473 matches
-
geografice avantajoase, tătarii au transformat cetatea într-un loc de depozitare a prăzilor. Tatar-Bunarul a fost devastat în mod repetat. În apropierea orașului se termină valul lui Traian. La mijlocul secolului al XVII-lea (mai precis între anii 1656-1666), călătorul și etnograful turc Evliya Çelebi (1611-1682) a călătorit la Marea Neagră. El indică faptul că cetatea a fost reconstruită în 1646 de către capudan-pașa (comandant al flotei turcești) Kenan Pasă, cu scopul de a proteja rutele caravanelor de atacurile tătarilor, care nu se recunoșteau
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
țara din care plecaseră. Aproape toți au fost asimilați de către populația cehă autohtonă. Mulți dintre ei s-au stabilit la Ostrava (la vest de frontiera etnică), întrucât industria grea se răspândea în întregul vest al Sileziei Cieszynului. Chiar și astăzi, etnografii au constatat că circa 25.000 de locuitori din Ostrava (circa 8% din populația orașului) au nume de familie poloneze. Populația cehă (ce trăia în principal în nord: Bohumín, Orlová etc.) a scăzut numeric la sfârșitul secolului al XIX-lea
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
lemn, ceramică, în religia ortodoxă, pe prosoape, draperii, șorțuri, fețe de masă, curele, tricouri, cufere, tapițerie, bijuterii. În prezent, naționaliștii ruși și neopagânii utilizează în mod activ simbolul "", care este considerat având origini "străvechi slavo-păgâne". Lucru cu care istoricul și etnograful rus Roman Bagdasarov nu este de acord.
Svastică () [Corola-website/Science/298729_a_300058]
-
Astăzi termenul eren înseamnă , spirit bun”, ,sfânt”. Idolii cu nume de , ongon”, , töz” sau ,eren” erau fabricați din lemn, piatră, iarbă, lut sau metal. Acești idoli aveau rolul de a proteja tribul respectiv și li se aduceau jertfe. Mulți specialiști etnografi au ajuns la concluzia că totemul se află la originea ,ongonului”. Cea mai importantă sarcină a șamanului era să vindece bolnavii. Tözurile (totemurile) triburilor de pe malul fluviului Enisei aveau o formă zoomorfică, ceea ce înseamnă că erau mai vechi decât ale
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
Virtute Militară. Din 1936, alături de: Copilul Cheatră, Grigore Popa, Mihai Beniuc, Ion Vlasiu etc a făcut parte din „Asociația Scriitorilor Români din Ardeal”, a cărui președinte a fost Prof. Dr. Victor Papilian. Cenzor a fost Teofil Bugnariu (istoric literar și etnograf, poet, traducător, membru al „Asociației Scriitorilor Români din Ardeal”, redactor șef la revista „Patria”, Cluj-Napoca; „Societatea de Mâine”, Cluj-Napoca, „Tribuna”, Cluj-Napoca - devenit ulterior cumnat cu ). Între anii 1944 - 1945 a fost legitimat ca ziarist publicist, la organele de presă din
Aurel Zegreanu () [Corola-website/Science/321411_a_322740]
-
constituie varianta cea mai arhaică a limbii maghiare dintre graiurile de azi: de fapt o limbă maghiară medievală cu preluări și neologisme românești. Nivelul de cunoștință a limbii maghiare aici este cea mai mică între comunitățile ceangăilor, conform cercetărilor etnografice. Etnograful Vilmos Tánczos a găsit doar 8.180 persoane care au mai cunoscut limba maghiară dintr-o populație totală de 21.094 de ceangăi (în 7 localități), majoritatea lor bătrâni. Doar un singur sat mai există unde și copii vorbesc bine
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
ajuns în Moldova mai târziu decât vorbitorii dialectului vechi, și este mai puțin asimilat și izolat lingvistic decât celălalt. Ceangăii secuiești trăiesc în valea râurilor Siret ("Szeret"), Tazlău ("Tázló") și Trotuș ("Tatros, Tatáros"). În timpul cercetărilor sale (între 1992 și 1996) etnograful Vilmos Tánczos a găsit în 72 sate 44.565 persoane care au mai vorbit ungurește dintr-un număr total de 69.470 romano-catolici. Între comunitățile cercetate a găsit 8 sate în care toată populația romano-catolică știe ungurește (și vorbește această
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
