204 matches
-
lagăre, trăgeau hoarna, iar pasagerii din trenuri le dădeau din mâini arătându-și solidaritatea. Deținuții au scris același slogan pe acoperișuri, ca să se observe din avion, împreună cu cuvintele ""90 de naționalități: ruși, uzbeci, americani, englezi, suedezi, polonezi, unguri, români, letoni, estoni, lituanieni..."" Greviștii nu au cedat la amenințări și, la 26 iulie 1953, a venit de la Moscova o comisie condusă de generalul Ivan Maslennikov, locțiitorul șefului MVD-NKVD și procurorul general generalul Roman Rudenko, fost procuror în Procesele de la Nürnberg. Două memorii
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
pe populația lituaniană a arătat că lituanienii sunt apropiați genetic de populațiile vorbitoare de limbi slave și fino-ugrice din Europa de Nord și de Est. Analiza haplogrupului de cromozom Y SNP a arătat că lituanienii sunt cel mai apropiați de letoni și estoni. Potrivit unor estimări din 2014, structura de vârstă a populației a fost următoarea: 0-14 ani, 13,5% (de sex masculin 243,001/feminin 230,674); 15-64 ani: 69.5% (de sex masculin 1,200,196/feminin 1,235,300); 65
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
lăsat Estonia în sfera sovietică de interes. Uniunea Sovietică a amenințat Estonia cu războiul, dacă ultima nu era de acord cu semnarea unui pact de asistență mutuală, care ar fi permis URSS-ului să construiască baze militare în Estonia. Guvernul eston, convins că nu se pot apăra de agresiunea sovietică, a fost de acord cu semnarea acestui pact pe 28 septembrie 1939. Comuniștii estoni au organizat o lovitură de stat cu ajutorul Armatei Roșii în iunie 1940, iar cu ocazia alegerilor organizate
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
pact de asistență mutuală, care ar fi permis URSS-ului să construiască baze militare în Estonia. Guvernul eston, convins că nu se pot apăra de agresiunea sovietică, a fost de acord cu semnarea acestui pact pe 28 septembrie 1939. Comuniștii estoni au organizat o lovitură de stat cu ajutorul Armatei Roșii în iunie 1940, iar cu ocazia alegerilor organizate în țară în același an, stânga prosovietică a câștigat o victorie care i-a perimis formarea noulu guvern și proclamarea Republicii Socialiste Estone
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
motivele cele mai des invocate pentru deportările în masă. Următoarele grupuri etnice au fost total sau parțial deportate: polonezii,romani,moldoveni, coreenii, germanii de pe Volga, tătarii din Crimeea, calmîcii, cecenii, ingușii, balkarii, karaciaii, turcii meskhetiani, bulgarii, grecii, armenii, lituanienii, letonii, estonii. Un mare număr de "culaci" (chiaburi) fără deosebire de naționalitate au fost deportați în Siberia sau în Asia Centrală. De asemenea, românii si basarabenii au fost deportati cu miile in lagărele din Siberia iar numeroși alții au fost asasinați la Fântâna
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
frontiere: Regatul României era în conflict cu Ungaria pentru Transilvania, Regatul Iugoslaviei era în conflict cu Italia pentru Rijeka, Polonia era în conflict cu Cehoslovacia pentru Cieszyn/Těšín, cu Germania pentru Poznań și cu Ucraina pentru Galiția Răsăriteană. Ucrainienii, belarușii, estonii, lituanienii și letonii se luptau între ei și împotriva rușilor pentru independență și teritorii. Influența comunistă, care se manifesta crescând, a dus la revoluții comuniste în München, Berlin, Budapesta și Prešov. Winston Churchill comenta: "Războiul giganților s-a încheiat, războaiele
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
și literatura lituaniană. A urmat apoi studii postuniversitare. În perioada 1956-1958 a lucrat ca redactor la revista "Literatūra ir menas". A publicat lucrări de critică literară și teatrală și a tradus opere literare ale unor scriitori ruși, norvegieni, francezi, germani, estoni, letoni, armeni, bulgari sau moldoveni (Nicolai Nekrasov, Mihail Lermontov, Henrik Ibsen, Heinrich Heine, Pierre-Jean de Béranger, Louis Aragon, Robert Desnos, Paul Éluard, Fransua Mono, Eženas Puatje, Victor Hugo, Debora Varendi, Paul Eric Puls, Arvas Metsas, Ion Druță, Silva Kaputikian, Stanka
Tatjana Rostovaitė () [Corola-website/Science/336830_a_338159]
-
ordine de clasa a II-a, în scopul de a evita deteriorarea sau pierderea recompensei. Au existat cinci clase de distincții: Printre beneficiarii Crucii de Cavaler au fot 73 de străini: 18 români, 12 letoni, 9 italieni, 8 maghiari, 4 estoni, 4 belgieni, 4 olandezi, 3 danezi, 3 francezi, 2 spanioli, 2 japonezi, 2 slovaci 2 finlandezi de origine suedeză. Dintre aceștia, 43 s-au atribuit Aliaților Germaniei (au luptat în formațiunile lor naționale, militare și armate) și 30 au luptat
Crucea de Cavaler a Crucii de Fier () [Corola-website/Science/326399_a_327728]
-
3 danezi, 3 francezi, 2 spanioli, 2 japonezi, 2 slovaci 2 finlandezi de origine suedeză. Dintre aceștia, 43 s-au atribuit Aliaților Germaniei (au luptat în formațiunile lor naționale, militare și armate) și 30 au luptat în Waffen-SS (letoni, belgieni, estoni, olandezi, danezi și francezi).
