293 matches
-
sală de sport, cartea cu Hamlet rămăsese pe un colț al mesei. Acuma, stătea la intrarea spre încăperea palatului. Măsura din nou totul. Moartea, într-un decor roșu. Fără nici o fixare în timp. Nu vreau să explic nimic, vreau să esențializez și să sugerez numai, sper ca Octavă să înțeleagă, vreau să curgă doar povestea. Ar mai trebui muzică, lumini. Și personajele, lipseau personajele, Hamlet și Laertes. — Aaa, te-am prins, ce făceai aici?, o întreabă din nou, din ușă, Octavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dintre cele două războaie mondiale, întru nimic mai prejos ca valoare de Tudor Arghezi sau Lucian Blaga. Opus tipului de poet hugolian, mai puțin prolific decât oricare din confrații contemporani cu el, nerisipit în suprafață ci concentrat, strict cu fervoare, esențializat în mod radical, de o exigență dusă la extrem cu sine însuși în luciditatea cu care concepe actul de magie al poeziei, îl vedem ajungând să realizeze la noi ceea ce Mallarmé spune la un moment dat referitor la Edgar Poe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
albeață pe ochi”. Notații lapidare precum îmbucăturile de pâine la o cină frugală. Fapte diverse. E clar că Melania Cuc are un stil inimitabil, format în jumătate de veac în care s-a bucurat de prietenia cuvintelor. Ea știe să esențializeze în chip magistral, a dobândit exercițiul perfect al graiului aproape sibilinic, sugerat, inefabil, dincolo de vorbăria practicată acum, precum cea de pe stradă, de poeții care socot o virtute să-și deverseze frustrările-n pagină. Lumea ei este un amestec subtil de
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
dornic de a-mi destăinui o viață palpitantă, petrecută în cinci țări, pe două continente!”, spune autorul Octavian Curpaș. Aproape fiecare capitol al volumului de față are ca titlu numele unui exilat, urmat foarte pe scurt de un detaliu care esențializează povestea de viață a acestuia. Astfel, Radu Bumbaru este „omul care nu s-a certat niciodată cu nimeni”, Ion Ritivoi este „un liberal de miloane”, Vasile Țâra, un om pe care dragostea de carte l-a dus până la Sorbona etc.
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX . O ALTFEL DE CRONICĂ A ISTORIEI ROMÂNILOR DE ACUM UN VEAC de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362451_a_363780]
-
excelent simț al umorului, dar și cu neascunsă simpatie. Ironia subtilă, umorul discret, concepția originală conferă portretelor amuzante o încărcătură simbolică. Zvi Peter Gall, auto-identificare cu produsul artistic Obișnuit al galeriei și trăitor în lumea lucrărilor plastice, Zvi Peter Gall esențializează cu firească încărcătura filozofică, într-un context fabulos. El însuși fiu de pictor, crescut în universul culorilor, era aproape inevitabil să se îndrepte spre această formă de expresie tipică. Linia, culoarea, compoziția caleidoscopică demonstrează imaginație și auto-identificare cu produsul artistic
EXPOZIŢIE DE ARTĂ PLASTICĂ LA HAIFA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364217_a_365546]
-
mult decât entuziastă a Bardului de la Mircești. Încadrat de două intervenții metatextuale prin care se intră și, respectiv, se iese din text, discursul acum în straiele croite impecabil ale prozodiei clasice, urmează firul narativ călăuzitor al basmului pe care îl esențializează, îl modernizează și-l împrospătează cu o nouă și mult mai tranșantă forță imagistică. Un accent parcă și mai apăsat cade pe meditația asupra timpului care se relativizează imperceptibil. Încă de la bun început timpul e perceput diferit de muritori în
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
lacăte, atâtea alei prin labirintul lui încât cred că o viață sau mai multe, oricâte ar fi ele dăruite de Domnul, nu putem să-l cunoaștem. Probabil aici stă pitit bine de tot Adevărul acela pe care oricât l-am esențializa în cuvinte, mai rămân încă infinite planete de descoperit pentru a inventa reinventa limbajul potrivit definirii lui. Merg pe cale agale sau grăbit în plin tropot al emoțiilor, trăirilor și cu cât descopăr mai mult, cu atât privesc uimită cum fiecare
