354 matches
-
revendicările exprimă dorința de afirmare a unei identități nesigure, de apărare a unei identități amenințate, de eliberare a unei identități oprimate sau de regăsire a unei identități pierdute” (Abou, 1992, p. 15). În toate cazurile Însă, adaugă el, „Întoarcerea la etnicitate are sensul general al unei replieri strategice menite să permită culturii etnice să Înlocuiască o cultură națională devenită inaptă să-și Îndeplinească În mod adecvat funcția, deoarece este trăită și percepută ca nesigură, amenințătoare, represivă sau depersonalizantă” (ibidem, p. 22
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
spirituale și ale fiecărei comunități să se păstreze” (Lévi-Strauss, 1983, p. 15). Această absolutizare a diferenței culturale a fost, Într-adevăr, instrumentalizată de ideologiile identitare pentru care individul nu există decât În calitate de membru al comunității sale de origine. Întoarcerea la etnicitate nu mai are, cu siguranță, astăzi virtuțile emancipatoare pe care i le-am atribuit mai sus, pentru că ignoră În mod fatal faptul că posedăm cu toții o pluralitate de identități semnificative de care nu ne putem lipsi fără riscul de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
à l’identité: défense contre l’anéantissement”, Revue française de psychanalyse, vol. 31, nr. 1, ianuarie-februarie, pp. 101-142. LEVI-STRAUSS Claude (1983), Le Regard éloigné, Paris, Plon. RICŒUR Paul (1990), Soi-même comme un autre, Paris, Seuil. Φ ANTICOLONIALISM, Culturalism, DREPTURILE OMULUI, ETNICITATE, Etnocentrism, Rasă, Recunoaștere (politică de Î), PARTICULARISME/UNIVERSALISM Difuziune/difuzionismtc "Difuziune/difuzionism" Repunând În discuție ideea evoluționistă a marilor etape ale istoriei, curentul difuzionist din antropologie Își propune să studieze distribuția geografică a trăsăturilor culturale, explicându-le prezența printr-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
SIMON Patrick (coordonator) (2001), Les Discriminations raciales et ethniques dans l’accès au logement social, Paris, La Documentation française. Φ ATITUDINE, ATRIBUIRE (teoriile Î), DREPTURILE OMULUI, Inegalități sociale, PREJUDECATĂ, Putere, REPREZENTARE SOCIALĂ, Stereotip, VIOLENȚĂ Discriminare pozitivătc "Discriminare pozitivă" Φ COTE, ETNICITATE, MULTICULTURALISM, Recunoaștere (politică de Î) Disonanță cognitivătc "DisonanȚĂ cognitivă" Φ APARTENENȚĂ (sentiment de Î), INTERCULTURAL (didactica Î) Diversitatetc "Diversitate" De câțiva ani, diversitatea umană, sub multiplele sale aspecte (diversitate biologică, culturală, lingvistică etc.), a Început să rețină atenția cercetătorilor. Cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
tc "Egalitate (principiul ~)" Φ DREPT ȘI CULTURĂ, DREPTATE SOCIALĂ (teoriile Î) Etică (exigența Î)tc "Etică (exigența ~)" Φ Dialog (principiul Î), FRATERNITATE, Recunoaștere (politică deî) Etichetă/etichetaretc "Etichetă/etichetare" Φ ATRIBUIRE (teoriile Î), Devianță, Discriminare, Marginalitate/marginalizare, PREJUDECATĂ, Stereotip Etnicitatetc "Etnicitate" În domeniul intelectual francez, conceptul de etnicitate nu se bucură de o reputație favorabilă. Conform opiniei comune, a-l invoca Înseamnă a te ralia unei concepții „comunitariste” asupra organizării sociale, concepție opusă tradiției franceze, pentru care nu există decât o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
DREPTATE SOCIALĂ (teoriile Î) Etică (exigența Î)tc "Etică (exigența ~)" Φ Dialog (principiul Î), FRATERNITATE, Recunoaștere (politică deî) Etichetă/etichetaretc "Etichetă/etichetare" Φ ATRIBUIRE (teoriile Î), Devianță, Discriminare, Marginalitate/marginalizare, PREJUDECATĂ, Stereotip Etnicitatetc "Etnicitate" În domeniul intelectual francez, conceptul de etnicitate nu se bucură de o reputație favorabilă. Conform opiniei comune, a-l invoca Înseamnă a te ralia unei concepții „comunitariste” asupra organizării sociale, concepție opusă tradiției franceze, pentru care nu există decât o legătură directă Între stat și cetățean. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