Crucea de Cavaler a Crucii de Fier () [Corola-website/Science/326399_a_327728]
-
sau frăția pădurii (în limbile estonă: "metsavennad", letonă: "meža brăļi", lituaniană: "miško broliai") au fost partizani estoni, letoni și lituanieni, care s-au angajat în lupte de guerilă cu autoritățile sovietice în timpul ocupației sovietice în timpul celui de-al doilea război mondial și în perioada postbelică. Mișcări de rezistență antisovietice similare au luptat împotriva dominației străine și în
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
în septembrie 1944, a permis oricărui soldat originar din regiune, în principal celor din Divizia a 20-a Waffen-SS (Divizia I estonă), care doreau să lupte pentru apărarea patriei lor, să rămână pe loc și să hărțuiască forțele sovietice. Numeroși estoni și letoni au reușit să scape din încercuirile unităților sovietice și, împreună cu câțiva germani din Grupul de armate Curlanda, au trecut în clandestinitate și au format ceea ce a fost numită „frătia pădurii”. Dacă soldații ai unităților Waffen-SS au fost judecați
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
mișcării de rezistență. „ letoni” au fost mult mai activi în regiunile de frontieră. Regiunile în care activitatea lor a fost mai importantă au fost Dundaga, Taurkalne, Lubăna, Aloja și Līvăni. În regiunile estice ale țării, ei aveau legături cu partizanii estoni, iar în cele vestice cu cei lituanieni. La fel ca și în Estonia și Lituania, mișcarea de rezistență letonă a fost inflitrată cu agenți NKVD și mai apoi distrusă. Sprijinul occidental a fost definitiv compromis de contraspionajul sovietic și de
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
În Lituania, a treia duminică din mai este sărbătoarea „Zilei partizanilor”. În anul 2005 mai trăiau cam 350 de veterani lituanieni ai „frăției pădurii”. În anul 2001, senatorul SUA John McCain a adus un omagiu public la Tallinn „fraților pădurii” estoni care au luptatu pentru eliberarea patriei lor. Cazul fraților Ülo și Aivar Voitka, care s-au ascuns de autoritățile sovietice în pădurile Estoniei din 1986 până în 2000, a fost puternic mediatizat, despre ei spunându-se că sunt „frații moderni ai
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
nu erau etnici ruși), numărul lor crescând neîncetat, ei nefiind motivați să învețe limbile locale. Aproape toată lumea trebuia, însă, să învețe rusește, pentru a se descurca în viața de zi cu zi. Politica culturală sovietică, care încuraja multiculturalismul, a permis estonilor, letonilor și lituanienilor să-și păstreze identitatea națională orientată către Europa. În perioada sovietică această orientare europeană îi făcea să apară drept "occidentali" din punct de vedere politic și cultural. După recucerirea independenței, puternica identitate națională a statelor baltice, precum și
Republicile baltice () [Corola-website/Science/303386_a_304715]
-
vechile simboluri naționale stema țării și imnul de stat. În același an, 1988, Algirdas Brazauskas este ales prim secretar al comitetului central al Partidului Comunist. Pe 23 august 1989, pentru a atrage atenția opiniei publice internaționale, numeroși lituanieni, letoni și estoni formează un uriaș lanț uman de 600 km, ce trece prin capitalele Tallinn, Riga și Vilnius. În decembrie 1989, Partidul Comunist Lituanian își declară independența față de PCUS și ulterior își schimbă denumirea în "Partidul Muncitoresc Democrat Lituanian". La începutul anului
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
de la Tartu. În 1710, în cadrul marelui Război al Nordului, teritoriul actual al Estoniei devine parte a Imperiului Rus. Între 1710-1712, o epidemie omoară o mare parte a populației Livoniei. În 1721 este semnat tratatul de la Nystad, care confirmă anexarea întregii Estonii de către Imperiul Rus. În 1715 este tradus Noul Testament în limba estoniană (dialectul sudic), iar în 1739 este tipărită prima Biblie în limba estoniană (dialectul nordic). În 1711 este închisă Universitatea de la Tartu, fiind apoi redeschisă în 1802, toate cursurile fiind
Istoria Estoniei () [Corola-website/Science/320584_a_321913]
-
sud se învecinează cu Letonia (343 km), și la est cu Lacul Peipus și cu Rusia (338.6 km). Dincolo de Marea Baltică se află Suedia către vest și Finlanda către nord. Teritoriul Estoniei acoperă , și este influențat de o climă temperată. Estonii sunt un popor finic, iar limba oficială, estona, este o limbă fino-ugrică înrudită îndeaproape cu finlandeza și mai de departe cu maghiara. Estonia este o republică parlamentară împărțită în 15 subdiviziuni, denumite individual "maakond". Capitala și cel mai mare oraș
