102 matches
-
poate vorbi, în cazul acestui poet, de un manierism al acestor teme, de o plăcere aproape masochistă de a se autocontempla în ipostaze de maximă vulnerabilitate. Trucată sau nu, singurătatea eului din poezia lui Petre Stoica este una cu ștaif, estetizată, ca o scenă dintr-un film sentimental: ,Am așternut farfuriile tacâmurile paharele/ toate sunt noi și toate/ au claritate de primăvară// și iată că nu vii nici azi// mâncarea se sleiește apa îngheață în pahare/ muzica noastră preferată cândva/ sughite
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
și împlinirea sa dificultuoasă de către un creator. „Numai sufletele foarte banale ajung cu ușurință la expresia simplă a personalității lor”, notează Gide. Aici intervine ficțiunea, granița ce ne desparte de real în lumea plăsmuirii artistice. În ce chip artificiul limbajului estetizat ar fi compatibil cu sinceritatea auctorială, care e totuși fișa emoțional-abisală a individului, trebuitoare identificării sale în creație? Un factor organic al creației. Poate că adevărul e undeva la mijloc: „Vai de acela care se gîndește la personalitatea sa cînd
Un șir de „sincerități” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3780_a_5105]
-
originalului. Pe cîtă vreme în cazul lui Nabokov, povestirile scoase din paginile îngălbenite ale unor numere de revistă din timpul războiului, sau de imediat după, trăiesc prin însuși farmecul caducității lor declarate, al nabokovianismului ușor auto-manierizat sau dimpotrivă, persiflat uneori, estetizat poate grosier pe ici-pe colo, dar atît de reconfortant prin inimitabilul său care îi scutește de epigoni paricizi. Dificila, aproape de neimaginat pînă la a o vedea dusă la capăt, misie de a traduce o carte amețitor de complicată lingvistic precum
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
mult decît cu Cioran, Livius Ciocârlie, un izbitor tip livresc, "claustrat în bibliotecă", după cum singur se recomadnă, ni se pare apropiat de Jules Renard, a cărui criză, fină în resignarea ei crepusculară, corespunde vitalității d-sale scăzute, atît de nostalgic estetizate. Ceea ce nu înseamnă că energia în chestiune, redusă la scară, voit micșorată, stilistic detensionată, nu e impresionantă în chiar condițiile acestui dramatism formal, în care tonalitatea discursului urmează, ca o fatalitate, descendenta curbă existențială. E drama suplimentară a șoaptei care
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
și de eșecul previzibil al cuplului au, totuși, un caracter artificios, de prefabricat livresc, departe, oricum, de dramatismul autentic din (spre exemplu) recentele romane ale lui Alexandru Vlad sau Lucian-Dan Teodorovici. Totul pare filtrat, distilat prin ecranul confesiunii, esențializat și estetizat, pînă ce faptele încep să capete un aspect translucid, de insecte prinse în chihlimbar. Ar fi fost, probabil, de dorit ca rolul „bufnițelor” în economia narativă a cărții să fie ceva mai bine reliefat, mai proeminent, în așa fel încît
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
cultural, dar asta nu te împiedică să mesteci pînă la capăt hamburgherul. Death Proof face încă odată dovada capacității regizorului de a jongla cu procedeele clasice ale senzaționalului, relan-sînd pe piață o formulă consumeristă la origini într-o fic-ti-vă retrospectivă estetizată.
On the Road cu Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9551_a_10876]
-
viața noastră actuală. Dar putem constata și un fenomen invers. Așa incorporal, fantasmatic cum apare, trecutul e apt a ne spori puterile în raport cu prezentul, a ne ajuta uneori considerabil să-l discernem, să-l organizăm, să-l înțelegem. Rafinat, esențializat, estetizat, timpul revolut aruncă asupra zilei de azi, compozite, confuze, apăsătoare, fasciculul său de lumină, restituind, la rîndu-i, energia ce i-a fost dăruită sub chipul unor semnificații pe care actualul imediat nu e în stare, singur, a le conștientiza. Are
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
două războaie, vedem lagărele Auschwitz și Kolâma, știm că vor fi zeci de milioane de morți și, cu toate acestea, nu putem schimba nimic. Nu e bine să fii profet! Sau e bine doar ca scriitor. Fiindcă, iarăși spun, profeția estetizată îți dă o mare desfătare. Zeul cu cap de măgar nu e o găselniță Care ți se pare că e raportul actual dintre Zeul cu cap de măgar (simbol care tutelează atentatele, falsurile și deriziunea lumii din romanul Noaptea lui
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
este un prieten. 2. Produsul este un intermediar. 3. Produsul este un revelator. 4. Produsul este un fermecător. E. Mesaj glumă: 1. Produsul are un efect comic. 2. Produsul are un efect nebunesc. F. Mesaj de consacrare: 1. Produsul este estetizat. 2. Produsul este "anunțat". 3. Produsul este sublimat. 4. Produsul este sacralizat. Comunicarea receptorului A. Mesaj de reușită practică: 1. Consumatorul liniștit. 2. Consumatorul competent. 3. Consumatorul expert. B. Mesaj de reușită psiho-afectivă: 1. Consumatorul iubit. 2. Consumatorul narcisist. 3
