124 matches
-
unei măsuri proprii, la noutate absolută, la ireductibilitatea existenței umane la alte existențe, la noncomparabilitate și identitate perfectă de sine. Perfecțiunea. Este valoarea-necesitate atașată completitudinii, dezvoltării continue de sine. Simplicitatea. Este valoarea-necesitate care înseamnă potrivit lui A. Maslow armonie, frumusețe, sens, esențialitate în viață, claritate a structurii existenței umane ("ceea ce este necesar fără ornament"), lipsa de confuzie, consistență logică internă. Lipsa de efort. Este valoarea care se referă la ușurința de realizare și satisfacția deplină a acțiunilor, "perfecțiunea și frumusețea funcționării sistemului
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sculptură reprezintă o debilitare a principiului formei, pentru că ea nu creează decât iluzia corpului și a modelării. Pe de altă parte, culoarea este doar un accident al formei și, ștergînd-o de pe statuile eline, timpul a lucrat bine de vreme ce a restituit esențialității ceea ce se născuse din ea. Numai că această esențialitate a fost până la urmă coruptă chiar și în sculptură. Când sculptura greacă dobândește dimensiunea psihologicului, când devine expresivă și sugestivă, înfățișînd, să zicem, patosul durerii, când se deschide deci o epocă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu creează decât iluzia corpului și a modelării. Pe de altă parte, culoarea este doar un accident al formei și, ștergînd-o de pe statuile eline, timpul a lucrat bine de vreme ce a restituit esențialității ceea ce se născuse din ea. Numai că această esențialitate a fost până la urmă coruptă chiar și în sculptură. Când sculptura greacă dobândește dimensiunea psihologicului, când devine expresivă și sugestivă, înfățișînd, să zicem, patosul durerii, când se deschide deci o epocă a barocului în sculptură, care culminează cu Madona îndurerată
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
154 D. Caracostea, op. cit., p. 33. E vorba de o "experiență fundamentală a lui Eminescu, nu numai în iubire, ci în toate domeniile vieții". Caracostea numește "transsubstanțiere" trecerea aceasta "de la jocul formei pe marginea vieții la expresia menită să cristalizeze esențialitatea vieții". Vezi și Marin Mincu, " Natura dilematică a eminescianismului", în volumul Paradigma eminesciană (Editura Pontica, Constanța, 2000), pp. 61-93. Pornind de la ipoteza că aventura Cătălinei stă "sub semnul reveriei și al visului nocturn", criticul o asimilează unei experiențe cognitive profunde
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
străvezie pînă la inaparență, adumbrește de altfel textul cărții lui Schuon". Chiar de-ar fi așa, cartea rămîne o reușită admirabilă, pledoaria autorului, opțiunea sa pentru calea anunțată încă din titlu angajîndu-l plenar în aventura Ființei. Transcendentul e înțeles ca esențialitate non-abstractă, ca matrice creatoare ireductibilă, de unde lumea își primește semnele și minunile, "nu e ceea ce ține de lume, ci ceea ce ține lumea", (André Scrima), altfel fiind intangibil. Cum spunea Hölderlin, divinul se retrage cînd încerci să devii prea familiar cu
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de Dumnezeu nu implică nici o contradicție, după care trage concluzia că va fi contradictoriu ca acestei idei să nu i se atribuie existență. Or, prima cauză coincide În mod necesar cu scopul ultim și cu perfecțiunea supremă, iar această triplă esențialitate nu poate fi Întâlnită decât În absoluta simplicitate a ființei care există prin sine, și căreia nu-i lipsește nimic În ordinea ființării, care nu este limitată de nimic, nu depinde de nimic În ordinea cauzalității, și care posedă ca
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
