1,245 matches
-
și nici în alte dicționare curente (cum nu le-am putut verifica pe toate, evit aici generalizarea). Doar în dicționarul lui Tiktin, de la începutul secolului, reeditat de Paul Miron cu adăugiri (1986-1989), poate fi găsită formă lexicala, dar cu sensul etimologic "prietenie" (care se găsește în rusă, ucraineană, sîrbă), ilustrat prin citatul paremiologic "Slujba-i slujba, drujba-i drujba", din V.A.Urechiă. Cuvîntul ilustrează categoria bine cunoscută a evoluțiilor metonimice de la numele propriu de produs (marca, firma) la un nume
Un cuvînt misterios by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17935_a_19260]
-
obiect de rememorare abstractă, Choay face inevitabil o incursiune pasionanta în filozofia occidentală, în istoria colecțiilor de artă și a colecționarilor, ori a diverselor politici și ideologii de conservare și/sau reconstrucție. Cartea se deschide, semnificativ, cu o scurtă explorare etimologica a termenului de patrimoniu. Foarte importantă, de altfel, poate mai ales pentru un cititor român pentru care e posibil ca acest cuvînt să aibă conotații negative, legate mai curînd de o demagogie comunistă așa-zis pusă în slujba protejării valorilor
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
de regulă atribuite arhitecturii, insă aria ei de cuprindere și analiza este mult mai mare. Aceasta largă cuprindere vine tocmai din ambiguitatea semantica a termenului de monument, elementul esențial al oricărui patrimoniu. În franceză, ca și în română bănuiesc, derivația etimologica vine din latină, unde monumentul era la rîndul sau preluat din monere, a înștiință sau a reaminti. Monumentul este deci ceva ce se adresează memoriei. Reflectînd la etimologia termenului, Françoise Choay sugerează că există o componentă afectiva esențială a conceptului
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
a constă într-un anumit tip de obiect, iar după ce l-am perceput, descris și studiat, mai rămîne de studiat felul în care opera depășește, trece dincolo de acest obiect, fenomen pe care îl numesc transcendență, (acesta este, de altfel, sensul etimologic și prim al cuvîntului transcendență). De exemplu, o operă literară rezidă într-un text și aceasta este imanenta ei, dar ea depășește acest text, în sensul că, bunăoară, putem să ne gîndim la această operă în absență ei, putem să
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
ca să pomenesc doar două-trei nume. Între "demonul de amiază", cum îl numește avva Evagrie Ponticul, cel al plictiselii și trîndăviei, melancolie și deprimare, în termenii unui vocabular științific contemporan, există o strînsă legătură. Melancolia și plictiseală sînt gemene, chiar si etimologic vorbind. Nu e cazul să intru în detalii, tema este într-atît de pasionanta încît i s-au dedicat multe studii, fără îndoială unele dintre ele remarcabile și notorii. Două cărți recent publicate, care provin din universuri spirituale foarte diferite, au
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
în a cărui minte autocenzura a devenit principiu activ. Grija lui e să vorbească în convenții inocente, pentru ca vorbele să nu-i fie trecute prin pieptenele incriminărilor la modă. Remediul împotriva celor trei paraziți e răsfoirea regulată a unui dicționar etimologic. Sunt atîtea nuanțe insolite în volumul cu vestigii lexicale ale lui Isidor de Sevilla, că nu poți decît să deplîngi hotărîrea Ancăi Crivăț de a traduce numai două din cele 20 de volume ale Etimologiilor. Chiar și așa, lectura îți
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
Sorin Lavric Absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine (Universitatea din București) în 1994, Nicoleta Baciu e o natură filocalică în sens etimologic, iubind frumosul ca pe o treaptă preliminară a lumii de dincolo, de aceea ochiul estetic cu care judecă literatura nu ascultă de o impresie de gust, ci de o stare de duh, ceea ce înseamnă că autoarea face uz de un
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
a trecutului și a unei stări de fericire trăite cîndva, Ganin și Alfiorov devin amîndoi bolnavi de nostalgie, fiecare în felul său, declarat, inconștient, resemnat sau nu. Dar ei contaminează întreaga pensiune, fără să o știe. , ca durere în sens etimologic, și totodată că întoarcere către un acasă simbolic, devine maladia protagoniștilor, iar amărîta pensiune, camerele prăfuite ale fiecărui locatar, locul carantinei lor. Dan Grigorescu vede în pensiune un fel de închisoare, cam ca in Kafka. Analogia se justifică perfect, mai
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
aceste cuvinte apar extrem de des. Din păcate, observăm că ele nu apar ca atare în dicționarele uzuale. Doar dicționarul academic (DLR, litera M, 1965-1968), înregistrează cuvîntul machedon, ca sinonim învechit pentru macedonean, oferind o atestare de la 1648 și o explicație etimologică prin slavonă. în DEX (1975, 1996) nu găsim decît pe macedonean, cu sensul "1. persoană care face parte din populația de bază a Macedoniei sau este originară de acolo. 2. Care aparține Macedoniei sau populației ei, privitor la Macedonia sau
