132 matches
-
vanitoasă este pictura! Ne cere admirație pentru imaginea lucrurilor ale căror originale nimeni nu le admiră!"*. De la Platon la Pascal, consecvența este bună. Exemplul grec nu era așadar o curiozitate istorică. El ilustrează o constantă de lungă durată: alianța dintre esențialismul speculativ și pesimismul artistic. Fie că e vorba de Dumnezeu, de Natură sau de Idee, concepțiile despre lume care plasează în amonte o Referință esențială și normativă, chiar dacă e numai un punct fix, nu dau prea multă importanță imaginilor fabricate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
care este de la sine un optimism artistic. Paradoxul fiind următorul: această naștere care istoric s-a numit "Renaștere", atât de mult avea omenirea nevoie, pentru a inventa viitorul, să se pună sub autoritatea trecutului a luat drept model antimodelul ei, esențialismul antic al "Ideii". Aceasta ar fi partea pozitivă a halucinației grecești. De altfel, tocmai fiindcă tradusese din Platon, în proiectul său de Academie florentină Marsilius Ficinus nu acordă niciun loc plasticienilor arhitecți, sculptori sau pictori. Academia lui era compusă din
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
formă de imperialism? Certitudinea e că vorbim despre un proces care a luat naștere în spațiul occidental, tendința explicării acestuia fiind aceea de a utiliza termeni care nu sunt caracteristici postmodernității, ci mai curând gândirii moderne, așa cum sunt aceia de "esențialism" și "universalism". După cum indică Roland Robertson, procesul globalizării începe printr-o "fază germinală", localizată în Europa secolelor al XV-lea al XVI-lea, continuă cu "faza incipientă", ce ține până în preajma anului 1870, trece apoi printr-o fază în care
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
cauza <<înapoierii>>, ca și cum ele, prin natura lor, nu ar fi capabile de schimbare. (...) Și în numele dezvoltării și progresului, cutumele tradiționale au fost dezrădăcinate, deplasate, suprimate și anihilate. Postmodernismul, pur și simplu, consideră tradiția ca fiind periculoasă; este adesea asociată cu esențialismul, privind înapoi la noțiunea puritană de societate bună, care a existat sau nu a existat în istorie". Dar acesta nu e și punctul de vedere al comunităților tradiționale, pentru care tradiția nu e închistare, ci dinamism, capabil de invenții și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
autorilor. Discuțiile trebuie s] se îndrepte mai degrab] spre motivele pentru care acest gen de fapte încalc] drepturile victimelor. În concluzie, exclusivismul constituie un eșec atunci când este vorba despre teoria virtuții, desi las] acesteia un larg domeniu de influent]. vii. Esențialismul O chestiune similar] este aceea dac] toate virtuțile sunt excepționale datorit] conexiunii lor cu un țel (telos) unic și dominant al naturii umane. Aceast] problem] provine din încerc]rile de a readuce în actualitate teoriile neoaristotelice asupra virtuții, care susțin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
brutalitate. Iar în contrast cu acest dezastru, întâlnim în lucrarea lui Daly o viziune a psihicului feminin incoruptibil care se poate ridica la fel ca pas]rea phoenix din cenușă culturii dominate de b]rbați pentru a salva lumea. Nu toate versiunile esențialismului sunt la fel de extremiste sau str]lucitoare că și cea a lui Daly; dar nu este neobișnuit (la unii susțin]tori ai mișc]rii p]cii, de exemplu) s] întâlnim concepția potrivit c]reia femeile sunt „de la natur]” mai puțin agresive
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în condițiile în care se consider] c] natură b]rbaților și a femeilor nu are un caracter rigid sau imuabil, fiind mai degrab] un construct social și istoric. Iar o mare parte a gândirii feministe a respins orice form] de esențialism. Dar dac] cineva respinge ideea c] orice diferențe dintre valorile și priorit]țile masculine și feminine pot fi atribuite unei „naturi” masculine și feminine fundamentale, atunci problemă care se pune este dac] ideea „eticii feminine” poate s] fie conceput] într-
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
-și poate permite s] se limiteze; și că valori generatoare care trebuie întotdeauna s] ocupe locul doi în raport cu valori și priorit]ți de alt tip. Al doilea mod de abordare a ideii „eticii feministe” rezult] atât dintr-o critic] a esențialismului, cât și dintr-o încercare de a vedea dac] o abordare alternativ] a problemelor privind judecată moral] și priorit]țile etice poate derivă dintr-o analiz] a acelor sfere ale vieții și activit]ții care au fost privite ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
întru Hristos, în sensul redescoperirii Revelației în structura interioară, în accepția filocalică a sfintelor nevoințe ale desăvârșirii. Această revoluție spirituală s-ar putea circumscrie unei depășiri a dicotomiei antropologice dintre platonism care vedea trupul ca un mormânt al sufletului și esențialism care viza o reducție a corporalului la stadiul biologic, într-o manieră mai mult sau mai puțin explicită. Este vorba de o formă sui generis a trupului sfințit care poate intra într-o relație dialogică cu Divinitatea. De fapt, întreaga