În aceea că eu recunosc că nu ar fi cu putință ca natura mea să fie așa cum este ș...ț dacă Dumnezeu n-ar exista cu adevărat”. Aceeași idee mai apare o dată, exprimată și mai concis, dar cu tot atâta esențialitate, În scrierea cea mai amplă a lui Descartes - Principiile filosofiei: „Se poate demonstra că există Dumnezeu doar prin aceea că necesitatea de a fi sau a exista este cuprinsă În noțiunea pe care o avem despre el”. La nevoie, argumentația
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
tinerețe dar care purta întreaga magnificență a unui talent regizoral ce nu s-a dezmințit niciodată. Unul dintre acele spectacole care te marchează pentru totdeauna și care te fac să iubești teatrul, spațiul magic în care lumea se regăsește în esențialitatea ei, incluzându-ne în această aventură pentru a ne salva de mizeriile și spaimele noastre. Pentru el și pentru tot ce ai realizat de-a lungul anilor, rămânând mereu egal cu tine însuți, îți mulțumesc, prietene Alexa Visarion! Horia BĂDESCU
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
singulare a vieții" (s.n.). De aici, autorul trage concluzia că în științele spiritului, prin procesul comprehensiunii, "totul este determinat prin raportul dependenței reciproce"157. Apoi, comprehensiunea duce la constituirea unei noi serii de categorii, cele extraintelectuale, între care Dilthey enumeră "esențialitatea, scopul, valoarea, sensul și semnificația" (vezi III, nota 81). Fiind specifice științelor spiritului, aceste categorii "reale" sunt diferite de categoriile "formale" cu care operează științele naturii și deschid un nou orizont: cel al comunicării între ființele înzestrate cu spirit 158
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sens, din care provin apoi transformările ce duc la concepte mai abstracte"), acțiunea și suferința (Wirken și, respectiv, Leiden, care nu trebuie confundate cu mai abstractele Ursache și Wirkung, ce se constituie cu timpul în relația cauză-efect) și, în fine, "esențialitatea, scopul, valoarea, sensul și semnificația", care alcătuiesc împreună o "a treia grupă de categorii", cele extraintelectuale (cf. V. Drăghici, Prefață la op. cit., pp. 9-10). 82 M. Riedel, op. cit., p. 105. 83 Ibid., p. 102. 84 W. Dilthey, Einleitung..., p. 20
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
linia acelei poetici a țipătului care sugerează legături cu cosmicul și cu inefabilul metafizic. Pornind de la asemenea considerații, Lukács va stabili o distincție tipologică semnificativă, de natură dialectică, potrivit căreia polaritatea esență-existență configurează raportul dramă-epopee, drama desemnând "totalitatea intensivă a esențialității", pe când epopeea, "totalitatea extensivă a vieții". Relevabile numai la analiza în retortă, ca tipuri ideale, drama și epopeea s-au contaminat, de fapt, în realitatea artistică propriu-zisă, adică au împrumutat una de la cealaltă, marcând evoluția istorică a genurilor. Ca atare
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
specific” oralității, după care lumea ideilor nu s-ar pune în mișcare decît prin manevrarea directă și condiționată a lucrurilor. Doar dacă dăm relației lucru-cuvînt o accepțiune modernă (Noica, Wittgenstein), „lucrul” reprezintă începutul și sfîrșitul cunoașterii înseși. Este cunoașterea în esențialitatea sa. Intenția păstorului nu are un sens limitat, subsumat breslei și oralității, ci unul destinal, raportabil, e drept, la comportamentele mitice. Asemenea oricărui ins din marea colectivitate care poartă pe umeri povara universală a tradiției, el respectă consensul secolelor, acela
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
găsi modalități de progres. Elevii nu trebuie evaluați unii în raport cu ceilalți, scopul nu este de a-i ierarhiza, ci de a vedea evoluția, progresul , achizițiile. Utilizând pentru evaluare metode alternative precum portofoliul și proiectul interdisciplinar , evaluarea capătă noi dimensiuni calitative ( esențialitatea, profunzimea, funcționalitatea, durabilitatea, orientarea axiologică, mobilitatea, diversificarea, amplificarea treptată, aplicabilitatea) care permit elevului să-și transfere cunoștințele acumulate într-un domeniu de studiu la alt domeniu. Fiind instrumente complete și integratoare, portofoliul și proiectul reunesc cele mai bune rezultate și