EU SUNT ABSO-LUTUL? ÎNTRE DA ŞI NU, NECUPRINSUL FIINŢEI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368542_a_369871]
-
forța fiecărui suflet în parte. Practic, e ca și cum având cutia cu chibrituri în mână, rătăcitorul ar putea hotărî singur clipa aprinderii scânteii, ce l-ar trimite către lumină. Important este doar să vrea... să caute, să afle, să valorifice, să esențializeze și să decidă. Cu un cert talent epic, un simț acut de a face din ”rătăcire” calea reîntâlnirii propriului eu, dexteritatea de a pune sub lupă - în nuanțele unor povești bine închegate - propria sa existență, de a face față febrilelor
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 20 IULIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349362_a_350691]
-
metafora ca o celulă poetică sensibilă ,ci și ca o celulă sensibilizatoare , prin incantația de cuvinte . Însă nu abundența de metafore imprimă forță unei opere poetice , ci organizarea metaforelor , atâtea câte sunt , într-un spațiu de semnificații .Prin metafore se esențializează o realitate , se realizează un o glisare dintr-un spațiu și timp determinat , spre o zonă a tangenței imaginarului și realului . Am putea spune că acest transport se duce spre mit , căci acesta are în sine raționalul ca domeniu filozofic
METAFORA CA RITM AL GÂNDIRII POETICE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348097_a_349426]
-
fost posibilă și datorită unor iubitori de cunoaștere, dotați cu talent, ca ing.Florin-Gheorghe Brie-Bonchiș și prep.Univ. Andreia-Elena Lampinen-Anucuța, în fruntea cărora se află inimoasa profesoară, scriitoara, Doina Drăgan, președinta Filialei Banat-Timișoara a Ligi Scriitorilor. Există un proverb românesc care esențializează mesajul meu de mai sus: “Omul sfințește locul”, este un adevăr care ilustrează “transpirația “ intelectuală și fizică a doamnei profesoare Doina Drăgan care a polarizat în jurul domniei sale personalități din domeniul culturii din Banat, și nu numai, antrenându-le în frumoase
PREDOSLOVENIE PENTRU BILANŢUL UNEI ACTIVITĂŢI ÎN SLUJBA CULTURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350132_a_351461]
-
și despre corupți; 5-Amalgam-diverse; 6-Personalități celebre și cugetările lor; 7-Codul de conduită al masonilor; 8-Actualitatea lui Eminescu în cugetări; 9-Cei șapte stâlpi ai înțelepciunii, și 10-Rădăcinile nemulțumirii mele. Iar fiecare capitol se deschide cu un motto-u semnat de autor, care esențializează tematica acestuia. Această carte, se anunța parcă, în momentele când Aurel Vușcan prezenta expunerile sale încărcate de date și interpretări originale la medalionul literar „Prin adevăr învingem o părere“ la Cenaclul Literar “Vasile Sav “, patronat de Liga Scriitorilor Români. Originalitatea
CUGETAREA-ESENŢA FILOSOFICĂ A EXPRIMĂRII UNUI ADEVĂR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362063_a_363392]
-
eternă, femeia, care, de-alungul istoriei a stat în spatele marilor bărbați, și, la fel ca banii, a stârnit dueluri, intrigi și războaie. Dar, a și contribuit cu bunătatea ei la educația noastră primară și la evoluția societății, rol atât de bine esențializat în motto-u : “Femeia te urcă, femeia te coboară/ Femeia îți dă viață și tot ea te omoară “. Corupția, fiind o stare de abatere de la moralitate, de la cinste și datorie, venind din francezul corruption, este la fel de veche precum istoria omenirii.Biologii
CUGETAREA-ESENŢA FILOSOFICĂ A EXPRIMĂRII UNUI ADEVĂR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362063_a_363392]
-
poezia religioasă cu caracter pragmatic nu mai este distanță. „Rabuni, n-am urcat vreodată Golgota Pe care Tu ai urcat-o Cândva Dar am o Golgotă în mine. O Golgotă numai a mea.” (O Golgotă în mine) Emoția mistică este esențializată și minimalizarea mizează pe nevoia de spiritualizare într-o lume denaturată, crudă, ușuratică și coruptă. „De la o vrene mai mult ca oricând înainte caut de toate de-a bușilea mergând pe genunchi și coate... Eclesiastic observ că toate-s vane
