369 matches
-
în ce privește semnificația cuvântului Crăciun. În primul rând, ar proveni din limba latină, din calatio, calatione, care înseamnă sărbătoare, apoi, din limba slavă, din crăciun, caraciun, care înseamnă a omorî, a ucide și, nu în ultimul rând, din limba tracă, din etimonul crăciun, având sensul de buturugă. Biblia ne spune că, de peste două mii de ani, Cel ce este Se naște în seara de Crăciun, Cel ce este Se face ceea ce nu era. Este Dumnezeu și Se face om, fără să înceteze de
BETLEEMUL DIN NOI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363527_a_364856]
-
crepusculară a orizontului interior ( “Până și în aceste mari depărtări/ de culoarea amurgului/sufletul tău exilat miroase a stele” - Sufletul exilat ) pentru a ajunge la claritatea vizuală a textului scris, gândirea este „casă” a formei , este locul de adăpost al „etimonului spiritual” al formei poeziei. Se stabilește o identitate între gândire și formă, în accepția pe care o dă Henri Focillon: Nu poate fi vorba despre un antagonism între gândire și formă; lumea formelor, pe plan spiritual, este identică, în esență
LUPTA CU VISUL, ÎNTR-O CRONICĂ DE EXCEPŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360906_a_362235]
-
Este probabil vorba de neamuri finice ori turanice care s-au amestecat cu celții sau care au cutreierat tot nordul și vestul Europei în preistorie. Și au lăsat urme. Să fie oare o întâmplare că gr. kanon „regulă“ are același etimon kan- „a săpa“ din iraniană? E probabil ca regula latină să fie și ea în relație cu brazda la arat sau cu repetarea de multe ori până rămâne o dâră adâncă, un „șanț“ . De la arâg, arig, arrug - la rigola nu
CANAL de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/369861_a_371190]
-
ce mor»“ ... Să! Că e bine să fac cerere că de ce să nu-mi trăiesc niște hobby-uri? N-avusesem timp pentru așa ceva, nici cuvântul nu-mi spunea nimic. Noi avem în minte un soi de dicționar universal. Cuvântul are etimon afectiv în tinerețea matale și se numește dor! Ciudat sentiment! Mă duce cu gândul la o anume suprafață de pe Terra. La plante, copaci, obiecte, rude. Oare ce sunt acestea? De ce le-am păstrat într-un colț de memorie? Amerizând undeva
CONSTANTIN T. CIUBOTARU: AMERICA DIN SUFLETUL MEU de EUGENIA DUMITRIU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352765_a_354094]
-
alte familii de limbi. Ar fi posibil ca inițial să fi existat două cuvinte cu sensuri diferite și din limbi deosebite: un autohton dacic *kudra „munte“, „pădure“, comparabil cu sanscr. kudhra, alb. kodrë, peste care s-a suprapus urma¬sul etimonului latinesc codrum, quodrum, quadrum, „pătrat“, din simbioza cărora a rezultat cuvântul de azi cu forma uni¬că, dar cu înțelesuri deosebite. Originea prepoziției lângă constituie iarăși un temei al continuității. Explicată prin toate formele adj. longus-a, -um, mai ales longo
CODRU-I FRATE CU ROMÂNUL de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360053_a_361382]
-
a se depărta“, explicat de lingviști tot prin latinescul mergere. În lucrarea Alte eți¬mologii românești, acad. Al. Graur atrage atenția asupra asemănării romanescului a merge și a franțuzescului marcher, acesta din urmă explicat în di¬verse moduri printr-un etimon germanic. Domnia sa reconstituie un latin *mergo, compară¬bil cu sanscritul marga „drum, cale“ cu o întrebuințare mai ales in graiurile rustice și păstrat în ariile laterale ale lați¬nei. S-a sugerat și influența unui termen paronim din sub¬strat
CODRU-I FRATE CU ROMÂNUL de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360053_a_361382]
-
