2,009 matches
-
scăldat în lumina lui albă, glacială, scheletul copacilor din scuar și, zece metri mai jos, gratiile negre și ascuțite ale gardului, semănând cu niște lănci. Sunt unul sau două grade sub zero și aerul e limpede. Strălucirea felinarului nu a estompat încă toate stelele; deasupra fațadei Hotelului Regency, pe cealaltă parte a scuarului, fragmente de constelații atârnă spre sud. Fațada respectivă este o reconstituire, o pastișă - în timpul războiului, cartierul Fitzrovia a încasat niște bombe lansate de Luftwaffe - și imediat în spatele ei
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
așa se inhibă, de fapt, gustul cîrcotelii sterile, veninoase, reziduale care, la urma urmelor nu are a face cu teatrul, cu valoarea sau cu paloarea lui, ci cu umorile ființelor ce ne locuiesc. În timp, din fericire, imaginea asta se estompează și rămîne doar claritatea performanței. De aceea, cred că fie și pentru cîteva - două, trei - spectacole remarcabile, de aici sau de aiurea, un festival își atinge ținta. Deschide orizontul, redimensionează perspectivele, elasticizează percepția și ne pune în centrul acut al
Festivalul Shakespeare - În pădurea Arden by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10580_a_11905]
-
determinat, poate la început, de un deficit de viață și de senzația unei morți timpurii, dar rămas și mai târziu ca însăși formula personalității, în care toate valorile vieții, valori morale și sociale, măriri și âlocuri>, bani și onoruri, se estompează și se degradează în nuanțe evanescente, viziune relativistă, în care totul s-ar nărui și s-ar preface în neant, de n-ar rămâne axa unui interes pentru a da încă o apetență vieții într-o inapetență universală, axa spectacolului
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
relativismului întregei mele opere se află, prin urmare, o realitate sufletească, conștiința de fiecare minut, stringentă, pururi actuală, și nu teoretică, a neantului universal ce nu putea împinge decât la o viziune cosmică în care valorile se degradează și se estompează în indiferența totală. Deși putea duce la anarhie morală sau, cel puțin, la contemplativitate pură, sensul acut și prezent al labilității n-a dus nici la una, nici la alta; nimicind până și germenele voinței de putere, în virtutea paradoxului trăit
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
da, comunismul nu a fost o vorbă în vînt. A fost o realitate diabolică. Cu rădăcini adînci, solide pentru că a fost lăsat să prindă și să nască situații care au ocolit, consecvent, civilizația. Cînd propriul meu elan revoluționar și-a estompat pulsiunile, cînd dezamăgirea a început să conviețuiască cu mine, am citit ,Cevengur". Orașul de nicăieri. Povestea stufoasă despre un oraș inventat la marginea unei ape mîloase unde niște bărbați născocesc comunismul. Pe care și-l amestecă, apoi, o vreme, în
Apostolii comunismului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10050_a_11375]
-
refuza, la urma urmei, dreptul oricui de a afirma orice, cu atît mai vîrtos dreptul unui cărturar și analist înzestrat cum e Gabriel Liiceanu la deplina libertate a opiniei. De la un nivel în sus al sagacității spiritului, asprimea respingerii se estompează. Dar ne întrebăm cum de mai poate folosi Gabriel Liiceanu, în raport cu autorii unor texte inconvenabile d-sale, calificativele pe care le-am menționat deja, ,invidios", ,vindicativ", ,orb la valoare", fără a adopta o postură așa-zicînd delicată? Și măsurînd mai de
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
dare aproape palpabile. Nu ia în seamă scrâșnetul cauciucurilor înfipte-n prundișul curții interioare, zgomotul ce pare a fi numai efectul unui mecanism infernal și pe care, ea nu l-a suportat niciodată. Prezentul i se suprapune cu trecutul, se estompează odată ce atinge piatră zidurilor în care glicina și caprifoiul și-au înstăpânit rămurișul cu frunze și flori învolte, tot plante obraznice și care nu par a avea nimic de-a face cu istoria cruciaților, care și-au scris Istoria aici
Vara leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
Mircea Mihăieș Cât de greu se estompează reflexele comuniste se observă în gesturile simple, de zi cu zi. O vezi în dezinteresul oamenilor pentru felul în care trăiesc, în indiferență față de mormanele de gunoaie care le urca până sub ferestre. O simți în privirea intrigata cu care
Omul, anexa sculei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17776_a_19101]
-
aceștia. Personajele mediază de fapt o trecere de la un general abstract și impersonal al tragediei la dimensiunile sale individuale. Această trecere nu putea fi înfăptuită rămânând în contextul unui genocid, căci în acest caz determinațiile colective sunt prea puternice și estompează individul, oricât de teribile s-ar dovedi chinurile acestuia. Genocidul se mai păstrează așadar doar ca o amintire persistentă, iar personajele se vor bucura de o subînțeleasă bunăstare postbelică. Tocmai prin acest contrast micile răutăți domestice, încapsulate în evenimentul pașnic
