16,546 matches
-
extrem de importante. Dar contează foarte mult și faptul că putem citi o biografie scrisă într-un ritm al criticii actuale, fără călinescianisme, fără intruziuni nepermise ale operei în biografic și invers. Capitolul "Berlin - orașul furnicar" este, din acest motiv, un eseu de referință. Criticul interpretează literal sintagma "orașul furnicar" și are dreptate pentru că Berlinul acelor ani trecea într-adevăr prin niște schimbări cu totul excepționale. Populația cunoscuse un salt fără precedent. Transportul era revoluționat. Se construia enorm. Toate această revoluție avea
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
pare că așa se petrec lucrurile și în literatură. Marile, decisivele sisteme ale artei se văd puse sub semnul întrebării. Trăim (îl citez pe Gianni Vattimo, dar nu numai pe el) sub semnul unei "epistemologii debile"". Încă în celebrul său eseu din 1945, Societatea deschisă și adversarii săi, Karl Popper blama manipularea umanului de către marile sisteme ale abstractizării raționale, cu iz utopic, ale lui Platon, Hegel, Marx. O asemenea "incertitudine" poate fi calmată prin cooperare, prin mixtură, prin combinație. Prognoza d-
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
Am timp să văd bareta papucului decoltat, cu toc roșu purpuriu, cum purtau în Evul mediu oamenii de seamă... am timp să-mi amintesc de legenda piciorului drept al statuii retezat în jumătatea de mileniu scursă de cine știe ce adorator al Eseurilor, picior pus la loc ulterior și care nu mai e, sigur, ce-a fost. Stilul acestui cărturar-curtean este de o simplitate desăvârșită a francezei pe care Francisc întâi, să nu uităm, avea să o introducă primul în universitățile fosilizate de
Reflexe pariziene (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14927_a_16252]
-
N-ar fi normal. Dar am pretenția să fiu încunoștințat de valorile pe care ea le susține; înainte de a le face praf pe ale mele. Poate că voi afla, cu această ocazie, care sînt capodoperele, în proză ori în versuri, eseurile, studiile în care realitatea socială a zilelor noastre e zugrăvită fără ocolișuri metaforice, arătată cu degetul, într-un limbaj tăios ca o lamă și apelînd la o retorică în stare a constrînge guvernul să demisioneze. Nu despre asta era vorba
Scriitorii vechi și criticii noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14943_a_16268]
-
minciuna și cu dreptatea: În anumite perplexități există o inteligență, dar și o morală în creștere [...] Este vremea emoțiilor intense." (Încerc să scriu o poesie - V). Poezia pare deseori a fi doar un punct de plecare (multe pagini "degenerează" în eseu pur) și ar fi interesant de știut, dat fiind faptul că ultimele opt poeme nu prezintă construcția celorlalte, în ce măsură acest ciclu inedit a fost definitivat. Impresia mea este că el nu are final și că putem reconstitui modul în care
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]
-
a psihicului, corespunzătoare unei tendințe mai generale a psihanalizei, sub semnul căreia Freud se va impune de-a lungul vremii în mediile științifice și culturale. Nucleul volumului 6 îl reprezintă, fără doar și poate, fundamentalul studiu din 1905 intitulat Trei eseuri asupra teoriei sexualității. Este probabil textul asupra căruia Freud va interveni de-a lungul anilor în cea mai mare măsură, acesta ajungând să aibă până în 1925 șase ediții, sensibil transformate de la una la alta (numărul de pagini, de pildă, va
Freud, reeditat by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15289_a_16614]
-
cunoaște prima versiune franceză prin eforturile lui Reverchon-Jouve. în 1949 inovatorul James Strachey, căruia patru ani mai târziu aveau să-i apară primele volume ale celebrei Standard Edition, oferă publicului de limbă engleză o a doua versiune a celor Trei eseuri. în ceea ce privește edițiile românești, el a fost tradus pentru prima dată la Editura Pasărea Măiastră (după toate aparențele, din limba franceză) imediat după '89. în 1994 cititorul român beneficiază de o nouă versiune, semnată de Leonard Gavriliu, de această dată după
Freud, reeditat by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15289_a_16614]
-
beneficiază de o nouă versiune, semnată de Leonard Gavriliu, de această dată după originalul german și la Editura Științifică. O dată cu traducerea de la Editura Trei, realizată în premieră chiar de către un psihanalist (practician), Rodica Matei, s-ar putea să înregistrăm Trei eseuri... drept lucrarea freudiană cu cele mai multe ediții în limba română. Tema începe să-l preocupe intens pe Freud imediat după publicarea în noiembrie 1899 a Interpretării viselor. O dată explorată "calea regală" de acces la inconștient - visul, sexualitatea îi apare ca următorul
Freud, reeditat by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15289_a_16614]
-
în cea mai mare măsură marginal (o singură apariție într-adevăr notabilă și de foarte largă audiență: Psychopatia sexualis a lui Krafft-Ebbing, lucrare căreia atât Freud, cât și contemporanii săi îi datorează mult). Pe bună dreptate, James Strachey consideră Trei eseuri... ca fiind o operă revoluționară - poate cea mai marcantă contribuție a lui Freud la înțelegerea vieții psihice, alături de Interpretarea viselor. Sigmund Freud, Opere 6: Studii despre sexualitate, trad. Rodica Matei, Editura Trei, 2001, 265 p.
