353 matches
-
în schimb lipsesc împrumuturile grecești directe de termeni religioși creștini, prezente în aromână : termenii religioși creștini din limba română au fost preluați prin intermediul slavonei. Faptul că nu sunt urme germanice în română nu este semnificativ, deoarece chiar dacă, așa cum spun „röslerienii” etnogeneza Românilor ar fi început excluziv în sudul Dunării, și acolo a avut loc o conviețuire între romanici și germanici (goți, apoi lombarzi), atestată de descoperirile făcute de arheologii sârbi. Nici limba latină din Italia nu a fost influențată de limbile
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
I, în sec. al VI-lea). Este teoria adoptată de numeroși istorici români actuali, în frunte cu Florin Constantiniu, dar încă din prima jumătate a secolului XX, a fost susținută de Theodor Capidan, Constantin Daicoviciu, Nicolae Iorga și Vasile Pârvan. Etnogeneza proto-românilor prin romanizarea Tracilor (Dacii fiind, după Herodot, partea de nord a Tracilor și „cei mai viteji dintre Traci”) a avut loc pe ambele maluri ale Dunării, între frontiera de nord a Imperiului și Linia Jireček, indiferent de durata dominației
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
ci pendular). Un oarecare interes a început să (re)apară în mass-media din România abia după 1995. Aceasta este teoria alternativă a continuității, susținută în România de către o parte crescândă dintre cercetătorii moderni. Multe lucrări din străinătate nu admit o etnogeneză pe un teritoriu atât de larg, ci propun zone mult mai reduse, în general în sudul României de astăzi, pe baza contraargumentelor următoare:
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
de versuri "Vocile singurătății" (București, 1937). "Istoria românilor", vol. I, Cap. ˝Dacoromanii apoi românii în timpul migrațiilor˝, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1976, 177-188; D. Macrea, Circulația cuvintelor în limba română, Sibiu, 1942; Iorgu Iordan, "Toponimia românească", București, 1963; I.I. Russu, "Etnogeneza românilor", cap. IV - ˝Limba română, limbile balcanice și substratul˝, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981; K. Sanfeld, "Linvistique Balcanique, Problèmes et résultats", Paris, 1932; Gr. Nandriș, ˝The earliest contacts between Slavs and Roumanians˝, în The Slavonic and East European Review
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
cultural Gârla Mare, pe baza descoperirilor din așezarea de la Ghidici, punctul “Balta Țarova“, Relations Thraco-Illyro-Hellêniques, Actes du XIVe Symposium National de Thracologie (à participation internationale). Băile Herculane (14-19 septembre 1992). (București, 1994) ș.a. ("Romanizarea Munteniei", 1974) și Ioan I. Russu ("Etnogeneza românilor", Ed. Științifică și Enciclopedică, 1981): „Aurelian încheie un tratat cu goții, cedându-le Dacia ca unor federați ai Imperiului Roman. Așadar, găsim în Dacia următoarele triburi de goți: Taifalii și Victoalii”. Nu știm însă care dintre aceste triburi a
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Ordinul Lenin și două Ordine Drapelul Roșu de Muncă. S-a manifestat drept un bun organizator al științei academice. Opera sa din domeniul istoriei a suportat însă toate consecințele dogmatismului impus de ideologia marxistă, dominantă la acea epocă, pretentând teoria "etnogenezei moldovenești" în teritoriul dintre Prut și Nistru. Începând din anul 1967, Iachim Grosul a fost redactor-șef al Enciclopediei Sovietice Moldovenești. De asemenea, a contribuit la studierea istoriei agrare a Basarabiei în secolul al XIX-lea, publicând peste 280 de
Iachim Grosul () [Corola-website/Science/307801_a_309130]
-
nu pot duce decât la unică concluzie: Popoarele europene se trag toate dintr-un același neam care a ocupat Înainte chiar de mileniul VII Î.H. spațiul centrat pe teritoriul României de azi și care În mare reprezintă teritoriul de etnogeneză a noastră. „Originea tuturor ideilor”, ne spune Homer, „este la Oceanos Potamos”, adică Dunărea. De-a lungul istoriei ei au iradiat În toate direcțiile ducând la separarea În popoare și diversificarea limbilor și a culturii. Cristofi Cerchez afirmă: „La Început
