152 matches
-
anecdotic, uneori chiar pentru narativ, ca și tenta de culoare istorică ori înclinarea către pitorescul arhaic. Nicăieri ca aici versul nu se află mai aproape de austeritatea prozei. Tematic vorbind, culegerea este un fel de muzeu arhetipal, adăpostind vestigiile cele mai eteroclite ale unui sat imaginar. Existența atât de savuroasă a universului rural nu are însă nimic comun cu realul, ci cu realitatea poeziei, fiindcă sintagma „La Lilieci” se referă la locul unde se găsește plasat cimitirul. Titlul simbolic iradiază asupra întregului
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
nu va fi utilizat ca scop în sine, ci transformat într-un vehicul de acțiune existențială. Procedeul se observă încă din Xilofonul și alte poeme, unde poemul titular fixează una din strategiile predilecte ale autoarei, aceea de a atrage fragmentele eteroclite care plutesc la suprafață în vârtejul centripet al obsesiei. Cea mai reușită piesă din volum este Plicty, „o radiografie ingenioasă a stării de spleen” (Nicolae Manolescu). Textul constituie în același timp o provocare și un experiment: polifonic și intertextual (procesând
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
de o ipoteză de lucru care urmează a fi demonstrată pe parcurs. Așa se întâmplă, de pildă, în Transcrieri (1976), Jocul poeziei (1985; Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul Academiei Române) și în Recapitulări (1995). Cât privește Lecturi fragmentare, aceasta este o culegere eteroclită cuprinzând, în proporții diferite, texte despre clasici, moderni, dar și despre critica literară. Tot în prima categorie se situează monografia Lucian Blaga. Universul liric (1981), care pune cel mai bine în lumină metoda criticului. Proiectată ca alianță între neoretorică, tematism
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
Sideralul vis este, totuși, mai degrabă un volum de versuri patriotice în descendența lui Ioan Alexandru și descriptiv în cheie pillatiană, prin revenirea la ruralitate. Toate aceste elemente - rural și citadin, poezie șaptezecist-patriotică și șaizecist-erotică - se reîntâlnesc, într-un amestec eteroclit, în Intrarea în memorie (1987), autorul nereușind să atingă nici acum corzile unui lirism autentic. SCRIERI: Creanga de măslin, București, 1961; Cerul dintre noi, București, 1963; Strada mică, București, 1964; Zile de munte, București, 1965; Între cetăți și râuri, București
RAHOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289115_a_290444]
-
activități intelectuale ce au ca singur punct comun faptul de a se fi stabilit la marginea disciplinelor tradiționale. Între aceste discipline este vidă În acest teren vag dintre vechile discipline au venit să se așeze succesiv, În amplasamente diferite, Întreprinderi eteroclite, care Își datorează numele de sociologie doar marginalității lor. Problema nu este deci de a ști, de exemplu, ce are În comun sociologul Durkheim cu sociologul Weber, pentru că ei nu au nimic În comun (de altfel, deși contemporani, s-au
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
lui Aurel Dumitrașcu, sunt profund expresioniste, trădând un fond abisal angoasat: „M-am retras cu totul,/ stau în punctul întunecat,/ astup o gură”. Aceste Veneții, aceste lagune (1999), antologie care reordonează versurile anterioare, cuprinzând și inedite, oferă tabloul unei poezii eteroclite compozițional, de factură pseudonarativă, în fond situată la intersecția dintre livresc și existențial, dintre notația intelectuală, abstract-melancolică și deriva limfatică a afectelor sau a simțurilor: „Carne urcată în bolți abia concepute, ce personaj/ pitoresc pentru suburbia intimă a poemului, hai
PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
urma o sumedenie de antologii de versuri profane, culese din circulația orală și manuscrisă în mediul urban. La început - Poezii deosebite sau Cântece de lume (1831), laudă a vinului, în stil anacreonic, ca și Îndreptătorul bețivilor (1832). Cu o compoziție eteroclită, culegerea Spitalul Amorului sau Cântătorul dorului (I-II, 1850) pune la dispoziția cititorului texte diverse, fără vreo grijă specială cu privire la paternitatea și valoarea acestora: poezii populare, versiuni ale liricii neoanacreontice românești (C. Conachi, poeții Văcărești, B.P. Mumuleanu), versuri ale lui
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
Zborul ei nu/ se întrerupe.// O, craniul perfect// al florii” (Dublul). Influența lui Lucian Blaga sau a lui Nichita Stănescu, programul unei ambițioase poetici inovatoare nu sunt decantate în corpuri poetice unitare. Deși majoritatea scurte, poemele sunt cel mai adesea eteroclite și inconsistente la nivelul semnificației, ca și la nivel stilistic; de altfel, în antologia Poezii (1996) autorul nu va reține din versurile de acum decât poemul Cu vremea și ochii tăi. Volumul Tobele fragede (1978) continuă aceeași linie, M. perseverând
MIRCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
rețină atenția, dar arareori această străduință reușește să topească sensurile, imaginile, prezentul, amintirea și imaginarul într-o plasmă fluidă, care să comunice „fața secretă a lucrurilor”. Scriitura din Copacul cu 10 000 de imagini (1984; Premiul Uniunii Scriitorilor), de asemenea eteroclită, se concentrează totuși în jurul unor teme, motive și simboluri: moartea, trecerea timpului, memoria (individuală și universală), tăcerea, lumina, ochiul (orb). Un fel de Blaga - Stănescu - Barbu postmodern transpare în poeme unde cuvinte tehnice, neologisme din sfera biologiei, fizicii, filosofiei etc.
MIRCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
Eliade este o carte de reacție și un gest provocator, care repune în circuitul cultural al normalității o personalitate intelectuală exemplară, făcând breșă în tăcerea instituită de comunism în jurul savantului. M. articulează într-un convingător studiu de caz datele intelectuale eteroclite ale unui personaj proteic și controversat. Ceea ce îl interesează pe critic sunt tehnicile de investigație brevetate de el, desemnate prin sintagma generică „hermeneutică militantă”. El publică, de asemenea, în Franța o carte simptomatică, Étiemble ou Le Comparatisme militant (1982). Textul
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
o estetică a sa. Țelul declarat al revistei bucureștene este în primul rând unul informativ și formativ, aproape în felul „magazinelor” din secolul XIX: „răspândirea gustului pentru literatură”, deșteptarea „dragostei pentru cultură”. Și faptul se străvede chiar din sumarul foarte eteroclit, care se adresa în primul rând unui cititor mediu, chiar puțin cultivat. Pentru el se fac destul de mari concesii, în scopul de a-i câștiga abonamentul. De aici paginile de vulgarizare (mai ales despre Freud și psihanaliză), de literatură „la
ADEVARUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
pe direcția conectivității, a contactului deschis și nemărginit. Se ivește așadar o universalitate prin contact, prin interconexiuni, și nu prin generarea unor sensuri unice (Levy, 2005). Interconexiunea devine semnul universalității, chiar dacă elementele care sunt puse față în față sunt eterogene, eteroclite, diferite, disonante. Această universalitate, chiar dacă este oarecum indeterminată, neîncheiată, nefixată, nu este mai puțin consistentă sau operantă decât cea clasică; conectivitatea aceasta are profunde repercusiuni la nivelul vieții economice, politice, culturale. Fiecare nouă informație produce o metamorfoză a spațiului valoric
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
în mica așezare, oameni liniștiți, toți la fel, aproape triști sau melancolici, nu-și mai vădea spre partea așezării de est valabilitatea, căci orașul - capitală a județului -, aflat în monotonia aceleiași câmpii, era, dimpotrivă, locuit de o populație pe cât de eteroclită, pe atât de gălăgioasă, aproape 120.000 de locuitori (foarte mulți la vremea aceea), cu destine la întâmplare, aruncate în aer, jucate la zar, țipate pe străzi odată cu jurnalele de dimineață (asta înainte de război), din centru până în mahalalele desfundate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Verona, Rodica Maniu ș.a.m.d. i-au frecventat salonul. Că de unii se folosea întru acoperirea combinațiilor sale financiaro-politice, speculîndu-le nevoia de bani și afirmare, este neîndoielnic. Cercul era de fapt o lume cvasiboemă, cvasiinterlopă, o societate pestriță și eteroclită de poeți, ziariști, pictori, sculptori, graficieni, caricaturiști (unii dintre ei - necunoscuți la acea dată), cărora li se adăuga un număr de escroci, bon-viveuri excentrici și prostituate. De o jenantă notorietate a rămas activitatea filogermană a mentorului din timpul Primului Război Mondial, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
variantelor creează impresia de cantitate enormă; există grație și eleganță în finisarea imaginilor, o ingenuitate numai parțial jucată, ce vine din credința în posibilitatea miraculosului, un fel de dexteritate de magician, prin care poetul topește laolaltă elemente dintre cele mai eteroclite. Ne trezim, citind aceste versuri, într-un soi de Wonderland sui-generis, un univers de zaharicale, în care limbajul pare să-și valorifice integral resursele carnavalești (cum se întâmpla și în Țiganiada lui Budai-Deleanu, bunăoară). Uimește, așadar, la Mircea Cărtărescu, ca
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
valoare esențialul În unele domenii ca: religie, istorie, mitologie, antropologie, folclor, literatură. Publicate sub forma eseurilor sau a unor impresionante sinteze de istoria religiilor, aceste lucrări Îl impun pe Eliade ca personalitate complexă care domină un material documentar imens și eteroclit, În efortul de a pune În lumină prezența transcendentului În experiența umană. Este, cum Îl numea Eugen Simion, un „spirit al totalității” nu al fragmentului său un „om al procesului” (E. Cioran). Asta Înseamnă că Eliade merge până la rădăcinile fenomenului
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
o rețea? Becker se mulțumește de multe ori să enumere componentele unei rețele, ajungând să vorbească de "lot" (1999, p. 64) și să prezinte "liste" (ibidem, 1999, p. 79). Aceasta nu este doar o reunire de agenți. Este un ansamblu eteroclit: "O lume a artei se prezintă ca o rețea de lanțuri de cooperare care leagă participanții după o ordine stabilită" (Becker, 1988, p. 59). Ea se compune din obiecte care materializează credințele, aptitudinile și tehnicile trecute; din actori, producători, difuzori
