102 matches
-
și în cazul lui Blake). În interpretarea mea, viziunea este capacitatea subiectului de a aprehenda conținuturile curent inaccesibile ale realității și de a exploata, pe plan estetic, informațiile obținute. Modestă mea definiție acoperă, semantic, atât tipul empiric, cât și tipul estetizat. Viziunea empirica se referă la viziunea trăită, experimentata de subiect. Viziunea estetizata poate fi echivalata cu versiunea înregistrată, grafic sau scriptural, a viziunii empirice, care reprezintă rezultatul procesului de creație artistică, operă de artă desăvârșită. Luând în considerare procesul de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de a aprehenda conținuturile curent inaccesibile ale realității și de a exploata, pe plan estetic, informațiile obținute. Modestă mea definiție acoperă, semantic, atât tipul empiric, cât și tipul estetizat. Viziunea empirica se referă la viziunea trăită, experimentata de subiect. Viziunea estetizata poate fi echivalata cu versiunea înregistrată, grafic sau scriptural, a viziunii empirice, care reprezintă rezultatul procesului de creație artistică, operă de artă desăvârșită. Luând în considerare procesul de creație artistică în sine, ni se impune faptul că viziunea este subîntinsa
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
definită că apercepția conținuturilor absolute ale universului (viziunea empirica); 2. procesul de creație artistică, la rându-i definit că înregistrarea concretă a stării vizionare, având ca rezultat o operă de artă poem, gravura, pictură sau o combinație a acestora (viziunea estetizata). Desigur, pot exista contexte în care cele două etape sunt, până la un punct, simultane. Aceasta ar trebui să ne împiedice să concepem întregul proces în termenii unei dihotomii simplificatoare: stare empirica irațională vs. transformare rațională a informațiilor furnizate de experiență
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
constituire dobândește o certă dimensiune mimetica, dar una de tip special, fiindcă artistul reproduce în plan material ceea ce tocmai a perceput în plan spiritual. Dacă suntem atenți la exprimarea lui Blake, secretul artistic de transformare a viziunilor trăite în viziuni estetizate rezidă tocmai în fidelitatea operei în raport cu modelul perceput revelatoriu, precum subliniază Cunningham în Lives of the Most Eminent British Painters, Sculptors, and Architects (1830): "Printre prieteni, el (Blake, n.m.) s-a hazardat să sugereze că desenele la care lucra nu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
descrieri și zugrăviri, ca reprezentările verbală și vizuală trebuie înțelese în juxtapunere, fiecare împrumutând modalități de expresie de la cealaltă. Prin urmare, cărțile lui Blake trebuie asimilate în toto. Ajung, în acest punct, la miezul demonstrației mele, adică la radiografia viziunii estetizate blakeene (opera de artă în sine), ale cărei caracteristici de bază pot fi sintetizate în felul următor: 1. Neregularitate. Se presupune că opera de artă blakeană, în special cea literară, nu este modelata în acord cu standardele umane, astfel încât se
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
pot fi sintetizate în felul următor: 1. Neregularitate. Se presupune că opera de artă blakeană, în special cea literară, nu este modelata în acord cu standardele umane, astfel încât se poate elibera din start din chingile retorice ale lui Aristotel. Viziunea estetizata este, de aceea, profund neregulata, atât la nivelul formei, cât și la cel al conținutului. Blake disprețuiește uniformitatea epica și desenul rectiliniu și nu depune niciun efort în direcția eliminării contradicțiilor și a îmblânzirii asperităților de ton. Eul creator intenționează
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de constrângerile spațiale. Pentru a explica toate aceste detalii într-o manieră satisfăcătoare, vă trebuie să fac apel, în continuare, la mai multe elemente din câmpul esteticii. De vreme ce am definit deja conceptul de "viziune", deopotrivă în dimensiunile sale empirica și estetizata, trebuie să mă opresc acum asupra a două concepte aproape la fel de importante în gândirea lui Blake, i.e. acelea de "timp" și de "spațiu"139. Pentru că lectorul să înțeleagă trăsăturile spațio-temporale ale procesului de creație artistică, el trebuie să înțeleagă, în
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
neither Căușe nor Effect They are Eternal" (E: 656). În rândurile introductive la această secțiune, sugeram deja că viziunea nu poate fi concepută și modelata în absență timpului și spațiului, categorii care contribuie la metamorfozarea viziunii empirice în avatarul sau estetizat, făcând deci posibilă emergentă operei de artă. Timpul și spațiul, cei doi modelatori de conștiință, sunt modificate în chip radical, iar componentele lor eratice sunt omogenizate de subiectul uman pe parcursul actului vizionar, după cum observa cu subtilitate Amala M. Hanke: "conștiința