"Machidon" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16736_a_18061]
-
anume expresivitate involuntară a registrului popular-arhaic folosit de autori). Dicționarele noastre, care și-au impus de mai multă vreme principiul de a nu explica, de a nu da decît informații indirecte asupra evoluției sensurilor și de a furniza în secțiunea etimologică doar sursa imediată, omit narațiunea indispensabilă, care ar trebui să arate cum se leagă prin originea îndepărtată cuvintele românești odaliscă și odaie - și să explice diferența dintre sensul de origine al cuvîntului și cel produs pe cale culturală. în română, odaliscă
Orientale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16754_a_18079]
-
tomul X, partea a 3-a, 1990) prin legătura cu locuțiunea pînă la sînge - "pînă cînd țîșnește sîngele; prin extensie foarte tare, foarte mult"; acțiunile verbelor de bază determinate de această locuțiune sînt de tip violent: bătăi, pișcături, mușcături. Explicația etimologică se reflectă deja în DLRM (1958), într-o definiție cam exagerat negativă - "drastic, pînă la distrugere" - pusă în legătură cu expresiile a bate (sau a zgîria) pînă la sînge - "pînă cînd curge sînge". Definiția e reluată în DEX (1996): "extrem de aspru, de
"La sînge" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16769_a_18094]
-
conferă un aspect comic: chiar dacă cuvîntul are, cum am văzut, și un sens mai larg, înțelesul lui de bază nu permite multiplicarea: rinichii sînt numai doi, deci a vorbi de toți e destul de anormal. Sintagma actuală atestă de fapt opacizarea etimologică a cuvîntului: s-ar părea că în rărunchi vorbitorii de azi nu mai recunosc rinichii; rărunchii sînt percepuți mai ales ca zonă a efortului, nu ca un organ precis determinat. Explicația construcției cu toți ar putea sta și în contaminare
"Din toți rărunchii"; "din toți bojocii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16931_a_18256]
-
a efortului, nu ca un organ precis determinat. Explicația construcției cu toți ar putea sta și în contaminare: cum din rărunchi înseamnă din toate puterile, echivalența sintagmelor ar fi permis ca determinantul ultimei să gliseze spre prima, chiar dacă, din motive etimologice, nu-și avea locul acolo. Există cel puțin încă o evoluție semantico-lexicală foarte asemănătoare: cea ilustrată de perechea sinonimică bojoci - plămîni, alcătuită tot dintr-o denumire populară și dintr-una standard a unor organe interne. în acest caz, etimologia e
"Din toți rărunchii"; "din toți bojocii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16931_a_18256]
-
vărsa bojocii, a se umfla în bojogi etc. Și bojoci e folosit astăzi în expresii care indică intensitatea, mai ales în complemente ale unor verbe ca a striga, a țipa. Și în acest caz apare contaminarea care atestă pierderea conștiinței etimologice; plămînii sînt tot doi, deci ar exclude determinantul toți; acesta e însă folosit, ca un banal mijloc de întărire, în construcția din toți bojocii. Am găsit de curînd chiar un context glumeț, metaforic, care atestă formula: "niște studenți (...) claxonau din
"Din toți rărunchii"; "din toți bojocii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16931_a_18256]
-
Cronicar Curele paralele Judith Mészáros e o excentrică în sensul etimologic al cuvîntului: o personalitate neînseriabilă, trăind poezia cu o fervoare și o forță expresivă rare, dar fără nici o dorință de publicitate, onoruri, relații. Ignoră lumea literară, cu vanitățile, imposturile, ambițiile și concurențele ei, fără să-i pese că e - cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17081_a_18406]
-
Rodica Zafiu Între substantivul neutru panseu și cel feminin pansea există una dintre acele legături etimologice mai puțin prezente în conștiința comună a vorbitorilor. Dicționarele franceze, care înregistrează în genere separat omonimele produse de evoluții semantice divergente, au intrări separate pentru numele abstract pensée "gîndire; gînd; cugetare"și pentru denumirea, identică formal, a florii; legătura etimologică
Pansele și panseuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17091_a_18416]
-
etimologice mai puțin prezente în conștiința comună a vorbitorilor. Dicționarele franceze, care înregistrează în genere separat omonimele produse de evoluții semantice divergente, au intrări separate pentru numele abstract pensée "gîndire; gînd; cugetare"și pentru denumirea, identică formal, a florii; legătura etimologică dintre ele, dată ca foarte probabilă, este comparată cu aceea care a produs termenul botanic nu-mă-uita. În română, adaptarea fonetică a vocalei finale accentuate din cuvîntul-sursă ar urma două tipare curente - care pot fi ilustrate (în măsura în care ar fi un fapt
Pansele și panseuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17091_a_18416]
-
