203 matches
-
picior spre Groapă Mălăii, Dârjala și spre cabană și stana Piatră Roșie. Al doilea drum, cel de pe cumpănă apelor dinspre apus, urmează traseul Dealul Capela-Fântâna din plai-Comanda-Izvorul cumpenelor-Marginea Găuriciu-Cășeria-Coasta lacurilor-Vârful Nedei-Târnovu-Curmătura Oltețului-cabana Obârșia Lotrului- Lacul Gâlcescu. • Muzee: NU • Manifestări, evenimente etnofolclorice, târguri: Evenimentul Dată și periodicitate Festivalul de folclor păstoresc “Învârtita Dorului” Anual, în ultimă duminică a lunii iunie Simpozion pe teme agroturistice Anual, în luna mai sau iunie Târg săptămânal în fiecare vineri din săptămână • Forme de turism practicate în
Comuna Vaideeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/299779_a_301108]
-
în 1974 își susține teza de doctor în filologie “Poetica doinelor populare moldovenești”. A fost colaborator științific la secția de folcloristică a Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Republicii Moldova. În calitate de culegător, cercetător și editor al tezaurului etnofolcloric românesc, dânsul a efectuat îndelungate cercetări de teren în Moldova, Transilvania, Bucovina, Maramureșul de Nord, în localitățile românești de la est de Bug etc. În anul 1978 a publicat studiile monografice “Poetica liricii populare moldovenești”, urmată de altele două monografii: Lumea
Sergiu Moraru () [Corola-website/Science/335810_a_337139]
-
Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău (1983-1986). Combină activitatea teatrală cu cea de interpret de muzică folk. Astfel, după ce între anii 1986-1989 a activat în cadrul formației „Legendă”, revine din nou ca actor la Teatrul Actorului de cinema (1989-1991), la Teatrul etnofolcloric „Ion Creangă” din Chișinău (1992-1996) și apoi la Teatrul municipal „Satiricus Ion Luca Caragiale” din Chișinău, unde joacă și în prezent. Printre rolurile teatrale cele mai cunoscute menționam următoarele: Soțul din "Care-s sălbaticii?" de Iulian Filip; El din "SRL
Sergiu Finiti () [Corola-website/Science/312717_a_314046]
-
Ea a străbătut țara în lung și-n lat, căutând piese originale de folclor, pe care le-a adunat în arhiva folclorică a emisiunii. Alte emisiuni realizate și prezentate de au fost "Cântecul amintirii... amintirile cântecului" (TVR 1) și "Patrimoniu etnofolcloric" (TVR Cultural). Marioara Murărescu a fost decorată la 14 aprilie 2009 cu Ordinul Steaua României, în grad de Cavaler. În cadrul ceremoniei de la palatul Cotroceni, președintele Traian Băsescu a declarat: „"Este pentru mine o decorare ușoară pentru că nu trebuie să explic
Marioara Murărescu () [Corola-website/Science/320978_a_322307]
-
Fofeldea este un sat în comuna Nocrich din județul Sibiu, Transilvania, România. Se află , în zona etnofolclorică și istorică ”Valea Hârticaciului”, la o distanța de 32 km de municipiul Sibiu și 29 km de orașul Agnita. Prima atestare a localității datează din 1382; de-a lungul timpului a avut diferite denumiri: "Hohfeldia", (în dialectul săsesc "Hiufält, Hîfield
Fofeldea, Sibiu () [Corola-website/Science/301708_a_303037]
-
au furnizat în legătură cu preocupările artistice ale celor ce le sunt încredințați spre grijă și educare. Mulțumiri aducem, de asemenea, și cunoscutului etnograf Dan Ravaru, care ne-a dat permisiunea de a utiliza pasaje substanțiale dintr-una dintre cărțile domniei-sale, Repere etnofolclorice și de istorie locală (editată de Centrul Județean de Conservare și Promovare a Culturii Tradiționale Vaslui), pasaje relative la obiectivele pe care ni le-am propus pentru primele două subcapitole ale părții finale din lucrarea de față. Considerăm că este
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
Ungheni), folclorist. A studiat la Conservatorul de Stat „Gavriil Muzicescu” din Chișinău (1964-1969), fiind cooptat la Catedra de folclor a Conservatorului (1969-1979), unde ajunge conferențiar. A activat și la Casa de Creație Populară din Chișinău (1979-1990) și a condus ansamblul etnofolcloric „Tălăncuța”. Pentru lucrarea colectivă Cât îi Maramureșul (1993) i s-a decernat Premiul „Simion Florea Marian” al Academiei Române. T. culege folclor literar și muzical în partea de sud a Basarabiei, în Transnistria și în Bucovina, editând mai multe culegeri. Cartea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290045_a_291374]