Freud, reeditat by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15289_a_16614]
-
Pillat ori alții, a făcut, dacă a făcut, critică literară oarecum sporadic și fără pretenții, pe un ton cel mai adesea cordial, căci a scris aproape exclusiv despre prieteni literari. Ceea ce s-a impus însă din proza lui teoretică sînt eseurile, pe teme diferite, și cu un anumit grad de generalitate, culturale, filosofice, literare ori politice. Operă de cărturar, cum spuneam. De altfel, și poezia lui Doinaș, ca și a altora dintre "cerchiștii" sibieni de acum o jumătate de veac, poartă
Poetul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15285_a_16610]
-
de pe țărmul brăilean al Dunării să-și caute norocul spre alte orizonturi, nefiindu-le la îndemînă acolo unde s-au născut. Este vorba de ediția din 2001, Panait Istrati. Mediterana. Mircea Iorgulescu, în calitate de traducător al unui foarte cuprinzător și explicit eseu Mediterana lui Panait Istrati al lui Roger Dadoun, profesor la Sorbona VIII și director al revistei L'Arc, care a închinat în 1983 un număr special lui Panait Istrati, impune rigoare în formularea titlurilor. În lumea Mediteranei - Răsărit de soare
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
romanele scriitoarei se petrec într-un spațiu închis", în "spații-limită, înguste, spații fără ieșire" și mai niciodată "în spații largi, deschise generos, în afară". Astfel de observații, care nu încape îndoială că l-ar fi interesat pe Valeriu Cristea, autorul eseului excepțional despre Spațiul literar, ar fi meritat să fie dezvoltate. La fel și acelea despre "femeia prizonieră, femeia captivă", astfel cum apare mai ales în prozele de început ale Hortensiei Papadat-Bengescu, dar și în teatru. Într-o scurtă addenda la
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
încă, dar care-l interesau de mai demult. încă din Opera artei, iconicul sub forma unor reproduceri își face loc în volumele sale, ca un indiciu concret al lărgirii poeticii și al înglobării ei în estetică. Figuri V conține cinci eseuri dintre care trei foarte ample: Despre genuri și despre opere, Chateaubriand și nimic și eseul despre comic, cu un titlu mai atrăgător, mai seducător, Morți de rîs. Ele se anunță deja ca o referință bibliografică a domeniului abordat. La acestea
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
unor reproduceri își face loc în volumele sale, ca un indiciu concret al lărgirii poeticii și al înglobării ei în estetică. Figuri V conține cinci eseuri dintre care trei foarte ample: Despre genuri și despre opere, Chateaubriand și nimic și eseul despre comic, cu un titlu mai atrăgător, mai seducător, Morți de rîs. Ele se anunță deja ca o referință bibliografică a domeniului abordat. La acestea se adaugă două eseuri de mai mici dimensiuni, dar nu mai puțin incitante, Uvertura metacritică
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
foarte ample: Despre genuri și despre opere, Chateaubriand și nimic și eseul despre comic, cu un titlu mai atrăgător, mai seducător, Morți de rîs. Ele se anunță deja ca o referință bibliografică a domeniului abordat. La acestea se adaugă două eseuri de mai mici dimensiuni, dar nu mai puțin incitante, Uvertura metacritică și Arta în cauză. Temele sunt variate, critica imanentă, genul și opera, comicul și aprecierea subiectivă pe care i-o face receptorul, ficțiunea și dicțiunea la Chateaubriand, Poetica lui
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
Seuil, 2002), Gérard Genette a avut amabilitatea să ne vorbească, acceptînd să ne răspundă la cîteva între- bări. (M.C.) Eram puțin obosit de o scriitură prea centrată, prea controlată. Am revenit la acest gen mai capricios care este culegerea de eseuri. M.C.: Domnule Gérard Genette, de cîțiva ani publicați din nou volume de Figuri, Figuri IV în 1999 și, recent, în februarie anul acesta, Figuri V. În momentul publicării Mimologiilor în 1976, carte care urma seriei de Figuri I,II,III
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
M.C.: Mi s-a părut, la o primă lectură, că există în Figuri V o voință de ansamblu, de tot, de "rapsodie", ca să reiau termenul din prezentarea Editurii Seuil, care nu se găseau în Figurile anterioare. Titlurile de capitole, de eseuri, în număr de numai cinci, sunt discrete, fără pagină albă care să le anunțe, fără spațiu alb între titlu și capitol. Această idee de tot, de ansamblu este cumva o impresie falsă? G.G.: Nu este deloc falsă. Nu, chiar aceasta