Violența domenstică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17263_a_18588]
-
trecut bine îngropat care îi provoacă suferințe insuportabile, dar care, pe măsura recuperării sale în amintiri și revelații, îi aduce un calm concret, binefăcător. În orașul natal, Lisa pare că și-a găsit în sfârșit pacea. Infernul personal s-a estompat, aproape de granița cu fericirea, infernul secolului XX se apropie însă, la sfârșitul deceniului 4, de apogeu. Soțul Lisei, un bariton rus de notorietate, este ridicat de poliția politică pentru "vina" de a fi întreprins turnee în străinătate. Arestarea sa poate
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
doi amanți din romanului lui Inoue sînt atrași de fapt tocmai de pactul crimei lor. Scena apropierii nelegitime dintre Misugi și Saiko se consumă pe malul oceanului, în timp ce undeva în larg arde o barcă. Privită de la distanță. dincolo de fereastra care estompează zgomote și stilizează estetic lumea de afară, flacăra bărcii, în care vieți sau o viață pier, e frumoasă. În termenii lui T.S. Eliot, ea e corelativul obiectiv al iubirii-crimă. Ca și la cei doi Macbeth, ori Vronski și Anna Karenina
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
e de neglijat, azi, dar mai ales, în viitor. Soluția viabilă, la conflictele național existente, pare a fi cea experimentată în Europa occidentală: unitate supranațională, ștergerea frontierelor, regionalizare. Conceptul de națiune, care și-a avut epoca sa de glorie, se estompează fatal, deși își păstrează unele atuuri incontestabile. Și va apărea, în viitorul îndepărtat sau mai apropiat, și ideea unei limbi comune indispensabilă (va fi ea engleza, azi deja practicată?). Autorul conchide inteligent că viitorul previzibil este acela al unor "națiuni
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
încercînd să ridice ștacheta putințelor spre marele rol - Richard al III-lea. Nu izbutește de fapt, decît să execute un șir de clovnerii. Urmărindu-l cu mare atenție pe Ștefan Iordache în spectacolul Barrymore, poți observa însă efortul de a estompa redundanțele inutile ale textului (pe care nu-l cunosc și, de aceea, nu-mi dau seama cît s-a străduit și regizorul să-l "perie"), aproape monocromia lui care, inevitabil, atrage pe scenă un ton monocord, linear. Jocul "de-a
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
cel pe care i l-aș fi concedat anterior - poate nu cu toată inima. Tăria de a-ți recunoaște o culpă metafizică jaspersiană, în toată asprimea ei, culpă pe care un termen ca cel care o subsumează nu o poate estompa savant și nu o poate despărți suficient de culpa morală, pentru cine nu vrea acest lucru. 6. Asumându-și acea vină care consideră că îi aparține, I. Funeriu crede, cu dreptate, că e în măsură acum să se pronunțe asupra
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
comparație pentru că apa (principal simbol al inconștientului în psihanaliza) constituie, în plan simbolic, "pastă" onirica însumînd caracteristicile fluidității, românul stînd sub pecetea unei metamorfoze continue. Chipul operei se schimbă pe masura ce se împlinește, notația fulguranta închegîndu-se în scurte povestiri autonome care estompează "curgerea". Fluiditatea amenință cealaltă calitate a apei, si anume transparență. Limită cuvîntului este însuși cuvîntul, el nu mai reprezintă, ci se reprezintă că esența proteica inepuizabila. Astfel, spectacolul implicit al "memorării" viselor devine unul explicit, al avatarurilor logosului (Braga vorbește
Sub obrocul autenticitătii by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/17916_a_19241]
-
alunecările oportuniste de stanga ale lui G. Călinescu sau Tudor Vianu, ci și cu dureroasă derivă interbelică de extremă dreaptă a lui Nae Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran sau Vintilă Horia. Or, din păcate, acest aspect pare a fi fost estompat." L.A. are însă, la rîndul său, propriile partizanate (în polemică dintre Paul Goma și Gh. Grigurcu pe marginea "Jurnalului" lui Ion Caraion îi dă dreptate lui Goma, neadmițînd că marele poet ar fi putut fi colaborator al Securității, deși, din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
non-poetice ai modelează discursul. Poemul "Klein" ăncepe cu o frază ruptă din vreun manual de pragmatică ansa pasajul se termină cu un ermetism ămprumutat din poezia modernista:"intrând an detalii, trebuie precizat că/ soarele intrând an nori, umbrele s-au estompat/ și genunchiul s-a ăncrâncenat/ să despice aerul" etc. Amator de "teoreticale", Mihai Ignat ași construiește parodiile introducând un dicteu automat ce pare a fi parte integrantă a tipului de scriitura ales. De aici urmează firesc punerea an abis reprezentată