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
că toți oamenii se aseamănă mult mai mult decât diferă. Această problemă dificilă este în mod evident plină de semnificații pe planurile științific, moral și politic, dar graba de a formula judecăți normative dramatizează inutil critica intelectuală. În această privință, esențialismul clasic faptul de a crede într-o definiție stabilă (cu proprietăți fixe) a unei societăți sau a unei culturi rămâne o povară mai supărătoare decât grija relativiștilor (pe care îi numim adesea postmoderni) de a explica totul prin contextul istoric
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
Faptul de a studia producții culturale sau reprezentări ca pe niște sisteme de cunoaștere sau ca pe niște sisteme de dispoziții mentale a relansat dezbaterea dintre particularism și universalism. Ceea ce în engleză se numește postcolonial studies și critica masivă a esențialismului cultural (faptul de a atribui proprietăți fixe unei culturi) au stimulat o nouă formă de funcționalism, care interpretează comportamentele sociale în funcție de contexte, în termeni de alegere, strategie, negociere. Un curent puternic, stimulativ, dar care, fără îndoială, trebuie pus în relație
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
momentul cercetărilor etnografice de descoperire și de descriere a unor populații ce nu mai fuseseră studiate anterior; - reflexivitatea ca poziționare epistemologică și ca practică în cercetările etnografice feministe, care presupune luare în considerare a experienței subiective a cercetătorului, un anume esențialism retoric și apelul la logica binară (masculin/feminin, cultură/natură). Adăugăm că în studiile etnografice se face distincție între reflexibilitatea esențială, inerentă oricărui discurs ca parte a funcțiilor limbii, și reflexivitatea derivată, adică atitudinea față reflexibilitate, exprimând semnificația ce o
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
modalități de manifestare, să trecem de la singular la plural. Să admitem apoi că viziunile rasiste variază, se transformă, se adaptează diverselor contexte, se reciclează ă pe scurt, se metamorfozează. Dacă pornim de la ipoteza că gândirea rasistă constituie una dintre formele esențialismului, adică ale tendinței de a construi tipuri substanțiale („evreul”, „negrul”, „arianul” etc.) plecând de la diferențe vizibile percepute drept semne permanente și lipsite de ambiguitate ale apartenenței la cutare sau cutare categorie, ceea ce conduce la trecerea de la un aspect fizic distinct
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de la un aspect fizic distinct la o substanță genetică specifică și, În mod corelativ, la facultăți mentale diferite (Taguieff, 1988, p. 155 și urm.; 1995, pp. 40, 238; 1997, pp. 65-66), mai rămâne să discutăm problema universalității sau a istoricității esențialismului, precum și problema variabilității criteriilor În funcție de care se elaborează categorisirile și clasificările esențialiste. Miza acestor interogații este pe cât de clară, pe atât de importantă: dacă definirea caracteristicilor vizibile (fenotipice sau culturale) drept un dat natural sau ontologic este o constantă a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
câțiva ani mai târziu, el Își reia cu forțe sporite critica: „Cred că nu mai există «ființă» ș...ț. Or, creolitatea face tocmai asta: definește o ființă creolă” (Glissant, 1996, p. 125). De fapt, Glissant critică tocmai o manifestare a esențialismului atunci când reproșează partizanilor creolității că ridică la rang de model multilingvismul și multietnismul, În vreme ce lumea de astăzi, dimpotrivă, ar trebui să ne facă să ne demarcăm de „gândirea de sistem”. Una dintre criticile la care se expun partizanii creolității este
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pentru că Încearcă o reconciliere laborioasă Între interpretarea individuală și cea colectivă a anumitor drepturi, cât pentru că identitatea este evolutivă și „determinarea compoziției grupului nu este obiectivă” (Pallard, 2001, p. 118). Totuși, așa cum notam mai Înainte, putem, fără a cădea În esențialism, să recunoaștem evidența limbilor și culturilor; de asemenea, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că atacurile la adresa minorităților și a drepturilor lor servesc tocmai majorităților care nu doresc să-și piardă poziția dominantă și nu ezită să-și apere
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
se găsește și revoltă, motivul este că Încă nu a dispărut un anumit abuz al Europei, care dorește să-și subsumeze Întreaga Istorie. Deși ar putea prelua cu ușurință această perspectivă, Senghor preferă să meargă mult mai departe, până la un esențialism („Emoția este neagră, așa cum rațiunea este elenă”) căruia Îi va rămâne fidel, În ciuda rezervelor colegilor săi de generație. Pentru Senghor, există o separare fundamentală Între popoarele din Nord și cele din Sud, separare bazată pe conceptul de cultură. În una
