134 matches
-
Acum doi ani, când Estonia a fost invitată să înceapă negocierile de aderare la Uniunea Europeană, am realizat că ei se situează înaintea noastră și în aceste timpuri ale tranziției postcomuniste. De atunci, ideea de a vedea la fața locului realizările estonienilor ne-a urmărit pas cu pas. Era și normal, de altfel, ca, după ce aduseserăm în paginile Contrafort-ului spații culturale mai îndepărtate și mai exotice (Germania, Austria, Mexic, SUA, Franța, Cehia etc.), să privim și la experiența unor frați de
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
în mod deosebit după câteva zile de ședere la Tallinn este un adevărat cult al memoriei. Memoria oamenilor cu care te întâlnești și discuți, dar și una care respiră din zidurile clădirilor istorice în „orașul vechi” - o nestemată a Europei. Estonienii sunt un popor cu tradiții, de care se îngrijesc și pe care le cultivă și, aș îndrăzni să spun, din care își trag energia și vigoarea. Ei își asumă cu mult curaj trecutul care n-a fost întotdeauna glorios, însă
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
aș îndrăzni să spun, din care își trag energia și vigoarea. Ei își asumă cu mult curaj trecutul care n-a fost întotdeauna glorios, însă a fost unul onorabil. Aici vom consemna o deosebire esențială între noi, basarabenii, și ei, estonienii. În Republica Moldova nu vei auzi aproape pe nimeni, cu atât mai puțin un politician, să spună limpede: „ocupație sovietică”, „regim comunist”, „eliberare națională”, „dreptul la autodeterminare” (ultima sintagmă este rostită în sensul delimitării de România, uitându-se complet motivația independenței
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de ambiguitate în felul în care se autodefinesc și curajul de a spune lucrurilor pe nume este principala diferență ce separă cele două popoare, care porneau, acum 10 ani, aparent din aceleași blocstarturi, sub lumina crepusculară a unui imperiu muribund. Estonienii sunt uniți în jurul câtorva valori naționale indiscutabile și, mai ales, concentrați pe un proiect național, care le dă un sens mai presus de grijile subzistenței cotidiene. Pe noi, un soi de lașitate atavică, o jenă stupidă și psihanalizabilă - când nu
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de Pace de la Paris, din 1947, nici de Conferința de la Helsinki, din 1975, care statua inviolabilitatea frontierelor postbelice pe bătrânul continent, iar această consecvență - cunoscută și respectată - în a-și urmări vocația propriei identități, deopotrivă națională și europeană, a permis estonienilor să nu-și rateze libertatea în anii de grație 1990-1991. Pentru Estonia anului 2000 independența contează, ea este chiar o realitate, nu bluf propagandistic sau articol într-o Constituție vlăguită. La noi, din contra, independența constituie o perdea de fum
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
să ne fabricăm mereu justificări pentru condiția noastră umilă, să căutăm vinovatul în altă parte - în ocupația străină, în poziția geopolitică, în împărțirea sferelor de influență ș.a.m.d. Dar, după cum vedem, asta nu ne-a ajutat deloc să progresăm. Estonienii sunt un popor mai „rece”, care nu se inflamează cu una-cu două, și, poate de aceea, mai predispus spre reflecție, spre interiorizare. Această trăsătură de caracter i-a obișnuit să caute sursa puterii și slăbiciunii lor în ei înșiși
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
inevitabilă pe toată perioada șederii noastre acolo. Inutil să mai spun că din acest exercițiu de suprapunere a perspectivelor, noi ieșeam întotdeauna mai prost. La Tallinn înțelegi mai bine dimensiunea eșecului nostru „democratic” de după 1989, simți mai acut diferențele dintre estonieni și basarabeni. Sper să rezulte acest lucru și din materialele pe care le publicăm acum. Nu am dorit să prezentăm o imagine plată, un fel de „ilustrată” turistică a Estoniei, ci să încercăm o radiografie multiaspectuală a societății estoniene, comunicând
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
metru. În ferestre vată și muște moarte. Mai există perdele, așadar casa nu-i cu totul părăsită. E clar că și pastorul și bătrâna sunt plecați. Am locuit aici patru săptămâni cu Marietta în 1948. Pe vremea aia erau mulți estonieni pe Gotland, e o zonă tipic baltică. Plimbările cu bicicleta până la țărm erau destul de obositoare. Pastorul moștenise (primise?) ferma de la bătrâna care mai locuia încă acolo, deși îi făcea vânt în sezonul turistic. Ulterior pastorul a beneficiat de o derogare
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
