111 matches
-
-se caracterul dinamic al acestor construcții. Conceptele-cheie ale orientării etnometodologiei sunt: supoziția luată ca de la sine înțeleasă (took for granted), codurile interacțiunii, expresiile indexicale, tipificarea, reflexivitatea, intersubiectivitatea și procesualitatea (realitatea în devenire, ongoing reality). Condensat, tabloul comportamental uman preconizat de etnometodologi s-ar prezenta astfel: • În fragmentele de viață cotidiană, oamenii interacționează pe baza unei strategii ce implică un sistem de coduri de acțiune bazat pe câteva „axiome” de conduită născute, cristalizate și sedimentate în practica rutinieră. Ele sunt, în cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
specifice de subiecți), dar el arată, totodată, că structurile nu au o existență a priori, ci ființează și subzistă în măsura în care sunt create și recunoscute de oameni în derularea activităților practice. Există așadar o gramatică generativă a cotidianului careeste întotdeauna locală. Etnometodologia deplasează structurile în microsocial și în primul rând pe planul subiectivității. Ea năzuiește la descrierea și explicarea unor microculturi și instituții concrete, multe studii efectuându-se pe familie. Metodologia ei constă în a provoca situații ce scot indivizii din fluxul
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
între ei, dar prin intermediul imaginilor, al percepțiilor reciproce, al felului în care se definesc unul pe altul. Viața de familie este rezultatul acestei mereu construite-reconstruite realități simbolice. Suntem astfel, de fapt, în paradigma interacționalismului simbolic, cu varianta lui mai elaborată, etnometodologia (vezi 2.5.2.). Diferența față de aceasta din urmă - în abordarea pe care o discutăm - este accentul pus pe principiul metodologic de a înregistra în stadiul familiei reprezentările (despre propria familie) a tuturor membrilor ei și de a vedea în ce măsură
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
discipolii și publicațiile pun accentul, pe de o parte, pe diversele forme de codări sociale relative la interacțiunile individuale (dispute și justificări) și, pe de alta, pe construcțiile convenționale relative la categoriile socioprofesionale (PCS, de exemplu) sau la statisticile naționale. • Etnometodologia Nu există o filiație directă între etnometodologia americană și sociologia durkheimiană. Dimpotrivă, ar trebui să vorbim de o opoziție. Într-adevăr, Garfinkel s-a făcut cunoscut prin ruptura radicală de "obiectivismul" lui Durkheim chiar dacă poziția acestuia din urmă s-a
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
o parte, pe diversele forme de codări sociale relative la interacțiunile individuale (dispute și justificări) și, pe de alta, pe construcțiile convenționale relative la categoriile socioprofesionale (PCS, de exemplu) sau la statisticile naționale. • Etnometodologia Nu există o filiație directă între etnometodologia americană și sociologia durkheimiană. Dimpotrivă, ar trebui să vorbim de o opoziție. Într-adevăr, Garfinkel s-a făcut cunoscut prin ruptura radicală de "obiectivismul" lui Durkheim chiar dacă poziția acestuia din urmă s-a modificat după 1895, și mai ales din
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
deplin conduita actorului într-un etos, pentru a deplasa asupra indivizilor înșiși capacitatea de a "fabrica" ordinea normativă căreia i se supun sau pe care o fac să evolueze după circumstanțe, mizele aflate în joc și transformarea resurselor lor. Sursele etnometodologiei sunt diverse. Ele constituie tot atâtea referințe pentru sociologii culturii dornici să aprofundeze calea calificărilor: fenomenologia germană (Husserl), care descrie îndeaproape lumea concretă a lucrurilor, sprijinindu-se pe intenția unei conștiințe care se desfășoară în deschiderea față de lume (eu "sunt
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
