1,985 matches
-
capului să scrie eseu, dar nu pentru că ar fi liric sau fiindcă ar avea repulsie față de nuanțele speculative (dimpotrivă, Foarță e un prestidigitator al noțiunilor rare), ci pentru că urechea îi este pliată exclusiv pe calambururi sonore, drept care aliterațiile, asonanțele și etimologiile la care recurge preschimbă pagina într-un carnaval fonetic, zgomotos ca un clopot și gol ca un pahar. Din acest motiv, fragmentele epice care îi ies din condei sunt sterile ca un cristal sunător, al cărui clinchet e dat chiar
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
primul mileniu celor șapte arte liberale (cele trei arte ale cuvîntului - gramatica, retorica și dialectica - și cele patru ale numărului - aritmetica, geometria, astronomia și muzica) fiind exponenți ai clerului catolic. În Occident, savanții s-au format sub bolți romano-catolice, iar Etimologiile episcopului Isidor, considerat drept ultimul savant al culturii antice, sunt o dovadă a cît de docți puteau fi purtătorii patrafirului cu purpură. În ochii contemporanilor, hispanicul Isidor s-a distins prin statornicia cu care a sprijinit răspîndirea vieții monahale, la
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
distins prin statornicia cu care a sprijinit răspîndirea vieții monahale, la elanul închinat obștilor mînăstirești adăugînduse grija de a ridica în Sevilla o bibliotecă ajunsă celebră prin valoarea textelor din rafturile ei. Scrise în ultimele două decenii de viață (615-636), Etimologiile lui Isidor numără 20 de cărți acoperind tocmai domeniul artelor liberale, rezultatul fiind o „enciclopedie“ în sensul medieval al termenului, acela de culegere de cunoștințe menite culturii generale. Cine vroia să pășească pe o treaptă elevată de educație trebuia să
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
domeniul artelor liberale, rezultatul fiind o „enciclopedie“ în sensul medieval al termenului, acela de culegere de cunoștințe menite culturii generale. Cine vroia să pășească pe o treaptă elevată de educație trebuia să-și însușească buchia celor 20 de cărți ale Etimologiilor, devenind astfel un spirit doct, adică o minte pentru care cultura păgînă, asimilată în amănunțime, devenea baza teoretică menită a apăra subtilitățile adevărului creștin. Din acest motiv, a spune despre Enciclopedia lui Isidor că e un instrument de lucru înseamnă
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
spune despre Enciclopedia lui Isidor că e un instrument de lucru înseamnă a-i degrada statutul, reducînd-o la o colecție scorțoasă de cunoștințe seci, pe care `nvățații o consultau la nevoie pentru a afla cine știe ce chichițe absconse, cînd de fapt Etimologiile sunt vocabularul obligatoriu al culturii generale în Evul Mediu, un canon de erudiție la care fețele bisericești aderau din spirit de disciplină, pentru a putea să facă față polemicilor provocate de încălcarea dogmei. Sub acest unghi, Etimologiile au fost o
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
cînd de fapt Etimologiile sunt vocabularul obligatoriu al culturii generale în Evul Mediu, un canon de erudiție la care fețele bisericești aderau din spirit de disciplină, pentru a putea să facă față polemicilor provocate de încălcarea dogmei. Sub acest unghi, Etimologiile au fost o scriere de neocolit în primul mileniu creștin, genul de vademecum avînd rostul de a călăuzi clerul pe tărîmul erudiției laice. Însăși efervescența scolasticii e un fenomen curat ecleziastic: filosofia era chemată să apere cu mijloace păgîne temeinicia
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
revelate pe atît de iraționale, rostul ei fiind ancilar și deopotrivă tactic, căci fără arguția unor minți versate în uzul argumentelor, bătălia cu scop de persuasiune doctrinară nu putea fi dusă cu sorți de izbîndă. Dacă primele zece cărți ale Etimologiilor prind teologia, filosofia, dreptul și medicina, următoarele două cărți (a XI-a și a XII-a), cele pe care Anca Crivăț le-a ales spre traducere, conțin știința omului și a animalelor: antropologia și zoologia în termeni largi, adică secretele
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
primește grație asemănării cu ramurile palmierului (palma), iar „sepultura“ vine din sine pulsu, din „lipsa de puls“ a celui îngropat (p. 103). Cît despre lacrimi (lacrimas), ele provin din laceratio mentis, din „rănirea minții“ a cărei expresie ia forma lacrimilor. Etimologia cere explicarea unui cuvînt în virtutea contingenței fonetice cu altele, „contingență“ însemnînd o atingere ce pune cuvintele în relație de rudenie. Potrivit acestei optici, noțiunile se înrudesc prin împărtășirea unui tipar comun, tiparul putînd fi: rădăcină comună, omofonie (formă similară) sau
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
morfologic într-un șir de secvențe standard. Deznodămîntul e apariția inevitabilă a limbii de lemn. Cu cît o noțiune este mai abstractă cu atît matca evolutivă care a dus la formarea lui e mai ștearsă din memoria vorbitorului, iar rostul etimologiei e de a trezi reminiscența actului concret din care a apărut acel cuv`nt. Urmarea este că pînă și cele mai țepene expresii capătă un suflu de viață. În schimb, ignorarea firului etimologic preschimbă un termen într-un clișeu aseptic
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
cameră de hotel: primește multă lume și nu păstrează nici o urmă, fiind mereu curată și ospitalieră, aidoma unui spațiu sterilizat din care orice amprentă personală a fost eradicată. Cult e numai spiritul care simte sugestia concretă din spatele noțiunilor abstracte, sarcina etimologiei fiind de a reda mirosul inițial al celor mai inodore noțiuni. E vorba de mireasma primitivă din care s-au desprins mai tîrziu aromele neutre ale limbii docte. E asprimea fățișă a gesturilor grobiene din care s-a ivit apoi
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
răsfoirea regulată a unui dicționar etimologic. Sunt atîtea nuanțe insolite în volumul cu vestigii lexicale ale lui Isidor de Sevilla, că nu poți decît să deplîngi hotărîrea Ancăi Crivăț de a traduce numai două din cele 20 de volume ale Etimologiilor. Chiar și așa, lectura îți insuflă pofta unei cure savante de etimologie strictă.
