245 matches
-
prin vine preschimbîndu- l într-un gladiator aflat pe picior de război, care se năpustește asupra personajelor pe care le ia în seamă. Cînd evocă se ia la trîntă, și cînd descrie e în atac, clipele de pasivitate sau de eschivă fiind rare și necaracteristice. Pe un autor atît de nărăvaș îl guști sub unghi estetic și nu cauți să-l judeci sub unghi istoric. A-i cere să fie distant e o condiție absurdă, un Pandrea nepărtinitor fiind o contradicție
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
anestezia i-a fost fatală. Opinia Colegiului Medicilor este că organismul lui Cezar Ivănescu era oricum la un pas de moarte, cu sau fără operația de hemoroizi. Mircea Radu Iacoban consideră cele patru pagini ale raportului ca fiind pline de eschive, contraziceri și abdicări de la logică. Cronicarul nu poate decît să regrete moartea poetului Cezar Ivănescu, dar în același timp nu poate pune sub semnul întrebării temeinicia verdictului medical.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4641_a_5966]
-
București (1965-1989); București (1990- 2012). O formă indirectă de acceptare modestă, însă deloc fatalistă, a statutului omului „subt vremi”. În aceste condiții, reconstituirea autobiografică aduce mai mult a roman comportamentist decât a confesiune. Nu știu dacă din pudoare sau din eschivă strategică, esteticianul a găsit în fapte mai degrabă decât în motivarea sau interpretarea lor sensul unei existențe. De aceea, raportat la numărul de pagini, avem puține portrete - și chiar autoportrete - în Internaționala mea. Genealogiile complexe, reconstituite până la ultima speță, afilierile
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
eseu descinzînd dintr-o dispoziție rebelă: un intelectual refuză să admită că bătrînețea poate avea părți bune. Bătrînețea este un rău definitiv căruia nu i se pot găsi virtuți consolatoare și orice încercare de a-i atenua durerea reprezintă o eschivă retorică, o formă lașă de atenuare a suferințelor pe care le provoacă. Așadar, problema nu este că omul crapă, ci că, înainte de a crăpa, trece prin calvarul mizeriilor senile. De aici și prima constatare cu putere de verdict: îmbătrînind, trupul
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
de a îndulci bătrînețea atribuindu-i laturi pozitive. Potrivit eseistului austriac, există două căi de falsificare a senectuții: bagatelizîndu-i nenorocirea în numele seninătății înțelepte, sau înnobilîndu-i calitățile prin lăudarea detașării pe care vîrsta i-o dă nenorocitului. Ambele căi sunt considerate eschive din fața catastrofei. Nici o clipă Améry nu-și mută discuția pe plan religios, eseul său fiind o înșurubare speculativă într-o obsesie de tip orizontal: senectutea e o dramă psihică pe care o poți trata cel mult filozofic, dar în nici un
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
Fiindcă februarie e luna carnavalului. Cad măștile, dar nu e cu supărare. Despărțindu-se de țară, Cuza spune, patetic, Să trăiască România! În manifestul lumii noi, care se adapă, aparent, de la 11 februarie, stă scris: Trăiască dar Moftul român! O eschivă la mustață, cât pe ce, puțintică. În logica moftului, niciodată nu e totul pierdut. Iar locul lui 11 februarie e luat, ca în D’ale carnavalului, de o revoluție la comandă. Zgomotoasă în formă, nulă în fapt. Ce scrie, în
11 februarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5768_a_7093]
-
primului război. Plecat din Ardeal în urmă cu zece ani, e suspectat la București, în timpul ocupației germane, de lipsă de loialitate față de statul austro-ungar; refugiat la Iași, din teama de a nu fi arestat și probabil condamnat la moarte pentru eschivă de la recrutare, e bănuit de confrați ca spion al regimului de ocupație. Suspiciunea generalizată îl copleșește, îl împinge la sinucidere, după cum se explică resorturile acestei drame în avertismentul autorului: „Un om și-a curmat viața în clipa în care a
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
împotrivrii ei, a ambiguităților și anxietății care preced un fapt oribil, se amplifică cu ivirea clientului însoțit de gorilele sale într-un spațiu pustiu, de margine. Recuperarea lui Toma de la orfelinat deschide un alt episod colateral relevant pentru că toate aceste eschive recompun un tablou al anomaliilor. Privind un film de desene animate, un băiat fumează întins pe spate. Gestul denotă nu doar relaxare, ci și o anume trândăvie pe care marile carnasiere o au, o lene în așteptare, o detașare care
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
drum spre casă al acestui fiu risipitor e lung și încurcat. Fugit din Iași de frica datoriilor la Ițic, cămătarul evreu care-l dă pe mâna Agiei, ajunge în satul natal deghizat în scamator de peste mări și țări. E o eschivă clasică, împinsă în ridicol, în această înfățișare printre ai tăi fără ca ei să te cunoască. Procedeul, care a hrănit, se știe, tragedii, este, aici, un paravan după care șarlatanul își leapădă hainele de bâlci și primește iertarea promisă. Pitarul Damian
