din scrierile sale a concepției mesianiste. În Ma'amar Tehiyyat Hametim (articol despre învierea morților) scrie: Credința că un trup mort va reînvia este fie o prostie
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
cu realitatea imediată a unei țări devastate de sărăcie, care se ascunde sub enigmatica siglă R.M.? Câtă apă va mai curge pe Prut și pe Nistru, până în clipa când nu va mai trebui să recurgem la alegorii literare și parabole escatologice, la pamflete satirice și la scene din Bosch pentru a-i defini situația? Este întrebarea la care va trebui să găsim un răspuns rapid în anii ce vin. decembrie, 2000 Sinonime ale întunericului Câteva zile petrecute la țară, cele văzute
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
printre norii întunecoși/Cum planeții toți îngheață și s-asvârl rebeli în spaț". Tabloul stingerii universului este sugerat de metafore de mare expresivitate: "Timpul mort și-ntinde trupul și devine veșnicie". Această pieire a universului și-a găsit o strălucită viziune escatologică. Poetul introduce simetria: începutul și sfârșitul universului stau sub semnul haosului, întunericului, păcii. Tabloul al patrulea e o satiră la adresa societății meschine, cuprinde elemente de meditație filosofică și are caracter moral. În acest tablou se prezintă relația omului de geniu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
distins cu Premiul pentru debut la Salonul Cărții de la Cluj-Napoca (1997) și cu Premiul „G. Bacovia” al revistei „Ateneu”. Dacă s-ar încerca fixarea romanului Vestitorul în tabloul literaturii recente, ar fi repartizat în categoria romanului postmodernist apocaliptic, milenarist și escatologic grav-burlesc. E, într-un fel, un postmodernism pynchonian prin convergență spontană. Sunt depistabile, în Vestitorul, elemente, strategii și ingrediente socotite a fi caracteristice: heterotopia, jocurile de limbaj, dispersarea și deconstrucția, pastișa și eclectismul, dar mai ales faptul că „adevărul” nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
sălbatice fiind înfățișați, fac război cu dânsul"32. E limpede că astfel de reprezentări, deloc puține, au rolul exercitării acelei "frici pedagogice" care abundă în iconografia occidentală. Bestiarul lui Dimitrie Cantemir pare însă a rămâne indiferent la un asemenea imaginar escatologic. Autorul preferă să mizeze pe latura simbolică a măștilor pe care le manipulează, obținând efecte maxime din conflictul care se iscă adesea între paradigma simbolică dominantă în tradiția creștină și deformările sale subiective, dar mereu cu potențial expresiv și nu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ulterior și proprietarul lor de drept își va face apariția, ca legatar și misionar al Diavolului. Deși în Antichitate imaginea sa nu era neapărat atribuită puterilor malefice, Liliacul devine, în Evul Mediu, o victimă a imaginației oamenilor. Multe dintre fantasmele escatologice ale acestora sunt legate de anatomia sa. Iconografia creștină îi stabilește categoric și definitiv acest loc în imaginar: "Liliacul, trecut în Biblie printre animalele impure, trece drept o pasăre diabolică care caută să se încurce în părul oamenilor și, ca
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pentru gura sa plină de colți înspăimântători. Gura sa simbolizează, deci, gura iadului. Desigur, nu susțin că în pictura religioasă românească trimiterea se făcea direct la acest animal (necunoscut în mod direct, ci doar prin intermediul unor reprezentări care stârneau imaginația escatologică), ci faptul că, pentru un autor care nu avea cum să fie străin de astfel de reprezentări, cum este Dimitrie Cantemir, o asemenea legătură nu trebuie exclusă. Voi reveni asupra unor amănunte din această imagine-clișeu, a monstrului absolut, pe măsură ce voi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Editura Minerva, București, 1981. Pentru un comentariu amănunțit asupra acestei legendei și a variantelor sale europene, vezi Cătălina Velculescu, capitolul Parabola inorogului: prăbușire sau acensiune, în vol. Cărți populare și cultura română, pp. 8-13. 65 Cristina Bogdan, Avatarurile unui simbol escatologic (calul) în iconografia monumentelor de cult din Țara Românească (secolele XVIII-XIX), în vol. Lumea animalelor: realități, reprezentări, simboluri, volum îngrijit de Maria Magdalena Székely, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2012, pp. 140-141. 66 Povestea țărilor Asiei. Cosmografia românească veche
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Editura Minerva, București, 1981. Pentru un comentariu amănunțit asupra acestei legendei și a variantelor sale europene, vezi Cătălina Velculescu, capitolul Parabola inorogului: prăbușire sau acensiune, în vol. Cărți populare și cultura română, p. 8-13. 133 Cristina Bogdan, Avatarurile unui simbol escatologic (calul) în iconografia monumentelor de cult din Țara Românească (secolele XVIII-XIX), în vol. Lumea animalelor: realități, reprezentări, simboluri, volum îngrijit de Maria Magdalena Székely, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2012, p. 140-141. 134 Povestea țărilor Asiei. Cosmografia românească veche
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
leagă temele tuturor mișcărilor milenariste de comunism și de nazism care, "în ciuda folosirii celor mai moderne tehnici, se inspiră din miturile profund arhaice" (Norman Cohn, Les fanatiques de l'Apocalypse, pag. 295). Chiar dacă legătura istorică dintre aceste mituri și speranțele escatologice ale primelor secole ale erei noastre, ale Evului Mediu și ale secolului al XVI-lea poate cu greu să fie reliefată, rămîn anumite constante și acestea ne permit să înțelegem mai bine continuitatea în timp a unui anumit tip de
