109 matches
-
soare, Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare, Când în straturi luminoase basmele copile cresc.” Romantismul lui E., prin care el valorifică resursele poetice ale limbii materne, se află doar aparent în contradicție cu realismul gândirii sale sociale și etnolingvistice. Dar eticheta aplicată creației eminesciene a prins rădăcini, devenind pentru critică singurul criteriu de apreciere, mai ales pe măsură ce ne îndepărtăm tot mai mult de epoca ce l-a generat pe autor. Solul românesc din care el a crescut este înlocuit
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
o asemenea credință este o insultă pentru nația românească” (1 aug. 1877, IX, 407). 5. Eminescu era funciar superior liniei academice elaborate de Hasdeu și impuse ca normă națională. Superioritatea lui consta în faptul că el reprezenta, metaforic vorbind, întregul etnolingvistic românesc, pe care îl definea ca obiect al unei științe unice: știința română. Tragedia a constat în faptul că unitatea spirituală a românismului, peste care Eminescu era suveran, căzuse deja în mâna specialiștilor unși responsabili pe sectoare: Hasdeu, Xenopol, Maiorescu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
română. Tragedia a constat în faptul că unitatea spirituală a românismului, peste care Eminescu era suveran, căzuse deja în mâna specialiștilor unși responsabili pe sectoare: Hasdeu, Xenopol, Maiorescu și atâția alții prin care se instituționalizaseră, devenind științe independente, fațetele fenomenului etnolingvistic românesc. Astfel Eminescu a rămas izolat pe o poziție dominantă, dar neoficială, fapt pentru care el nu putea și nu poate fi înțeles. Consecința a fost că nimeni nu mai poate vedea pe E. altfel decât ca poet, redus la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
avem ca sprijin și confirmare pe el, care singur a înfruntat Academia și a deschis, sacrificându-și viața, calea spre cunoașterea adevărului românesc. Chestiunea fundamentală care îl detașează pe Eminescu de știința oficială o reprezintă modalitatea de abordare a fenomenului etnolingvistic românesc. Hasdeu, rămas constant în limitele neogramatice, a avut în reflectarea acestei chestiuni o evoluție care pornea de la o oarecare apropiere de realitatea istorică, apropiere datorată luării în considerație a simțământului comun al românilor conform căruia ei simt în structura
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
tradițională. Astfel Hasdeu a trebuit să se replieze și să-și mistuie geniul în căutări sterile. Eminescu este singurul care, aflat în imposibilitatea de a-și verifica gândirea în dispute științifice, a reușit să jaloneze perceperea evoluționistă a constituirii fenomenului etnolingvistic românesc. El a fost oripilat de minimalizarea până la anihilare a autohtonilor, de desconsiderarea implicării lor, cărora Roma le plătea cândva tribut, în constituirea neamului românesc. Vorbind de vechimea limbii române el are în vedere faptul că această vechime nu a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
este de neconceput fără o nouă explicație dată elementelor nelatine ale limbii române. Nașterea limbii române în procesul comunicării vii dintre cuceritori și cuceriți impunea lărgirea imaginii asupra substratului pentru a include constituirea limbii române în evoluția comună a peisajului etnolingvistic din jumătatea de est a Europei. Pornind de la aprecierea citată mai sus cum că elementele considerate străine „sânt așa de concrete, așa de încrescute în țesătura limbei române încât trebuie să rupi țesătura toată ca să le scoți” se poate conchide
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dă posterității este că adevărata filozofie are la bază cunoașterea realității prin intermediul limbii materne, aceasta constituind singura pârghie veritabilă de ridicare a gândirii în sfera metafizică la orice nivel de generalizare. Imaginând o știință unitară pentru cuprinderea și cultivarea fenomenului etnolingvistic românesc, el punea ca structură de rezistență a acestuia limba română. În condițiile vitrege în care a lucrat, Eminescu a reușit să schițeze un început de lărgire a orizontului istoric al acestei limbi. Întrezărind înrudirea prin substrat a românilor cu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
naște prin reacțiunea unei rase contra unei dominațiuni străine. Naturile generoase, adăuga el, țin cu cel slab. Astfel se sporește puterea acestuia” (Ms. 2257, XIII, 372). Avem aici explicația constituirii românismului din contradicția latini-traci, care a generat și celelalte schimbări etnolingvistice din Europa de est, astfel încât dihotomia inițială unică s-a multiplicat, ea însăși dispărând. Emulațiile care există astăzi între români și slavi, între români și maghiari, între români și turcici, între slavi și albanezi, între popoarele slave etc. au cu totul altă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
inițială. În epoca sa, Eminescu nu putea ajunge la înțelegerea deplină a evoluțiilor istorice. Considerându-i pe maghiari ca veniți relativ târziu, el punea totuși, în manuscrisul citat, opoziția unguriromâni la baza constituirii poporului român. SINTEZE Românii sunt rezultatul evoluțiilor etnolingvistice multimilenare din vastul spațiu euro-afro asiatic, unde limba a evoluat de la stadiul silabic la cel aglutinant și apoi la cel indoeuropean. 1. Apariția și dezvoltarea limbajului uman are la bază capacitatea fiziologică nativă a omului de a produce sunetul ca