Scrisoarea lui Iorgu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5796_a_7121]
-
ziua trecută/ cât a putut de bine”. Când însuși poetul constată, „Se-năbușă chipul în oglindă/ ca-ntr-un cer lipsit de văzduh“. Sunt, toate acestea, modulii a ceea ce poetul își face și propune, o poezie fără viscere, ocazii, subiecte, eschive - dar cu mistere străvezii? Într-o poezie ce va figura, cumva, într-o viitoare Opera omnia, și chiar așa intitulată, citeam: „Din suflet iese Forma sa cum un abur care năzuiește la o altă Formă și rămâne așa o vreme
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
generației șaizeci, poetul a avut încă de la debut. Dar o reală înțelegere a poeticii sale nu întâlnim până în 1979, când Eugen Negrici, postfațând volumul antologic Va fi liniște va fi seară, va fixa această poetică pe structurile unei „stilistici a eschivei”: alt indiciu al barochismului poetului, ce explică adeziunea multor optzeciști la poezia sa. Editorul a alcătuit, în consecință, un util capitol de referințe critice, dar nu însumând totalitatea comentariilor, ci efectuând o selecție a comentariilor pertinente, care - începând cu cel
Opera lui Virgil Mazilescu, într-o nouă ediție by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3247_a_4572]
-
apuseni este unul în care, experiența comunismului fiind nulă, teoria comunistă își poate etala nestînjenită fantasmele. Președintele Băsescu dă semne că începe să se miște în același orizont de gîndire ca Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Numai așa poți pricepe eschiva năucitoare pe care a săvîrșit-o zilele trecute, atunci cînd, recurgînd la o prudentă stratagemă discursivă, președintele a dat de înțeles că între comunism și crimele comunismului există o desebire prea mare pentru a putea fi trecută cu vederea, drept pentru
Prudența președintelui by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10731_a_12056]
-
trăit pe pielea lui aberația comunismului, și totuși, aflat acum în situația de a osîndi oficial adevărul comunismului, refuză să o facă. Președintele parcă ar vrea să condamne doar experiența acestui adevăr atroce, dar nu și doctrina lui. Și atunci, eschiva președintelui României echivalează cu un refuz. Acest refuz nu se deosebește decît în detalii de cel al parlamentarilor europeni; în esența lui, el dovedește același lucru: că astăzi nu este prudent să faci atîta tevatură pe marginea comunismului. Și președintele
Prudența președintelui by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10731_a_12056]
-
profită de momentul de pauză și îi strigă mijlociului, îndemnându-l la calm. Roș-albastrul se ridică furibund, reluându-și atacul, hotărât să termine odată cu acest adversar cu prea mult tupeu. Numai că mijlociul ridică repede garda, își reia jocul de eschive, rezistă, înghesuit în corzi și, într-un final, se aude dangătul gongului izbăvitor. S-a terminat. Victorie la puncte. Challanger-ul, epuizat dar fericit, ridică cu brațele desfăcute centura de campion după care își îmbrățișează antrenorul venit și el, trecând printre
Agenda2005-38-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284216_a_285545]
-
tot sfioasă merge către râu, Să se adape, însă dintr-o dată, Din iarba deasă ce-ajungea la brâu, Ghepardul a țâșnit precum un arc, Setos de sânge și înfometat, Iară gazela parcă-i prinsă-n țarc În cotul râului învolburat. Eschive a făcut în salturi lungi, Din calea sângeroasei carnivore Și în savană a lăsat doar dungi Pe sub copacii largi de sycomore. Felina și-a pierdut vivacitatea, De-atâtea salturi ce-a făcut în van Și s-a retras uitând ferocitatea
GAZELA ȘI GHEPARDUL de NELU PREDA în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384947_a_386276]
-
Aceasta a băut pe îndelete Din apa râului cu val spumat, Astâmpărându-și marea sete, Ce viața-aproape că ar fi costat. La fel și-n viață, cel ce e plăpând, De asuprirea celui mai puternic Poate scăpa doar mintea folosind, Eschivele scăpându-l de nemernic. Referință Bibliografică: Gazela și ghepardul / Nelu Preda : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1954, Anul VI, 07 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nelu Preda : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
GAZELA ȘI GHEPARDUL de NELU PREDA în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384947_a_386276]
-
animalul totemic al multor popoare din bazinul mediteranean. Hitiții și arameii îl divinizau, pe post de simbol al fecundității mitice, al puterii supranaturale a zeilor. Cretanii culturii minoice practicau un ceremonial cu o scenografie elaborată, care prevedea mișcări complicate de eschivă și sărituri peste taurul în plină alergare. Perșii obișnuiau să-și „boteze” novicii proaspăt inițiați cu sângele unui taur sacrificat, convinși fiind că în acest mod li se va transfera puterea și virilitatea sa. Multe culturi din Asia Mică presupuneau
