108 matches
-
Într-un stil căznit (nici pamfletul, indiferent de miza lui, nu-i prea reușește, fiind vădit sub cota lui Adrian Păunescu și chiar a lui Corneliu Vadim Tudor), d-sa incriminează, dorindu-se "spiritual", "mania idealismului de dreapta (dreptaci)" și "eticismul moraliștilor de ambe sexe". Primii ani de după 1989 sînt cu năduf apreciați ca o epocă "în care cartea românească a fost uzurpată din tronul ei, stuchită fiind de fundamentaliștii de alba-neagra și înlocuită fiind de sandre roze pe sub fuste". O
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
carte atipică. Autorul ei face parte dintr-o generație de prozatori americani de origine evreiască din care mai fac parte Isaac Bashevis Singer, Saul Bellow, Lionel Trilling, Phillip Roth. A fost numit și "scriitor al evreimii etice" de către Malcolm Bradbury, eticismul său ținând probabil de moștenirea spirituală dostoievskiană preluată de scriitorul emigrant. În același timp e o carte "anacronică". După ce în America se consumase mișcarea Beat, după ce Pynchon publicase V, în 1963, și Barth publicase Giles Goat Boy, tot în 1966
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
însă riscă reușita celor mai bune sitcomuri gen Ally McBeal al lui David E. Kelly care dau un ton artificial-dilematic și pedagogic-delectabil oricărei problematici, transformînd-o într-o temă de seminar. Filmul lui Reitman riscă acest statut de soporific punctat de eticismul propriu unei civilizații bine educate și antrenate. Fără să vrei îți vine în minte filmul lui Mungiu, mutatis mutandis și realizezi deodată prezența E-urilor în produsul recomandat drept natural, de la notele flower power ale generației dezinhibate din care face
Maternitatea pe înțelesul copiilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8589_a_9914]
-
de rând trebuie să ai fie geniul comunicării absolute, "en gros" și "en detail", ca Mircea Dinescu, fie simpatica subtilitate bășcălioasă a lui Andrei Pleșu, fie olimpianismul cordial al lui Nicolae Manolescu, fie robustețea gravă a lui Gabriel Liiceanu, fie eticismul de granit al lui Octavian Paler. Altminteri, mai bine să taci. Din păcate, după zece ani de presă liberă, nici măcar evenimentele barbare nu mai iscă în român vreun interes. 13-15-le iunie a trecut pe lângă urechile noastre ca un susur de
Rița-veverița reporterița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16977_a_18302]
-
Regman sau Ion Negoițescu și a faptului că Fefeleaga, cea mai bună povestire a lui, n-a lipsit din manualul de liceu până de curând. Dificultatea receptării moderne a prodigioasei proze a scriitorului a fost identificată de G.Călinescu în eticismul ei, deși același critic remarcă faptul, cât se poate de adevărat, că eticismul nu e de găsit în multe din opere și că, acolo unde îl surprindem, e prezentat „cu tact”, evitându-se predica și mărginindu- se la a face
Ion Agârbiceanu, 50 de ani de la moarte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2958_a_4283]
-
a lui, n-a lipsit din manualul de liceu până de curând. Dificultatea receptării moderne a prodigioasei proze a scriitorului a fost identificată de G.Călinescu în eticismul ei, deși același critic remarcă faptul, cât se poate de adevărat, că eticismul nu e de găsit în multe din opere și că, acolo unde îl surprindem, e prezentat „cu tact”, evitându-se predica și mărginindu- se la a face „simpatică virtutea”. Dificultatea receptării este cu totul alta. La debutul său, în 1905
Ion Agârbiceanu, 50 de ani de la moarte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2958_a_4283]
-
Privind viața, o disimulare romantică, doctorul Codrescu fiind un erou wertherian; îl impresionează autoanaliza plină de delicatețe a sentimentului platonician și “poezia cu foșnete și mătăsuri”, simbolizând însăși feminitatea. Foarte curios. Vladimir Streinu, un adept al modernității, apreciază “literatura cuviincioasă”, eticismul nuvelisticii lui I. Al. Brătescu-Voinești considerat “un mare povestitor” (?!). Acest articol, precum și cel despre C-tin Kirițescu, eternul secretar general moralist al Ministerului Instrucțiunii, par să fie o concesie de gust care venea din partea profesorului de liceu Nicolae Iordache. Dar
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
opera mea nu ar putea exista fără Ardeal, care-i dă totul. Fără să fie locală prin aceasta și să aibă culoare regională, ardelenismul, în ce are mai prețios, e toată opera mea. Socot că ardelenismul e un fel de eticism în artă, o lege a artei, cu locul, cu aerul, cu pământul și viitorul ei. Eticismul are un stil - un stil artistic și moral - care colorează o operă”. E o profesiune de credință, precizează Mihai Sin, făcută în 1941. Recitesc
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