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
niște muritori spuziți de glorie. În artă, ori sugerezi, ori enervezi. În artă, dacă publicul nu este șocat, rămâne leneș. Arta nu poate avea doar un scop provocator. Marea artă este o sublimă spovedanie. Capodoperele înving pentru că sunt simple în esențialitatea lor. Arta este fără frontiere, ignoranța - fără orizont. O clipă de grație vine pentru fiecare. Pe unii însă îi găsește dormind. Creația este un soi de streap-tease interior. Opera de artă hrănește un orgoliu antum și o posteritate ipotetică. Afaceriștii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
al Revelației). „A transcende” (transcendo, -ere)- a trece mai departe la transcendent, a trece peste un domeniu, într-unaltul, în transcendență. Transcendente („pășind dincolo”), se numeauîn filosofia scolastică proprietățile cele mai generale ale lucrurilor,care, după doctrina neoplatonică, se aflau ca „esențialități metafi zice” dincolo de predicamentele sau categoriile particulare: res (lucrul), ens (fiindul), verum (adevărul), bonum (binele), aliquid (ceva-ul), unum (unul). De aici a rezultat cu ușurință relația la Dumnezeu ca Ființa ce se află la baza tuturor conceptelor umane. Astăzi
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
a fost El. Și atunci ar fi creatul alăturat Creatorului,iar ceea ce odată nu exista ar fi dimpreună cu Cel veșnic, socotit șimărit ca Dumnezeu. Ba, mai mult, Treimea Se găsește ca fiind în Sineînsăși neasemenea, compusă din naturi și esențialități străine și di-ferite. Aceasta însă nu înseamnă nimic altceva decât a se admite oapariție treptată a Treimii”<footnote Ibidem. footnote>.d) Eternitatea Fiului lui Dumnezeu rezultă din contrazicerile încare se cade dacă se admite ideea că El este schimbător. „Dacă
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
finalitate, fie religioasă, fie "științifică", socială, emoțională etc. Vasilis Vitsaxis, op. cit., p. 22. 170 Apud Victor Kernbach, Mit, mitogeneză, mitosferă, p. 25. 171 Petru Bejan în Vasile Lovinescu, Mitul sfâșiat, p. 23. 172 Ibidem, p. 18. 173 Ibid., p. 25. "Esențialitatea antinomică a mitului îl face nedefinibil; uimirea nu se teoretizează". ibid., p. 28. 174 Ibid., p. 26. 175 Ibid., p. 27. 176 Ibid., p. 15. 177 Ibid., p. 18. 178 Petru Bejan, în Ibid., p. 15. 179 Ibid., p. 19
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
determinant al națiunii. Trecute cu vederea sunt ideile percutante care i-au impresionat puternic pe contemporani și continuă să îi intrige pe analiștii actuali ai naționalismului, ca de pildă: concepția voluntaristă a națiunii ca "plebiscit zilnic" (Renan, 1990, p. 19), esențialitatea uitării istorice în crearea națiunii (p. 11) sau definiția idealistă a națiunii ca "principiu spiritual" (p. 19) și ca solidaritate colectivă fundamentată pe o formă specifică de "conștiință morală" (p. 20). Nesensibilizat de aceste reflecții profund novatoare, Delavrancea nu rezonează
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de cap!/ N-am nădejde să mai scap”. Și dacă alte strofe (Spune, inimioară spune!, Tu ești puișor canar, Zilele ce oi fi viu) îl arată madrigalist tributar sentimentalismului neoanacreotic, cu un singur catren, „miraculosul testament” (Nicolae Manolescu), prin sinceritate, esențialitate și înălțime morală, V. rămâne o voce profetică pentru poezie: „Urmașilor mei Văcărești!/ Las vouă moștenire:/ Creșterea limbei românești/ Ș-a patriei cinstire”. Neîncheiată, inegală, dar și cu sclipirea unor rezultate alese, contribuția lui culturală cu direcția ei luministă, e