Klein c'est moi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17465_a_18790]
-
și G. Călinescu) revista se mută (administrativ și redacțional) la București, lăsând Iașiul fără principalul ei factor cultural. Dar până an 1933 de revista va continua să vadă, cu ultimele puteri, G. Ibrăileanu, desi rolul său de critic literar e estompat, locul său fiind nu ocupat ci ăncredintat lui Mihai Ralea. Această chiar ănainte de 1930. Ralea scrie aici (ce-i drept cu impardonabila intermitenta) despre cele mai notorii apariții. Memorabilă e cronică lui Ralea, din 1927, la volumul Cuvinte potrivite
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
deoarece că suprarealitate românul documentează, neapărat, simulînd o ordine istorică, fictiva, adăugată. Cînd un roman nu documentează nu există." Documentul și ficțiunea se însoțesc benefic. Explicații există. Sensibilitatea contemporanilor s-a trezit la o intersecție istorică, înlăuntrul căreia demarcațiile se estompează, genurile literare nemaiavînd rigoarea de pînă mai ieri. Parafrazîndu-l pe un poet francez putem afirmă: literatura nonfictiune nu echivalează cu o copie, ci cu o replică, iar colajul nu-i doar o simplă tehnică, ci manifestarea voinței de autenticitate resimțită
Fictiune si realitate by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17600_a_18925]
-
reformulează câteva dintre constantele gândirii artistice sestopaliene, pe care le întâlnim și în poeme, și în textele filosofice. Confuzia deliberată între eurile aflate în dialog corespunde unei viziuni a lumii ca spectacol al măștilor, desfășurat într-un „întuneric” congnitiv, care estompează contururile și identitățile. Acest „întuneric” este lichidul amniotic în care se naște spaima kafkiană - ce apare și ea, la finalul celui de-al treilea dialog, Jocul de cărți - și, totodată, locul geometric de întâlnire a hegelianismului cu fenomenologia. Căci spaima
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
tihnita cu spațiul peisagistic, ușor de circumscris unei perspective clasice, are Horea Pastina. Tot ceea ce în sine este copleșitor, sălbatic și sec, se transformă, în viziunea sa, într-o imagine blîndă și cordiala în care agresiunile dispar și luminile se estompează pînă la limita palida și misterioasă a liricului. Mihai Sârbulescu oscilează între tentația unui voluntarism al expresiei dense și carnale și conștiința picturii că o formă a posesiunii mistice, ca un act al bucuriei în fața unei desăvîrșiri care trece dincolo de
Între peisaj, atelier si muzeu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18200_a_19525]
-
stație cele două femei se văd nevoite să-și întrerupă discuția, pentru a coborî din tren. Pe parcursul călătoriei trenul se golește. Cu toate acestea, călătorii îi cer în continuare explicații „nașului”, care este vizibil deranjat de insisitențele lor. Mirosul se estompează... sau poate deja a devenit obișnuință?! 19:30. Trenul ajunge la destinație. Un drum altă dată parcurs în trei ore și jumătate a durat acum cinci ore. „Nu am, maică, bilet” A doua zi, destinație Pietroșița-București. Spre deosebire de ziua anterioară, când
„Moartea călătorului”, de CFR S.A. by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/21920_a_23245]
-
un sistem educațional deficitar, notează WSJ. Indiferent de motivele și destinațiile lor, cei care emigrează sunt urmăriți de brațul lung al Biroului pentru supravegherea afacerilor externe al Consiliului de Stat. Misiunea acesteia este de a se asigura că distanța nu estompează patriotismul celor plecați chiar și pentru totdeauna.
Marele exod chinez pune în gardă Beijingul by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/22012_a_23337]
-
de G.M. Cantacuzino al Americii; și folosesc cu bunăștiință analogia. Ca și autorul Scrisorilor, Aciman trăiește într-un timp abstract, un fel de viitor perfect: nu un timp al amintirilor, ci al anticipării actului de rememorare. Prezent și trecut se estompează deopotrivă în acest viitor de două ori mai intangibil și idilizat decît simpla amintire: o dată pentru că el nu există decît ca speranță și așteptare, și încă o dată îndepărtat în măsura în care nu el în sine e cel dorit, ci absența pe care
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
oglinda sufletului românesc, iar mâzga imorală a vieții de zi cu zi e nimic pe lîngă orgiile non-stop oferite de așa-numitele "canale comerciale" (nu vreau să spun că televiziunea "publică" stă mai bine - dar fiind mai cenușie, stridențele se estompează!) Cea mai banală reclamă la un săpun sau la un nou detergent trebuie, musai, să aibă o conotație sexuală. Parcă ne-am afla într-o necontenită campanie de creștere a natalității! Legile din vremea lui Ceaușescu, care ne obligau să
România la ora vibratocrației biruitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16816_a_18141]