423 matches
-
Liana Tugearu Să te întorci pe firul anilor până la momentul primei întâlniri cu un dansator, devenit ulterior și coregraf, este un demers care scoțând din uitare imagini estompate, le fac să-și recapete prospețimea. Pe dansatorul Gheorghe Iancu l-am cunoscut în anii șaptezeci, într-o dublă ipostază, mai rar întâlnită, de interpret la fel de bun al unor partituri clasice cât și al altora moderne. La Opera Română putea
O serie de întrebări fără răspunsuri by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7481_a_8806]
-
compromite", atitudine unde, la fel ca în confesiunile eroilor dostoievskieni, se reflectă "plăcerea sadica de a simți orgoliul propriei umiliri, de a violă pudoarea scandalizata a celorlalți". Preocuparea pentru stil, pentru "cuvîntul frumos", este evidentă și în jurnal, prea puțin estompata în versiunea românească, deși la unii dintre cei patru traducători (Cezar Sandu-Tițu, Alexandra-Andreea Sandu-Tițu, Raluca Vârlan, Luiza Vasiliu) întîlnești și forme care circulă numai în Basarabia. Putem trece cu vederea peste unele neajunsuri, insă neapărat ar fi fost nevoie de
Cui i-e frică de un autor datat? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7509_a_8834]
-
-l iubește, ci o consecință a acestui fapt. Imaginea gestului ei se suprapune peste cea a mamei naturale ca o umbră tandră, neprecizată. Această finețe o scoate în evidență de fiecare dată, finețe față de care reflexele conjugale ale soției apar estompate. Întâlnirea accidentală dintre cele două femei în cabinetul stomatologic unde Paul își duce fiica, tratată cu maximă atenție de Raluca, creează o tensiune și o vibrație aparte. Nu este vorba de o rivalitate prostească, ci de sentimentul propriei imponderabilități, al
Viața e în altă parte by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6052_a_7377]
-
limbajul lui Blendea își decanta biruitor esențele, degajînd o impresie de calm, dublată de tensiuni prielnice. Cer liniștit se chema, de pildă, o lucrare din 1997, cu semne peste care fulguie o ninsoare de albastruri, - semne interogative parcă, tot mai estompate. Iar în centru, ca un mîner negru lansat privitorului, sedila amplă a unui accent ferm ritmează fără greș imaginea, ruptură calculată ca să adune magnetic atenția. Calmul maiestuos, stîrnește lăuntrice făgăduințe de mișcare, tot ce e disimilaritate se mîntuie în vîlvoarea
Dor de înalt și zbatere spre eter, CONSTATIN BLENDEA by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4872_a_6197]
-
Novăceștii, Pintea, Gruia etc.). Poetului nu i se potriveau în nici un chip compozițiile ample și epica de fantezie. Poeziile în care o mică întîmplare centrală devine pretext de exploatare a stărilor de spirit fugare, a bucuriei devenită melancolie, a nefericirii estompate prin iubire (precum Vara, Furtuna, Artiști), nu mai amintesc prin nimic de Coșbuc: tabloul e concentrat, schițat din cîteva linii, o guașă impresionistă. Melodia discretă topește contururile, întîmplarea ajunge la noi sub forma unor vagi impresii: „Abia o creangă s-
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
Dan Sociu. Dacă în prima carte, Însemnări dintr-un bordel turcesc, pitorescul și exotismul din prozele cu setting esteuropean erau destul de căutate și făceau deliciul cititorului local, amator de heteroidentificare, în cea de-a doua, Și dulce e lumina, deși estompată, „culoarea locală” era încă prezentă. În această a treia carte - primul roman al autorului, fie el și un microroman -, privirea nu-și mai ia nicio distanță față de obiectul său. Decorul este Bucureștiul contemporan; între Casa Poporului, vizibilă din aproape orice
Acolo „unde viața cotidiană se încăpățânează să meargă mai departe“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4376_a_5701]