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
o Epocă a Fierului mai agitată și mai plină de războaie urmată de pericole externe venite atât din partea triburilor baltice, care atacau dinspre sud, dar și de peste mări. Câteva sögur scandinave fac referire la campanii de pedepsire împotriva Estoniei. Pirații estoni efectuau raiduri similare împotriva vikingilor. „Năvălitorii păgâni” care au devastat orașul suedez Sigtuna în Evul Mediu Timpuriu, în 1187, erau estoni. În primele secole din era noastră, au început să apară subdiviziuni politice și administrative în Estonia. Au apărut astfel
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
atacau dinspre sud, dar și de peste mări. Câteva sögur scandinave fac referire la campanii de pedepsire împotriva Estoniei. Pirații estoni efectuau raiduri similare împotriva vikingilor. „Năvălitorii păgâni” care au devastat orașul suedez Sigtuna în Evul Mediu Timpuriu, în 1187, erau estoni. În primele secole din era noastră, au început să apară subdiviziuni politice și administrative în Estonia. Au apărut astfel două unități majore: provincia (în estonă: "kihelkond") și țara (în estonă: "maakond"). Provincia era formată din mai multe sate cu sfaturi
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
unei zeități denumite Tharapita. Cronica lui Henric din Livonia menționează pe Tharapita ca zeu suprem al oeselienilor (locuitori ai insulei Saaremaa), și ca fiind cunoscut și triburilor vironiene din nordul Estoniei. Oeselienii (în , singular: "saarlane") erau un subgrup etnic al estonilor, ce locuiau pe insula Saaremaa (în ; în ; în ), o insulă aparținând astăzi Estoniei, în Marea Baltică. Prima lor atestare este considerată a fi din secoluil al II-lea î.e.n., de către Ptolemeu, în "Geografia III". Oeselienii erau denumiți în sögur islandeze în
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
Primul era un vas de război, al doilea era în principal un vas comercial. O "piratica" putea transporta circa 30 de oameni și avea o provă înaltă în formă de balaur sau cap de șarpe, precum și o pânză dreptunghiulară. Tezaurul eston din epoca vikingilor cuprinde în principal lingouri și monede de argint. Prin comparație cu vecinii săi, Saaremaa deține cele mai bogate descoperiri arheologice de tezaure vikinge după regiunea Gotland din Suedia. Aceasta sugerează că Estonia constituia o țară importantă de
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
cu impactul unui meteorit, estimat a fi avut loc în 660 ± 85 î.e.n., impact soldat cu formarea craterului Kaali de pe Saaremaa. La începutul secolului al XIII-lea, Lembitu din Lehola, o căpetenie din Sakala a încercat să-i unifice pe estoni și să îndepărteze pericolul cuceririi daneze și germanice în timpul Cruciadei Livoniene. El a reușit sa adune o armată de 6000 de estoni din diferite regiuni, dar a fost ucis în bătălia de Sf. Matei în septembrie 1217. Din 1228, în urma
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
începutul secolului al XIII-lea, Lembitu din Lehola, o căpetenie din Sakala a încercat să-i unifice pe estoni și să îndepărteze pericolul cuceririi daneze și germanice în timpul Cruciadei Livoniene. El a reușit sa adune o armată de 6000 de estoni din diferite regiuni, dar a fost ucis în bătălia de Sf. Matei în septembrie 1217. Din 1228, în urma Cruciadei Livoniene, și până în anii 1560, Estonia a fost inclusă în Terra Mariana, teritoriu înființat la 2 februarie 1207 ca principat component
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
Hurt și Carl Robert Jakobson. Între principalele realizări s-au numerat publicarea poemului epic național, "Kalevipoeg", în 1862, și organizarea primului festival național muzical în 1869. Ca răspuns la o perioadă de rusificare în Rusia țaristă din anii 1890, naționalismul eston a luat o dimensiune politică, intelectualii cerând la început o autonomie lărgită și apoi independență totală față de Imperiul Rus. După lovitura de stat bolșevică din Rusia, la Revoluția din Octombrie 1917 și după victoriile germane împotriva armatei ruse, între retragerea
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
pentru împărțirea Europei de Est în „sfere de interes special”, conform . La 24 septembrie 1939, vasele de război ale Marinei Roșii au apărut în largul porturilor estone, iar bombardierele sovietice au început să patruleze deasupra Tallinnului și zonei înconjurătoare. Guvernul eston a fost obligat să accepte un acord prin care URSS primea permisiunea de a înființa baze militare și de a staționa 25.000 de soldați pe pământ eston în scop de „apărare reciprocă”. La 12 iunie 1940, Flota Baltică a
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]