ceangăii reprezint un număr mult mai mare decât cel evaluat la recensămintele oficiale: azi existând cca. 60-70.000 de vorbitori de limba maghiară în Moldova (indiferent de naționalitatea lor declarată). Cea mai precisă estimare minimă este cea din 1996 al etnografului Dr. Vilmos Tánczos, care în timpul cercetărilor sale (între 1992 și 1996) în 110 localități moldovene a găsit 62.265 vorbitori de limba maghiară dintr-un număr total de 103.543 de romano-catolici. Menționând că poate să mai existe câteva sute
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
Ecologică din România. Continuând efortului de a crea „singurul Institut de Antropologie cu o cuprindere atât de largă, pe plan mondial”, colaborează și coordonează o perspectivă antropologica cu viziune largă, colaborând cu biologi, medici, anatomiști, anatomopatologi, endocrinologi, psihologi, psihanaliști, sociologi, etnografi, etnologi, istorici, lingviști, biochimiști, fizicieni, biofizicieni, statisticieni, informaticieni, filosofi, specialiști în arte plastice, etc.). În paralel cu activitatea științifică și publicistica, preda cursuri post-universitare de antropologie (pentru studenții francofoni) la Centrul Demografic al ONU-București. Călătorește în străinătate, în Franța unde
Victor Săhleanu () [Corola-website/Science/332212_a_333541]
-
(n.12 martie 1860, Oradea Mare - d.21 septembrie 1937, Budapesta) a fost un lingvist, orientalist și etnograf maghiar, de origine evreiască din Transilvania, care s-a specializat mai ales în cercetarea limbilor fino-ugrice. A fost membru al Academiei de Științe a Ungariei. S-a născut într-o familie de evrei, Munk, din partea tatălui, din Oradea, în Transilvania
Bernát Munkácsi () [Corola-website/Science/319633_a_320962]
-
și mocănimea Văii Arieșului, tot pe teritoriul de azi al județului Alba. Autorul Ioan Rusu Abrudeanu „fixa” în 1928 limitele geografice ale teritoriului locuit de mocanii zonei colinare a Munților Apuseni după cum urmează: A cincea mocănime a fost semnalată de etnograful și antropologul Nicolae Dunăre (vezi bibliografia) și cuprinde câteva comune grupate în jurul așezărilor Șieu-Monor din județul Bistrița-Năsăud, sub denumirea generică mocănimea Șieu-Monor. O a șasea mocănime s-ar afla -tot potrivit lui N. Dunăre- pe valea superioară a Mureșului, cuprinzând câteva
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
sunt numiți (și se numesc ei înșiși) mocani. Nu este clar dacă acești mocani vrânceni reprezintă o mocănime propriu-zisă. În caz afirmativ, ei ar forma cea de-a șaptea mocănime — situată la punctul de întâlnire dintre Transilvania, Moldova și Muntenia. Etnograful vrâncean Ion Diaconu consideră că acești oieri vrânceni nu sunt mocani „adevărați”, ci păstori moldoveni medievali din Țara Vrancei și că au primit denumirea "mocani" doar prin asociere. Mocanii vrânceni nu practica transhumanța, mutandu-se doar vara pe local, în
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
C.U.N.B.M.), unde a predat cursuri de: "Introducere în studiul culturii populare, Școli, curente, direcții în antropologia culturală, Mitologie, Metode de cercetare în etnologie, Practică de cercetare, Marketing tribal". Membru al "Asociației Oamenilor de Știință," al "Asociației folcloriștilor și etnografilor," al "Ethno-web. Le Portail de l’Anthropologue", al "Open Anthropology Cooperative", în prezent este etnologul cu cea mai înaltă notorietate din Ardealul de Nord si Nord-Vest, recunoscut și premiat ca Omul anului 2013, în județul Satu Mare. A contribuit la publicarea
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
Dumitru Caracostea. În 1939 conduce împreună cu Anton Golopenția grupul de cercetări sociologice în plasa Dâmbovnic, județul Argeș, rezultatele acestei anchete de teren fiind publicate trei ani mai târziu, în revista „Sociologie românească”. Între membrii echipei se numărau sociologul Miron Constantinescu, etnograful N. M. Dunăre și folcloristul Ovidiu Bârlea. În 1942 obține titlul de doctor în filologie la Universitatea din Bratislava, cu teza "Cuvinte compuse de origine veche slavă bisericească în vechea limbă scrisă", lucrare elaborată sub îndrumarea științifică a lui M.