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și a spațiului, considerând că timpul material are un sfârșit bine definit și că spațiul material constituie expresia unei erori cosmice. Totuși, se pot identifica momente privilegiate și zone protejate. Actualizarea viziunii implică o dimensiune temporală, în sensul că viziunea estetizata poate fi simultană sau posterioara viziunii empirice. Chiar dacă prima coincide, temporal, cu ultima, eul creator operează anumite modificări la mai multe niveluri (textuale sau grafice), antrenând modificări, uneori semnificative, de sens153. Prin urmare, de fiecare data cand eul creator blakean
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ultima, eul creator operează anumite modificări la mai multe niveluri (textuale sau grafice), antrenând modificări, uneori semnificative, de sens153. Prin urmare, de fiecare data cand eul creator blakean încearcă să înregistreze o viziune empirica și s-o transforme într-una estetizata, are loc un fenomen de interdependenta dintre timp și spațiu. Pentru a obține o formă concretă (în sens lingvistic sau grafic), viziunea trebuie supusă unei acțiuni colective exercitate de factori spațiotemporali. Spațiul este reprezentat atât de coală de hârtie, cât
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
spiritual-topografică a acesteia (și expresia metaforica a viziunii triple). Extazul religios, care completează ecuația poetica blakeană, este absent din schemă propusă de Schiller. După ce am expus și analizat principalele trăsături ale viziunii blakeene, surprinsă deopotrivă în dimensiunile ei empirica și estetizata, voi încerca să arăt că acuratețea radiografiei pe care am încercat s-o construiesc în jurul poeticii blakeene se poate verifica prin apelul ferm la textele epico-lirice semnate de artist. De aceea mă voi concentra, în ultimă secțiune a cărții, asupra
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
astfel, la conceptul de "viziune", central în ordinea poeticii blakeene, pe care l-am prezentat că binar, incorporând deci atât aspecte empirice (viziuni care se adresează receptorilor și intelectului, dar care nu sunt transferate la nivel artistic), cât și aspecte estetizate (viziuni care sunt convertite în opere propriu-zise). Am subliniat, de asemenea, ca opera de artă blakeană (în special cea poetica) se caracterizează prin următoarele trăsături: neregularitate, simplitate, acheiropoieton, paravizualitate și paraverbalitate, unitate absolută, sinteză artistico-religioasă, telos estetic generarea unui sentiment
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Hans Rheinfelder, Șir Arthur Pickard Cambridge etc.) au sugerat și alte etimologii, unele dintre ele ridicole. Pentru un tablou complet al dezbaterii etimologiilor respective, cf. Elliott , pp. 19-20. 26 Pentru o distincție detaliată și explicită între viziuni empirice și viziuni estetizate, cf. partea a treia a cercetării mele. 27 În literatura clasică, figură arhetipala a bardului profetic este incarnata fie de Homer, fie de Vergiliu. Dacă primul este subtil elogiat de Platon, ultimul face obiectul unor panegirice la fel de interesante la Macrobius
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
secțiunea a doua a studiului meu. 153 Viziunea empirica este o experiență ilogica și incongruenta. Cand se încearcă traducerea conținuturilor sale într-o formă inteligibila, se manifestă o certă intruziune a factorilor raționali. Viziunea empirica este, subsecvent, metamorfozata în viziune estetizata (opera de artă propriu-zisă), care constituie sfârșitul procesului de creație artistică. 154 Pentru o analiză extinsă, cf. Smith, 1993, pp. 151-251. 155 Un alt element care poate provoca nedumerire este acela că, deși obiectul de studiu al lui Smith ar
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
bătrînă”. Înfruntarea dintre principii, baza întregii literaturi fabuloase și sapiențiale, dintre bine și rău, dintre Soarele secetos și Vîntul aducător de ploaie sunt teme frecvente în vechile mitologii, multe dintre ele transmise, pînă astăzi, în forme cifrate (Dealul Mohului) sau estetizate, literaturizate (Miorița). Nu este vorba de opoziție vrăjmașă, ca bătălie în accepțiunea actuală, militară a termenului, ci de tipuri specifice de manifestare dictate de ritmuri cosmice. Anumite împrejurări favorizează răul, altele, binele. Aceste două principii, în alertă, se afirmă pe
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
al existenței, fără accente dramatice. I s-a arătat, ca „vestire”, și Păstorului. Eroul l-a descifrat cu luciditate, ca orice ins cultivat prin tradiție, înțelegîndu-i semnificația mai înaltă. Viziunea perspectivistică, momentul feeric al trecerii (mutația ontologică nuntă-moarte) și imaginea estetizată a morții exclud imaginarul terifiant și teama. Iluzia integrării în cosmicitate nu se poate concepe sub presiunea strivitoare a unui ecran sumbru. Este drept că momentul trecerii presupune un ritual complex, avînd multe etape în anterioritate, cu caracter inițiatic, pregătitor