BEDUIN- TICU LEONTESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366214_a_367543]
-
NU-L MAI CĂUTAȚI ÎN LUMEA ASTA! Ninge nonstop. Dio nu mai reușește să mențină cărările practicabile printre nămeții din jurul casei. Albul înghețat potopește totul : locuințele și conștiința oamenilor. Impracticabile. Cenușiul uman a dispărut după cortina iernii. Spectacolul zăpezii se esențializează până la suferință. O suferință pură, de dragul suferinței. Fără obiect și fără subiect. LUMEA REDUSĂ LA INDIVID. INDIVIDUL EXTRAPOLÂNDU-ȘI NAIVITATEA PRIMORDIALĂ. Dio își simte tâmplele vibrând lângă umbra lui Dumnezeu. Lacrimile încep să-i curgă nu din ochi, ci din
DEŞERTUL DE CATIFEA (101-102) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1017 din 13 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352440_a_353769]
-
Și tot după aceste jocuri, epigramiștii își aruncă mănușa și-și provoacă adversarii la dueluri literare, care se termină fără vărsare de sânge și fără victime. Cel mult, cu un chef la o bere. Uniți sub semnul elegant al umorului esențializat în patru versuri, Eugen Albu, Gheorghe Bâlici, Dan Căpruciu și Ion Diviza și-au pregătit muniția și arsenalele folosite în vreme de pace, înainte de a se da startul întrecerii. Patru evangheliști ai spiritului românesc au încălecat pegAșii la cvadriga umorului
UMOR LA PUTEREA A PATRA. PATRU REDUTABILI SPADASINI ÎN ARENELE EPIGRAMEI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352391_a_353720]
-
a scris epigrama: „Prejudecăți”: „Nu-i înțeleg pe unii care / Susțin că nu au de mâncare / Și că așa nu se mai poate, / Când eu m-am săturat de toate”. Exprimate cât se poate de sintetic, epigramele celor patru umoriști esențializează punctual, marile probleme ale omenirii în general și ale românilor în special. Cel de-al doilea capitol al cărții are ca tematică, eternul feminin sub titlul, atât de inspirat: „Vulcanul denumit femeie”. Și aici se regăsesc toate categoriile de femei
UMOR LA PUTEREA A PATRA. PATRU REDUTABILI SPADASINI ÎN ARENELE EPIGRAMEI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352391_a_353720]
-
feminin, însetat de dragoste. El, bărbatul, umple viața femeii, într-un tainic legământ, dând sens vieții ei: “De n-ai fi TU, ziua ar avea culoarea nopții ... ” “Să construim un Rai în doi ... ” spune, pasional și definitiv, autoarea. Ea se esențializează, se depersonalizează ... devine Femeia, nu mai e doar Rodica Ianăș. Și tocmai în această ieșire din sine, spre esența sufletului feminin, rezidă farmecul și puterea scriitoarei. “La vârsta bunicii să mai vorbești așa despre iubirea-pasiune?” ... ar spune un lector de
ÎN CALEA TIMPULUI. DESTĂINUIRI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352476_a_353805]
-
preocupă intens. Fiecare titlu dezvoltă o poveste atât de adevărată încât pare a fi inventată. Și cum ar putea fi altfel, de vreme ce „răsăritul fiecărei dimineți / așterne drumul de întoarcere” (singurul răsărit iubit de amurg). Ana Maria Gîbu reușește să-și esențializeze discursul poetic în picături de gând, care pot fi receptate independent dar și împreună. Ex. „liniștea / mângâie mugurii / din palma pământului / dezmorțit” (primul poem); „păzesc taina fiecărui răsărit / ascunsă / printre umbre” (al doilea poem); „agățată de ecoul / clopotelor / adun clipele
AUTOR CEZARINA ADAMESCU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346140_a_347469]
-
metafora ca o celulă poetică sensibilă, ci și ca o celulă sensibilizatoare, prin incantația de cuvinte. Însă nu abundența de metafore imprimă forță unei opere poetice, ci organizarea metaforelor, atâtea câte sunt, într-un spațiu de semnificații. Prin metafore se esențializează o realitate, se realizează o glisare dintr-un spațiu și timp determinat spre o zonă a tangenței imaginarului și realului. Am putea spune că acest transport se duce spre mit, căci acesta are în sine raționalul ca domeniu filozofic și
