225 matches
-
plan. Iubirea e providențială și dramatică. Pentru a-și merita destinul exemplar, cei doi îndrăgostiți îmbină suplețea și tăria, înfruntă nedreptatea și sfidează moartea. Nedus până la capăt, recuperat postum și furnizând o revelație din perspectiva istoriei literaturii, poemul cu substrat escatologic Reporta din vis poartă amprenta sensibilității preromantice. Scenariul (conceput la scară vastă) amalgamează surse erudite sau orale, citatul biblic și istoric, reminiscențe de mitologie antică, „figuri” ale tradiției creștin-medievale etc. Sub vălul alegoric, se petrece inițierea eroului, un tânăr vânător
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
care conduce către comuniunea cu divinitatea. Fericirea este forma supremă și ultimă de eliberare a persoanei umane din situațiile Închise ale vieții. Ea este deschiderea, eliberarea totală, absolută a individului, experiența transcendenței. Mai mult chiar decât atât, creștinismul oferă perspectiva escatologică a fericirii, proiectată dincolo de lumea aceasta, În Împărăția lui Dumnezeu, ca o continuitate a vieții, considerată ca existență limitativă, Într-un spațiu atemporal, În care existența este deschisă și eternă, prin anularea oricăror limite. Semnificația fericirii ca experiență Fericirea este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a sufletului de trup, o eliberare a sufletului din Închisoarea trupului, despre care vorbea Socrate (Platon, E. Rohdeă. Mitul vieții de dincolo face ca, prin sufletul nemuritor, persoana să devină o „ființă destinată eternității” (D. Stăniloaeă. În felul acesta, miturile escatologice vin să anuleze, compensator traumatismul psihomoral al morții. Miturile escatologice compensează traumatismul morții dar nu explică moartea și nici nu Îi fixează un anumit loc În contextul existenței. Această explicație Încearcă să o dea filosofia. Pentru G. Marcel, „moartea nu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
trupului, despre care vorbea Socrate (Platon, E. Rohdeă. Mitul vieții de dincolo face ca, prin sufletul nemuritor, persoana să devină o „ființă destinată eternității” (D. Stăniloaeă. În felul acesta, miturile escatologice vin să anuleze, compensator traumatismul psihomoral al morții. Miturile escatologice compensează traumatismul morții dar nu explică moartea și nici nu Îi fixează un anumit loc În contextul existenței. Această explicație Încearcă să o dea filosofia. Pentru G. Marcel, „moartea nu este o temă de speculație[...], ci un moment decisiv al
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
este anulat prin perspectiva transcendenței, al deschiderii de dincolo de moartea ființei. Dar această moarte va reprezenta nu Închiderea pe care o presupune perisabilitatea, ci deschiderea, ca formă de trecere dincolo, În registrul eternității, care anulează destinul, ca Închidere. Această speranță escatologică se transformă În năzuința spirituală a persoanei. Ea confirmă afirmația lui B. Spinoza: sentimus, experimurque nos aeternos esse - simțim și Înțelegem că suntem eterni (Eticaă. Împăcarea cu soarta este rezultatul acceptării și Înțelegerii continuității, și nu al unei atitudini prin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
în parte s-a amplificat. 99% din imaginea pe care sectanții Aum o au față de credința aceasta este următoarea: o cale de a percepe fenomenele spirituale și psihice, un remediu și o soluție. Privind din interior, aceasta este Aum. Ideile escatologice și alte lucruri de genul ăsta sunt doar o imagine creată de media. Nu știu pe nimeni care să se fi preocupat prea tare de prezicerile lui Nostradamus. Nimeni nu se lasă convins de o chestie ca asta. Ceea ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu au avut altă soluție decât să-și pună teoriile În cui, biserica nu a avut altceva de făcut decât să se Întoarcă la mărgelele obosite ale mătăniilor ei și să continue să aștepte sfârșitul veacurilor, care, conform viziunilor sale escatologice, le va rezolva pe toate pentru totdeauna. Revenind la spusele neliniștitoare ale economistului, efectiv calculele erau foarte ușor de făcut, dacă Încă nu e clar, să vedem, dacă avem atâta populație activă care plătește pentru asigurările sociale, dacă avem atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Pesemne, că asta trebuie să fie! Să nu cădem, acum, în superstiții. În eresuri, în ficțiuni milenariste, în superfluitate și obscurantism, iubite frate! Merită să vorbim, sub beneficiu de inventar, numai și numai despre abstracțiuni, despre variante ipotetice, teme, profeții escatologice și despre posibile linii directoare ale continuum-ului. Linii care converg, cândva, către Apocalypsis. Mergem cu toții, încă de la începuturi, pe o cale nedeterminată, spre un final relevat și ineluctabil. Din mila Domnului, trecutul nu mai poate fi schimbat. Legile imuabile