a te ralia unei concepții „comunitariste” asupra organizării sociale, concepție opusă tradiției franceze, pentru care nu există decât o legătură directă Între stat și cetățean. Trebuie să depășim această prejudecată pentru a Încerca să Înțelegem atât utilitatea, cât și limitele etnicității. ν Noțiunea nu este univocă nici În definiție, nici În utilizările sale, care par adesea diferite și contradictorii. Este important așadar, pentru Început, să precizăm sensul unui termen care nu se lasă niciodată abordat separat de utilizările sale. Termen care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
religie, referințe la alte țări decât Statele Unite etc.) față de modelul anglo-saxon protestant dominant. Devianți față de norma majoritară, ei sunt, Într-un anumit fel, subordonați, iar subordonarea lor ține de singularitatea lor. Raportul de dominare este astfel parte integrantă a producerii etnicității (Werner Sollors a arătat că utilizarea modernă a acestui termen concordă cu cea antică: În Grecia, termenul ethnos desemna popoarele barbare sau pe grecii care nu erau organizați În orașe-state, iar tradiția ecleziastică a secolului al XIV-lea desemna prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
că, În societatea americană, dimensiunea etnică este una fundamentală pentru organizarea socială și a vieții politice: „Grupurile etnice, o dată ce limba, obiceiurile și cultura de origine au fost uitate ș...ț, sunt fără Încetare recreate prin noile experiențe făcute În America. Etnicitatea nu numai că influențează evenimentele: este În general Însăși sursa acestora. Instituțiile ș...ț există tocmai pentru a servi interesele grupurilor etnice. Și acest lucru tinde să le perpetueze” (Glazer și Moynihan, 1963, p. 310). Apartenența etnică este văzută aici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
etnică este văzută aici ca un element de diferențiere socială și ca o categorie pertinentă pentru acțiunea politică. Ea constituie un criteriu obiectiv de clasare. Această utilizare pur descriptivă persistă În numeroase anchete americane contemporane. Și totuși, pentru mulți autori, etnicitatea nu se confundă deloc cu apartenența, ci face trimitere la procesul de identificare cu un grup, la conștiința apartenenței. Avem de-a face aici cu o opoziție Între concepții obiectiviste și subiectiviste care nu va rămâne fără consecințe asupra orientării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
asupra orientării dezbaterii teoretice, așa cum vom vedea În continuare. Pare destul de clar că succesul conceptului, remarcabil Începând cu anii ’70, are legătură cu apariția conflictelor și revendicărilor identitare, atât În societățile industriale, cât și În țările din Lumea a Treia. Etnicitatea devine o formă de identificare alternativă a conștiinței de clasă care, pentru unii, constituie un atribut universal, și nu doar o dimensiune relativă la lupta Între grupurile În genere definite ca „etnice”. Astfel, „virtutea euristică a conceptului ar ține tocmai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
În genere definite ca „etnice”. Astfel, „virtutea euristică a conceptului ar ține tocmai de faptul că permite punerea În legătură a unor fenomene considerate până acum categoric diferite” (Poutignat și Streiff-Fenart, 1995, p. 27). Mai mult, s-a văzut În etnicitate o nouă paradigmă pentru științele sociale, care permite să se insiste pe supraviețuirea fidelităților comunitare În cadrul societăților moderne și, În același timp, pe eterogenitatea societăților tradiționale. Această dublă constatare a permis reconsiderarea noțiunii de cultură În termeni mai puțin esențialiști
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