METAFORA CA RITM AL GÂNTIRII POETICE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370920_a_372249]
-
scârțâie prevestind un geamăt de durere sub povara noianului de cărți. Din când în când, povara rafturilor răsuflă ușurată tocmai acolo unde spațiile au mai multă libertate, acolo de unde cărțile sunt preluate sunt frunzărite ori citite fie și pe diagonală! Esențializând câte ceva, Ion Călătorul a aflat multe chestiuni care l-au pus pe gânduri și, de-ar fi să exemplifice doar câteva, nu putea trece peste un fapt trăit ieri dar și astăzi când unii, precum micile zburătoare, caută câte o
MONUMENTUL DE LA …URSOAIA! (LUMINA DE LA CERNICA STRĂLUCEŞTE ŞI ACASĂ) TABLOUL (SCENA) 2 de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370900_a_372229]
-
cărturar pentru promovarea limbii române și militând pentru unirea tuturor românilor, ne descoperă în Ionel Cionchin un cercetător ce se apleacă cu acribie asupra documentelor de arhivă, dar și un iubitor al istoriei neamului. Mesajul amplului studio publicat se poate esențializa în ceea ce spunea Nicolae Iorga: “Biruința ta începe când dușmanii întrebuințează armele tale “. Doina Drăgan, prezentă atât cu poezii dar și cu proză poematică de tip reportaj, este un scriitor polivalent al cărui eu vibrează pe măsura “culorile “ mediului înconjurător
CRESTOMAŢIA CA REPREZENTATIVITATE ÎN MIEZUL CUVÂNTULUI LITERATURĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370934_a_372263]
-
Dhyana și Maya. Imaginea simbol, definiția sincretică (semn iconic, semn lingvistic, semn indicial) ale volumului, ale semnificației sale, sunt sintetizate în acel memorabil tablou al copilului călare, în nemărginirea Câmpiei, cu o carte în mână, citind. Altfel spus, spre a esențializa și decripta o atare stampă: omul singur, omul de pământ, ha’adham, în ilimitarea metafizică, încercând să descifreze tainele, încercând să înțeleagă. Și să se înțeleagă. Reproducem, din finalul Rîpelor galbene, un pasaj mai elocvent decât orice concluzie: „...din nou
EUGEN DORCESCU, ÎNTRE DHYANA ŞI MAYA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370648_a_371977]
-
explozivitatea intempestivă a lui Dali, și ceva din muzica lui Carl Maria von Weber. Auzi, domnule, să spui „ ... și-au sfâșiat pleoapele melcii/ de pereții fântânii./ ... ” este uluitor, iar verdictul e indubitabil: ne aflăm în fața unei poete excepționale, capabilă să esențializeze brâncușian lumea, ajutându-se de materialul cuvintelor. De fapt să o recreeze, filtrând-o prin sita personală a eului. ... ... ... ... ... ... ... ... ... „Ninge cu sori peste sufletul meu./ O fi departe,/ aproape,/ acel Dumnezeu?/ O, cât aș vrea/ să-i descojesc,/ alb și
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
de a sluji Cuvântul și nu vrea să se dezmintă. Pe baricadele Cuvântului, poetul apără Poezia și Țara - care se confundă în viziunea sa - până la ultima suflare de vers, într-o construcție grandioasă. Și până la urmă, românul Romeo Tarhon își esențializează întreaga creație într-o strofă care nu mai are nevoie de comentarii: „Sunt bun român și-n limba strămoșească / Ce-și plânge-n doine jalea și-n durere / Îți strig cât pot din piept, lume sihastră: / Tot ce e românesc
MĂSURA DE NECTAR A POEZIEI. RECENZIE LA CARTEA LUI ROMEO TARHON ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI [Corola-blog/BlogPost/347052_a_348381]
-
consistă în afirmarea însușirilor ce lipsesc dintr-o lucrare literară, din pricină că aprofundarea calităților evidente îi este dificilă”, se poate spune despre actul critic al Monicăi Grosu, că este întreprins de un literat capabil, care „critică” pentru a valoriza, pentru a esențializa elementele unei scrieri. Mai mult, marele Voltaire schițează portretul sintetic și expresiv al unui exeget veritabil: „Un critic excelent ar fi un artist care ar avea multe cunostințe și mult gust, dar ar fi lipsit de prejudecăți și n-ar
CA PUNCT DE SPRIJIN AL ORICĂRUI DEMERS CULTURAL ” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357278_a_358607]