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
cu vestigii lexicale ale lui Isidor de Sevilla, că nu poți decît să deplîngi hotărîrea Ancăi Crivăț de a traduce numai două din cele 20 de volume ale Etimologiilor. Chiar și așa, lectura îți insuflă pofta unei cure savante de etimologie strictă.
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
predat în anul al patrulea de facultate un extraordinar curs facultativ de istoria limbii române, avea explicația lui pentru numele comunei constănțene Doi Mai. Cum arhivele nu legau numele de nici o dată istorică, Graur credea că e vorba de o etimologie populară, adică, de o interpretare spontană a unui cuvânt necunoscut vorbitorilor prin apropierea lui de unul care le spunea ceva. Graur presupunea că localnicii, mulți, zarzavagiii bulgari, care își vindeau produsele în piața din Constanța și erau întrebați de unde vin
Toponimice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2381_a_3706]
-
erau întrebați de unde vin, răspundeau pe bulgărește damoi, de acasă, adică. De unde românii au făcut Doi Mai. Explicația lui Graur e, poate, hazardată, dar nu ca aceea a altui lingvist, ce e drept, specializat în sintaxă, nu în toponimie sau etimologie, Ion Diaconescu, împreună cu care, cu ocazia unei inspecții de grad I în Vrancea, m-am trezit în fața unei biserici impunătoare, în afara oricărei localități, numită Vizantea. Sufixul ne trimitea la un nume de loc. Zona era de ciangăi catolici. Ion Diaconescu
Toponimice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2381_a_3706]
-
Angelo Mitchievici: să activeze întotdeauna de la locurile comune pe care le detonează sau încearcă să le corupă printr-o abordare inedită. De pildă, în legătură cu expresia amintită, totodată și cea mai cunoscută, de bună seamă, în abordările critice, criticul merge la etimologia termenilor, și de aici mai departe vom asista la un adevărat spectacol hermeneutic. Va proceda identic în tot volumul. E abordarea în care scriitorul constănțean se simte cel mai confortabil. O concluzie ar fi că „opera lui Caragiale constituie doar
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
de aceea natura filocalică pe care o posedă o predispune la judecăți cu timbru spiritual. Pentru Nicoleta Baciu, e frumos ce poartă sigiliul spiritului, restul e sclifoseală estetică. Autoarei îi repugnă calofilia, dar îi surîde filocalia. Două cuvinte cu aceeași etimologie și cu sensuri la extreme. Dacă răuvoitorii văd aici o negare a autonomiei esteticului, (sub motiv că un text nu reflectă nimic decît pe el însuși, caz în care el trebuie judecat în sine, ca pe un univers de sine
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
În Dicționarul limbii române ( DA), la cuvîntul-titlu coșcogea găsim numeroase variante, dintre care unele sînt produse doar de sonorizarea consoanelor surde: goșgogea, gojgogea, gogeamite etc. Gogeamite, variantă foarte răspîndită ("doi gogeamite lideroii", în Zig-zag, 44, 1992, 16), e pus prin etimologie populară în legătură cu numele unui personaj real, care devenise celebru prin înălțimea sa neobișnuită, Gogea Mitu (Mitu Gogea). E însă vorba de o coincidență, sau, mai probabil (îmi lipsesc aici, din păcate, datele documentare necesare unei explicații exacte), de o relație
"Ditai", "ditamai", "cogeamite"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16878_a_18203]
-
motive etimologice, nu-și avea locul acolo. Există cel puțin încă o evoluție semantico-lexicală foarte asemănătoare: cea ilustrată de perechea sinonimică bojoci - plămîni, alcătuită tot dintr-o denumire populară și dintr-una standard a unor organe interne. în acest caz, etimologia e mai puțin clară: pentru plămîn s-au propus surse din latină sau din greacă, iar originea lui bojoc (sau bojog) e incertă. Bojoc are o răspîndire regională complementară cu cea a lui rărunchi: e folosit în Muntenia și în
"Din toți rărunchii"; "din toți bojocii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16931_a_18256]
-