Mihai Pop () [Corola-website/Science/302912_a_304241]
-
data de 30 mai 1946. Muzeul comunei se află în Sălciua de Sus lângă locul în care se ține lunar târgul de animale și de marfuri, iar inaugurarea acestuia a avut loc la data de 5 noimebrie 2006. Poartă numele etnografului Valer Butura, o altă personalitate a comunei. Muzeul este construit că o casă bătrâneasca, cu un pridvor mare în față și 2 camere mici, fiind împrejmuit de un gard de nuiele. În camere se află: un război de țesut, un
Sălciua de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300271_a_301600]
-
cuvântului „drag-dragul”(cu temă slavă), adăugând că „nu putem ști sigur, pentru că în domeniul etimologiei ești tot timpul pe nisipuri mișcătoare”. Lingvistul Lazăr Șăineanu a propus analogia cu „dragu-bete”, sufixul „-bete” fiind folosit în zonele din Oltenia, semnificând „adunare, mulțime”. Etnograful Marcel Lutic de la Muzeul de Etnografie al Moldovei a prezentat etimologia acestei sărbători populare, considerând că majoritatea denumirilor ei provin de la „Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, sărbătoare religioasă celebrată pe 23 februarie care în slavă se numește Glavo-Obretenia. Românii au
Dragobete () [Corola-website/Science/298169_a_299498]
-
primăvară. O alta reprezentare a acestuia este cea a unei plante, numite Năvalnic, în folclor fiind răspândită ideea ca Maica Domnului l-a transformat în aceasta pe Dragobete deoarece el a încercat din nesăbuință să-i încurce cărările. Ovidiu Focșa, etnograf în cadrul Muzeului de Etnografie al Moldovei, a precizat că „despre Dragobete se crede că este un protector al păsărilor, fiind o sărbătoare strâns legată de fertilitate, fecunditate și de renașterea naturii.(...) Această sărbătoare marca revigorarea naturii și nu numai, ci
Dragobete () [Corola-website/Science/298169_a_299498]
-
putut lămuri și alte aspecte ale biografiei sale creatoare. Astfel, arată Marius Porumb, ,începând cu primul deceniu al secolului al XIX-lea a avut colaboratori pe Ștefan și Ursul, iar mai târziu pe fiul său Ioan". În legătură cu programele sale iconografice, etnografii și istoricii de artă înclină să îl încadreze în curentul de factură populară. ,În general, ansamblurile murale realizate de pictorul din Gilău se înscriu pe linia tradiției, fiind perceptibile uneori chiar și ecouri ale artei brâncovenești. Realizările sale au un
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]
-
-lea, iar originea etnică a acestora a dat naștere la numeroase controverse și speculații în rândurile etnologilor și antropologilor. Una din ipoteze, susținută de profesorii de la Universitatea din Cluj respectiv București, Theodor Capidan și Tache Papahagi (iar mai recent de etnografii Irina Nicolau respectiv Tănase Bujduveanu) îi clasifică pe sărăcăcianii ca aparținând unei ramuri a aromânilor numită "rămâni fărșeroți" care a adoptat limba greacă gradual, în ultimă instanță sub influența prozelită a călugărului grec (ulterior sanctificat) Cosmas Etolianul care a fost
Sărăcăciani () [Corola-website/Science/299729_a_301058]
-
cu „deplină scrupulozitate", culegerea efectuându-se sistematic, iar colecționarul străduindu-se să nu altereze nimic. Nu l-a preocupat frumusețea textelor și de aceea nu i-a evitat pe povestitorii mediocri, fiind convins că și textele de la aceștia vor servi etnografului. a reeditat lucrările lui Cavallioti, Ucuta și Daniil. În volumul "Scriitori aromâni în secolul al XVIII" (1909), spre a face cunoscută activitatea învățătorilor aromâni înaintași, Papahagi a reeditat vocabularul trilingv al lui Theodor Anastasie Cavallioti (Veneția, 1770), "Lexiconul în patru