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
tratat în moduri diverse, dar unic, în special Opera artei, lucrare în două volume foarte unificate cu o problematică centrală; în Figuri IV și Figuri V revin la modul de expresie a primelor volume de Figuri, care erau culegeri de eseuri. Eu am început cu volume de eseuri în care nu există o introducere, o concluzie, iar un eseu poate foarte bine să fie într-un volum sau în altul. Am revenit așadar la acest mod de scriitură mai ales după
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
special Opera artei, lucrare în două volume foarte unificate cu o problematică centrală; în Figuri IV și Figuri V revin la modul de expresie a primelor volume de Figuri, care erau culegeri de eseuri. Eu am început cu volume de eseuri în care nu există o introducere, o concluzie, iar un eseu poate foarte bine să fie într-un volum sau în altul. Am revenit așadar la acest mod de scriitură mai ales după Opera artei, pentru că eram puțin obosit de
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
problematică centrală; în Figuri IV și Figuri V revin la modul de expresie a primelor volume de Figuri, care erau culegeri de eseuri. Eu am început cu volume de eseuri în care nu există o introducere, o concluzie, iar un eseu poate foarte bine să fie într-un volum sau în altul. Am revenit așadar la acest mod de scriitură mai ales după Opera artei, pentru că eram puțin obosit de o scriitură prea centrată, prea controlată. Am revenit cu Figuri IV
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
scriitură prea centrată, prea controlată. Am revenit cu Figuri IV și am continuat, împingînd lucrurile mai departe, după cum bine ați observat, în Figuri V la acest tip de carte mai capricioasă, acest gen, dacă vreți, capricios care este culegerea de eseuri. Opoziția între critică și poetică este mai fragilă decît se credea... Critica, la fel ca și poetica, are de a face cu o anumită transcendență. M.C.: Lărgirea poeticii de la literar către artistic este vizibilă în FiguriV, mai ales în eseul
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
eseuri. Opoziția între critică și poetică este mai fragilă decît se credea... Critica, la fel ca și poetica, are de a face cu o anumită transcendență. M.C.: Lărgirea poeticii de la literar către artistic este vizibilă în FiguriV, mai ales în eseul, secvența cum ați spus, Arta în cauză. Faptul acesta vine poate dintr-o nevoie de precizare, de nuanțare față de Opera Artei? G.G.: Nu, nu cred. Eu continuu aici dar într-un mod mai degajat, mult mai relaxat, mai destins, lărgirea
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
la așa-zisa critică imanentă, care nu este nici ea ferită de transcendență. În căutarea timpului pierdut este pentru mine, dintre toate operele literare, cea care poate cel mai bine să țină oarecum loc de o experiență de viață. M.C.: Eseul despre comic intitulat Morți de rîs, prin banderola care îl anunță pe coperta cărții, pare textul vedetă al volumului. Este alegerea editorului sau a dumneavoastră? De ce această alegere? G.G.: Este alegerea mea pentru rațiuni foarte pragmatice. Dat fiind modul de
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
care poartă un mesaj verbal, fiindcă știm că jacheta are mai degrabă un mesaj iconic. Și cum era greu de găsit un mesaj care să reprezinte cartea în totalitatea ei, am decis să iau pur și simplu titlul unuia dintre eseuri. L-am ales pe cel mai eficient din punct de vedere comercial, fiindcă se știe că banderola este un obiect comercial. De ce acest titlu și nu altul? Pentru că era titlul cel mai eficient, cel mai apt să atragă atenția. Banderola
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
de a reveni la Proust, dar se întîmplă ca eu să cunosc destul de bine opera lui Proust, și cum o am destul de prezentă în memorie, un exemplu din Proust îmi apare oricînd. De altfel, în Figuri V, nu există un eseu anume dedicat lui Proust, dar el intervine mereu, aproape fără să vreau, pentru că aceasta e acum funcția lui pentru mine. Dacă, să spunem, aș fi lovit de o amnezie selectivă care m-ar face să uit cu desăvîrșire opera lui
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]