-
Netezeau drumul alteia. În Pavor nocturn, rolul lor e apăsat liric. Nu mai contează ce spun, nu contează în descendența sau în ascendența a ce se situează. Important e felul în care induc. Parcă și așa-zisa ură e mai estompată: „spun dragoste într-o limbă/ învățată din interdicții/ scriu dragoste cu noduri în gât/ o femelă înaltă/ mă pândește/ îmi zdrobește falangele/ cu o riglă de fier/ dragoste dată afară din casă/ tu știi dragostea/ doar ca pe-o fugă
Ultima oră by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5695_a_7020]
-
formă de balast și scoate la iveală mici capodopere. Temele abordate de Saul Bellow în povestirile de față vor fi cu ușurință recunoscute de cititorii pasionați ai romanelor lui. Marea Depresie americană (care constituie un soi de imagine de fundal, estompată, dar totuși lesne de intuit, pentru numeroase povestiri), Holocaustul (discutat fățiș chiar în nuvela care dă titlul volumului - Filiera Bellarosa), problema traumelor personale și a frustrărilor care, neînfruntate direct, continuă să distrugă vieți (Clara Velde din Furtul și al său
Micro-romane à clef din interbelicul american by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5512_a_6837]
-
Oana Busuioceanu Note de Th. Enescu și Victor I. Stoichiță. București, Editura Meridiane, 1980, p. 85-92. 5 Marius Cișmigiu, primul soț al Viorellei Șeicaru (n. 1923 - m. 1981). 6 A fost cândva cetatea Illionului. 7 Trecutul persistă, / Ca un decor estompat, / Ca un sunet de corn,/ Atât de trist, atât de trist 8 Pamfil Șeicaru - Politica aistorică. Madrid, 1972. Restituită și în țară -Politica aistorică a României. Eseuri și medalioane. Cu un portret de Cezar Petrescu. Ediție și prefață de Mircea
Noi contribuții despre epistolograful Pamfil Șeicaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6340_a_7665]
-
așa, într-o simplă propoziție, că activitatea actualului premier este peste așteptările mele. Însă, sigur, amploarea problemelor, multitudinea problemelor face să fie nevoie de o implicare permanentă, nu numai a premierului, ci și a miniștrilor. Miniștrii mi se par uneori estompați, cu unele excepții, evident. I-aș sugera premierului un singur lucru: să țină cont că și prezența lui, sigur, fără îndoială, foarte utilă, câteodată duce la estomparea personalității unora dintre membrii Cabinetului, care ar trebui să aibă curajul să aibă
Tăriceanu: Ponta riscă să devină un paratrăsnet by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/35656_a_36981]
-
gestul neașteptat al lui Lovinescu de a se căuta și „recunoaște” în portretizarea literaturii făcute de evrei. Pentru că nu numai scriitorii alogeni au trupurile fragile și siluetele indeterminate, ci și Lovinescu trece prin tablou, cu un corp deja pe jumătate estompat: „eu înalt, slab, famelic și incert” (237). Femeia anonimă E oarecum impropriu să vorbim de un grup al scriitoarelor în Memorii, similar cu cel al autorilor evrei. De fapt, Lovinescu introduce mai întâi două figuri, Hortensia Papadat-Bengescu și Elena Farago
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
de o bună bucată de vreme stări viitoare presimt până la cel mai mic amănunt o planetă scăpată din margini un Cosmos bătrân marea scrâșnind pe treptele cerului fericirea dezordinii saltul în vid Stridențe Pe drojdia faptelor desenez amintiri pun culori estompate penumbră lume alcătuită din măști trucuri ale închipuirii ordinea stăruitoare poruncă pe care o încalc inimi cu frigul pe ele mesaje străpung falsul acoperă aura
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/15110_a_16435]
-