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
a orașului este din 1332, ca, ("Târgul Nou al Secuilor") în lista de zeciuială (dijmă) papală. Apoi, în anul 1349, apare menționat în diplomele regelui Ludovic I al Ungariei, în forma maghiară "Sekulvasarhel", care cu trecerea timpului a devenit . Majoritatea etnografilor afirmă că prima parte (, adică secuiesc) a numelui orașului provine din așezarea sa geografică. Scaunele secuiești au fost unități de administrare judecătorească ale secuilor din Transilvania. Orașul Târgu Mureș a fost reședința scaunului Mureș din evul mediu și până la desființarea
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
Ștefan I al Ungariei și a fost locuită de către secuii. De-a lungul istoriei orașul a devenit cel mai important și puternic din Ținutul Secuiesc, fapt demonstrat de fenomenul că Târgu Mureșul a fost singurul oraș regesc liber din regiune. Etnograful, Balázs Orbán în opera sa principală intitulată "Descrierea Ținutului Secuiesc", realizat între anii 1868-1873, scrie următorul: "„E cel mai mare și frumos oraș din Ținutul Secuiesc, care deține 12 000 de locuitori maghiari harnici. Această populație este de origine secuiască
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
Gârbova. Acest fapt i-a dat un imbold să se reorienteze profesional spre ceramică. Din inițiativa lui au fost înființate muzeele din Cisnădie, Cisnădioara și Cristian. Pentru meritele sale, a fost ales în Consiliul de conducere al Asociației Folcloriștilor și Etnografilor Sibiu și a fost numit redactor-șef adjunct al anuarului "Studii și comunicări de etnologie", un periodic publicat de Academia Română. A fost membru al "Cercului de Cercetare Tematică a Ceramicii Europene", din Germania, și a activat ca expert al Ministerului
Horst Klusch () [Corola-website/Science/313904_a_315233]
-
- (n. 1901, București - d. 9 septembrie 1991), al cărui nume apare uneori și în variantele Henry H. Stahl sau H. H. Stahl, a fost un antropolog cultural, etnograf, istoric social, memorialist, sociolog rural român, reprezentant de frunte al Școlii monografice, autor prestigios în domeniile sociologiei rurale, antropologiei culturale, istoriei sociale, teoriei etnografice și memorialisticii. Adept al cercetărilor empirice, fundamentate teoretic și metodologic, al înțelegerii procesuale și raționale, a
Henri H. Stahl () [Corola-website/Science/297571_a_298900]
-
diapazonul scopurilor și participanților la aceste mișcări. Mișcările democratice contemporane șunt foarte diferite, acestea fiind social-democrate, creștin-democrate, liberale etc. Democrația înnăscuta - Formele democratice de organizare își au rădăcinile încă în perioada prestatala. Ele iau ființă odată cu apariția omului. Unii savanți etnografi susțin că democrația este unul din factorii principali ai antropogenezei, a apariției omului în general, deoarece ea a stimulat dezvoltarea comunicării între indivizi, autodenumirea și libera gîndire. Cercetările antropologice mărturisesc că formele nedemocratice de organizare bazate pe ierarhia strictă și
Istoria democrației () [Corola-website/Science/312340_a_313669]