formă sintetică acestei perspective (1996). Elementele mobilizate de o probă de calificare culturală Sociologia a găsit, treptat, în descrierea acțiunii de calificare o arie privilegiată (Louis Quéré vorbește de "cotitura descriptivă"). Noțiunea de probă caracterizează îndeaproape acest proces. Prin intermediul ei, etnometodologii urmăresc să descrie "activitatea continuă a oamenilor care pun în aplicare pricepere, procedee, reguli de conduită" (Alain Coulon, 1990, p. 20). Noțiunea de probă Începând din anii 1960, proba se impune treptat în Franța ca un concept transversal esențial. Ea
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
lui Durkheim, în cadrul ședințelor de la Societatea Franceză de Filozofie, "sociologismul" său prezent în Formele elementare ("Societatea este Dumnezeu"). Oricât de surprinzător ar putea părea, abandonarea referinței la clasele sociale a devenit crezul unei noi sociologii franceze, influențate, între altele, de etnometodologia americană, cu Boltanski, Thévenot sau chiar Latour (primul asistân-du-l totuși pe Bourdieu aproape douăzeci de ani). Pentru a ne convinge, ajunge să deschidem cartea lui Boltanski și Thévenot la primele pagini: "Cititorii acestei cărți vor fi poate deranjați să nu
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
acestei paradigme, toate făcând din noțiunea de sens (urmărit și construit de actori, interpretat de cercetători) un element central al socialului. Această linie merge de la Weber și Simmel (sociologia comprehensivă) la interacționiștii simbolici (Blumer, Hughes), de la Școala de la Chicago la etnometodologia lui Garfinkel. • Socialul înseamnă sens Lui Weber i se datorează ideea unei "sociologii comprehensive" înțelese ca o știință a interpretării sensului investit de actori în acțiunea lor. După el, o acțiune este socială când este semnificativă, adică din momentul în
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
nu a rămas insensibilă la interacționiști. Lui Bourdieu i se datorează traducerile din opera lui Goffman, în colecția sa "Simțul comun" de la Minuit, în anii 1970. Tot Bourdieu a prefațat volumul de la Seuil al lui Aaron Cicourel, reprezentant marcant al etnometodologiei. Există în fapt, și aici, apropieri și preocupări comune. Ne gândim în special la munca de deconstrucție a categoriilor publice și la conștiința acută a efectelor sociale ale acestora. Totuși între aceste paradigme există diferențe majore, adesea lăsate în umbră
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
306. Estetic, 23, 32, 52, 56, 65, 75-76, 115, 120, 128, 133, 138-139, 142, 188, 196, 221, 228, 234, 246, 253-254, 256, 262, 275-276, 278, 284, 286, 295-296, 299, 301, 307. Etichetare, 289, 293. Etnicitate, 18. Etnologie, 50, 120, 269. Etnometodologie, 43-45, 283, 290, 303. Etos, 44, 184, 278. Excepție culturală, 20, 108, 218. Excludere, 72-73, 95, 115, 154, 301. Experimentare, 207, 217. Expert, 13, 50-51, 55, 57, 71, 191, 229, 234, 238, 246, 251, 256, 266, 310. Expertiză, 51, 53
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
căutarea semnificațiilor pe care le-ar putea avea variațiile"135. De altfel, noile curente sociologice au înțeles importanța unei astfel de tehnici. Astfel, dacă interacționismul studiază socialul și activitatea cotidiană "în primul rând ca o activitate de cunoaștere și comunicare, etnometodologia adaugă acestor dimensiuni și o dimensiune practică: ceea ce-l interesează pe cercetătorul etnometodolog este ansamblul "etnometodelor", al "raționamentelor sociologice practice", modul în care membrii unei colectivități organizează și gestionează practic activitățile lor cotidiene"136. În contextul noilor curente sociologice promovate
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
cooperare este subiacentă etimologiei termenului "comunicare", termen care trimite, simultan, la o transmitere și la un amestec, o partajare a semnificațiilor. Principiul de cooperare sau de înțelegere reciprocă este miezul teoriei sociale moderne. Teoreticienii actelor de limbaj, precum Grice și etnometodologii, de exemplu, afirmă existența unui "principiu de cooperare" drept condiție a posibilității conversației și a sistemelor de schimb în general (dezbatere, convorbire, ceremonie, ritual etc.). Angajarea unei conversații postulează partajarea unui anumit număr de elemente precum codul, interesul sau plăcerea