prin aceasta și să aibă culoare regională, ardelenismul, în ce are mai prețios, e toată opera mea. Socot că ardelenismul e un fel de eticism în artă, o lege a artei, cu locul, cu aerul, cu pământul și viitorul ei. Eticismul are un stil - un stil artistic și moral - care colorează o operă”. E o profesiune de credință, precizează Mihai Sin, făcută în 1941. Recitesc cărțile lui Mihai Sin și observ că despre ultimele nu s-a scris aproape nimic. Dar
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
din Gura satului e, desigur, memorabilă). Dar niciodată, cum spuneam, etnografismul nu copleșește, nu devine preocupare autonomă și nici nu aplatizează sentimentele, surprinse cu o mare intuiție a mișcărilor sufletești. S-a imputat operei lui Slavici rigorismul moral, considerîndu-se că "eticismul aspru de pastor" (l-am citat pe Pompiliu Constantinescu) ar fi dăunat viziunii creatoare a prozatorului. Incontestabil, moralitatea, adesea excesivă, e specifică prozelor lui Slavici și pare bine deplasată cititorului de astăzi. Întrebarea e însă dacă eticismul tulbură planul artei
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
moral, considerîndu-se că "eticismul aspru de pastor" (l-am citat pe Pompiliu Constantinescu) ar fi dăunat viziunii creatoare a prozatorului. Incontestabil, moralitatea, adesea excesivă, e specifică prozelor lui Slavici și pare bine deplasată cititorului de astăzi. Întrebarea e însă dacă eticismul tulbură planul artei. Să repet mai întîi că Slavici a creat o literatură realistă și recrearea mediului evocat nu putea fi artistic realizată prin ignorarea sau falsificarea uneia dintre dimensiuni. Iar în lumea rurală de ieri, închisă și conservativă - prin
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
creat o literatură realistă și recrearea mediului evocat nu putea fi artistic realizată prin ignorarea sau falsificarea uneia dintre dimensiuni. Iar în lumea rurală de ieri, închisă și conservativă - prin structură - moralitatea e un comandament respectat și supravegheat cu strictețe. Eticismul operei lui Slavici e o expresie a subiectului selectat și a-l fi trădat ar fi însemnat o gravă încălcare a veridicității. Apoi, cine citește cu atenție și fără prejudecăți opera validă a scriitorului încearcă surpriza de a descoperi că
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
spunea că rigoarea morală "a dăunat viziunii creatoare a lui Slavici". Confuzia de planuri dintre etic și estetic s-a făcut simțită mai acut după 1893, cînd echilibrul între cei doi termeni ai relației s-a rupt agravant, în favoarea unui eticism didactic și greoi. Excepție a făcut Mara care apare din 1894 în Vatra și, în 1906, în volum. În sfîrșit, se cuvine menționat că realismul transfigurării lumii rurale nu trădează adevărul structurilor sociale. Aceste comunități închise nu sînt deloc înfățișate
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
pe atât de expeditive și eficace, devine, din tărănus venit ăsă-si caute noroculă la oraș, domn și stăpân al Barcelonei. Ceea ce autorul aduce nou în această schemă (cum am mai spus, destul de tradițională) este emanciparea ei de sub dublă tutela a eticismului și a realismului. Cu alte cuvinte, aici sunt suspendate - așa cum cerea Milan Kundera în Arta românului -, atât judecată morală, cât și ăconventia verosimilitudiniiă. Așadar, pe de-o parte, personajul nu este ținut să fie, cu orice preț și în tot
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
evidenței că o traducere decentă a marelui florentin este în sine un act meritoriu. Coșbuc a preferat să muncească aproape două decenii, ca să ajungă cât mai aproape de perfecțiune. Or, dacă responsabilitatea scrisului, pe care o deducem de aici, consună cu eticismul ardelean și cu înțelegerea clasicizantă a literaturii, însușită pe filieră germano-austriacă, rafinamentul intervențiilor și comentariilor pe text, ce trădează un fin degustător al poeziei și al „epocilor” ei, îndeamnă istoricul literar la o relectură a poeziei lui Coșbuc. Plagiatele, micile
Coșbuc pe șantierul Divinei Comedii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2768_a_4093]
-
culturală românească" ce au alcătuit coloana vertebrală a secției române a postului de radio Europa liberă, fără nici o șovăire, fără nici o abatere de la principiile lovinesciene. Se ridică în ultima vreme voci înclinate a distorsiona realitatea, incriminînd așa-numita estetică de... eticism, ergo de tendenționism. Dar ce tendință decît cea estetică ar putea încăpea în discursul consacrat tocmai indicării imixtiunilor ideologice, deparazitării creației de puzderia de falsuri ce i s-au aplicat, regăsirii, prin hățișuri și denivelări anevoie de învins, a drumului
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
le dă - să se lumineze, să se chinuiască să afle. Mai degrabă îi amintește de vorba aceea tulburătoare, "înțelepția lumii acesteia este nebunie la Dumnezeu"". Incapabili de a fi vizitați de demonul gnoseologic, nu sîntem în stare nici de etică: "Eticismul Apusului nu e pe măsura noastră. Acel mult lăudat "se cade - nu se cade" al românului nu ține în nici un caz de o concepție etică". Sau, la limita negativității: "Sîntem siguri că niciodată nu se va scrie un mare tratat