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
explicația în simbioza traco-latină realizată în conviețuirea și conlucrarea latinilor cu autohtonii. Doar colaborarea cotidiană între vorbitorii de tracă și vorbitorii de latină, iar nu dictatura limbii latine urmată de invazii și dizlocări masive de populații, a determinat schimbarea peisajului etnolingvistic din sudestul, centrul și estul Europei. Acest peisaj, constatat la ieșirea din evul mediu, a crescut din baza comună traco-latină în care limbile tracă și latină s-au contopit pierzându-și identitatea, adică dispărând ca formule distincte de comunicare. De
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
atâta vreme cât substratul este eludat, slavii, maghiarii și turcicii sunt aduși din alte părți, iar latina, fie ea și populară sau dunăreană, este lăsată singură să devină română pe un spațiu drastic limitat și în condițiile izolării totale de celelalte structuri etnolingvistice născute din aceeași bază traco-latină. 12. Scoaterea limbii române din relația genealogică latină → română prin identificarea sorginții ei în simbioza traco-latină schimbă radical perceperea fenomenului etnolingvistic românesc în două privințe. Mai întâi se impune acordarea aceleiași atenții ambelor laturi implicate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
română pe un spațiu drastic limitat și în condițiile izolării totale de celelalte structuri etnolingvistice născute din aceeași bază traco-latină. 12. Scoaterea limbii române din relația genealogică latină → română prin identificarea sorginții ei în simbioza traco-latină schimbă radical perceperea fenomenului etnolingvistic românesc în două privințe. Mai întâi se impune acordarea aceleiași atenții ambelor laturi implicate în constituirea bazei traco-latine a romanității orientale, întrucât ambele sunt în egală măsură părtașe la istoria limbii române. În al doilea rând ideea de evoluție a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
spațiu, apreciate de știința tradițională ca împrumuturi în limba română, sunt în realitate reflexe ale integrării acestei limbi în devenirea globală a fenomenului lingvistic. Recunoscând limbii române rădăcinile ei preistorice, nașterea ei din baza traco-latină și evoluția ei în contextul etnolingvistic din sud-estul, centrul și estul Europei, redăm acestei limbi firea, viața și constituția proprie. În consecință, etimologia este chemată să părăsească nivelul aparențelor fonetice, care au făcut din limba română un conglomerat de elemente heteroglote, și să purceadă la cercetarea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
elemente heteroglote, și să purceadă la cercetarea evoluțiilor proprii istoriei acestei limbi. * Înlăturarea blocajului neogramatic deschide cercetării două căi. Prima cale are ca punct de plecare cuvântul actual și își propune identificarea raporturilor formale și semantice ale acestuia în peisajul etnolingvistic euro-afro asiatic, adică în retrospectiva evoluției globale a limbii. Pentru exemplificare, adăugăm la etimologiile propuse până acum în studiile noastre încă una. GÂND este pus de tradiție, datorită apropierii formale, pe seama magh. gond „grijă”, deși semantic este mai apropiat de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
după, conform, pe”: mérték (după măsură); törvény ~ (conform legii); név ~ (pe nume); túl „peste, dincolo de”: a hegyeken ~ (peste munți); után „după”: ön ~ (după dvs.); tíz óra ~ (după ora zece); végett „spre, pentru”: megörzés ~ (spre păstrare). Respingerea neogramatismului din abordarea fenomenului etnolingvistic românesc, este însoțită în lucrarea noastră de identificarea parametrilor istorici definitorii pentru autocunoașterea românească. Primul pas pe care trebuie să-l facă cercetarea îl constituie recunoașterea bazei sociale traco-latine rezultate în urma cuceririlor romane în jumătatea de est a Europei. De
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
referire Îndeosebi la intelectualii din Principate), ele nu pot lipsi din bibliografia problemei, datorită sugestiilor metodologice pe care le oferă. Antohi analizează amănunțit modul În care raportarea la Europa Occidentală configurează modelul identitar românesc, structurat pe schema herderiană a națiunii etnolingvistice și marcat de tentația autovictimizării. Cu Antohi ieșim definitiv (cel puțin În ceea ce privește acest subiect) din sfera discursului istoriografic descriptivist, mărginit la reproducerea și comentariul timid al surselor, și intrăm pe terenul descifrării unor semnificații mai puțin vizibile ale textelor supuse
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
în picioare” de ceilalți pelerini (consacrate). Un gest în care se regăsește și dimensiunea globală, comunitară a întregului spațiu de pelerinaj. Elementele de depreciere lingvistică ulterioare au legat cuvântul „haram” de condiția etniei rrome, contribuind la întărirea stigmatului specific. Cercetări etnolingvistice mai aprofundate pot contribui la lămurirea „misterului” covoarelor aduse de rromi drept ofrandă la pelerinaje. Eu nu am făcut altceva decât să încerc să avansez câteva posibile piste de reflecție asupra acestui intrigant obicei. și să verific afirmația lui Elwood