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
un arab în straie de mătase, Spre-o oază verde și mirată-și spuse: „Cocoașele acestea-s arătoase Dar noi le-avem pe cele mai frumoase!” În consecință, mândră, le propuse Să ceară și arabului părerea. Acesta, diplomat, făr' de eschive Își prezentă, cu tact, aprecierea, Desigur plină de înțelepciune: „Cocoașele ce-mi par mai atractive Sunt, fără dubii, falnicele dune!” UN ANTRENOR DE EXCEPȚIE Un iepuraș mecanic, angajat S-alerge-n fruntea curselor de-ogari, C-avea și nervi de-oțel și
SONETE (3) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362843_a_364172]
-
venit rândul spadasinelor fenomenului Ana Maria Brânză). Dacă l-aș fi știut poet i-aș fi mărturisit că lupta pe planșă între florete reprezintă chiar imaginea poeziei. Amatorul vede aprinderea becului și evoluția scorului, dar tăișul armei, secunda tușei, abilitatea eschivei, țipătul triumfului sunt trăite doar de mânuitorul floretelor (poetul?!). Ceea ce auzea de sute de ori în juru-i (Allez! En garde!), furat de intensitatea și neprevăzutul vieții, nici nu-i dădea prin gând lui Brăilița să aplice în cotidian. Nici de
CONSTANTIN ARDELEANU DESPRE MIRCEA BRĂILIŢA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368267_a_369596]
-
lui Iocentus părea corect. Încă o dată Ponțiu Pilat îl lăudă în gând pe comandantul militar al Ierusalimului. Privirile amândurora se îndreptară în arenă unde Retiarius tocmai prinsese un moment favorabil și își aruncă plasa asupra adversarului său care făcu o eschivă în lateral. La timp fiindcă tridentul său împunse aerul pe lângă coiful gladiatorului Secutor. Cu o mișcare rapidă acesta lovi tridentul din lateral cu sabia scurtă cu atâta putere încât Retiarius rămase fără armă, doar cu plasa pe care o recuperase
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349429_a_350758]
-
va câștiga din nou în arenă ceea ce ar fi făcut ca pariul să fie câștigat de el, a treia luptă ne mai contând în acest caz. Retiarius aruncă însă din nou plasa asupra lui Secutor iar acesta făcu iarăși o eschivă și se feri la timp de teribila capcană. Prea târziu însă căci Retiarius cu mâinile goale se aruncă la picioarele lui Secutor aruncându-l pe acesta la pământ cu spatele. Lovitura la cap cauzată de coiful izbit de nisipul arenei
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349429_a_350758]
-
mult decât de obicei) m-a provocat să îi spun care dintre noi scrie mai bine. Am încercat să evit subiectul, dar a devenit de o insistență deranjantă, în plus părând că vorbește atât de serios încât nu acceptă nicio eschivă. Am putut însă să îi răspund cum se cuvine, și nu pentru că mi-aș fi ”confecționat” vreun răspuns, ci i-am dat o replică sinceră, spunându-i exact ceea ce gândeam. ”Teo, eu nu cad în capcana asta. Orgoliul este cel
LIBERTATE DE VÂNZARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350200_a_351529]
-
vă convingeți că este așa... Se întâmpla în februarie 2013, de-abia reușișem să cunosc o parte din diaspora română din Cipru și fusesem solicitată să mă alătur colegiului de redacție al ziarului românesc din insulă, RO-MANIA... Am acceptat fără eschivă să realizez paginile culturale ale ziarului și, revenind în țară, mi-am schițat strategia de lucru consultându-mă cu prieteni din lumea cuvântului scris în privința structurii paginilor, a conținutului acestora în funcție de rigorile impuse de conducerea publicației. Știam că nu va
PRIETENIE ŞI ZÂMBETE FĂRĂ FRONTIERE COSTEL PĂTRĂŞCAN ÎN CIPRU de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349860_a_351189]
-
Antipa, devenise invidios pe ușurința cu care proorocul atrăgea gloata și chiar i se păruse periculos faptul ca cineva să poată aduna atât de mulți oameni la un loc, de aceea hotărâse să-l încarcereze pe Botezător după mai multe eschive. Unii dintre consilierii săi îi și sugeraseră acest lucru de mai multe ori însă Irod se eschivase de fiecare dată pretextând că poporul se va răscula din acest motiv. Dar cea mai înverșunată partizană a arestării lui Ioan fusese Irodiada
AL TREILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347932_a_349261]
-
animalul totemic al multor popoare din bazinul mediteranean. Hitiții și arameii îl divinizau, pe post de simbol al fecundității mitice, al puterii supranaturale a zeilor. Cretanii culturii minoice practicau un ceremonial cu o scenografie elaborată, care prevedea mișcări complicate de eschivă și sărituri peste taurul în plină alergare. Perșii obișnuiau să-și „boteze” novicii proaspăt inițiați cu sângele unui taur sacrificat, convinși fiind că în acest mod li se va transfera puterea și virilitatea sa. Multe culturi din Asia Mică presupuneau
FIESTA TOTAL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366524_a_367853]