-
la școlile elementare din Oporalu (1948-1951) și Ipotești (1961-1962), județul Olt. A mai fost lector la Institutul Central de Perfecționare a Personalului Didactic din Craiova (1974-1977). Și-a luat doctoratul în științe filologice la Universitatea din București, cu teza Conceptul etnofolcloric în scrierile lui Dimitrie Cantemir (1978). I-au apărut culegeri de poezie populară, descântece, ghicitori și basme în volumele colective Folclor din Oltenia și Muntenia (IV, VIII, XI-XII, 1969, 1982, 1989), precum și în Jos, pe valea Oltului. Cântece bătrânești (1976
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288459_a_289788]
-
Sagen und Märchen aus der Bukovina (în „Czernowitzer Zeitung”, 1880), Ruthenische Märchen (în „Bukowiner Hauskalender”, 1882), Volkslieder der Zigeuner (în „Czernowitzer Zeitung”, 1882), Kleinrussische Volkslieder (în „Czernowitzer Zeitung”, 1884, reeditate în volum în 1888 la Leipzig). Îi mai aparțin lucrările etnofolclorice Die Lipowaner in der Bukowina (în „Westermanns Monatshefte”, Braunschweig, 1866), Julius am Pruth. Hochzeitsbräuche in der Bukowina (în „Czernowitzer Zeitung”, 1882), Die Huzulen (în „Die Heimat”, Viena, 1883), Die Völkergruppen in der Bukowina. Ethnographischkulturhistorische Skizzen (1884). SCRIERI: Die Völkergruppen in
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289680_a_291009]
-
a românității. În studiul Poezia populară românească din spațiul carpato-nistrean (1998), își propune să detașeze identitatea artistică românească de unele tangențe interetnice, de unele paralelisme tipologice. Fără să ignore contactele interetnice, cercetătorul își bazează demersul critic pe examinarea caracteristicilor zonelor etnofolclorice, pe procesul demografic al acestora, pe fondul lor ancestral (dacoroman) și original, stabilind, nuanțat, dacă este vorba de interferențe, de împrumuturi reciproce, și luând în calcul, de fiecare dată, gradul de asimilare a unor produse populare, creativitatea receptorilor, aria de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285825_a_287154]
-
luând în calcul, de fiecare dată, gradul de asimilare a unor produse populare, creativitatea receptorilor, aria de circulație a unor bunuri culturale. Înzestrat cu o bună cunoaștere a domeniului, manifestând calmul omului de știință, autorul argumentează identitatea și persistența tradițiilor etnofolclorice românești în spațiul studiat. Mai mult decât atât, el respinge discursul oficial univoc - care vorbea doar despre influența culturii slave asupra celei românești - și demonstrează puterea de iradiere a tradițiilor românești către alte etnii. În colinda românească din spațiul cercetat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285825_a_287154]
-
care vorbea doar despre influența culturii slave asupra celei românești - și demonstrează puterea de iradiere a tradițiilor românești către alte etnii. În colinda românească din spațiul cercetat, există unele conexiuni româno-slave, care însă „n-au atins straturile esențiale ale sistemului etnofolcloric românesc”, influențele „menținându-se mai mult la periferie - ca elemente suprapuse”; plugușorul ucrainean are puncte de tangență cu plugușorul românesc, însă textul ucrainean nu este o „epopee a muncii plugarului”; afirmațiile despre un masiv împrumut ucrainean în teatrul nostru popular
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285825_a_287154]
-
român, sacrul are o calitate absolută”) și instrumentele de lucru, exegetul se străduiește să investigheze modul în care scriitorul „«mediază» între sacru și profan”. Opera lui Sadoveanu este abordată din perspectiva raporturilor arhaic-livresc, a continuității între arhaicitatea persistând în context etnofolcloric și o anumită tradiție inițiatică transmisă livresc. P. își dezvoltă cercetarea tematizând-o sistematic, urmărind ocurența ceremonialului în toate sectoarele lumii ficționale sadoveniene. Hermeneutic și cu deschidere interdisciplinară, demersul rămâne totuși unul de critică literară, iar Sadoveanu este vizat ca artist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288903_a_290232]