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
PCM pentru scrierea și redactarea lucrării "Istoria RSS Moldovenești" (vol. 1-2, 1951-55). În anul 1949, A.M. Lazarev, ministrul Educației Publice, alături de istoricii Iachim Grosul și N. Mohov, a scris un "Curs de istorie a Moldovei", în care era prezentat mitul "etnogenezei moldovenești". Erau prezentate următoarele teorii: Menționăm câteva: Ulterior, în anul 1974, Artiom Lazarev a publicat volumul "Organizarea statului sovietic moldovenesc și problema basarabeană", în care aprofundează teoriile prezentate inițial. Printre susținătorii lui Artiom Lazarev se află moldoveniștii și PCRM Lucrări
Artiom Lazarev () [Corola-website/Science/311078_a_312407]
-
Vlaškido, Vlaški, Vlasić, Vlaška Drača, Vlaho-Clisura, Vlaho-Castania, Vlahia Macro, Vlahia Micro, Vlahopol". Comparativ: componenta din toponimele similare aflate în Vlăhia Moraviei, în munții Beschizi, este Valašske": Valašské Meziříčí") Însă istoriografia română nu a contestat niciodată partea sud-dunăreană a ariei de etnogeneză a poporului român, arie locuită de o altă populație românească numeroasă în evul mediu, care nu a fost asimilată complet nici până în prezent și care a populat diverse regiuni situate mult mai la nord decât cele locuite de populațiile aromână
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
expuneri/conferințe de-a lungul perioadei 1970-2000 în întreprinderi și instituții, în așezăminte culturale și artistice, în unități de învățământ de toate gradele. Temele, în abordări libere și, mai rar, scrise, vizau probleme fundamentale ale istoriei naționale și locale: de la etnogeneza românească și evoluția vieții statale și până la aspecte legate de revoluțiile române de la 1821 și 1848, de făurirea statului național unitar român, de sistemul politic și regimurile politice în perioada 1918-1944, de evenimentele din august 1944 cu accente, desigur, pe
Ion Ștefan Baicu () [Corola-website/Science/320613_a_321942]
-
rămânând după formarea satelor asezări sezoniere, satelite vetrei satului. În urma unui îndelungat proces de generalizare a practicilor relaționale specifice fiecărui tip de ocupație în parte,și formalizarealor incipientă în interiorul chiar al microgrupurilor, contactele, până atunci sprodadice între aceste oaze de etnogeneză s-au amplificat contribuind la articularea, treptată, a continuumului etnic de mai târziu. Frecvența contactelor avidențiază mai puțin importanța factorului exogen în coerența praxiologică a comunității sătești ulterioare ți mai mult faptul că viața relațională, din ce în ce mai socializată, a determinat o
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
europone cu precizare că nu pledăm pentru urbanizarea ostentativă a ruralulu, ci doar pentru o modernizarea acestuia la standardele europene. 2. Început de biografie 2.1. Resursele identitare ale localității; etimologie] Ca așezare tipic bănățeană, Moșnița Veche poartă în aria etnogenezei sale, până în zilele noastre, efectele agregate ale unei istorii complexe în care elementul etnic s-a conjugat benefic cu cel lingvistic instituțional contribuind la cristalizarea interculturalității Banatului românesc, recunoscută ca "experiment social reușit" și posibilă paradigmă pentru o Europă Unită
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
comitate și încorporate Ungariei. În anul 1880, prin Documentul rămas in istorie sub numele de "Urbarium Banaticum", se reglementau, pentru prima dată, raporturile dintre feudali (o mare parte dintre ei Coloniști împroprietăriți de Împeriu) și iobagi. În acest registru de etnogeneză se-nscrie și structurarea comunității sătești Moșnița care a suferit și consecințele Ordinului lui Iosif al II-lea referitor la vânzarea prin licitație a domeniilor din Banat. Etimologic , tradiția locală apreciează că numele s-ar fi obținut de la un oarecare Moș