grup ca mărime afirmă că se simt oarecum mai liberi. Acest lucru este valabil nu numai în țările din sondajul BND analizate aici, ci și în Germania de Est, Rusia și în statele baltice, atît printre rusofoni, cît și printre estonieni, letoni și lituanieni (vezi Rose, 1995b). Cele cinci întrebări luate împreună reprezintă o singură scară factorială cu cinci itemi a libertății față de stat (vezi tab. A.3 pentru detalii). Distribuția este puternic înclinată în favoarea libertății: 46% au răspuns că se
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
supraviețuire în GULAG. [...] Curajul lui Șuhov în fața răului activ și agresiv este cu adevărat ascetic 352. (trad. a.) Firește că, în acest lagăr, suferința nu îi este cunoscută numai lui Ivan Denisovici; scriitorul scoate în evidență și atitudinea altor personaje: estonienii, baptistul Alioșa, Ermolai și Senka Klevșin. Alioșa baptistul trimite, și prin numele său, la un sfânt din tradiția creștină Alexie, omul lui Dumnezeu, care s-a smerit într-atât, încât a renunțat la familia înstărită în care s-a născut
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
dialogul nostru se amână. Scriitorul gruzin Giorgi Achwlediani, fost rugbist, mi-a spus că Varlamov înnebunește când ne aude pe noi, moldovenii, discutând în engleză cu cei din țările baltice. Păi, e simplu, balticii refuză să vorbească cu noi rusește (estonianul Juri Ehlvest ne-a rugat să discutăm cu el numai în engleză), iar cei mai tineri dintre ei nici nu cunosc bine limba rusă. În tren, primim, fiecare, câte un pachet - lunch-ul - și pornim. Un TGV supermodern străbate în mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de o broșură cuprinzând biografia poetului-soldat, textele cântecelor imprimate și fotografiile muzicienilor implicați în realizarea lui. CD-ul, sper, mă va ajuta să „reintru” în atmosfera locului când voi transcrie pe curat aceste note de drum. VASILE GÂRNEȚ: Discut cu estonianul Peeter Sauter, răvășit și el de cele văzute în sălile muzeului din Ypres. Moartea înfățișată în cele mai mici amănunte - cele care dau corporalitate războiului, îl scot din tiparele publicisticii „angajate” și ale ideologiilor - pieirea unor tineri imberbi, secerați de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tragă straiele cavalerești. E un întreg ritual îmbrăcarea lor. Ai nevoie de doi scutieri care să-ți încheie toate curelele. Pe sub armură ți se propune să îmbraci un soi de cojoc care să amortizeze apăsarea fiarelor exterioare. Vasile luptă cu estonianul Karl Martin Sinijarv - un tip robust, „copil al naturii”, chel, bărbos și foarte chefliu. Acesta însă, în ciuda constituției sale, obosește primul. Ca învingător, Vasile are onoarea unui dans cu Felicitas Hoppe. Alții au parte de un final mai puțin fericit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
crescut comparativ cu ziua de ieri, dar nu mai zic nimic. Mă gândesc că e o bună tactică: nu ceri bacșiș, ci mărești prețurile de la o zi la alta. Așteptăm în autobuz vreo 15 minute, până este găsit și trezit estonianul Karl Martin Sinijarv, bravul „cavaler” cu care luptasem în turnirul de aseară. Lumea s-a enervat destul de tare așteptându-l, mai ales rușii Varlamov și Kuraev, dar când a apărut vinovatul - răvășit, somnoros, absent - rumoarea s-a potolit, orice comentariu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
impresia, primul „desant” scriitoricesc basarabean în aceste locuri după un deceniu de la despărțirea noastră ca foste „republici-surori”. Iar pentru a ne regăsi, a trebuit să ne ridicăm mai întâi vizele de la Kiev - semn că „divorțul” n-a fost o glumă. Estonienii ne întâmpină sobru, fără pompă și multe zgomote inutile, cum a fost cazul în alte părți. Sobrietatea și liniștea par să fie trăsătura lor națională de caracter. Tot aici îl regăsim pe prietenul nostru, basarabeanul Boris Buracinschi (de parcă nici n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
constitui, peste ani, o dovadă prețioasă a trecerii acelei exotice garnituri literare prin târgul său liniștit. O cină excelentă, stropită cu vin din Chile. VITALIE CIOBANU: Este pentru prima dată după mai multe zile când îi văd pe colegii noștri estonieni din Tren îmbrăcați la patru ace sau, mă rog, aproape la patru ace. Sunt acasă, deși călătoria încă nu s-a terminat (ce șansă să te afișezi în fața alor tăi ca membru al unei echipe simandicoase de scriitori europeni!), lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a terminat (ce șansă să te afișezi în fața alor tăi ca membru al unei echipe simandicoase de scriitori europeni!), lumea e mică, toți se cunosc bine între ei, nu poți ascunde nimic și, în pofida firii mai molcome, aparent rece, a estonienilor, există, probabil, ca peste tot, o teamă de „gura lumii”, deși pofta lor de a bârfi îmi pare un adevărat „pact al taciturnilor”, dacă e să o compari cu limbuția latină. „Cei trei magnifici” - Karl Martin, Juri Ehlvest și Peeter
