161 matches
-
la Grünewald. Dintre toți artiștii Germaniei, acesta este cel mai greu de înțeles. Pentru latini, el e de-a dreptul ininteligibil. Arta italiană ne-a obișnuit cu paradoxalul suferinței frumoase. În toată arta italiană, durerea este imaterializată prin frumusețe, încît estetizarea ei răpește acel caracter de materialitate grea, de bestialitate și ireparabil; în cea germană (ca și în cea rusă), dimpotrivă, aceste caractere se revelează în strania lor măreție. De aceea madona în arta nordică este de o tristețe atât de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
proba diversitatea uimitoare a formelor de asceză în creștinismul antic este suficient să parcurgem câteva texte literare fondatoare și extrem de influente pentru întreaga tradiție monahală a Bisericii de mai târziu. Nici o „hermeneutică a suspiciunii” (care se naște numai dintr-o estetizare excesivă a îndoielii carteziene) nu ar putea fi aplicată celebrelor Apophthegmata Patrum (popular denumite Patericul), redactate la mijlocul secolului al V-lea1. „Zicerile Părinților deșertului” ilustrează cu asupra de măsură flexibilitatea conceptului de „nevoință” în creștinismul antic 2. Modele de comportament aparent
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
procesul Învățării unui anumit obiect există o mulțime greu de definit de evenimente preferențiale informaționale: cuvinte, noțiuni, formule, reguli, principii, legi, sistematizări etc., ca și evenimente preferențiale formaționale: dezvoltarea multilaterală a personalității, atitudinea creatoare, spiritul critic, autocontrolul, algoritmizarea, generalizarea stereotipului, estetizarea procesului instructiv, actualizarea lui, realizarea unor condiții favorabile ale locului de muncă etc. Rezolvarea acestei probleme a fost realizată de Gheorghe Zapan prin convertirea tuturor evenimentelor preferențiale Într-un singur eveniment, cu caracter statistic, numit eveniment preferențial structural al sistemului
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
dacă este vorba de o ruptură, aceasta se petrece conform descrierii cărtăresciene, într-un mod "soft, tandru și complice": "Modernismul este rejectat, într-adevăr, dar nu pentru că el este trecutul, ci tocmai pentru că el disprețuiește trecutul, pentru că, în goana după estetizarea și esențializarea intelectualistă a literaturii, după noutate cu orice preț, el s-a îndepărtat de la adevărata și marea tradiție literară a secolelor trecute. Această tradiție (adică adevăratul trecut) se cuvine recuperată și reinterpretată în spirit ludic, ironic și parodic, adică
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a martorului în momentul petrecerii faptelor) și folosirea tropilor 80. În același timp, literatura concentraționară ne oferă și cunoașterea celui care prezintă respectivul fapt real, a subiectivității acestuia. Secolul al XX-lea a fost teatrul unor multiple masacre, a căror estetizare pune probleme etice și estetice; problemele nu apar la nivel reprezentațional, care implică dihotomia adevărat/ fals, ci funcțional, întrucât se literarizează experiențe cutremurătoare. În viziunea unor cercetători ai fenomenului, această literarizare intră în tensiune cu însăși funcția artei, care este
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
totul poate fi transpus în literatură, atunci literatura (loc al tuturor posibilităților, putând contribui la memoria lagărelor) ar îndeplini un rol moral, etic, filosofic, deci s-ar pune în serviciul prezentului și și-ar pierde independența. Printre cei care refuză estetizarea genocidului se află Theodor Adorno și Elie Wiesel, care greșesc prin faptul că înțeleg opera literară drept un artificiu care falsifică realitatea istorică, o minciună 81. Literatura concentraționară devine document prin reflectarea unui adevăr susținut de fapte deja petrecute, recunoscute
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
conștiinței (și a inconștientului, desigur), generînd o nouă dezvoltare a capitalismului, în jurul figurii consumatorului, un soi de economie libidinală, cum o numește Bernard Stiegler, ce canalizează dorințele și cerințele într-un mod tot mai totalitarist. Benjamin vorbea chiar despre o "estetizare totalitară a politicii", la fel cum astăzi am putea vorbi la fel despre o estetizare totalitară a economiei, incluzînd noile tehnologii de control și de "fabricare" a unui nou "rege" consumator, o nouă organizare a producției de dorințe, un nou
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
soi de economie libidinală, cum o numește Bernard Stiegler, ce canalizează dorințele și cerințele într-un mod tot mai totalitarist. Benjamin vorbea chiar despre o "estetizare totalitară a politicii", la fel cum astăzi am putea vorbi la fel despre o estetizare totalitară a economiei, incluzînd noile tehnologii de control și de "fabricare" a unui nou "rege" consumator, o nouă organizare a producției de dorințe, un nou episod al economiei libidinale. Cum spuneau Max Weber și Marcel Gauchet, lumea a fost dezîncîntată
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