2011 am publicat un articol despre originea termenului Crăciun. Aminteam principalele ipoteze formulate și anume: derivarea din calatio “convocarea poporului” (Papahagi, V. Pârvan, S. Pușcariu); creațio “creare” propusă de Aron și Ovid Densușianu, dezvoltată acad. Al. Rosetti și Al. Graur; etimonul crastinum al marelui B.P. Hașdeu, Christi Jejunium etc. Au mai fost aduse în discuție sl. korociun ce desemna solstițiul de iarnă și se referea la perioada 12 nov. - 24 dec. și un alt cuvânt slav kraciati, “a pași”. Autohtoniștii au
ETIMOLOGIA CUVANTULUI CRACIUN de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359976_a_361305]
-
a format prin derivarea cu sufixul „-ar”, omonim sintactic cu verbul „a ara”, ceea ce poate fi un argument privind originea latină și descendența agrară. (Menționez că pe Creangă ar fi trebuit să-l cheme tot Ciubotaru, după numele tatălui, că etimonul persan al numelui lui Eminescu, „emin” înseamnă „reparator de încălțăminte”! Tot un fel de ciubotar, nu? Am afirmat că „ciubotăresc” vorbele, iar scrierile mele, pentru discutabila lor originalitate, au mai fost numite și ciubotarisme. Când nu dorm, sunt foarte deștept
CONVORBIRI (IN)DISCRETE: CONSTANTIN T. CIUBOTARU – NICOLAE DINA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378981_a_380310]
-
partea nordică „tăiată“ de calea ferată electrificată, dublă, Craiova - Filiași; anexele nr. 3 și nr. 4 privesc atestările localităților Răcari și Brădești [„prima atestare“, evident, dintre hrisoavele ce ni s-au transmis până în zilele noastre, căci toponimele respective își au etimonul în pelasgo[> valaho]-dacicele nume de plante, bradua > brad și lax > rac, apelative atestate de documente scrise încă din orizonturile anilor 50 - 158 / 400 d. H.; v. Ion Pachia-Tatomirescu, Zalmoxianismul și plantele medicinale, vol. I, Timișoara, Editura Aethicus, 1997, pp.
UN ADMIRABIL STUDIU MONOGRAFIC DESPRE COMUNA BRĂDEŞTI-DOLJ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348412_a_349741]
-
primordiale. Mitul reprezintă o fază ulterioară, de raționalizare, de pierdere a trăirilor originare și de Înlocuire a acestora cu sensurile exprimate și cuprinse În povestire. De aceea, pentru a Înțelege funcția unui mit Într-o anumită cultură trebuie să identificăm „etimonul”, adică ritul din care s-a născut povestirea mitică. De asemenea, semnificațiile ritului originar permit descifrarea sensurilor ascunse În narațiunea mitologică. În antiteză, pentru unii dintre urmașii lui Durkheim, mitul este forma inițială, deoarece prin el se exprimă „reprezentările colective
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
antice și folclorice. Ele țin de gândirea poetică (În cel mai fericit caz) și nu au nicio legătură cu cercetarea științifică responsabilă. Reprezentanții celui de-al doilea curent de gândire utilizează și ei metoda comparativă și reducerea fenomenelor folclorice la „etimoane” de tip mitologic. Dar pașii prin care ei trec de la identificarea unei note comune la stabilirea unei analogii sau a unei filiații (Între spațiul mitului și al ceremoniei, Între cultura populară românească și tradițiile populare din arealul geografic apropiat, Între
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
curg în lin dezmierd, / Ci strâng, brățară, dimineața ce-a căzut/ Desprinsă de la mâna ta, să nu te pierd” - Convalescență. O nouă direcție în poezia lui G. se dezvoltă în grupajul liric din 1943, Dincolo de pădure, al cărui titlu traduce etimonul „Transilvania”. Mai puțin omogen tematic față de Anotimpuri și marcând o clară schimbare de tonalitate, de la optimismul radios al comuniunii cu natura, la disperarea și plângerea prin vers a pierderii ținutului natal, cartea include, în descendența lui O. Goga sau a
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