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
multor elevi. 4.1. Structura proiectului didactic este concepută adecvat nevoilor de predare. 4.2. Proiectul didactic este redactat clar și explicit pentru a putea fi utilizat în echipă de cadre didactice. 5.1. Informația este selectată pe criterii de esențialitate. 5.2. Detaliile informaționale sunt selectate în funcție de interesul manifestat de elevi pentru acestea. 5.3. Informația este oferită în raport cu nivelul de înțelegere al elevilor. COMPONENTA 8 UTILIZAREA DE MATERIALE DIDACTICE Descriere: Unitatea de competență se referă la folosirea de materiale
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
reprezintă o debilitare a principiului formei, pentru că ea nu creează decât iluzia corpului și a modelării. Pe de altă parte, culoarea este doar un accident al formei și, ștergând-o de pe statuile eline, timpul a lucrat bine de vreme ce a restituit esențialității ceea ce se născuse din ea. Numai că această esențialitate a fost până la urmă coruptă chiar și în sculptură. Când sculptura greacă dobândește dimensiunea psihologicului, când devine expresivă și sugestivă, înfățișând, să zicem, patosul durerii, când se deschide deci o epocă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
creează decât iluzia corpului și a modelării. Pe de altă parte, culoarea este doar un accident al formei și, ștergând-o de pe statuile eline, timpul a lucrat bine de vreme ce a restituit esențialității ceea ce se născuse din ea. Numai că această esențialitate a fost până la urmă coruptă chiar și în sculptură. Când sculptura greacă dobândește dimensiunea psihologicului, când devine expresivă și sugestivă, înfățișând, să zicem, patosul durerii, când se deschide deci o epocă a barocului în sculptură, care culminează cu Madona îndurerată
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
la care se va realiza alegerea. Din perspectiva primului punct de vedere, putem desprinde două tipuri de alegere: unul rațional, bazat pe cunoașterea, analiza, compararea, cercetarea riguroasă și amănunțită a unor elemente anterioare, fapt ce asigură un anumit grad de esențialitate, generalitate și certitudine asupra variantei alese; altul afectiv, bazat mai mult pe sentimente, pe trăirile afective situaționale, deși sunt prezente și elemente de ordin logic, rațional, ceea ce permite ca varianta aleasă să fie vulnerabilă. Din perspectiva celui de-al doilea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Theodor Codreanu procedează diacronic în urmărirea consacrării și devenirii personalității vierene mai întâi în republicile din fosta URSS, deci nu atât acasă. Autenticitatea, "nivelul înalt al deschiderii spre lume", caracterul profund național și sacru al mesajului, primordialitatea, organicitatea, concentrarea în esențialitatea tematică și narativă (Mama, Patria, Iubirea, Limba ca "adăpost al ființei", Copilăria) susținută de profunzimea existențială și "cultura sentimentului" toate aceste dimensiuni fundamentale ale mitopo(i)eticii vierene erau descoperite simpatetic, printr-o vibrare a colegilor letoni, lituanieni, ucraineni, georgieni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
determinant al națiunii. Trecute cu vederea sunt ideile percutante care i-au impresionat puternic pe contemporani și continuă să îi intrige pe analiștii actuali ai naționalismului, ca de pildă: concepția voluntaristă a națiunii ca "plebiscit zilnic" (Renan, 1990, p. 19), esențialitatea uitării istorice în crearea națiunii (p. 11) sau definiția idealistă a națiunii ca "principiu spiritual" (p. 19) și ca solidaritate colectivă fundamentată pe o formă specifică de "conștiință morală" (p. 20). Nesensibilizat de aceste reflecții profund novatoare, Delavrancea nu rezonează
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]