etnice. Aici, ni se pare deocamdată necesar să insistăm doar asupra credinței subiective a oamenilor că formează o comunitate. Prin urmare, aceasta este o construcție a cărei existență nu ține decât de voința de a ne diferenția de „străini” (În privința etnicității ca raport social, recomandăm cu căldură Juteau, 1999, pp. 177-184). Etnie, cultură, rasă sunt deci termeni cu un conținut obiectiv incert. Însă această incertitudine nu numai că nu este de natură să antreneze o rapidă dispariție a entităților pe care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
este de natură să antreneze o rapidă dispariție a entităților pe care le desemnează, ci, dimpotrivă, explică În mare parte capacitatea lor de supraviețuire. Bineînțeles, tocmai din cauza perenității identității etnice, oricât ar fi ea de ambiguă, dezbaterea teoretică cu privire la natura etnicității continuă și În ziua de astăzi. O practică a diferențierii Georges Devereux remarca foarte sobru că „modelul de identitate etnică al unui trib complet izolat ar fi cu totul identic cu modelul său de identitate umană” (Devereux, 1972, p. 147
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
În cadrul interacțiunii. Grupurile Își elaborează trăsăturile distinctive În confruntarea cu alte grupuri. Specialistul va trebui deci nu să facă inventarul trăsăturilor culturale, ci să analizeze procesele prin care se stabilesc (sau se șterg) frontierele dintre entități colective. Din această perspectivă, „etnicitatea este un proces continuu de dihotomizare Între «noi» și «ei», În cadrul căruia indivizii folosesc marcatori pentru a se defini și pentru a-și defini relațiile cu ceilalți” (Schnapper, 1998, p. 158). De unde interesul noțiunii de frontieră etnică, pe care Fredrik
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
o insulă separată de restul lumii” (Barth, 1995, p. 207). Dimpotrivă, am câștiga mult dacă am considera cultura o implicație sau un rezultat. Așa cum a subliniat cu putere Albert Ogien, identitățile se construiesc În și prin interacțiune socială: „A analiza etnicitatea Înseamnă a explicita ansamblul practicilor de diferențiere care instaurează și mențin o «frontieră» etnică, și nu a reda substratul cultural asociat În mod curent cu un grup etnic ca un conținut de natură eternă și stabilă ș...ț. Este necesar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
identitate» În afara utilizării care i se dă și nici un substrat cultural invariabil care ar defini, În afara acțiunii sociale, esența unui membru al unui anumit grup uman” (Ogien, 1987, p. 138). Trecem astfel, așa cum remarca Dominique Schnapper, „de la o concepție asupra etnicității ca element al structurii sociale la etnicitatea ca dimensiune a organizării” (Schnapper, 1998, p. 159), ceea ce, adaugă ea, este o mișcare corelată cu experiența decolonizării, vechiul vocabular (trib, primitivi etc.) fiind compromis o dată cu colonialismul. De la descrierea caracteristicilor etnice, s-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și nici un substrat cultural invariabil care ar defini, În afara acțiunii sociale, esența unui membru al unui anumit grup uman” (Ogien, 1987, p. 138). Trecem astfel, așa cum remarca Dominique Schnapper, „de la o concepție asupra etnicității ca element al structurii sociale la etnicitatea ca dimensiune a organizării” (Schnapper, 1998, p. 159), ceea ce, adaugă ea, este o mișcare corelată cu experiența decolonizării, vechiul vocabular (trib, primitivi etc.) fiind compromis o dată cu colonialismul. De la descrierea caracteristicilor etnice, s-a trecut la studiul relațiilor dintre grupuri. Această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
dintre indivizi, este de fapt aplicabil identităților colective de orice tip. „Trăsăturile culturale distinctive” de care vorbește Barth au fără Îndoială o substanță, o consistență simbolică pe care analiza sa o subestimează În mare măsură. Există o chestiune specifică a etnicității, care trimite la cea a originii comune. Acest punct ni se pare esențial, așa Încât vom reveni asupra lui. Legătura etnică: o legătură primordială? Dificultățile abordării interacționiste ar trebui oare să ne determine să adoptăm o poziție strict opusă, cea a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