jocului e semnificativ nu numai prin analogiile semantice produse - adesea evoluțiile s-au petrecut în alte limbi, cuvintele fiind preluate împreună cu sensurile lor figurate - ci și prin straturile influențelor culturale pe care le reflectă. Cuvîntul pocher, de pildă, are o etimologie multiplă, dar pare să fi pătruns mai întîi în română - așa cum arată și Dicționarul academic (DLR) - printr-un intermediar neogrecesc. împrumuturi pasagere mai vechi - din turcă, greacă, rusă (limbi care reflectă căile de intrare în lumea românească a unora din
"A plusa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17056_a_18381]
-
Jünger ar constitui, cu siguranță, un punct de referință într-o eventuală istorie a discursului cultural despre timp și temporalitate. Nisiparnițe, cadrane solare, clepsidre, ceasuri mecanice, ceasuri ignice, cu toată aparența lor spectrală, de lucruri cu patină, cu istoriile și etimologiile lor (aflăm, de pildă, că în grecește klepsydra înseamnă hoț de apă, aluzie la picurarea imperceptibilă a lichidului dintr-un recipient în altul), se aglomerează în paginile cărții ca într-o prăvălie de antichitați, alcătuiesc un bric-á-brac imaginar a cărui
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
prin engleză cu unele cuvinte de origine franceză: modificînd astfel o tendință care s-a manifestat timp de decenii în sens invers. Dicționarele noastre vor trebui să țină seama de acest nou context sociocultural. Urmînd principiul sursei imediate, ele indică etimologii și uneori și pronunții vag derutante. în urma constatării (în genere justificate) că multe englezisme au pătruns în română, mai ales în prima jumătate a secolului al XX-lea, prin filieră franceză (Th. Hristea a demonstrat în multe cazuri acest proces
Între franceză și engleză by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15828_a_17153]
-
să fi venit la noi - și, sau mai ales - prin franceză: ca termen legat de jocul de cărți, în primul rînd de pocher. Dar jocul însuși e internațional, și de altfel tratarea denumirii sale în dicționarele noastre e, în ciuda principiului etimologiei multiple, derutantă. în DLRM, pentru pocher e indicată ca sursă franceza (cu precizarea că acolo vine din engl. poker), ceea ce nu se explică accentuarea cuvîntului românesc; în DEX 1975 și 1996, sursa apare ca dublă - franceza și engleza. Dicționarul limbii
Între franceză și engleză by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15828_a_17153]
-
cu precizarea că acolo vine din engl. poker), ceea ce nu se explică accentuarea cuvîntului românesc; în DEX 1975 și 1996, sursa apare ca dublă - franceza și engleza. Dicționarul limbii române (DLR), în volumul apărut în 1977, reconstituie cu totul altfel etimologia: bazîndu-se probabil pe formă, pe accentuare, dar și pe istoria propagării jocurilor de cărți în societatea românească, sursele indicate sînt, în ordine: neogreaca, germana, rusa (cu forme aproape identice), pe ultimul loc franceza, nicăieri engleza. Un alt exemplu de concurență
Între franceză și engleză by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15828_a_17153]
-
aparțină de cîțiva ani perechii marfă - nașpa. Aceasta e asimetrică din anumite puncte de vedere: în vreme ce marfă e un cuvînt foarte cunoscut și frecvent, avînd o evoluție semantică destul de transparentă, nașpa e unul inexistent în afara limbajului argotic și are o etimologie neclară. Le apropie totuși trăsăturile formale și funcționale: ambele sînt invariabile chiar în uzul lor adjectival; ambele apar și ca adverbe. în cazul lui marfă, sursa caracterului invariabil e schimbarea valorii gramaticale; în cazul lui nașpa, trunchierea. Nașpa are, ca
"Nașpa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15888_a_17213]
-
familie lexicală deloc neglijabilă (a nasoli, nasoleală, nasulie etc.). Ipoteza îi aparține lui Al. Graur, primul care a scris, în anii '30, despre cuvintele țigănești care stau la baza unor termeni argotici românești. Schimbările fonetice pe care le presupune această etimologie nu sînt însă tocmai ușor de explicat. Nasol pare să provină de fapt din țigănescul nasul (cu accentul tot pe ultima silabă), adjectiv și adverb cu sensul "rău", "urît", atestat în graiul lăieșilor, al spoitorilor - cf. și un mic Dicționar
"Nașpa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15888_a_17213]