Fr. Miklosich despre forma slavă vĭdova - consideră neadevărată această trimitere (influențată - crede el - de opinia eronată a lui A. dr. Cihac [II, 443] și a bulgarului B. țonev). După părerea lui H. Tiktin, sunetul v din ultima silabă (inexistent în etimonul latinesc) poate fi explicat cu aparițiile similare din măduvă sau pivă. într-o notă (p. 234, nota 3), Vasile Scurtu, cel evocat mai sus, notează formele din meglenoromână - ubdăviță, ubdubiță, uduviță - și le explică prin bulg. volovica (deși trecerea lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fi acesta un temei pentru extinderea de sens notată de Șăineanu și Resmeriță - motivația fiind oferită de „absența soțului” -, dar remarca „învechit” era obligatorie. Cred acest lucru, fiindcă, local, vădană (forma populară alcătuită din vechiul românesc - atât de apropiat de etimonul latinesc - văduv, -vă72 plus sufixul an[ă]) înseamnă în Bucovina, depreciativ, și „văduvă”, dar și „fată sau femeie care a născut un copil din flori” (vădana - zice Simion Florea Marian - Nunta la români, București, Editura „Grai și suflet”. Cultura națională
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pp. 81-91 și planșele. struvcnh apare la Dioscoride, ca de altfel cu probabilitate și În R³m³yaña (s.v. ki-p³ka, cf. J.W. de Jong, Indo-Iranian Journal 19 ș1ț, 1977, p. 63). Un lingvist a crezut acum 80 de ani că din etimonul grec derivă rom. struguri (inclusiv strugurei)! (cf. Herbert Petersson, Etymologische Miszellen, Lund - Leipzig, 1923, pp. 18-20). Pentru utilizările medicale indiene ale acestei plante (scr. k³raskara), vezi Meulenbeld, HIML 2000, IIB, p.177. 39. Planta a fost descoperită de Pelletier și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
citire”. „Caragialeologul” practică o hermeneutică jovială, dă cu tifla unor opiniuni ruginite, dar cedează și slăbiciunii pentru extravaganțe. Cântărind semnificația obiectelor, evaluând „limbajul” costumului cu simbolistica lui, întorcând pe față și pe dos (non)sensurile, dezghiocând onomastica și, de asemenea, etimonul din cuvinte și expresii arhicunoscute, dar nelămurite, stăruind, ca un expert ce este, asupra gastronomiei, exegetul obține, în „chisnovatul” lexicon, spre surpriza celor ce îl știu doar ca publicist, o performanță de minuțiozitate analitică. Și în Dicționar de personaje din
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
o lume declinantă, aproape în putrefacție, scrierile ulterioare duc spre euforia (în sens etimologic, ca fecunditate și abundență) spirituală, trecând prin câteva „puncte de sprijin pentru suflet”. Titlul Coenaesthesicon face trimitere la sinteza lumii sub semnul esteticului, jocul livresc al etimoanelor grecești continuând în Aionios, care sugerează eternitatea. Titlul altei cărți, Eudaimonia, are similitudini cu grecescul eudaimon („norocos”), culegerea cuprinzând poeme ce invocă personaje ale Antichității greco-latine în poemele Către Aurora, Către Tais. Poetul tinde spre cunoaștere metafizică, cultivând tragicul existenței
NEAGOE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288382_a_289711]
-
matricial este invocat explicit în volumul publicat în 1994, Arhipelag interior. Eseuri memorialistice (1940-1975). Iradiind asupra scrierilor anterioare și dezvăluindu-le supratema comună, lucrarea este revelatoare pentru luciditatea autoscopică acută a autorului, înclinat constant spre problematizarea propriei condiții intelectuale. Relevând etimonul spiritual al operei, cartea este istoria unui destin exemplar prin modul în care ilustrează dinamica unei culturi matriciale și prin vocația unei lucide construcții de sine. Casa din Borloveni a bunicilor întruchipează - în sens literal - lumea idilică și societatea de
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
, În dicționarele explicative, termenul o. (al cărui etimon grec este oneiros „vis”) figurează cu două sensuri principale: unul interesând domeniul medical („delir, halucinație asemănătoare visului, care definește unele stări psihopatologice”), celălalt, sfera creației literar-artistice („structură estetică rezultată din fluxul spontan al conștiinței și opusă celei realiste”). În comentarea