modernitatea triumfătoare, a sentimentelor identitare excesive. În plus, acuzația de naturalism, termen care dorea să discrediteze, se bazează pe o interpretare pripită. Această acuză este, În schimb, valabilă În cazul tezelor neodarwiniste ale lui Pierre Van den Berghe, pentru care etnicitatea constituie o metodă de selecție a celor Înrudiți (Van den Berghe, 1981). Legăturile primordiale se nasc din socializare și nu sunt „mai eterne” decât cultura. În plus, așa cum subliniază Schnapper, dacă afirmă că indivizii au tendința de a sacraliza legătura
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
printr-un efort al imaginarului social, simbolurile semnificative ale identității etnice” (Lapierre, 1995, p. 13). Îi vom urma așadar pe Poutignat și Streiff-Fenart atunci când insistă, În propunerea lor de a circumscrie domeniul de cercetare, asupra originii presupus comune. A studia etnicitatea ar Însemna În acest caz să ne interesăm de „procesele variabile și niciodată Încheiate prin care actorii se identifică și sunt identificați de către ceilalți pe baza dihotomizărilor Noi/Ei, realizate pornind de la trăsături culturale presupuse a fi derivate dintr-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
fidelitate față de evenimente istorice (sau ficționale) fondatoare. Acest lucru explică În mare parte dimensiunea tragică a conflictelor pentru posesia asupra pământului În care se confruntă două legitimități. În sfârșit, ultimul element, reliefarea: această noțiune se referă la procesele prin care etnicitatea este pusă În evidență În cadrul interacțiunii. Se subînțelege de aici că există și alte moduri posibile de identificare, alte „cercuri de apartenență”, după cum spunea Georg Simmel (În ceea ce-l privește, Durkheim vorbea despre „polisegmentare socială”). Un individ va pune În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
care au avantajul de a fi În același timp ușor de descifrat și de manipulat. El Își va exprima solidaritatea sau distanța socială ori va căuta să obțină niște avantaje (de exemplu, În cadrul unei affirmative action). Esențial este faptul că etnicitatea nu trimite În acest caz la o esență, ci la un repertoriu pe care putem sau nu să-l mobilizăm (chiar dacă această capacitate de alegere poate fi la un moment dat total anihilată În condiții istorice de opresiune). Dacă, În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
stat de drept susținut de ficțiunea monoetnică. Dacă vom vorbi despre formațiuni sociale nu vom afla nimic despre frontierele geografice sau culturale ale etniilor, nici despre criteriile de auto-valorizare. Știm totuși În ce măsură sunt obligate societățile moderne să țină cont de etnicitate În relațiile interculturale (vezi cazul fostei Iugoslavii, revendicările bascilor și ale corsicanilor). Când vine vorba Însă despre tensiuni etnice, jurnaliștii moderni preferă să folosească pentru Europa termenii nepeiorativi (deși la fel de inadecvați) de popor și națiune, iar populațiile dominante aflate În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
et usage du concept d’ethnie”, Cahiers internationaux de sociologie, nr. 54, primul semestru, pp. 95-126. POUTIGNAT Philippe și STREIFF-FENART Jocelyne (1995), Théories de l’ethnicité, Paris, PUF. RAULIN Anne (2000), L’Ethnique est quotidien, Paris, L’Harmattan. Φ Comunitate, ETNICITATE, Etnocentrism, Etnocid, IDENTITĂȚI CULTURALE, NAȚIUNE, POPOR Etnocentrismtc "Etnocentrism" Acest neologism, creat În 1906 de William Sumner În Folkways, desemnează poziția celor care consideră că felul lor de a fi, de a acționa sau de a gândi trebuie să fie preferat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]