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
argint), zona făcând probabil parte din statul dac din perioada Burebista-Decebal, iar apoi din zona dacilor liberi/dacii mari (în zonă - Homorodul de Jos - existând și comunități celte, dovadă stând moneda „Călărețul cu Pasăre”, descoperită aici). Ulterior, foarte probabil că etnogeneza și organizarea românească (ex. obștile sătești, țăranii liberi, juzii/cnezii/voievozii etc.) au urmat aceleași tipare ca în toată regiunea Transilvaniei extinse, zona făcând parte din voievodatul lui Menumorut. Prima atestare documentara a satului este din anul 1370 (sub numele
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
etnic românesc, fără a avea dialecte regionale. Numele etnic propriu al românilor sau etnonimul (de la "etnos" - popor și "nyme" - nume) se găsește în legătură directă cu numele vechilor români. Etnonimul Român reprezintă o formă lingvistică evoluata a etnonimului Romanus Timpul etnogenezei românilor reprezintă o perioadă îndelungată de restructurări etnoculturale, lingvistice și spirituale, desfășurate pe parcursul a circa 900 ani, având drept limită inferioară sec. II-I a.Chr. și limită superioară sec. VII-VIII p. Chr. Procesul etnogenezei românilor s-a început din
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
evoluata a etnonimului Romanus Timpul etnogenezei românilor reprezintă o perioadă îndelungată de restructurări etnoculturale, lingvistice și spirituale, desfășurate pe parcursul a circa 900 ani, având drept limită inferioară sec. II-I a.Chr. și limită superioară sec. VII-VIII p. Chr. Procesul etnogenezei românilor s-a început din momentul declanșării expansiunii civilizației române în Dacia și s-a sfârșit odată cu consolidarea daco-romanilor pe o bază etnolingvistica calitativ nouă. Factorii etnogenezei reprezintă elemente care determină caracterul noului popor. În dependența de condițiile istorice pot
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
sec. II-I a.Chr. și limită superioară sec. VII-VIII p. Chr. Procesul etnogenezei românilor s-a început din momentul declanșării expansiunii civilizației române în Dacia și s-a sfârșit odată cu consolidarea daco-romanilor pe o bază etnolingvistica calitativ nouă. Factorii etnogenezei reprezintă elemente care determină caracterul noului popor. În dependența de condițiile istorice pot fi evidențiați diferiți factori ai etnogenezei. În cazul etnogenezei românilor rolul decisiv l-au avut doi factori de natură spirituală: romanitatea și creștinismul. Romanitatea a determinat profilul
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
momentul declanșării expansiunii civilizației române în Dacia și s-a sfârșit odată cu consolidarea daco-romanilor pe o bază etnolingvistica calitativ nouă. Factorii etnogenezei reprezintă elemente care determină caracterul noului popor. În dependența de condițiile istorice pot fi evidențiați diferiți factori ai etnogenezei. În cazul etnogenezei românilor rolul decisiv l-au avut doi factori de natură spirituală: romanitatea și creștinismul. Romanitatea a determinat profilul etnolingvistic al poporului român, limba și conștiința lui națională. Prin factorul român, poporul român a devenit un etnos romanofon
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
civilizației române în Dacia și s-a sfârșit odată cu consolidarea daco-romanilor pe o bază etnolingvistica calitativ nouă. Factorii etnogenezei reprezintă elemente care determină caracterul noului popor. În dependența de condițiile istorice pot fi evidențiați diferiți factori ai etnogenezei. În cazul etnogenezei românilor rolul decisiv l-au avut doi factori de natură spirituală: romanitatea și creștinismul. Romanitatea a determinat profilul etnolingvistic al poporului român, limba și conștiința lui națională. Prin factorul român, poporul român a devenit un etnos romanofon. Creștinismul a determinat