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mult mai largă, cu propensiuni spre universalitate, drept care filmele (mai ales A fost odată în Anatolia) au și o dimensiune mult mai profundă, ce depășește contextele evocate. Derizoriul nu este deșertăciunea deșertăciunilor din morala creștină, nu este trăit dramatic și escatologic. El nu este nici absurdul modernilor, care devine un soi de sublimare - și mîntuire - a derizoriului prin estetizare solemnă. Derizoriul este mai degrabă orizontul „culturilor minore”, vitale și frustrate în același timp. Caragiale a pus în scenă derizoriul, și nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Mc 15,32). Este posibil și ca un spectator, cuprins de milă, să fi alergat la Isus ca să-i dea un stimulent ca să-l țină conștient destul de mult timp ca să vadă dacă într-adevăr apare Ilie, fie în rolul său escatologic (de vreme ce Isus, dacă și l-a asumat, îl spera), fie în rolul său ocazional de ajutor al celui nenorocit și copleșit. E mult mai plauzibil însă ca gestul să facă parte din batjocura care tot continua de la terminarea anchetei în fața
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Dumnezeu, precum cei din deșert care s-au lăcomit pentru carne (Num 11,33-34) sau ucigașii osândiți (Dt 21,22-23) au fost îngropați. N-au fost excluși nici inamicii lui Israel, uciși în bătălie (1Reg 11,15). Chiar și dușmanul escatologic, reprezentat de oștile lui Gog, trebuia îngropat (Ez 39,11-16). A lăsa un mort, chiar dușman fiind, să zacă neîngropat, însemna să atragi blestemul asupra țării (Dt 21,22-23). Importanța deosebită dată îngropării cuvenite oferă fundalul pasajelor care vorbesc despre
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
pentru orice om care gândește în conformitate doar cu lumina rațiunii. Total diferită este în schimb poziția hegeliană, care se folosește din plin de conținuturi ale Revelației: forma trinitară a Absolutului, istoria umană ca dialectică a căderii și mântuirii, rezultatul escatologic al istoriei cu Providența travestită în veșmintele «vicleniei rațiunii». Aceste concepte, evident transformate din adevăruri revelate, și-au pierdut totuși caracterul lor de mistere religioase, fiind complet raționalizate. Dinamismul lor intern a fost transformat într-o structură dialectică, elaborată în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
dificil de interpretat; unii comentatori îl atribuie lui Trito-Isaia și îl datează între anii 520-516 î.C., considerând că ar fi vorba de un oracol care anunță reinstaurarea dinastiei lui David și extinderea autorității sale asupra tuturor popoarelor, luând proporții escatologice. Ideea este respinsă, pe bună dreptate, de alți comentatori: departe de a face aluzie la o restaurare monarhică (de altfel imposibil de realizat după evenimentele povestite de Proto-Zaharia), fragmentul se referă mai degrabă la o perioadă în care poporul nu
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
convingerea că proiectul său este unul de succes, va fi repusă în centrul atenției în Cărțile Cronicilor (numite și Paralipomena). Așadar, din lectura imparțială a textelor reiese că figura regelui din neamul lui David dobândește din ce în ce mai mult un aspect solemn escatologic, fiind așteptată la sfârșitul timpurilor. Cu alte cuvinte, promisiunea divină rămâne în continuare valabilă, dar fără a fi condiționată de o instituție căreia îi trecuse timpul și fără pretenția de a fi actualizată pe plan politic. Monarhia hasmoneilor (care au
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
originii israelite a sărbătorii. b) În acest moment e interesant de notat că în Noul Testament, autorul Fap 2 pare să raționeze asemănător. În acest fragment accentul cade, este adevărat, pe împlinirea profeției din Ioel 2, dar acesta e un element escatologic ce nu are nimic de-a face cu Rusaliile ebraice. Mai important este însă conceptul pe care îl scot în relief: așa cum Rusaliile ebraice celebrau darul Torei, la fel Rusaliile apostolice creștine sărbătoreau predica primilor apostoli, în special a lui
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
unei scene)”, „prelată (a unui car)” sau „locuință” în sens generic, astfel că nu putem baza exagerat pe eventualitatea interpretării. e) În fine, unii comentatori au asociat termenul „cort”, în ebraică ’ōhel, căruia Os 12,10 îi dă un sens escatologic, cu celebrarea sărbătorii în chestiune; însă, în acest text de orientare escatologică ce poartă amprenta redactării Dtr a cărților lui Osea și Ieremia, lipsește aluzia la această sărbătoare prin evocarea reîntoarcerii la origini, adică la pustiu și la timpurile primordiale
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
că nu putem baza exagerat pe eventualitatea interpretării. e) În fine, unii comentatori au asociat termenul „cort”, în ebraică ’ōhel, căruia Os 12,10 îi dă un sens escatologic, cu celebrarea sărbătorii în chestiune; însă, în acest text de orientare escatologică ce poartă amprenta redactării Dtr a cărților lui Osea și Ieremia, lipsește aluzia la această sărbătoare prin evocarea reîntoarcerii la origini, adică la pustiu și la timpurile primordiale; în afară de aceasta demonstrează mai curând că în epoca redactării textului era clară