democratic fiind însoțită de o deplasare a valorilor, de un nou imaginar, de redefinirea normelor de folosință. Semnele acestei modernizări sunt multiforme și privesc atât spațiul public, cât și cel casnic. În privința primului, faza III asistă la recalificarea centrelor civice, estetizarea peisajului urban, demolarea unor mari ansambluri, îmbunătățirea transportului în comun, grija pentru mediul înconjurător, protecția peisajului și a patrimoniului. Toate aceste fenomene semnalează nu numai apariția de noi teritorii ale confortului, ci și de noi priorități mai puțin tehnocratice care
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nu e un lucru convingător pentru cazurile în speță, după cum e adevărat că scopul urmărit este, dincolo de ameliorarea aspectului fizic, asigurarea confortului interior. Tot așa cum suntem martorii unei cerințe masive de înfrumusețare fizică, asistăm, într-un mod mai general, la estetizarea gusturilor și a cadrului de viață. Exemplele sunt nenumărate: expansiunea socială a dorințelor de lux, succesul mărcilor de calitate, atașamentul pentru patrimoniu, pentru peisajul natural și cultural, pasiunea pentru călătorii și pentru turismul cultural, dar și recalificarea spațiului urban, decorarea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
urban, decorarea magazinelor și a spațiilor interioare, creșterea numărului cărților de artă și a ghidurilor turistice, ambianța muzicală omniprezentă, pasiunea pentru look, spectacole și imagini: tot atâtea fenomene care constituie împreună semnul expansiunii sociale a dorinței de frumusețe, al unei estetizări a comportamentelor și al aspirațiilor majorității oamenilor. Odată cu faza III se afirmă un tip de individualitate cu sensibilitate estetică, o estetizare a stilurilor de viață și a consumului marcată de distanțarea față de utilitarul strict și de finalitatea experiențelor făcute doar
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
look, spectacole și imagini: tot atâtea fenomene care constituie împreună semnul expansiunii sociale a dorinței de frumusețe, al unei estetizări a comportamentelor și al aspirațiilor majorității oamenilor. Odată cu faza III se afirmă un tip de individualitate cu sensibilitate estetică, o estetizare a stilurilor de viață și a consumului marcată de distanțarea față de utilitarul strict și de finalitatea experiențelor făcute doar pentru plăcere 37. Pe măsură ce abundența îi permite fiecăruia să aleagă dintre nenumăratele elemente ale ofertei, gusturile se singularizează și se diversifică
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
numi un erotism extins, polisenzualist și estetic, avid de delectări calitative și de senzații noi în domenii ale vieții din ce în ce mai largi. Cu cât se propagă un anumit „ascetism” igienist, cu atât se intensifică și o dinamică a psihologizării și a estetizării plăcerilor. La ora contaminării artistice a vieții cotidiene, homo aestheticus s-a impus în fața lui homo consumericus. Așadar, dacă societatea de hiperconsum este martora dezvoltării ideologiei și a practicii autodepășirii, ea este, în și mai mare măsură, cea care consfințește
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
imaginale ale artistei Orlan se întâlnesc cu performările corporale ale lui Stelarc (vezi primul capitolă: chirurgia cosmetică și restilizarea feței sunt, precum implantul sau proteza la artistul australian, modalități de modificare funcțională și de augmentare a corpului, dar și de estetizare a acestuia („Mi-am dăruit trupul artei” este titlul unei instalații video a artisteiă. Încadrându-se artei postumane, reconfigurările corporale ale acestor artiști sunt demersuri de cyborgizare a umanului și de depășire a limitelor trupești și identitare. De asemenea, transformă
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
trec și rămân ca izvoarele". A. E. Baconsky se integrează în modernitate și este primul poet autentic al generației de după al doilea război mondial, deși "de-a lungul anilor se va manifesta deseori retoric, livresc, pândit parcă de o voită estetizare desfășurată hieratic și ritualic, într-o zonă a misterului 1, atingând tardiv expresionismul în "Cadavre în vid". Totuși, remarcăm că în cele două volume, "Imn către zorii de zi" și "Întoarcerea fiului risipitor", încearcă ancorarea în real, deși imaginea unei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prerafaelit al poeziilor de acum"2. Volumul "Glorie" (1969) adâncește simbolul culorii albastre pasiune rece, culoarea vine cu elemente pure, iubita are gâtul ca o creangă albastră, lebedele plutesc pe lacuri înghețate, lumea întreagă este o albastră simfonie. Procesul de estetizare se accentuează în volumul "Pur" (1971). Poetul este obosit, nu mai receptează bucuria existenței, dragostea este înlăcrimată, spațiul este nemărginit ca o durere care îți întunecă mințile: "Trupul tău ardea profund chinuit/ iar eu sunt acum prea departe, Parc-am
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-n cremeni; Shakespearian sonetu-i mult mal simplu." Se auto-consiliază, cerând un sunet nou în vechea goarnă: "Condeiul tău nu-l face bisturiu!/ Ci nici nu-l face peană, nici scalpel,/ Când fulgerul n-a zămislit prin el!" Asistăm la o estetizare a naturii: astfel, nu creatorul modelează arta după perfecțiunea naturii, ci râul sculptor pare un herculean Brâncuși cu braț de apă: "Netemător de timp, prin vaduri sapă statui de lemn, pietroase amulete"; munții scriși direct pe cer au dâre fastuoase