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
sale cele mai uzuale“. Despre Jérôme Bel ar trebui să știți că are 43 de ani și că se spune că a schimbat fața dansului contemporan la începutul anilor ’90, propunând „o estetică minimalistă, care refuză metafora, reprezentarea și mișcările estetizate, în favoarea mișcărilor simple, scoase din viața de zi cu zi“. Carte de identitate din piele de om Mihaela Michailov Jérôme Bel e echivalentul coregrafic al lui Chuck Palahniuk. Un tomograf al corpului, pe care îl supune celor mai poetice descărnări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
și trist, nici el nu știa de ce, celălalt, slab și jovial, din care motiv habar nu avea, văzând amândoi, peste tot, toamnă, simțindu-se plictisiți în plină exuberanță a tinereții, frumusețea debordantă a fetelor respinse evident de austerele lor gusturi estetizate pe crterii de cultură, sensibilitate și profunzime, caracteristice geniului și nu pentru niște fufe cu paie în cap visându-se penetrate cu același extaz cu care asceții gândeau raiul cufundați într-o adâncă depresie, specifică Eclesiastului, care vedea lumea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și de umanitatea tradițională. A avea 20 de ani în 1914 corespunde unei cotituri”. Și în România, generația Primului Război Mondial a fost ultima formată - în perioada studiilor liceale - de „umanismul” și „umanitatea” tradiționale: o generație scindată între un Vechi Regim liberal-conservator, estetizat și epuizat („La Belle Epoque”), și un Nou Regim, marcat de „revolta maselor”, de cultul corpului, de eliberarea instinctelor și de revoluția tehnică. Thibaudet atribuie acestor tineri aflați între două lumi o „conștiință a exploziei” care „se exprimă în literatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
grotescului asupra goticului”, „metamorfoza mecanomorfă”, „substituirea (de tip absurd) om-animal”, sînt — toate — proprii creației lui Urmuz. După paranteza stalinistă a anilor ’50, o parte a criticii care-l va „recupera” pe autorul Paginilor bizare va pedala - pe culoarul unui marxism estetizat - asupra caracterului „antiburghez” al scrierilor sale. Matei Călinescu vede în „problema incomunicabilității” urmuziene „o formă a crizei spirituale în cadrul capitalismului modern” (op. cit, p. 82). Avangarda, afirmă criticul, „l-a utilizat pe Urmuz ca să lovească în principiile și concepțiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
teoretice în vogă (structuralism, tematism, semiotică, tel-quel-ism) - au valorificat, în maniere diferite, „moștenirea” literară avangardistă, producînd defrișări semnificative ale domeniului (studii de Matei Călinescu, Ion Pop, Ov.S. Crohmălniceanu și Adrian Marino, fără a uita monografia Urmuz a lui Nicolae Balotă). Estetizată, domesticită, avangarda devine recuperabilă de către „arhiva culturală” (potrivit formulei teoreticianului de artă german Boris Groys) în momentul cînd încetează a mai fi resimțită ca ofensivă/primejdioasă la adresa establishment-ului. Ulterior, odată cu progresiva „închidere” față de Occident a regimului ceaușist, recuperarea va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
secvențele de început îi codifică pe piloți drept eroi moderni, personificări cvasimitologice ale misterului și forței tehnologiei moderne. Realizarea imaginii cu camere, echipament de montaj de înaltă tehnologie și personal de cea mai bună calitate învestesc figurile cu o glorie estetizată, iar uimitoarele scene de luptă cu efecte de sunet speciale atașează zborului și scenelor de luptă sentimentul de venerație și putere asociat cu tehnologia prezentată estetic. Ca și în cazul prezentării fascismului ca mișcare politică (vezi Benjamin, 1969), filmele cu
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
rând de maladivul sexual. Obsesia morții, ca topos predominant în ambele romane, apare în Bagaj... ca reprezentare directă a cruzimii și a violenței, aducând cu sine un infern organic coagulat din esențele tari ale unor personaje insolite, apropiat de bolgiile estetizate ale Crailor de Curtea Veche. Memoria copilăriei și a adolescenței este strâns legată de prezența unor personaje teribile, ale căror gesturi șocante îi imprimă lui Ramses o viziune atroce asupra vieții. Această viziune rămâne permanent activă în nivelul de profunzime
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