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Cît despre acea identitate occidentală imaginară, care ar părea să constituie trăsătura distinctivă a locuitorilor Mitteleuropei, se cuvine să relevăm o serie de nuanțe. Pretutindeni, în estul ca și în centrul Europei, atît susținătorii occidentalizării, cît și cei ai tradițiilor etnolingvistice sau confesionale s-au confruntat cu o unică diferență: europenilor "centrali" le plăcea să se revendice din istoria foarte îndepărtată a regatelor lor catolice 84 în vreme ce omologii lor orientali abia încercau să uite de apartenența lor la creștinismul ortodox și
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
este totodată și geniul literaturii unui popor". În 1769, o călătorie la Paris îi oferă ocazia de a-i întîlni pe Diderot, d'Alembert și pe unii enciclopediști, dar nici aceștia nu-i vor afecta viziunea deja impregnată de naționalism etnolingvistic și cultural. La Strasbourg, altă cetate de graniță a germanității, va întîlni în 1771 pe Goethe, de care se va lega și asupra căruia va exercita o influență profundă. În orice caz, un an mai tîrziu acesta va scrie că
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
superioritatea acesteia față de Stat. Apoi inovează îndeajuns, pentru a afirma natura voluntară a relațiilor de cetățenie în virtutea cărora, în viitor, germanii se vor uni. La Fichte, suveranitatea națională, în accepția politică a termenului, coincide cu legitimitatea mai eminentă a națiunii etnolingvistice. Există în această teorie însă un amestec de idei, o juxtapunere între oportunismul liberului arbitru și apartenența colectivă care se contrazic, astfel încît se iscă o serie de neînțelegeri. "Din vina germanilor" Este de înțeles faptul că ideea de Kulturnation
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Limbile lumii, Lingvistică generală, dar întîlnim și alte serii precum Collection linguistique de la Société de linguistique de Paris, Mémoires de la Société de linguistique de Paris. Nouvelle Série, Bibliothèque des Cahiers de Linguistique de Louvain, Sociolingvistica, Descrieri de limbi și monografii etnolingvistice, Dicționar de rădăcini semitice etc. De Gruyter Mouton 6 cuprinde peste 10.000 de titluri în colecția Linguistics and semiotics în care, dintre cele consacrate limbilor lumii, peste 2.000 au în vedere limbile Europei. Colecția Language Learning a editurii
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
dintre cele 900 de ecoregiuni pe care organizația World Wide Fund for Nature 51 le-a stabilit în lume, 238 (cunoscute sub numele de Global 200) sînt de o importnță extremă pentru menținerea viabilității ecologice a planetei noastre. Numeroase grupuri etnolingvistice trăiesc în aceste regiuni. E vorba de populații care au acumulat cunoștințe ecologice bogate de-a lungul timpului. E foarte bine să se facă o paralelă între eforturile pentru conservarea biodiversității și cele pentru conservarea diversității lingvistice. Cercetătorii pot studia
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și faptul că Eugeniu Coșeriu dorea să redimensioneze obiectul etnolingvisticii actuale, în așa fel încât să corespundă skeologiei, pe care tot el o propusese (vezi supra, 3.2.1.). Cred că merită să aruncăm mai întâi o privire asupra concepției "etnolingvistice" a lui Coșeriu, după care ne putem întoarce la studiul lui Hașdeu. (a) În lucrarea La socioy la etnolingüística. Sus fundamentos y sus tareas (1981), Coșeriu definește etnolingvistica (văzută că disciplină lingvistică, nu etnologica sau etnografica) drept "studiul varietății și
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
unei comunități" (Coșeriu, 1981/1994, pp. 133). Mai departe, Coșeriu observa că "realmente, etnolingvistica s-a dezvoltat până acum într-un mod fragmentar și, am putea spune, "cazual", adică potrivit cu interesul ocazional al lingviștilor care s-au ocupat de probleme etnolingvistice. [...] Astfel, în cadrul programului "Wörter und Sachen" și al geografiei lingvistice, s-a acordat atenție în principal relației dintre limbaj (în special: lexic) și cultura populară "materială", iar în cadrul istoriei lingvistice s-a studiat mai cu seamă formarea și dezvoltarea terminologiilor
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
spațiul românesc, între Tisa și Nistru, chiar în lucrări ale apropiaților cercurilor țariste sau exponenți ai regimului sovietic, confirmă apartenența etnică indubitabilă a românilor basarabeni și a identității dintre „limba moldovenească” și limba română. Încheiere În urma periplului printre complicatele realități etnolingvistice ale statului de la est de Prut, câteva concluzii se impun. Pentru început, apare cu claritate faptul că în urma celor două secole de dominație străină, de experimentare a diverselor teorii și politici lingvistice, spațiul dintre Prut și Nistru trece printr-o
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]