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
filozofilor un rezervor aproape inepuizabil de posibile Weltanschauungen, pe care le pot prelua și perfecționa, fiecare din punctul lui de vedere"195. De altfel conchide autorul citat -, însuși sensul conceptului de Weltanschauung "confirmă înrudirea filozofiei cu arta" fiindcă trimite la "estetizarea filozofiei, văzută ca o contramăsură la scientizarea ei"196. Înainte de a desprinde câteva concluzii în legătură cu continuitatea și discontinuitatea în filozofie, ne vom opri asupra "posibilelor Weltan-schauungen, pe care filozofii le pot prelua și perfecționa", așa cum am văzut că spune Schnädelbach
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
trăsăturile hiperculturii, descrisă ca un fel de "plasmă" pe care oricine o poate accesa în orice modalitate și oricând dorește. "Democrația" culturii și a valorilor i se pare a fi un simptom al degradării culturii reale, care introduce și o estetizare a cotidianului în sensul în care cultura devine și o extensie a banalității estetice ca o formă de "political correctness". Acest "strabism generalizat al valorii"424 într-o cultură estetizată alcătuiește una dintre situațiile căreia Baudrillard i se opune în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care cultura devine și o extensie a banalității estetice ca o formă de "political correctness". Acest "strabism generalizat al valorii"424 într-o cultură estetizată alcătuiește una dintre situațiile căreia Baudrillard i se opune în mod complet, deoarece "într-o estetizare generalizată, formele se extenuează și devin valoare, atunci valoarea, cultura, estetica etc. sunt ceva negociabil la nesfârșit și fiecare dintre noi își poate găsi în ele profitul său, dar ne aflăm în ordinea valorii și a echivalenței, în deprecierea totală
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ceea ce este nou, o analiză exegetică a acestei sintaxe comportamentale, înscrisă în codul literaturii în ansamblu și al prozei în special -, fiind cât se poate de oportună. Toate epocile de decadență ale culturii europene au dezvoltat pasiuni exuberante pentru frică, estetizarea spaimei nefiind niciodată mai puternică decât în momentele în care siguranța de sine a culturii europene s-a clătinat îngrijorător, dând la iveală crevase adânci, incertitudini zguduitoare, anxietate și abisalitate. De aceea, pasionat al romanului gotic englez fiind eu însumi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
vulgar și a fiorilor de mucava 12. Teroarea macină cu rafinament; ea exploatează falii din psihic cărora le permite, la anumite intervale, să se relaxeze, tempo-ul fiind fixat de circumstanțe. Uneori în cavalcadă, alteori în ralanti, teroarea contribuie la estetizarea unui peisaj pe care simpla groaza paroxistică îl proiectează în insuportabil. Aceasta acționează tocmai invers: din cauza faptului că nu admite întârzieri sau derogări, ci exercită presiune continuă asupra receptorului, groaza se banalizează, iar psihicul cedează în cele din urmă. Dacă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
acțiunii și al deciziei individuale, războiul nu mai aparține soldatului, ci unei clase indistincte (Klassenkämpfer), acționând în logica mijloacelor tehnologice de distrugere. Expresia publică a luptătorului, precum și caracterul său mediat de tehnică și rațiuni econo mice sunt mărci ale unei estetizări a politicului, paralelă celei expuse în Das Kunstwerk im Zeitalter seiner technischen Reproduzierbarkeit. Pierderea caracterului auratic al experienței este, în cele două cazuri, similară. Concluzii la excursuri Un prim moment al lecturii pe care o propun vizează, așadar, valențele epistemologice
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
A rebours, sau al lui D'Annunzio din Il Piacere, în general în romanele ca fapt de stil, pentru care stilul constituie marca definitorie. Preocupările pentru stil conduc la decadentism, principala disociere a decadentismului de naturalism o constituie, printre altele, estetizarea de reflex stilistic a categoriilor negative a temelor naturalismului. David Weir situează diferența în aproximativ aceeiași termeni: "Diferența dintre determinismul naturalist și decadență este diferența dintre mecanismul unei maladii și maladia însăși (...)"29 sau, altfel spus, "Decăderea este decadentă, pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artele minore, recte, decorative, afirmând egalitatea de principiu a expresiilor artistice fie "într-un obiect de lux sau într-un obiect util". Mai mult chiar, "Prin Artă, prin urmare, înțeleg atât arta decorativă cât și arta pură", "Arta ar fi estetizarea integrală a vieții"108. Proiectul lui Bachelin consună cu cel al unui William Morris în Anglia, sau cu proiectul secession-ului vienez. Criticul trece în revistă trei teorii principale, întrebuințându-l de data aceasta pe Guyau cu Problemele esteticii contemporane
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]