înaintea sa, de vreuna din acele persoane mizere, dar intens parfumate, cum sînt destule. Teroarea care m-a marcat pe mine am regăsit-o cîndva și întrun articol de G. Călinescu.2) Bineînțeles, criticul vorbește despre păduchi într-o formă estetizată, cu imagini împrumutate, parcă, dintr-un muzeu de artă, nu dintr-unul de științele naturii, unde, sub lupe, ei apar hidoși: „în București sînt foarte multe cazuri de tifos exantematic. Această molimă, precum știți, se răspîndește prin păduchi. Poți fi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un simptom al degradării culturii reale, care introduce și o estetizare a cotidianului în sensul în care cultura devine și o extensie a banalității estetice ca o formă de "political correctness". Acest "strabism generalizat al valorii"424 într-o cultură estetizată alcătuiește una dintre situațiile căreia Baudrillard i se opune în mod complet, deoarece "într-o estetizare generalizată, formele se extenuează și devin valoare, atunci valoarea, cultura, estetica etc. sunt ceva negociabil la nesfârșit și fiecare dintre noi își poate găsi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
conacul e în pragul ruinei. Vrea să salveze o proprietate subminată de datorii, dar intervine ineluctabila decădere la care izolarea, ajunsă forța malefică a locului, îl condamnă. Realitatea pe care și-o asumă ca unică armă de apărare este iluzia estetizată, ficțiunea. În rândurile de incipit ale romanului se conturează o puternică imagine a ruinei și agoniei, iar ultimele fraze încheie cercul prin sinuciderea Prințului, care se aruncă sub roțile Orient Expres-ului, ce îl purtase de atâtea ori în cavalcada
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
se distanțează de divinitate în mod estet. Sensul experienței mistice este pierdut, dar în locul său apare efectul psihologic, emoțional. „Barocul introduce o pietate mai puțin extatică, făcută din gravitate, moralism și rigoare controlată. [...] Barocul produce deci o mistică civilă, formalistă, estetizată.” Literatura laică constituie de acum înainte forma curentă, normală, tradițională, de expresie literară, de unde și identificarea sa definitivă cu noțiunea de literatură. Definiția cea mai caracteristică a literaturii în secolul al XVII-lea este „literele frumoase”, formula corespunzătoare a rămas
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
decadentism / 175 Capitolul VI. VI.1. Sculptura simbolistă între secesionism și arta lui Rodin / 185 VI.2. Universul chimeric al lui Paciurea / 199 Capitolul VII. VII.1. Spectrul decadentismului: la Femme Fatale / 213 VII.2. Florile răului: tentația și maleficiul estetizat / 223 VII.3. Figuri ale reveriei și melancoliei: simbolismul ca état d'âme / 230 VII.4. Muzica înainte de toate orfismul decadent / 241 Capitolul VIII. VIII.1. Kimon Loghi simbolistul / 251 VIII.2. Ștefan Luchian între secesionism și impresionism / 265 VIII
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din 1870 contribuie la generalizarea unui pesimism difuz, a unei stări de discomfort, de nemulțumire latentă care califică perioadele de criză. Această atmosferă își găsește expresia cea mai elocventă în decadentism, însă conținutul ei civic se dizolvă într-un climat estetizat. Nu este prima oară când o provocare politică primește un răspuns cultural, estetic, iar din acest punct de vedere, analiza raportului dintre politică și cultură în Viena finiseculară, analiză realizată de Carl Schorske 18, relevă multiple similitudini. Un aer de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
abaterea prin excedent al unei ornamentici vegetale, cât și prin tematica amorului safic și a descrierii unei "usure de la chair". Toate cele trei trăsături deschid pictura lui Georges de Feure nu spre simbolism, ci spre decadentism cu o Psychopathia sexualis estetizată, cu decorativismul pletoric înscris în însăși substanța personajelor care evoluează în cadrul de viață estetizat, cu privilegierea unei componente fantasmale care se regăsește într-o artă somptuară asociată cu cruzimea. Luchian va transcrie viziunea estetizantă a lui de Feure în panourile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a descrierii unei "usure de la chair". Toate cele trei trăsături deschid pictura lui Georges de Feure nu spre simbolism, ci spre decadentism cu o Psychopathia sexualis estetizată, cu decorativismul pletoric înscris în însăși substanța personajelor care evoluează în cadrul de viață estetizat, cu privilegierea unei componente fantasmale care se regăsește într-o artă somptuară asociată cu cruzimea. Luchian va transcrie viziunea estetizantă a lui de Feure în panourile sale decorative centrate în jurul câte unui personaj feminin. Pentru pictura română devine semnificativă trecerea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se regăsește și în dezideratul estetic destul de general al noii mișcări artistice, deziderat formulat de liderul ei "spiritual", Al. Bogdan-Pitești. Arta modernă a secesioniștilor împrumută astfel ceva din frumusețea artei populare, din fantezia basmului, din lirismul baladei, reproiectând în idealul estetizat al idilei civilizația și cultura țărănească. Nicolae Grigorescu, pictorul ales drept mentor al mișcării "scizioniste" românești care se va regrupa în societatea "Tinerimea Artistică", este artizanul talentat al idealizării vieții pastorale, al transpunerii universului țărănesc în idilă. Păstorii săi au
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]