conturată incert pe asfaltul umed. Soarele hivernal răzbate cu greu prin caruselul norilor scămoșați, care se fugăresc haotic de la un capăt la altul al cerului. începe să urce pe rue des Martyrs, spre Boulevard de Rochechouart și Place Pigalle. Retorica estompată a pașilor care îl poartă de nicăieri spre nicăieri îl ajută să rememoreze idealurile donquijotești care i-au animat anii primei tinereți. Utopii inocente, policrome, cărora li s-a dăruit cu entuziasm, nenumărate bătălii, nu atât pierdute sau câștigate, ci
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
a fi balast, "școala din depozit" se cere revalidată de critici anume fiindcă afirmă autenticitatea și continuitatea unei culturi unanim recunoscută a fi contribuit semnificativ la fundamentarea modernității europene. Diverși politologi atenționează că imaginea României, văzută din exterior, apare prea estompată. Guvernarea comunistă a marginalizat programatic intelectualitatea, iar ca urmare componenta cultă a civilizației românești s-a disipat în conștiința Occidentului. Fața profundă a țării nu o revelă nici tarafurile de lăutari, nici trupele de dansatori populari, nici imaginile viu colorate
Școala din depozit by Matei Stârcea Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/11146_a_12471]
-
eclipsă timp de decenii și izbucnește după 1990 în conștiința publică, printr-o reconsiderare spectaculoasă. Ediția lui Marin Diaconu de Opere Mircea Vulcănescu oferă fotografia unui vulcan în erupție. Aparatul critic, foarte bine gândit și savant documentat, ne explică detaliile estompate, mai puțin clare, ale unui imagini atractive, misterioase. Marin Diaconu reinventează viața unei personalități extraordinare, reconstituie efervescența unei inteligențe strălucitoare, plasând-o în contextul ei istoric și ideologic.
Un intelectual intrat în legendă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10864_a_12189]
-
paianjen, finețea unei clipe de grație. Pe care n-o vede decât un ochi exersat, dar o prețuim, fără distorsionarea simțului estetic, toți. Nu sunt niște imagini de forță acelea pe care le scoate Arghezi din niște bolgii ceva mai estompate (suntem, totuși, într-o închisoare de pungași, în mare parte, și criminali de fapt divers, mai mult ghinioniști decât posedați), prin comparație, firește, cu hăul negru al lui Baudelaire, ci sunt niște focalizări artistice, de ascuțimea filmării care „vede” cum
Flori primite by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4013_a_5338]
-
a poetei Titina Nica Țene, apărută la Editura “ Absolut “, din București, au vorbit: profesoara Antonia Bodea și Voichița Pălăcean Vereș care au subliniat “ Expresia poetică, simplă, firească în țesătura unui limbaj familial, cald, tandru, ce lasă să se strecoare tristețea estompată a înțelepciunii irevocabilului. Imaginile poetice de o simplitate tulburătoare dând sentimental atemporalității, conturează tabloul copilăriei în tonuri calme, nostalgice cu puritatea și candoarea trăirilor imediate”. Apoi a urmat un emoțonant recital poetic susținut de autoare și Al.Florin Țene. Despre
LA CENACLUL LITERAR RADU STANCA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385179_a_386508]
-
că face parte din ea, ca este totuna cu ea, dar din a cărui întunecime, aproape pe neașteptate, s-a conturat perturbându-i oarecum liniștea, o siluetă măruntă cât a unui copil. Apariția avea o față ca o pată neclară, estompată, și era legată strâns cu un batic pe cap, ceea ce o făcea să semene cu o matrioșcă și poate că tocmai aceasta a făcut-o să aibă sentimentul că silueta îi este foarte familiară și că ea, fără nicio urmă
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
