108 matches
-
declinului vast, generalizat, o proiecție imaginară a lui fin du monde sau finis latinorum, sau doar fin de l'ancien régime. Acest personaj generic al melancolicului cristalizat adesea în persoana unui ultim vlăstar al aristocrației muribunde trăiește într-un regim estetizant, izolaționist, de catastrofă delectabilă. Melancolia, în contextul sensibilității decadente, devine paradoxal un sindrom carceral, un complex estetizant ca în poemul Christinei Rossetti, Cine mă va izbăvi? (1866), pe care Khnopff a ales să-l ilustreze selectând un vers edificator, I
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de l'ancien régime. Acest personaj generic al melancolicului cristalizat adesea în persoana unui ultim vlăstar al aristocrației muribunde trăiește într-un regim estetizant, izolaționist, de catastrofă delectabilă. Melancolia, în contextul sensibilității decadente, devine paradoxal un sindrom carceral, un complex estetizant ca în poemul Christinei Rossetti, Cine mă va izbăvi? (1866), pe care Khnopff a ales să-l ilustreze selectând un vers edificator, I lock the door upon myself (1891). Cel care alege recluziunea adesea printr-un rapel la interioritate asimilat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o grație a plutirii și un castel înconjurat asemeni unui templu de arborii asemeni unor coloane. Personajele se oglindesc în lac, oglinda lacului introduce un reflex narcisic-absorbant, frumusețea se reflectă la nesfârșit în această feerie, lumea feerică răspunde cadrului decorativ, estetizant al Secession-ului. La rândul său, Constantin Artachino abordează tema acestei feminități tulburătoare, pe care basmul și credințele populare o vehiculează, în Zâna lacului (ulei pe pânză, 38 x 46,8 cm, semnat dreapta jos cu brun: C. Artachino, inventar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al desenului, o reală disponibilitate și o aparentă lejeritate. Ulterior, ea nu va mai fi regăsită, fiind înlocuită cu o anume tensiune și cu un dramatism aparte al scenelor banale și al oamenilor simpli, fără nici cel mai mic impact estetizant. Ceea ce a urmat poate fi interpretat ca o întoarcere cu 180 de grade față de ceea ce pictează Luchian acum; de aici și impresia că această perioadă constituie ceva tranzitoriu și puțin semnificativ în opera sa. Chiar dacă nu există nimic programatic la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
internațională de arte frumoase din München. Expozițiile vor ilustra mai multe direcții, simbolistă, decorativistă în sensul neobizantinismului sau Art Nouveau-ului, și Secession-ului, impresionistă și postimpresionistă. Aceste direcții nu pot fi reduse maniheist la realism și idealism, chiar dacă, spre deosebire de idilismul estetizant, arcadic, cu note simboliste al lui Loghi, Verona, Strâmbu și Vermont, vor interveni prin contrast ilustrările "realiste" cu priză la social și la eveniment; spre exemplu, reprezentarea Răscoalei din 1907 la Octav Băncilă. Pe un ton critic, caracteristic unui revizionism
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
liniștit nu mai sămăna cu cel de altă dată cu cel slab și palid, zdrobit, ca și când eșa dintr-o teribilă veghe [...]572. Scriitorul etalează credo-ul său, arta, care solicită o iubire informată cultural și o devoțiune transformată în misticism estetizant. Senzațiile, importante pentru orice senzualitate de expresie literară, sunt puse în relație cu maladivul, reflectat în felul în care esteții își decorează saloanele pentru a întreține deopotrivă și leacul și otrava sau, în accepția pe care Jacques Derrida o conferă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aceste figuri constituie o mise en abîme a interiorității artistului. "Toate siluetele înfășurate în draperii caste ce evocă stilul renașterii bizantine își mărturisesc caracteristica lor"589. Casa beneficiază de o grădină separată, însă acest hol cu tavanul pictat corespunde intimismului estetizant al pictoriței, având la bază anularea raportului dintre exterior și interior. Vegetația tropicală este transplantată nu ca la Des Eeseintes, într-o seră care să reconstituie un colț exotic, ci prin intermediul transpunerii ei murale în culoare, devenind parte a locuinței
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
apologia existenței experimentale și excentrice a literatului și a artistului: acesta nu trăiește decât din sine însuși și se autojustifică, din punct de vedere "psihologic", prin valoarea sa intrinsecă, urmând principiul artei pentru artă. Bourget prezintă așadar punctul de vedere estetizant al decadenței drept "suprema echitate" a spiritului și ideilor, întrucât acesta este capabil să le deguste și să le asimileze pe toate fără să adere la nici una, producând astfel o "comoară mai bogată de achiziție umană". Dacă cetățenii unei decadențe
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