-
Viena pentru cercetarea și conservarea monumentelor artistice. Devine, în 1904, la propunerea lui I. Bianu, membru corespondent al Academiei Române. Cu o operă mai restrânsă decât a prietenului său S. Fl. Marian, D. vădește aceeași sobrietate și seriozitate în consemnarea aspectelor etnofolclorice. A atras de altfel atenția asupra nevoii imperioase de înregistrare a documentelor folclorice românești autentice, „căci popoarele din împrejurul nostru ne impun pe nesimțite obiceiurile lor, iară timpul care dărâmă și schimbă toate se atinge și de credințele și obiceiurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286678_a_288007]
-
cu dizabilități, indiferent de natura lor, dar aplicat la posibilitățile lor. După o trecere În revistă a posibilităților creative pe care le oferă județul Vaslui În varii domenii, În care un loc important Îl ocupă oferta locală relevată În „Repere etnofolclorice și de istorie locală” (autor Dan Ravaru) sub forma meșteșugurilor tradiționale; țesături, ceramică, Împletituri, olărit, prelucrarea lemnului și alte Îndeletniciri creative legate de industria casnică, specifice unor zone cu tradiții; Codăești, Brădești, Dragomirești, Todirești, Vetrișoaia etc. Este o pledoarie convingătoare
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
mai de-aproape! 67 EMILIA COMIȘEL: Folclorul nu este o artă în sine, ci un fenomen absolut social Stimată Doamnă, ați dedicat aproape cinci decenii investigării, culegerii și interpretării științifice a cântecului nostru popular, colindând în această perioadă atât zonele etnofolclorice ale țării, cât și spațiile românești de peste hotare. De unde a izvorât această pasiune? Cred că au fost doi factori esențiali. Tatăl meu, în primul rând, care, fiind de la țară, a știut să ne arate toate frumusețile satului (comportament, omenie, dragoste
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
toate celelalte volume: aceea a degradării cosmosului în lumea modernă, lume de care el ține să se departajeze, nu o dată, în chip polemic. Dimineața cuvântului (1980) privilegiază valorile candorii, ale prospețimii și purității, într-o cromatică mereu maramureșeană, cu trimiteri etnofolclorice, dar și cu metaforizări moderne: „Cerga toamnei” tăinuiește „incendii de rodiri”, „Fata care trece pe drum / E prelungirea razei de soare.” Paralel, apare denunțarea „negrului de fum” (la propriu și la figurat) care amenință planeta. Herald al luminii și al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
precum și anumite forme de teatru popular, având o structură concisă, cel mai adesea de catren. Rostită, de obicei, în tactul muzicii, s. prezintă un ritm specific de emitere, menit să întărească acompaniamentul instrumental. Termenului consacrat îi corespund, în diferite zone etnofolclorice ale țării, numeroase alte denumiri: chiotitură, chiuitură, ciot, descântec, iuitură, horire, strigare, țipătură, țipuritură. În unele zone, cum ar fi Bihorul, Țara Oașului, Bucovina, s. se cântă pe o melodie monotonă, arhaică. Clasificarea se face în funcție de conținutul afectiv, de cadrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
1900. Pe parcursul studiilor secundare și universitare are mulți profesori junimiști și e apreciat de Titu Maiorescu pentru erudiția sa în materie de limbă populară și folclor. Lucrează la Dicționarul limbii române al Academiei Române, coordonat de A. Philippide, și face anchete etnofolclorice sub îndrumarea lui A. D. Xenopol. După o serie de funcții în învățământ, în 1905 e solicitat ca monografist al moșiilor regale, iar din 1909 până în 1930 este bibliotecar al Palatului Regal, apoi secretar al Fundației „Regele Ferdinand I”. În 1935
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287713_a_289042]