Cipriot e înregistrat în Dicționarul explicativ (DEX), iar sofiot apare în Dicționarul limbii române (DLR); pentru ambele, ca sursă imediată este indicată franceza (Cypriote, sophiote); în lipsa unor atestări mai vechi, care să evoce o preluare prin contacte lingvistice directe, ipoteza etimologică rămâne acceptabilă. Confruntînd exemplele din articolul citat al Magdalenei Popescu și cuvintele cuprinse în Dicționarul invers cu lista acceptată de DEX, descoperim că, între derivatele în -iot ceva mai cunoscute, apar și în Dicționarul explicativ cuvintele fanariot și italiot (nu
"Iașiot", "mangaliot", "sloboziot"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17127_a_18452]
-
deci interpretat ca venind prin filiera respectivă). în ediția actualizată - DEX 1996 - bluf, din engl bluff, apare ca pronunțat și șblafț - ceea ce îl (re)așează în poziția de englezism. Citatele actuale demonstrează de altfel chiar tendința de a reface ortografia etimologică; alături de bluf - "comisia anticorupție este un bluf politic" (RL 2082, 1997, 3) - întîlnim și forma bluff: "așa-zisa escrocherie ... este un bluff" (Ziua, 322, 1995, 1). Desigur, e foarte probabil ca termenul (din engleza americană, dar atestat în franceză din
Între franceză și engleză by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15828_a_17153]
-
sera" începe să se folosească imediat după prînz, de întrebuințarea în română a salutului "Bună seara" pînă la ore tîrzii ale nopții etc. Pentru a înțelege cît de complicat și relativ e conceptul de "seară" (din punctul său de pornire etimologic, în sensul latinesc "tîrziu", dar mai ales prin evoluțiile ulterioare), poate fi semnificativă confruntarea mai multor dicționare. în uz coexistă de obicei un sens precis - în care seara intră în opoziție cu dimineața și după-amiaza, sau cu ziua și noaptea
Seara by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15953_a_17278]
-
Pentru a recapitula, panacot pare a însemna deopotrivă: 1) înghesuială; 2) mijloc de transport în comun; 3) furt; 4) hoț de buzunare; 5) portofel - denumind deci, pe rînd, mai multe dintre elementele esențiale ale unui anume tip de furt. Ipotezele etimologice și asupra evoluției semantice sînt în asemenea cazuri riscante și fragile. Mi se pare însă posibilă regăsirea unui fir. La urma urmei, panacot și panacotar sînt forme deja înregistrate în dicționarele românești: în DLR apar ambele, ca variante pentru panacod
"Panacot" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16034_a_17359]
-
sau panacot) e "scîndura... pe care se așază bucățile de aluat înainte de a fi introduse în cuptor", desemnînd și o "formă, tipar pentru aluat", iar panacodar (sau panacotar) este un "brutar care lucrează cu panacodul". (Dacă această ipoteză de traseu etimologic e adevărată, și dacă sursa indicată de DLR pentru panacot - din neogreacă - e cea reală, atunci panacotarul ar fi înrudit de departe cu pinacoteca). E tentantă asimilarea brutarului care introduce și scoate pîinea din cuptor cu operația hoțului care extrage
"Panacot" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16034_a_17359]
-
intersectează cu cel parodic, personajele au nume semnificative. Omar Khayyam Shakil e departe de a semăna cu poetul persan, un ins gras, inapt și derizoriu, cu o ascendență mitică parodiată (trei mame), îndrăgostindu-se de o retardată, Sufya Zenobia (legătura etimologică cu secta sufită reamintește ireverența religioasă a autorului), acest personaj feminin este însăși încarnarea rușinii, e debilă, crudă și absurdă, totuși are o mare putere de fascinație. E un personaj înrudit pe departe cu Remedios, fecioara fatală din Un veac
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
în care e clară adaptarea lor la contextul situației de comunicare. Exemplul cel mai clar de fixare a unei imprecații străine cu sens atenuat e însă un mai vechi împrumut din turcă - sictir - care, netransparent, și-a atenuat treptat sensul etimologic (obscen), căpătînd o răspîndire destul de mare, o familie lexicală bogată și sensuri noi. Cuvîntul e de altfel înregistrat de toate dicționarele noastre (altminteri foarte prudente și excluzînd majoritatea termenilor considerați vulgari). Definițiile propuse nu cuprind însă ultimele sale evoluții semantice
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]
-
e de altfel înregistrat de toate dicționarele noastre (altminteri foarte prudente și excluzînd majoritatea termenilor considerați vulgari). Definițiile propuse nu cuprind însă ultimele sale evoluții semantice. Formula propriu-zisă a imprecației, exclamația (h)ai sictir! - care, conform explicației sintetice din Dicționarul etimologic al lui Al. Ciorănescu, "exprimă vulgar repulsia" - a suferit o primă deplasare semantică - previzibilă - determinată de specializarea pentru una dintre intențiile actului de a înjura: alungarea, îndepărtarea unei persoane. Primul citat înregistrat în Dicționarul limbii române (DLR, tomul X, partea
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]