parte, în această dublă calitate, dintre "cvasi-obiecte" (recent analizate de Serres, Latour și Hennion). Este un hibrid. Ca lucru, se sustrage societății care, la vremea ei, s-a recunoscut în el: pasibil deci de o delectare privată, într-un contact estetizant față în față. Și este adevărat că figurile plastice (ca și operele muzicale) supraviețuiesc culturii care le-a generat și le-a dat sens. Autonomie a vieții formelor care ne permite, de exemplu, să-i "descoperim", după două sute de ani
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
care, în Critica puterii de judecată (), formulase conceptul de „finalitate fără scop” a artei, afirmând astfel gratuitatea fundamentală a acesteia. Accepțiile tradiționale nu au ieșit complet din circulație, dar se observă reconversiunea progresivă a accepțiilor „clasice” în sens tot mai estetizant, o considerabilă deschidere spre specificitate și poetic. Trecerea de la litere frumoase la literatura frumoasă exprimă cel mai bine desprinderea de conținutul pur cultural al literaturii și orientarea spre domeniul estetic. Ideea se regăsește la Doamna de Staël, Fr. Schlegel și
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
literatura asupra societății. Fr. Schlegel își dorește ca viața și societatea să devină poetice, iar Oscar Wilde consideră că societatea imită arta și nu invers. Se înregistrează în această perioadă și respingerea radicală a determinismului social de către moraliști, adepții romantismului estetizant (Musset), partizanii „artei pentru artă”(Th. Gautier). Aceeași poziție este întâlnită ulterior și la Mallarmé. Potrivit vechilor concepții, literatura conține, exprimă, este influențată de idei, dar după cum a arătat-o din plin și secolul Luminilor, literatura trebuie să adopte idei
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
propagandistic, folosind tot felul de montaje, unghiuri, planuri și efecte „poetizante”, cu rezultate de multe ori grotești sau ridicole. Pintilie a procedat altfel : mijloacele extradiegetice pe care le avea la dispoziție le-a folosit nu încercând să creeze un spațiu estetizant paralel cu scenariul, ci ca să adâncească diegeza până la expunerea omenescului dincolo de propagandă. Cadrele lungi, prim-planurile, chiar gros-planul extrem, în secvența cablului metalic împletit al ascensorului care se derulează pe tambur, încarcă filmul cu un dramatism autentic. Deși pe generic
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Meandre a făcut săli mai mult goale, cum era și de așteptat. Și totuși, cenzura l-a interzis și așa a rămas până în 1989. Ce le-a cășunat culturnicilor pe acest film care ar fi beneficiat doar de aprecierile criticilor estetizanți, trecând neobservat pentru marele public ? Probabil că le era teamă de ceea ce nu înțelegeau. Colecția de imagini ciudate, de nonsensuri a lui Săucan îi împingea în nesiguranță, îi silea la un travaliu interpretativ politico- ideologic uriaș. Și atunci au ales
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
sub patronajul sau chiar de către înaltul oficial. Pentru cel de-al doilea istoric, literar de această dată, din Recitind literatura română veche (3 vol.), genurile și formele sunt mai curând ceea ce teoria literară americană a anilor 1960, dublată de efortul estetizant al lui Hans-Robert Jauss, cupla la noțiunea de "instituție". Cel de-al treilea istoric, al culturii, se reinventează pe sine ca autor, în actul final, dar investește chipul privit frontal anterior cu un statut dramatic, de "mască", în spatele căreia vede
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
al Uniunii Scriitorilor din România pentru traducerea și promovarea literaturii române în lume. Intrarea lui V. în lirica română se produce în 1996 cu placheta Magie și câlți. Sub influența clocotrismului din anii ’80, combinat cu un „suprarealism tragic și estetizant”, poetul se declară contaminat de „virusul” Nichita Stănescu, model liric cu care se află într-un permanent dialog în majoritatea poemelor. Trecând la scrierea în limba română „frățeasca”, V. opune zbuciumatul Est unui Vest brutal și opac, fără a se
VUKADINOVIĆ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290662_a_291991]
-
revista trece din aprilie 1941 sub o altă conducere, aceea a lui D. Caracostea (deși până în octombrie 1942 figurează pe copertă ca redactor-șef Camil Petrescu), iar printr-o notă din numărul dublu din august-septembrie 1941 se respinge colaborarea criticilor estetizanți 59, G. Călinescu, Ș. Cioculescu, Vl. Streinu, Pompiliu Constantinescu, T. Vianu și Perpessicius, cu excepția celui din urmă niciunul dintre aceștia nu va mai relua colaborarea la revista amintită în perioada directoratului lui D. Caracostea. Criticii de la Revista Fundațiilor Regale vor
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sunt Ștefan și Hoisescu. Din păcate, o cărămidă solidă la soclul nefiresc este adăugată de Constantin Noica într-o carte pe care, în epocă, Manolescu o recenzează și îi dă calificative mai curând reținute. Despărțirea ideologică între cele două grupuri, estetizant și autohtonist, este atât de clară, încât fiecare gest literar sau filosofic își află îndată calificarea ideologică mai mult sau mai puțin exprimată public. Cazul Lovinescu este și el unul extrem de elocvent. Omul care teoretizase sincronismul și dinamica formelor creatoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