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
dispariția artei ori la sleirea procedeelor sale, sortind-o învîrtirii vicioase pe loc, unei agonii mai mult ori mai puțin prelungite, pentru a-mi îndrepta atenția cîteva clipe asupra unei chestiuni care se dezbate în piața literară. Și anume dacă "eticismul" (criteriul etic, astfel persiflat chiar prin nuanța denumirii) și-a trăit ori nu traiul. Denunțînd conceptul estetic al doamnei Monica Lovinescu și al domnului Virgil Ierunca drept "perimat", cîțiva comentatori se declară, aparent, gata a se întoarce la poziția lui
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
28 mai 1963). Dubla aniversare, din toamna trecută și de la finele lui mai curent, n-a trezit nici cel mai mic ecou. Dificultatea receptării moderne a prodigioasei opere a scriitorului ardelean i s-a părut a fi lui G. Călinescu eticismul romanelor sale de maturitate. În ce mă privește, cred că dificultatea este alta, mai ales că eticismul nu se regăsește în toate scrierile autorului și, pînă și acolo unde se regăsește, el e prezentat „cu tact", evitîndu-se predica și făcîndu-se
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
nici cel mai mic ecou. Dificultatea receptării moderne a prodigioasei opere a scriitorului ardelean i s-a părut a fi lui G. Călinescu eticismul romanelor sale de maturitate. În ce mă privește, cred că dificultatea este alta, mai ales că eticismul nu se regăsește în toate scrierile autorului și, pînă și acolo unde se regăsește, el e prezentat „cu tact", evitîndu-se predica și făcîndu-se „doar simpatică virtutea", după chiar aprecierea lui Călinescu. Acest fel din urmă de a proceda este și
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
socialismului omogenizator al diferențelor. Iată lucrarea vreme de multe și agitate decenii a revistei Uniunii Scriitorilor, revistă cu profil ireductibil. Literatura nu trebuie să se supună, într-o viziune modernistă, contemporană, insinuau steliștii anilor ’50, ’60, “comenzii sociale”, adică unui eticism ideologizat, nici etnicului transformat în patriotism demagogic. Ea, literatura, are propriile legi ale creșterii și descreșterii valorice, tematice, orizontul său este mereu în mișcare, fluid, nu poate încremeni în forma baladei epice a unui Deșliu, sau în simplismul unor contraste
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
cât mai degrabă numeroaselor tipuri de comentariu. Astăzi, în plin 2008, poezia fermă a Svetlanei Cârstean nimerește, s-ar zice, într-un sol fecund, lângă manifestele neîncetate ale lui Marius Ianuș, lângă deconturile ostentative ale lui Dan Sociu ori lângă eticismul autoflagelant al lui Claudiu Komartin. Cu asemenea concurență incandescentă, schelele metalice din trupul Florii de menghină par să se înmoaie succesiv: Dimineața era de toamnă. Careul ne aduna pe toți în curtea din spate. Tovarășa Popescu, directoarea noastră, făcea inspecția
Multe flori sunt, dar puține... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7885_a_9210]
-
Poezie fără lirism, literatură fără poezie, arte fără literatură, cultură fără arte și civilizație fără cultură - să exprime această telescopare (cam prea simetrică și coerentă ca să fie și cu totul verosimilă) una dintre cele mai importante "megatendințe" ale noosferei actuale? Eticismul nostru, reflex inconștient al omului de cultură, ne face să respingem cu oarecare angoasă teza aceasta, dar dezavuînd-o pe criterii etice - e bine sau nu e bine să fie așa - nu înseamnă că o și exorcizăm, ci doar că ne
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de o instanță supra-individuală, de o "dihanie", cum ar spune dl Noica. Judecata o afirmi, de concept te lași străbătut; te afirmă el. Există apoi vârste, temperamente, profesiuni, epoci ale judecății și tot așa - vârste, epoci, profesiuni etc. ale conceptului. Eticismul, esteticismul, criticismul țin în mod fatal de judecată. Prin chiar condiția lor, ele nu pot evolua către silogism. Sau privitor la profesiune: cum poate ieși un istoric de artă sau un critic de artă din condiția judecății? O vârstă a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
privilegiat pentru artist - adică pentru sine: „Nici un artist nu e vreodată morbid. Artistul poate exprima orice”. Orice nu are aici valoare calitativă, ci estetică. Moralitatea artei, pusă În paranteză de către Wilde, se relevă a fi doar o altă formă de eticism: un eticism trecut prin estetism. Chiar atunci când, din paradox În paradox, lucrurile se complică (de pildă, afirmația că „Arta este simultan suprafață și simbol”), Wilde Încearcă să explice primejdiile la care se supune artistul prin lipsa de folos imediat a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]