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
însă o diferență radicală pe care Daly o susține clar: femeile fiind înzestrate să poarte viață sunt originar biofile. Bărbații sunt atrași excesiv de conflict, război, de ceea ce e mort și mecanic, sunt necrofili. Feministele postmoderne au criticat-o serios pentru esențialism din acest motiv. Dar, ceea ce trebuie să păstrăm ca mesaj este că o cultură cu o unică „morfe” în spațiul public al culturii, cea bărbătească, ne înjumătățește ca umanitate. Feminismul nu are ceva împotriva tipului de valori umaniste existente, elaborate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
a fi biped și (5) contrazice pe (4) deoarece nu are în mod necesar proprietatea de a fi rațional. Quine consideră că discuția privind atributele necesare și atributele contingente este înșelătoare 297. Plantinga consideră argumentul lui Quine de respingere a esențialismului ca fiind nereușit. Este clar că punctul (5) decurge din (2) și (3). Propoziția (5) are de fapt două părți: (6) Zwier este în mod necesar biped iar aceasta decurge din primii conjuncți a lui (2) și (3) și anume
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
întru Hristos, în sensul redescoperirii Revelației în structura interioară, în accepția filocalică a sfintelor nevoințe ale desăvârșirii. Această revoluție spirituală s-ar putea circumscrie unei depășiri a dicotomiei antropologice dintre platonism care vedea trupul ca un mormânt al sufletului și esențialism care viza o reducție a corporalului la stadiul biologic, într-o manieră mai mult sau mai puțin explicită. Este vorba de o formă sui generis a trupului sfințit care poate intra într-o relație dialogică cu Divinitatea. De fapt, întreaga
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
din mine însumi", pe când "în interpretarea de suprafață, expresia feței mele, sau postura corpului meu par o fațadă. Nu sunt o parte din mine"38. Autorii amintiți subliniază faptul că, în literatura despre munca emoțională, este reprodus un fel de esențialism care perpetuează dihotomia sine real - sine fals. Aceasta se întâmplă deoarece considerăm că atât emoțiile, cât și identitatea sunt private și reale, iar o dată intrate în organizație le falsificăm prin interpretări, în loc să le considerăm nici reale, nici false, ci construite
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
natale ne-am născut români, nu ne putem revendica, cred, drepturi în plus, avantaje, ci, depășind o atitudine conservatoare, ar trebui să simțim că avem mai multe obligații. Înainte de toate față de noi înșine. Și chiar dacă nu sîntem de acord cu esențialismul, se pare că nu putem scăpa așa de ușor, poate niciodată, de observațiile pe care le-au lăsat, în fișele lor, Ralea, Drăghicescu, Cioran, Vulcănescu, pentru a aminti doar cîțiva dintre cei ce au făcut diagnoza românității (pe care o
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
a unei voințe transcendente 182 14.2. Personalismul educația ca operă de caritate 186 14.3. Existențialismul educația ca proces de "trezire" 189 14.4. Critici aduse filosofiei pragmatice a educației 196 14.4.1. Perenialismul 196 14.4.2. Esențialismul 197 14.4.3. Reconstrucționismul 199 15. CERCETĂRILE PSIHOLOGICE ȘI INOVAREA PROCESULUI INSTRUCTIV-EDUCATIV 202 15.1. Învățarea ca proces de elaborare a unor structuri operaționale 203 15.2. Învățarea ca proces de formare a "acțiunilor mintale" 207 15.3. Cunoașterea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
răspunzînd astfel unor foarte puternice cerințe ale economiei Statelor Unite. A stimulat activitatea creatoare a profesorilor, tendința spre inovare în învățămînt. Cum vom vedea însă, reacțiile față de progresivism nu au întîrziat să se manifeste sub forma unor noi curente pedagogice: perenialismul, esențialismul, reconstrucționismul. A ne opri acum asupra obiecțiilor ce s-au adus și se pot aduce concepției pedagogice a lui J. Dewey înseamnă să anticipăm unele critici formulate chiar de curentele antiprogresiviste apărute în S.U.A. 4.2. Libertatea de manifestare a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
social), pentru a se obține tot ceea ce contribuie la făurirea unor experiențe de valoare. Vom vedea că învățămîntul organizat pe baza acestor teze, ca și tezele înseși, au fost supuse unor critici severe de către adepții unor tendințe pedagogice antiprogresiviste: perenialismul, esențialismul, reconstrucționismul. 7.4. Reacții față de "educația nouă" Într-o vreme în care, în Franța, ca și în multe alte țări, "educația nouă" cîștiga numeroase adeziuni, creîndu-se chiar o mișcare în favoarea adoptării principiilor formulate la Calais (1921) și Nisa (1932), un
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]