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și Peeter Sauter - s-au metamorfozat în cetățeni onorabili, după fazele acelea surde de mahmureală matinală, în care îi surprinsesem de mai multe ori. Există, cu siguranță, un „spirit păgân” al acestor locuri, care contaminează felul de a fi al estonienilor, dându-le un aer ca de pe altă lume, abstras, senin-detașat sau absent-mohorât, după caz. Poetul Sauter - elementul cel mai anarhic și mai nonconformist din grupul lor - a renunțat la nelipsiții săi pantaloni scurți, pe care nu i-a mai schimbat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Vom avea un drum lung, de aproximativ opt ore. Mă despart cu regrete de Tallin - un oraș de care m-am îndrăgostit. Nu știu încă ce ne așteaptă la Sankt-Petersburg, dar, cu siguranță, nu va fi mai bine decât la estonieni. Majoritatea colegilor descriu scenarii deloc optimiste („au aflat că...”, „li s-a spus...”). Ce se știe cu certitudine este că, la sosire, va trebui să ne cărăm singuri bagajele prin gara de trenuri. Și nu doar să le cărăm, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care e mândru că „copilul” a avut această „inițiativă artistică de documentare într-un domeniu delicat”, foarte necesară unui scriitor începător... VITALIE CIOBANU: Întâlnire cu un grup de literați locali, la Biblioteca Națională a Belarusului. Suntem câțiva oameni din Tren: estonianul Peter Sauter, armeanul Levon Khechoyan, Thomas Wohlfahrt, Pavel Verner, VASILE GÂRNEȚ și eu. Scriitorii belaruși: Serghei Zakonnikov, Valentina Koutun, Vasili Ghighevici, Gh. Dmitriev, Veaceaslav Adamcik, Leonid de la noi, Alesi Masorenko, Iulia Alesnina, critic. Sper că nu le-am schimonosit prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care pot ieși. VASILE GÂRNEȚ: O recepție, în baza unor invitații speciale, seara, la sediul Daimler-Chrysler. Lux și miros de parfum scump în niște săli cu oglinzi, cristale, tablouri și fotolii scumpe. Ne simțim ușor stingheriți în această atmosferă burgheză. Estonianul Peeter Sauter, îmbrăcat, ca de obicei, în tricou negru („răbdător la intemperii”) și șort, îmi spune că se simte ca un barbar printre porțelanuri. Abia l-a lăsat să intre serviciul de pază. Îl întâlnesc aici pe Ulrich Janetzki, directorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
doctoranzi români pe care i-am văzut și la Gara Friedrichstrasse. Îl ascult cum citește și pe Andrei Bodiu, care are mai mult public românesc decât mine, pentru că au sosit între timp Mircea Cărtărescu, Ioana Nicolaie și Ion Bogdan Lefter. Estonianul Karl Martin Siniyarv, care e ușor grizat, face din lectura sa un adevărat spectacol. Nu se lasă dus de la microfon, chiar dacă organizatorii îi fac semne că a depășit timpul. Publicul este înveselit de rostirea și de gesturile lui Karl, așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
di vivere", così Amitav Ghosh, cît., p. 64. 21 Aristotele, Fisica, a cură di Luigi Ruggiu, Mimesis Edizioni, Milano, 2007, pp. 243-249. Șu questo și rinvia all'ascolto dell'opera di Arvo Pärt, Da pacem, Domine (2004), în Da pacem, Estonian Philharmonic Chamber Choir, Paul Hillier, 2006. 22 Cfr. Giuseppe Fornari, La bellezza e îl nulla. L'antropologia cristiana di Leonardo da Vinci, cît., pp. 316-322. 23 Es, 37, 24; Mt, 25, 18-28. 24 "Cristo infatti non è entrato în un
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
8,5 ore pe zi, cu un total de 56-60 de ore pe săptămână. Cei mai somnoroși sunt bulgarii și francezii, care dorm 9 ore pe zi. Al treilea loc este pentru Letonia (8,6 ore), urmați de olandezi și estonieni. La limita extremă se situează japonezii și coreenii, care dorm 7,6 ore.
În ce țări se doarme cel mai mult? by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63497_a_64822]
-
care au o carte de vizită recunoscută pe plan internațional. Formația țării noastre s-a clasat pe locul trei, considerat de specialiști ca fiind o poziție onorabilă. Primele două locuri au fost ocupate de Estonia și Marea Britanie, după ce în finală estonienii au triumfat cu scorul de 5-2. Reprezentativa României a fost învinsă doar de Estonia (1-13) și Marea Britanie (1-9), câștigând clar celelalte trei partide: 15-0 cu Bulgaria, 8-1 cu Africa de Sud și 9-3 cu Lituania. Ultima clasată, Bulgaria, a retrogradat în Divizia
Agenda2003-3-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280598_a_281927]