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
mentalitatea romanica a neamului românesc, spiritualitatea, unitatea și continuitatea lui în condițiile migrațiunii popoarelor. Prin creștinism românii au devenit un etnos profund spiritual, un etnos religios, calități care în mare măsură au contribuit la păstrarea ființei romanice a neamului. Premisele etnogenezei reprezintă condițiile care au generat noul etnos. La baza procesului de etnogeneza a românilor s-au aflat trei premise fundamentale. Prima premisa a constituit-o civilizația traco-geto-dacă, care servit drept teren al etnogenezei românilor. A doua premisa a rezultat din
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
migrațiunii popoarelor. Prin creștinism românii au devenit un etnos profund spiritual, un etnos religios, calități care în mare măsură au contribuit la păstrarea ființei romanice a neamului. Premisele etnogenezei reprezintă condițiile care au generat noul etnos. La baza procesului de etnogeneza a românilor s-au aflat trei premise fundamentale. Prima premisa a constituit-o civilizația traco-geto-dacă, care servit drept teren al etnogenezei românilor. A doua premisa a rezultat din încadrarea traco-geto-dacilor în sec. VII-II a.Chr. În sistemul valorilor antice grecești
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
la păstrarea ființei romanice a neamului. Premisele etnogenezei reprezintă condițiile care au generat noul etnos. La baza procesului de etnogeneza a românilor s-au aflat trei premise fundamentale. Prima premisa a constituit-o civilizația traco-geto-dacă, care servit drept teren al etnogenezei românilor. A doua premisa a rezultat din încadrarea traco-geto-dacilor în sec. VII-II a.Chr. În sistemul valorilor antice grecești. Cea de-a treia premisa a etnogenezei românilor a fost integrarea geto-dacilor în sec. I a.Chr. - sec. IV p. Chr
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
premise fundamentale. Prima premisa a constituit-o civilizația traco-geto-dacă, care servit drept teren al etnogenezei românilor. A doua premisa a rezultat din încadrarea traco-geto-dacilor în sec. VII-II a.Chr. În sistemul valorilor antice grecești. Cea de-a treia premisa a etnogenezei românilor a fost integrarea geto-dacilor în sec. I a.Chr. - sec. IV p. Chr. în cadrul civilizației antice de tip român. Civilizația traco-geto-dacă a constituit materialul primar al etnogenezei românilor. Influențele eline au format condițiile necesare pentru distanțarea traco-geto-dacilor de lumea
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Chr. În sistemul valorilor antice grecești. Cea de-a treia premisa a etnogenezei românilor a fost integrarea geto-dacilor în sec. I a.Chr. - sec. IV p. Chr. în cadrul civilizației antice de tip român. Civilizația traco-geto-dacă a constituit materialul primar al etnogenezei românilor. Influențele eline au format condițiile necesare pentru distanțarea traco-geto-dacilor de lumea barbara și apropierea lor de valorile civilizației antice. În fine, includerea traco-geto-dacilor în sistema civilizației române a creat cele mai favorabile condiții pentru desfășurarea procesului de asimilare etnoculturala
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
de lumea barbara și apropierea lor de valorile civilizației antice. În fine, includerea traco-geto-dacilor în sistema civilizației române a creat cele mai favorabile condiții pentru desfășurarea procesului de asimilare etnoculturala a autohtonilor și de constituire a unei noi etnii. Etapele etnogenezei ilustrează fazele de constituire a noului etnos. Procesul etnogenezei românilor cuprinde două etape de bază: - etapă primară (sec.II-I a.Chr. - sec.V p. Chr.) când se formează comunitatea romanica de răsărit (daco-romanii) - etapa finală (sec. VI-VIII) când
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]