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, inaugurată abia în 1912. 156 Ibidem, f. 58 (raport trimis de conducerea Gimnaziului "Alexandru cel Bun", din Iași). 157 Ibidem, f. 2 bis; citat din raportul trimis de "Liceul Internat" din oraș. Aluzia la "populația eteroclită" etnic se referă la faptul că în Iași locuia, în acei ani, o comunitate evreiască foarte numeroasă. 158 Ibidem, f. 7v.; fragment din raportul trimis de "Liceul Național" din Iași. 159 Ibidem, f. 58 v. 160 Aniversarea avea deja un
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
prevăzută de cod (semnificație potențială) și actualizată, eventual îmbogățită de context (semnificație actuală). "O haină, un automobil, o mîncare gătită, un gest, un film, o imagine publicitară, o mobilă, un titlu de ziar iată în aparență o serie de obiecte eteroclite. Ele au însă în comun faptul că sînt semne și li se aplică aceeași activitate: LECTURA. Omul modern își petrece timpul citind imagini, gesturi, comportamente: mașina îmi indică statutul social al proprietarului său, haina îmi spune cu exactitate doza de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
o anumită comunitate socială (repertoriul limbilor naturale) "Limba este un produs social al facultății limbajului și un ansamblu de convenții necesare adoptate de organismul social pentru a permite exercitarea acestei facultăți la indivizi. Luat în ansamblu, limbajul este multiform și eteroclit". (CLG: 25, CLG: 36) actualizarea sistemului limbii în comportamentul comunicativ al individului ca "act individual de voință și inteligență" (C.L.G:40) Faptul că este vorba de realități distincte e confirmat de anumite afazii în care bolnavul înțelege mesajele (codul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
din fericire, din păcate), transformări emfatice. MODEL Sistem formal (ce simplifică, unilateralizează, stilizează) sistemul real pentru a-l face inteligibil. Pentru Alain Badiou (Le concept de modèle 1968), această procedură de mediere, analogă schematismului kantian servește la transformarea unor fenomene eteroclite într-un ansamblu supus unor legi. MODELUL DICȚIONARULUI ȘI MODELUL ENCICLO-PEDIEI Modelul dicționarului presupune că în limbă există unități de bază care le definesc pe toate celelalte, în timp ce modelul enciclopediei (U. Eco) presupune că fiecare unitate se definește "sintetic" prin
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
relații turbionare mozaicale, departe de intenția vreunei sinteze. Ochiul perseverează în suprafețe. O întâlnire în pod e pretext de inventariere a vechiturilor stocate: "scaune tapițate", "rufe cârpite, pe frânghii vii", "feronerii și faianțe"; la un ospăț nocturn într-un ambient eteroclit ca acesta se etalează "ieruncile perpelite-n pezmeți / spetele de urs, garfele de mistreți, / balercile de crâmpoșie, / iar noi, eu și căpetenia, făceam filozofie / și toată lumea desfășura evantaie / de hohote printre amfore cu măruntaie..." Se instaurează fulminant o lume părelnică
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
tensiune dintre concretețea corpului și imaterialitatea spectrului. Dramaturgii îl vor interesa numai în măsura în care, ca și Maeterlinck, vor ști să exprime acest tip de tensiune. În prefața la Douăsprezece cântece, apărută în 19231, Artaud va aprecia simbolismul nu pentru caracterul său eteroclit, de „bricabrac”, ci pentru „sufletul” său. La Maeterlinck, observă el, „simbolismul nu constituie doar un decor, ci un mod profund de a simți”. Dacă poetul belgian continuă să rămână actual, asta se datorează „priceperii sale de a asocia, în virtutea câtorva
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
abandonat și el practica medicală pentru a conduce o întreprindere farmaceutică. Cît despre Henri Atlan, e greu de clasat într-un gen anume: biofizician, filosof, scriitor (ca Henri Laborit, de altfel), personalitatea sa foarte complexă îl transformă într-o ființă eteroclită aflată destul de de-parte de imaginea savantului specializat. Membrii s-au ales, oare, după aceste criterii ale diferențelor? "Ne-am recunoscut unii pe alții", va spune René Passet, economist care insistă asupra marginalității sale (profesionale) și asupra celei a celor-lalți
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
bucătăria ("Dulci bucătării de vară/ Cu găleți de zoi la ușă,/ Unde plitele-și înfundă/ Nara moale în cenușă") și cămara. În proximitatea lor este situată, firește, grădina. O uriașă fantezie asociativă le umple cu o mulțime doar în aparență eteroclită de obiecte, ființe și vegetale ca și uitate, redescoperite cu o candoare perfect convingătoare, deși adesea jucată, reprezentată. Iată, bunăoară, parada obiectelor specific brumariene, aureolate, fără excepție, de o nedezmințită învestitură senzorială: încăpătorul "dulap obscur", ce se dovedește "dulap sacru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]