s-a pietrificat"*. E. Arsan, Emmanuelle 2, 10/18, 1974, p. 318. Acest văl de mătase care dezvăluie și maschează totodată este narațiunea însăși: se evocă o scenă care ar putea fi pornografică dacă nu s-ar transforma în spectacol estetizant. Consumatorul este chemat să ia mai degrabă poziție de contemplator decât de voyeur, ca în dispozitivul pornografic. În clipa în care se schițează ceva de ordin pornografic, când bărbatul penetrează femeia, "el rămâne nemișcat", iar femeia "se pietrifică". Aceste poziții
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Păunescu, am simțit că acesta era unicul „steag” sub faldurile invizibile ale căruia merita să ne înjugăm entuziasmul și vocația noastră, încă în curs de formare și legitimare. Eram, de altfel, și atacați în unele reviste și periodice politice ca „estetizanți” și, mi se pare, chiar și azi mai apare câte un tinerel, „inteligent” și... care ne ridiculizează poziția noastră politică de atunci; deoarece era într-adevăr și o opțiune politică. La sfârșitul anilor șaizeci erau ridicoli, pur și simplu, cei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
parțial cu Radu Stanca, dar într-un sens care-i confirmă propriile idei, Ion Negoițescu concede acestuia justețea unei abordări morale, din afara operei, a conținutului amoral al comediilor lui Caragiale. La final, despărțirea de Maiorescu cu interpretarea sa „firească sufletului estetizant” devine paradigmatică. Ea reprezintă ultimul gong al acestei polemici, care relevă încer carea euphorionismului de a deschide un alt drum culturii române. Discuția dintre cei doi are și un sens mentorial, ea corespunde viziunii euphorioniste a lui Negoi- țescu care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
să rămână cu el "toată seara", încredințînd-o că nu-i nimeni "să ne vadă și să ne-auză", nefăgăduind nici o statornicie. Tonul e fanfaron și teatral, insinuant și sentimental. Sentimentalismul, care a câștigat adeziunea publicului, este tratat într-un spirit estetizant violent. Poetul pune în fascinarea prin sentiment o grijă excesivă artistică, teatrală și comică oarecum, ca orice mistificație. El arde pentru iubită miresme otrăvitoare în trepieduri de argint, îi presară în pat garoafe și maci, stropește pernele cu parfum de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vremea aceea?” „Da - i am spus -, e un articol despre G. Călinescu, după moartea sa, intitulat « Titanul», în care sînt și cîteva rînduri pamfletare la adresa lui Agavriloaiei, motivate de ranchiuna că el ne-a vorbit denigrator de autorul Vieții lui Eminescu, «estetizantul», despre care afirma mereu că «n-are dreptate...». În articol exaltam imensele merite ale acestuia și mă distanțam de răutățile unui cîrciogar”. După o pauză de cîteva secunde, l-am întrebat: „Ce știi despre Gh. Agavriloaiei?” Bineînțeles, nu știa nimic
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aceast text este și cel mai important. Pascal Quignard, fidel convingerii (exprimată În carte) că arta nu evoluează - ci, cum repetă Hugo Friedrich, este - nu aduce nimic veritabil nou În peisajul literaturii franceze. Nimic nou, dacă ne gîndim la filonul estetizant și la vitalismul sexualist pe care le Îmbrățișează. După 11 septembrie 2001, după intervenția americană din Serbia, Însă, Pascal Quignard este unul dintre scriitorii care, printr-un afișat stoicism aristocratic, ca și prin pesimismul și eleganța oraculară profesate, ocupă un
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
manie flaubertiană a frazei exacte, nu dorește să-și confecționeze o imagine profitabilă, ci numai să transmită, în principal, modul său de a trăi în religia artei. Ca nimeni altcineva de la noi, Radu Petrescu scrie un jurnal calofil - cel mai estetizant din câte cunosc (nu ar trebui, totuși, să-i uit pe colegii săi din Școala de la Târgoviște: Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu sau Tudor }opa, care procedează în același fel). Se află, astfel, la antipodul a ceea ce credem despre autenticitatea
Pariu cu posteritatea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12540_a_13865]
-
și lăuntrică a prezenței și a chipului uman. Puse față în față, relieful grecesc reprezentînd o femeie tînără și personajul sfîrșitului de secol XIX sau începutului de secol XX reprezintă ipostaze ale aceleiași realități exemplare și inalterabile. Un eros livresc, estetizant, și o senzualitate culturală plină de vitalitate străbat evident actul contemplației și gesticulația de creator ale lui Peter Jacobi. După cum în cea de-a treia secvență a interesului său pentru spațiul fotografiei transpare o enormă capacitate de admirație și de
Peter Jacobi - schiță pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11350_a_12675]