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
toate formele sale (informație, argumentație, narațiune, ilustrare etc.) se elaborează și se difuzează clasificările (Schütz), definițiile situației (Thomas), etichetarea (Becker) care vor orienta schemele percepției politice. Principalele curente care plasează comunicarea politică într-un cadru interpretativ sînt deci interacționismul simbolic, etnometodologia, dramatismul și narativismul 25. Atunci cînd interacționismul simbolic consideră atribuirea sensului ca fiind rezultatul tranzacțiilor sociale, simbolismul sau dramatismul văd mai întîi mobilizarea structurilor cu semnificații profunde, avînd origine culturală, precum miturile 26. Dincolo de dramatismul lui Burke și Goffmann, teoria
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
din ghidul de interviu. Alt pas important în ordinea logicii cercetării îl reprezintă identificarea paradigmei teoretice reprezentată de premisele epistemologice, ontologice și metodologice ale cercetătorului. Acesta va fi ghidat în cercetarea sa de perspectiva teoretică la care aderă (interacționism, constructivism, etnometodologie etc.). În același timp, apelul la triangulația paradigmelor teoretice permite interpretarea unui set de date din perspective diferite. Teoria își găsește locul în cercetarea socială în multe feluri. O teorie socială poate fi o sursă a limbajului teoretic sau a
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
o metodă articulată pentru folosirea unei versiuni pure a strategiei de cercetare abductive, așa cum susține Schütz. Dar există acum recunoașterea unei diversități de tradiții în ceea ce am numit abordarea interpretativă a investigației sociale. Acesta include un amestec de hermeneutică, fenomenologie, etnometodologie, etnografie și teorie fundamentată. Fiecare are particularitățile ei evidențiate în termenii obiectivelor cercetării, logicii investigației și metodelor de colectare a datelor și de analiză a acestora. Fiecare metodă de reducere și analiză selectată trebuie să fie identificată, descrisă pe scurt
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
procesului de generare a studiilor (rapoarte, lucrări) științifice sociale din relatările actorilor sociali. Conceptul abducție a fost folosit limitat în filozofie și științele sociale (Pierce,1931 și Willer, 1967). El este asociat cu o varietate de abordări interpretativiste (interacționism simbolic, etnometodologie și fenomenologie), care resping pozitivismul și raționalismul critic. *) Sociologia analizează fenomenul cultural ca fapt social și ca fapt cultural propriu-zis. În acest sens, sociologia culturii ramură distinctă a sociologiei explică și analizează fenomenele și procesele culturale care au loc în
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Pe de altă parte, În sociologie se operează, spune Granovetter, cu o viziune suprasocializantă a actorului; fundamentul acțiunii este constituit fie de normele sociale, rolurile sau valorile internalizate (teoria acțiunii sociale a lui Parsons, 1937) fie de cogniții, rutine, tipizări (etnometodologie, fenomenologice sau de felul celor descrise În teoria constructelor enunțaă de D.C. North), mai precis de sistemul simbolic. Atât modelul economic clasic, cât și modelele instituționaliste și cele sociologice accentuează normativitatea acțiunii, fie că aceasta este exprimată În forma principiului
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
gândire savantă. Antropologia cognitivă reia acest șantier, încercând să răspundă, cu ajutorul unor metode riguroase, la întrebarea cum se construiește, local, lumea naturală. În legătură cu aceste domenii desemnate de un cuvânt compus ce pleacă de la prefixul "etno", trebuie să discutăm, separat de etnometodologie, o tendință a sociologiei americane care aplică metodele etnologiei la observarea și analiza vieții cotidiene. Harold Garfinkel și colaboratorii săi pleacă de la principiul că orice grup social este capabil să se înțeleagă pe sine, să se comenteze, să se analizeze