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Racine nu are niciuna la Benares. Nici Poussin care totuși nu are nevoie de traducător. O imagine călătorește mai bine decât un text este, aparent, mai ușoară. Trece peste frontiere și ajunge unde vrem dar în ce stare? Aseptizată. Neutralizată. Estetizată. Bună pentru vitrină sau ecran. Solitară sau benignă, ceea ce e totuna. O imagine nu-și trage puterea din ea însăși, ci din comunitatea al cărei simbol este sau a fost și care, prin ea, își vorbește sau aude ecoul trecutului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
se distanțează de divinitate în mod estet. Sensul experienței mistice este pierdut, dar în locul său apare efectul psihologic, emoțional. „Barocul introduce o pietate mai puțin extatică, făcută din gravitate, moralism și rigoare controlată. [...] Barocul produce deci o mistică civilă, formalistă, estetizată.” Literatura laică constituie de acum înainte forma curentă, normală, tradițională, de expresie literară, de unde și identificarea sa definitivă cu noțiunea de literatură. Definiția cea mai caracteristică a literaturii în secolul al XVII-lea este „literele frumoase”, formula corespunzătoare a rămas
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
rând de maladivul sexual. Obsesia morții, ca topos predominant în ambele romane, apare în Bagaj... ca reprezentare directă a cruzimii și a violenței, aducând cu sine un infern organic coagulat din esențele tari ale unor personaje insolite, apropiat de bolgiile estetizate ale Crailor de Curtea Veche. Memoria copilăriei și a adolescenței este strâns legată de prezența unor personaje teribile, ale căror gesturi șocante îi imprimă lui Ramses o viziune atroce asupra vieții. Această viziune rămâne permanent activă în nivelul de profunzime
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
până într-un viitor pe care îl dorim cât mai durabil. Autoarea Ioana Stănescu invită cu eleganță spirituală în paginile care dezvoltă capitolele I - IV pe cei care îi citesc cu admirație exprimarea în egală măsură conceptuală, muzicologică, precum și sensibil estetizată, la un excurs profesional, critic - adică atât analitic, cât și sintetic - în lumile sonore ale miniaturilor pianistice, adevărate arhetipuri de gen, articulate în algoritmuri sui generis, caietele de Stampe, Imagini și Preludii. Analizele își fundamentează rezultatele pe criterii morfologice, conferind
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
înaintea sa, de vreuna din acele persoane mizere, dar intens parfumate, cum sînt destule. Teroarea care m-a marcat pe mine am regăsit-o cîndva și întrun articol de G. Călinescu.2) Bineînțeles, criticul vorbește despre păduchi într-o formă estetizată, cu imagini împrumutate, parcă, dintr-un muzeu de artă, nu dintr-unul de științele naturii, unde, sub lupe, ei apar hidoși: „în București sînt foarte multe cazuri de tifos exantematic. Această molimă, precum știți, se răspîndește prin păduchi. Poți fi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai multe ori decât ar fi crezut vreodată că o va vedea" (2, subliniere adăugată). Totuși mai târziu, simpla recunoaștere a faptului că nu poate ști toate lucrurile ce țin de scriitura sa - pe care Frus o numește "narațiune obiectivă estetizată" - îi conferă esteticii sale o subiectivitate pe care nu o poate nega: Ar fi imposibil să afli ce orori au rămas întipărite în mințile copiilor ce au supraviețuit" (90). Hersey recunoaște limitările propriei sale subiectivități. Întrebarea principală nu este dacă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sale cele mai uzuale“. Despre Jérôme Bel ar trebui să știți că are 43 de ani și că se spune că a schimbat fața dansului contemporan la începutul anilor ’90, propunând „o estetică minimalistă, care refuză metafora, reprezentarea și mișcările estetizate, în favoarea mișcărilor simple, scoase din viața de zi cu zi“. Carte de identitate din piele de om Mihaela Michailov Jérôme Bel e echivalentul coregrafic al lui Chuck Palahniuk. Un tomograf al corpului, pe care îl supune celor mai poetice descărnări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
secvențele de început îi codifică pe piloți drept eroi moderni, personificări cvasimitologice ale misterului și forței tehnologiei moderne. Realizarea imaginii cu camere, echipament de montaj de înaltă tehnologie și personal de cea mai bună calitate învestesc figurile cu o glorie estetizată, iar uimitoarele scene de luptă cu efecte de sunet speciale atașează zborului și scenelor de luptă sentimentul de venerație și putere asociat cu tehnologia prezentată estetic. Ca și în cazul prezentării fascismului ca mișcare politică (vezi Benjamin, 1969), filmele cu
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
conacul e în pragul ruinei. Vrea să salveze o proprietate subminată de datorii, dar intervine ineluctabila decădere la care izolarea, ajunsă forța malefică a locului, îl condamnă. Realitatea pe care și-o asumă ca unică armă de apărare este iluzia estetizată, ficțiunea. În rândurile de incipit ale romanului se conturează o puternică imagine a ruinei și agoniei, iar ultimele fraze încheie cercul prin sinuciderea Prințului, care se aruncă sub roțile Orient Expres-ului, ce îl purtase de atâtea ori în cavalcada
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]