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
politică de partid și de stat, literatura se depărtează radical de polul specifist, estetic și autonomist până într-atât încât nu mai subzistă decât înțelesul său prim și ultim de text tipărit. Metodologic se verifică astfel încă o dată că acest etimon - cel literal - constituie elementul fundamental, permanent și inatacabil al literaturii. Și totuși, reducționismul scăpat din frâu și împins la limită are un antidot, cu rădăcini în aria matricială: continuitatea prin clasicizare. Acesteia îi este consacrat volumul următor al Biografiei... . În
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
progresiv. Că ea îl zidește pe om, îi dă bucuria vieții, și că antonimul ei, adică lenea, îl putrezește. Românul a văzut întotdeauna în leneș un individ în decompoziție, de aceea l-a numit putoare sau puturos, cuvinte derivate din etimonul latin putor putoris, adică dihor, jivină care își amețește prada, exalând un iz insuportabil. Ei bine, poate o asemenea făptură să vorbească cetățenilor despre muncă? Adică tocmai celor care aproape cinci decenii au fost înșelați, exploatați până la sânge, mânați la
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
că unul dintre strămoșii autorului a fost răpit de extratereștri(pe când se afla pe câmp cu oile la păscut) și că patronimul Derdena s-ar trage din Dardanos, Întemeietorul legendar al tribului dardanilor și al vestitei cetăți Troia. Tot din etimonul „Dardanos” derivă și numele „Dardanele” al strâmtorii care leagă mările Marmara și Egee, precum și continentele Europa și Asia. Prin urmare, cititorul va avea destule satisfacții spirituale de va lectura În Întregime această carte ce ni se pare deosebit de interesantă și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
din DARDANUS, fondatorul mitic al Troiei, fiul lui JUPITER și Întemeietor al tribului DARDANII. Aceștia au populat, În multe veacuri, toată regiunea din nord estul Macedoniei, denumită DARDANIA (așa cum scriu istoricii de după Herodot, Începând cu acesta, supranumit „părintele istoriei”). Din etimonul DARDANUS a derivat și toponimul DARDANELE, adică denumirea strâmtorii care leagă mările Marmara și Egee. „Dardania, regiune istorică În Peninsula Balcanică, la hotarele de N ale Regatului Macedonean, populată de triburile războinice ale dardanilor (populație de origine predominant iliră). În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ca ceea ce se află în noi de dincolo de noi (to en hemin theion) și care nu poate fi atins decât printr-o transformare a umanului în vederea asimilării divinului. De aceea ar fi nepotrivit să se reproșeze peratologiei că își trădează etimonul pentru a face saltul într-o vastă zonă heuristică și explicativă, înăuntrul căreia tot ce îl privește în mod esențial pe om - limitele sale și ale lucrurilor care îi stau în preajmă, afirmarea sau contestarea lor, rămânerea sub ele sau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
momentul apariției sale, la sfârșitul secolului 16, "iconologia" nu era decât un repertoriu de simboluri și alegorii de tip plastic sau, cum o numea autorul ei, Cesare Ripa, o "enciclopedie-etalon a personificărilor". Dar în afara interesului pentru "imagine" (la care trimite etimonul eikon), ce mai are ea comun cu iconologia din secolul nostru, căreia Panofsky îi fixează ca sarcină căutarea "semnificației ultime a fenomenului artistic" (situată dincolo de intenția artistului) și stabilirea relației ei cu spiritul obiectiv al epocii? În cazul "peratologiei" lucrurile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]