cerului nesfârșit, Altar de-aduceri aminte A multor, uitate cuvinte, Vârtejuri de vieți încropite, Pământ și trăiri răvășite, Speranțe și haos, cădere, Un strigăt născut în durere, Întuneric și frig, disperare, Un murmur de ape amare, Un hohot de plâns estompat, Existențe-n ruină, păcat, Coboară din ceruri, plăpând, Lăstar de Lumină, călcând Pe trepte de har, curcubee, Ce-ngroapă-n neant Astartee, Baali ce se-afundă-n abis, Să fie aievea, e vis? Purtat de un nor, strălucind, Se-apropie Cuvântul șoptind
EXISTENȚĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382576_a_383905]
-
celui de la oboi. Toată orchestra își acordează instrumentele la acest sunet. Urmează câteva momente de liniște. Se mai aud doar câteva zgomote din sală: un scârțâit de scaun, cineva tușește înfundat în dreapta ei, o ușă se închide cu un sunet estompat. Apare apoi dirijorul, parcă alergând spre podiumul său, cu un entuziasm care aduce zâmbete pe fețele spectatorilor. Se înclină, sprijinindu-se de bara atașată podiumului, iar ținuta sa impune respect, atât spectatorilor, cât și membrilor orchestrei. Un salt sprinten, iar
CAP.28 O SEARĂ LA ATENEU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382872_a_384201]
-
zgomotul vântului, al valurilor mării, al copiilor ce se joacă șotron, al lingurilor, furculițelor și paharelor ciocnite, de ropoteala balamucului de zi cu zi, de acest stacatto al lucrurilor așa zis minore. Înfoiala ta, fațada îngrozitoare, urletele tale, sunt toate estompate, pentru mine, de cotidian - spre exemplu atunci când îmi fac cafeau nu știu unde ești, când vorbesc cu un prieten, n-am idee cu ce te ocupi, îar cand privesc in ochii mari ai copilului meu, am uitat de tot de tine!! De
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
perle și fir de aur, lăsând să se Întrezărească doar o porțiune din fruntea ușor bombată. Mâinile, Încrucișate pe piept În aceeași poziție reprodusă pe relicvariu, se Închideau ca să ascundă dulceața micului sân. O statuie de ceară, judecând după culoarea estompată a carnației și după imobilitatea expresiei. - Priviți, relicva! auzi exclamând mai multe glasuri din jur. - Profetul! strigară alți câțiva. Se Întoarse să observe mai bine bustul acela nud, de această dată cu un sentiment de agasare. Așadar, nu era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care surâsurile pe care ni le adresa zilnic, și Dumnezeu mi-e martor că acelea erau fermecătoare, păreau palide și distante. Privea câmpia brună și infinită, tremurătoare sub coloanele de fum ale exploziilor îndepărtate, a căror furie ajungea la noi estompată și decantată, într-un cuvânt: ireală. Departe, linia frontului se confunda cu linia orizontului, atât de bine încât uneori ai fi putut avea impresia că mai mulți sori se ridicau deodată pe cer, apoi cădeau din nou într-un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
îndreptam spre un lucru ce mă aștepta de multă vreme și pe care nu avusesem curajul să îl văd. Răsucind cheia în poarta înaltă, mi s-a părut că deschid plicul ce conținea hârtia cea fină pe care, cu litere estompate, întregul adevăr fusese scris dintotdeuna. Și nu vorbesc doar despre adevărul Cazului, ci și de adevărul meu, despre ceea ce făcea din mine un bărbat, un bărbat care continua să meargă prin viață. Cât trăise procurorul, nu pusesem niciodată piciorul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
sa, Îl fulgerau de la masa vecină. — Bine, vin. În felul acesta a descoperit Amory Portretul lui Dorian Gray, Mistica, sumbra Dolores și Belle Dame sans Merci. Timp de o lună, nu l-a interesat nimic altceva. Lumea a devenit mai estompată, dar și mai interesantă iar el se străduia să se uite la Princeton prin ochii lui Oscar Wilde și ai lui Swinburne - sau ai lui „Fingal O’Flahertie“ și „Algernon Charles“, cum Îi plăcea să-i numească, cu prețiozitate nelipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]