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
unei societăți date le folosesc pentru a-și crea lumea lor, pentru a o recunoaște, pentru a o face familiară. Le numim etnometode pentru a marca apartenența lor la un grup particular, la o organizație sau la o instituție locală. Etnometodologia devine atunci studiul etnometodelor pe care actorii le utilizează zilnic 21. III. Construcția obiectelor Raporturile dintre gândire și limbaj ridică probleme nerezolvate încă, situație ce explică fără îndoială certurile asupra cuvintelor cărora li se dedică fără încetare oamenii de știință
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
termenul de comunitate, datorită conotației acestuia de integrare și solidaritate. Ultimele două paradigme se situează la nivel microsocial, dar oferă explicații extrem de utile pentru înțelegerea comunității. Psihologia socială, curentele și paradigmele integrate ei sau înrudite cu ea interacționism simbolic, fenomenologie, etnometodologia analizează simbolurile comunitare, atitudinile, percepțiile, modelele de interacțiune și se axează mai ales asupra proceselor de comunicare, negociere, interacțiune. Aplicațiile asupra comunității încadrate în paradigma psihologiei sociale, sunt interesate fie de modele de interacțiune și simboluri, fie de percepții (psihologie
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
standard a comunității științifice. Pe de altă parte, în literatura dedicată teoriei sociologice, în loc de prezentarea unei paradigme unice sociologiei, sunt de cele mai multe ori prezentate abordări înalt personalizate: funcționalism-structuralismul lui Parsons, structuralismul lui Lévi-Strauss, perspectiva conflictualistă a lui Marx, interacționalismul simbolic, etnometodologia etc. O asemenea abordare sugerează mai degrabă că sociologia reprezintă încă o colecție de proiecte metodologice (școli) care se exclud unele pe celelalte și au rămas mai degrabă la stadiul de intenție, propuneri de direcții explicative, înalt personalizate, care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
colectiv. Ca o reacție la accentuarea factorilor obiectivi în explicarea sociologică, în ultimele decenii s-au cristalizat, devenind destul de influente, o serie de orientări care încearcă să reediteze, într-un context științific nou, abordările idealiste tradiționale: sociologia fenomenologică, interacționismul simbolic, etnometodologia. Ceea ce caracterizează aceste orientări este încercarea de a transfera mecanismele determinative de la interacțiunea obiectivă a fenomenelor sociale la nivelul subiectului uman, autor al vieții sociale. Există o largă varietate de asemenea abordări. Unii reprezentanți ai acestora acceptă existența unor determinanți
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
neimportant pentru explicația sociologică. Ordinea socială există în mod obiectiv, real, dar ea este produsul exclusiv al interacțiunii simbolice a membrilor colectivității. Sarcina sociologului este să explice cum se constituie această ordine. „De ce”-ul este redus la „cum”-ul ei. Etnometodologia face pe această linie un pas mai înainte față de interacționismul simbolic. Teza ei fundamentală este că presupoziția unei „lumi realmente reale”, a unei societăți care există „acolo în afară” (out there) și așteaptă să fie studiată de către sociolog este nefundamentată
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care există „acolo în afară” (out there) și așteaptă să fie studiată de către sociolog este nefundamentată. Singurul lucru direct observabil de către sociolog este efortul oamenilor de a crea un sens comun al realității sociale. În consecință, obiectivul de analiză al etnometodologilor este modul în care oamenii (nu în calitate de subiect colectiv, ci de subiecți individuali) ajung să fie de acord asupra impresiei că există asemenea lucruri ca reguli, definiții comune, norme, valori. Problema fundamentală a sociologiei va fi, în consecință, detectarea metodelor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]