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
aceste concepte au suferit modificări substanțiale. Vechea expresie „Yhwh a devenit rege”, repetată în Is 52,7-10, dobândește acum o intensă conotație polemică împotriva tuturor divinităților păgâne care și-o atribuiau sieși și în același timp, progresiv, capătă o nuanță escatologică. În iudaismul mijlociu, în loc să se refere la suveranul pământesc, întronarea este conferită regelui teocratic, adică lui Yhwh, și mare parte din universul conceptual legat de monarhie continuă să supraviețuiască în această nouă optică. f) E posibil ca data sărbătorii să
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
direcții de mișcare în trupul sportivilor (dreaptă, stângă, bine/rău, inițiere și religie), însemnând alegerea inițiatică, explicită sau implicită (glorie). Pentru a se ajunge la inițiere esoterică în ceremoniile sportive există o recrutare (ereditară, vocație sau voință) și o cale escatologică a gloriei (după moarte). Când se intră într-o competiție sportivă condițiilor de premiere sunt aleatorii, fiecare obstacol reprezintă două treceri posibile simultan, în sus sau în jos, dar finalul unui concurs se repartizează conform calculului probabilităților, întrucât de fiecare
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
dar pot fi sintetizate prin trei consecințe: a) juridico-morală, pentru că păcatul este o încălcare a legii divine. Omul devine un dușman al lui Dumnezeu și acționează împotriva sfințeniei și a dreptății, scandalizând pe ceilalți și încărcându-se cu vină; b) escatologică, pentru că păcatul îl face pe om să se înfățișeze judecății finale a lui Dumnezeu și să fie pedepsit cu moartea veșnică, pierzând răsplata fericirii; c) asupra vieții de har, pentru că cine păcătuiește își distruge viața primită la botez, îl elimină
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
necesară conform exigențelor elaborate de Conciliul Vatican II. Prin faptul că stabilește mai multe forme de celebrare a sacramentului reconcilierii, acest document demonstrează că sacramentul nu este o chestiune privată, individuală, ci că se inserează într-un context comunitar, eclezial, escatologic și trinitar. Cele trei forme propuse vor să se raporteze la om în totalitatea sa, individuală și relațională, astfel: a) Prima formă, cea de mărturisire și dezlegare individuală, având rădăcinile în nevoia profund umană de a manifesta renunțarea la păcate
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
moarte la viață. Prin dimensiunea pascală a sacramentului, se subliniază faptul că prin celebrarea sa se actualizează o judecată care salvează omul, o adevărată anticipare, dar fără a fi încă definitivă și completă, a victoriei finale asupra păcatului, a convertirii escatologice și a deplinei reconcilieri universale a oamenilor cu Dumnezeu. Spovada devine un eveniment comemorativ, demonstrativ și de prognoză al judecății pe care Dumnezeu o făcuse deja în perspectiva jertfei pascale a lui Cristos, astfel: a) comemorativ, prin recunoașterea jertfei pascale
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
lui Dumnezeu, devenind acum un act concret de conștientizare a acestui plan și de convertire din partea Bisericii; c) de prognoză, prin faptul că prevestește victoria finală a lui Cristos realizată la sfârșitul lumii. Acest sacrament se înscrie într-o perspectivă escatologică, a judecății de pe urmă, fiind o paradigmă a ceea ce Dumnezeu va face la sfârșitul lumii. 3.1.2 Dimensiunea Trinitară Dimensiunea Trinitară rezidă în dimensiunea Pascală a sacramentului, pentru că Paștele este un eveniment la care participă întreaga Sf. Treime. Înseamnă
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și un risc: căderea în moralism. Aceasta se întâmplă atunci când confesorul exagerează în a cere penitentului respectarea strictă a regulilor, așezându-se în defavoarea adevăratei realizări și a mântuirii aceluiași penitent. Dialogul dintre confesor și penitent are, în schimb, un caracter escatologic. El îi inspiră penitentului speranță în realitățile viitoare, în speță, în realitatea mântuirii. Credința că Împărăția lui Dumnezeu se poate realiza încă de pe acest pământ, nefiind ceva departe de posibilitățile omului, poate face parte din mesajul pe care confesorul îl
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
în fața milostivirii lui Dumnezeu. Aflându-se în această stare, el poate fi ajutat de confesor să înțeleagă că, de fapt, se situează în plin mister sacramental, loc în care lucrurile lumești îmbrățișează o altă conotație și sunt privite în dimensiune escatologică, în perspectiva unei lumi noi, pe care o oferă doar jertfa pascală a lui Cristos și pe care Duhul Sfânt o sfințește prin darurile sale. Susținut în acest mod de confesor, penitentul va începe să contemple bunătatea și milostivirea lui
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]