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
lui Tanchelm în Flandra pînă la rugul lui Jean Willemsen la Trèves, trecînd prin cruciadele săracilor, ale copiilor și ale păstorilor, ne așază în fața aceleași drame, în care personajele seamănă între ele, de data aceasta în întregul Occident creștin. Profețiile escatologice venite dintr-un trecut îndepărtat, în cazul în care tind să actualizeze vremurile Apocalipsei, ele devin un mit social, o temă de acțiune. Inamicul, imaginea multiplicată a Tatălui, este fără îndoială, nobilul, dar mai ales preotul și, în vîltoarea cruciadelor
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
revoluționare... În primul rînd, trebuie înlăturați oamenii cei mai pernicioși pentru Organizație și a căror moarte violentă subită poate înspăimînta cel mai mult guvernul și zdruncina puterea sa privîndu-l de agenții energici și inteligenți." Mistic, fără știrea sa, alăturîndu-se mișcărilor escatologice fără să aibă cunoștință, mișcări care începînd cu secolul I al erei noastre au zdruncinat Occidentul, teroristul va dori sosirea unei noi lumi, o domnie a celor aleși, în care cuvîntul Cetate va fi surghiunit; o lume fără constrîngeri, fără
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
plan. Iubirea e providențială și dramatică. Pentru a-și merita destinul exemplar, cei doi îndrăgostiți îmbină suplețea și tăria, înfruntă nedreptatea și sfidează moartea. Nedus până la capăt, recuperat postum și furnizând o revelație din perspectiva istoriei literaturii, poemul cu substrat escatologic Reporta din vis poartă amprenta sensibilității preromantice. Scenariul (conceput la scară vastă) amalgamează surse erudite sau orale, citatul biblic și istoric, reminiscențe de mitologie antică, „figuri” ale tradiției creștin-medievale etc. Sub vălul alegoric, se petrece inițierea eroului, un tânăr vânător
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
profeților ("texte inter-testamentare") care "disprețuiesc până la idiosincrazie istoria în general și prezentul în special" chemând o "intervenție bruscă, imediată și miraculoasă a lui Dumnezeu", ceea ce împinge semnificația apocalipsei (apo "dez"; kaly "a acoperi", în traducere "descoperire", "dezvăluire") spre "un sens escatologic". Păstrăm această interpretare asupra textelor apocaliptice (ulterioare profeților, stabilirii Scripturii iudaice) a lui Cristian Bădiliță 2 mai aproape de viziunea eminesciană a profetului-mag-vizionar, care valorizează timpul istoric interpretând "hieroglifele" sacre. Istoria "zidului" trebuie însă pusă, la M. Eminescu, în relație cu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
care înglobează dimensiunea temporală a existenței umane și cea atemporală sau veșnică a existenței divine. Acestea formează cadrul în care se regăsesc reperele concrete istorice sau profetice ale evenimentelor religioase, istorice sau profetice discutate. Acestor termeni li se alătură cei escatologici (sfârșit frecvență observată 80, Apocalipsa frecvența observată 35), care, deși mai puțin frecvenți, contribuie la așezarea în perspectivă a evenimentelor ce prezintă semnificație religioasă. Frecvența ridicată a termenilor temporali este caracteristică pentru nevoia de a stabili repere comune care să
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
al țărânii fecunde...”( Et in Arcadia fui). Poetul dă asigurări că ar fi vorba despre un jurnal de călătorie „absolut autentic”, „zămislit într-un efort de a rezista repaosului, [...] civilizației crepusculare, experienței umane bântuite de tenebrele angoasei și disperării, viziunilor escatologice, violenței anarhice a sângelui-vitriol”. Cartea, o construcție labirintică, plină de capcane semantice, propune înțelesuri ce se concentrează într-un discurs fragmentar, ambiguu, provocator, intertextualist, negativist, afin cu spiritul optzecist: „Otravă rumenă mi-e fructul/ ce l-am dat luminii” (Ars
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
o reală solidaritate de grup. De asemenea, comunitatea creștină primară era una „pneumatologică” (de la gr. pneuma - „Duh Sfânt”). Era o comunitate constituită temeinic prin câteva Taine ale inițierii creștine: botez, mirungere, euharistie, „dar, în același timp, era o comunitate orientată escatologic spre Împărăția lui Dumnezeu”. În raport cu sacralitatea unei comunități se contura și simbolistica tainelor creștine. v.6. Simbolistica botezului și a mirungerii aceste taine sunt corelate cu simbolistica sacră a Bisericii în genere. * Pridvorul. Pridvorul bisericii creștine „simbolizează lumea aceasta, timpul
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
fenomenul religios în diferitele sale accepțiuni se găsește în centrul scenei internaționale”. în esență, relația Biserică-Stat este o expresie a legăturilor dintre necreat și creat, dintre eschaton și istorie. J. Zizioulas pune în dezbatere ideea Bisericii înțeleasă drept o „comunitate escatologică, instituită de Fiul și constituită de către Duhul Sfânt”. Prezența celei de-a treia persoane a Sf. Treimi sem nifică aducerea în istorie a eschatonului. Biserica are menirea de a transfigura lumea aceasta sub semnul veacului ce va să vie. Statul
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]