-
o prețioasă muncă de documentare, folosită ulterior de monografi. Aceeași valoare o au și cercetările sale de folclor (îndeosebi cele din „Șezătoarea”), la care se adaugă mai extinsele studii antroposociologice despre țăranul român. Adevărată mină de informații literare, istorice și etnofolclorice, din care oferea oricui i se adresa, „Moș Gheorghe” a lăsat imaginea unui „om al cărții” (Șerban Cioculescu) de o infinită generozitate și modestie, confirmată de o fabuloasă corespondență și de mărturiile contemporanilor. SCRIERI: Scrisori către Artur Gorovei, îngr. și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287713_a_289042]
-
Cetatea Albă, Ismail, de unde a cules materiale etnografice și folclorice. Între altele, a participat, în 1931, la studierea satului Cornova-Orhei, acțiune condusă de Dimitrie Gusti. A făcut numeroase imprimări pe discuri de fonograf, călăuzit de principii științifice în explorarea tezaurului etnofolcloric al satelor basarabene, păstrând autenticitatea creațiilor culese. Studiile sale (Folclor din județul Lăpușna, 1933, Contribuție la bibliografia studiilor și culegerilor de folclor privitoare la românii din Basarabia și popoarele locuitoare, publicate în periodicele rusești, 1935, Cercetări folclorice în Valea Nistrului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289912_a_291241]
-
bunuri de valoare universală, realizate de-a lungul întregii istorii a societății umane, o serie de elemente și structuri specifice sistemului social-economic. Astfel, situri arheologice, ansambluri arhitectonice din diferite epoci, structuri rurale, amenajări urbane, tehnici tradiționale, comunități rurale arhaice, manifestări etnofolclorice tradiționale ș.a., sunt recunoscute și conservate pentru valoarea lor de unicat patrimonial (fiind utilizate adesea în mod eficient ca formă a potențialului turistic antropo-cultural). Se adaugă patrimoniul artistic propriu-zis, adăpostit în muzee sau în colecții particulare (picturi, sculpturi, obiecte artizanale
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
arhitectonice coloniale din Africa și Asia de Sud ș.a.. În unele regiuni se mai află în regim de conservare viața rurală tradițională, cu tot ceea ce ține de cultivarea pămîntului, creșterea animalelor, meșteșuguri, construcția caselor, porților și a drumurilor, port popular și manifestări etnofolclorice ș.a. Spre exemplu, comunitățile rurale quechua, din aria andină, comunitățile dogon, din Africa de Vest, comunitățile sherpa, din Nepal, cele lapone din nordul Europei, comunitățile sarde, oșene și maramureșene tradiționale ș.a., au devenit obiect al unor politici naționale de conservare, conștientizate până la
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
unități frazeologice (I), în "Limbă și literatură", 1974, nr. 1, p. 27; (II), 1974, nr. 2, pp. 242-247. Bosche, Marc, Le management interculturel, Editions Nathan, Paris, 1993. Botoșineanu, Luminița, Dănilă, Elena, Holban, Cecilia (coord.), Distorsionări în comunicarea lingvistică, literară și etnofolclorică românească și contextul european, Editura Alfa, Iași, 2009. Bouacha, Ali, Le Discours universitaire, Peter Lang, Berne, 1984. Bousfield, Derek, Impoliteness in Interaction, John Benjamins Publishing Company, Amsterdam - Philadelphia, 2008. Bouveret, M., Approche de la dénomination en langue spécialisée, în " Meta, XLIII
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1925). Debutează în 1914 la revista „Viața studențească”. Colaborează la „Grai și suflet”, „Langue et littérature”, „Vieața nouă”, „Dacia” ș.a. În demersul științific al lui P., reprezentant de seamă al școlii lui Ovid Densusianu, se îmbină cercetarea etnolingvistică și cea etnofolclorică, trăsătură caracterizantă ce se vădește în mai toate contribuțiile sale și îndeosebi în Cercetări în Munții Apuseni și Graiul și folclorul Maramureșului, ambele apărute în 1925. Dacă rezultatele celei dintâi lucrări nu sunt pe deplin concludente, autorul susținând că în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]