288 matches
-
cu puțin înaintea remanierii ministeriale excepționale: la scurtă vreme după venirea lui Konan-Bédié la președinția republicii și timp de mai multe luni, un cotidian aflat în legătură cu FPI a publicat această frază cunoscută de toți în antetul fiecărui număr. 35 Acest etnonim (desemnându-i inițial pe comercianții malinké) reunește și conjugă în mod dinamic diferite moduri de identificare și tinde din ce în ce mai mult să indice obediența musulmană (incluzând numeroși străini) sau pe cei originari din nord. 36 Astfel, de exemplu, când Ouattara era
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Basarabiei!), care stipulează un fals de sorginte comunisto-sovietică. Or, a te declara „român” în Basarabia este totuna cu a-ți recunoaște opțiunea unionistă. La noi noțiunea de „român” are conotații politice, care lipsesc în România. Ele transformă așadar un simplu etnonim într-un subiect de dezbateri extralingvistice, un semn științific într-un prilej de delimitări pasionale. În plus, în Basarabia mai există și o altă linie de separare printre vorbitorii de română/”moldovenească”. Una mai mult decât politică - antropologică, aș zice
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
umane făcute de geți în cinstea lui Zalmoxis 240, iar Nicolae Iorga pentru a susține ideea că între români și cumani s-a realizat o adevărată "simbioză"241. A căutat să evite anacronismele, mai ales prin distanțarea de toponimele și etnonimele uzuale contemporanilor săi. Pentru aceasta, a recurs la formulări atente, de genul "teritoriile Italiei, Franței, Spaniei de astăzi", "Iugoslavia modernă", "viitoarea Bulgarie (vechea Tracie)", "limba căreia îi zicem azi română"242. A apelat, totuși, la unele referințe geografice comune publicului
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
știe că prin acea zonă sunt foarte mulți dintre aceștia" consemnează un gradat cu două stele mari, căzute după 1989 (am subliniat pasajele marcând stranietatea regiunii respective pentru redactorul textului). Nici Sursa, nici Mulgătorul nu știau că "huțulii", "haholii" sunt etnonime regionale pentru ucraineni. r Tendința nu este specifică acestei zone culturale, ne spune Anne-Marie Houdebine, ea formează nucleul a ceea ce se numește "parler féminin": persoanele din "middle class" sunt cele mai expuse iar "societatea socialistă multilateral dezvoltată" putea dirija sentimentul
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
POLITICA 1990-2007 De la Iliescu la Băsescu și retur INSTITUTUL EUROPEAN 2007 Cuvînt înainte Titlul acestei cărți a fost ales de Liviu Antonesei. Mă gândisem, inițial, s-o numesc "Românii, între Iliescu și Băsescu", deși mă incomoda folosirea în exces a etnonimului "românii" în articole, cărți ori cu prilejul diverselor luări de poziție. Cu Liviu Antonesei sunt prieten de aproape 30 de ani și am împărțit, cum se spune îndeobște, și bune și rele, în toată această vreme. Dar orice carte aduce
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
baie caldă“). Familiile bogate ale acestor toponime (de exemplu: Cerna, Cernaia, Cernat, Cernădia, Cernica, Cernișoara, Cernovca, Cer no hal, Cernoiu), corespondentele lor onomasiologice și tipologice romînești (de exemplu: Neagra, Negrești, Negraia, Negrăița, Negrișoara etc.) și numele de locuri formate de la etnonime care trimit la slavi (Scheia, Bulgari, Sîrbi, Ruși, Leși, Tăuți, Huțani) arată că romînii au conviețuit pe un teritoriu larg și timp îndelungat cu slavii pînă i-au asimilat, astfel că e posibil ca unele dintre toponimele „slave“ să fi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care face parte din Munții Căpățînii și al unei mănăstiri, numită astfel prin transfer de la numele muntelui (după modelul Cozia, Moldovița, Putna, Sucevița etc.), la ale cărui poale este situată. Vasile Bogrea crede că la baza toponimului s-ar afla etnonimul maghiar arnot, „arnăut“, care nu se mai găsește în alte toponime și nu are nici susținere geografică sau istorică. Hasdeu intuiește că este vorba de o bază antroponimică, Arnotă, dar se complică presupunînd că aceasta ar proveni dintr-un apelativ
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
tribul alanilor, care ar fi staționat o vreme în zonă (sîrbii i-au folosit chiar ca mercenari). Alții cred că este o denumire formată după aceeași formulă cu Huși: un stăpîn al localității, înființată sau ocupată de el, purtător al etnonimului ias sau supranumit așa, a dat numele localității cu numele său la plural (însemnînd „oamenii lui Ias“). În cazul lui Huș, personajul numit Hus, ca marele reformator religios, este atestat efectiv (Husul). Unele toponime par a avea formă de singular
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pe denumirea limbii pe care o vorbea poporul din cele trei provincii, choronimul (numele structurii politico-administrative) generalizînd, întîi neoficial, apoi popular, numele pentru întreg teritoriul politico-administrativ locuit de romîni. A favorizat această generalizare și sensul înglobator (supraordonarea seman tică) al etnonimului romîn față de apelativele muntean, moldovean, ardelean, bănățean, dobrogean, oltean (la care pre dominantă era nuanța semantică de „apartenență la o anumită regiune locuită de romîni“). Așadar, unitatea limbii (care era desemnată printr-un glotonim unic, limba romînă) a precedat și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
la calea prin care numele s-a impus pe plan național și internațional, crearea (de fapt, păstrarea) numelui (romanus > romîn) avînd o bază lingvistică populară neîndoielnică. Nu trebuie neglijat nici exemplul numelor Italia, Germania, formate în același fel. Paralelismul cu etnonimul sinonim valah, vlah, dat de germani (Walach) populației latine și preluat de celelalte popoare (prin intermediul limbii slave) confirmă cum nu se poate mai bine procesul transferului de nume de la limbă și popor la țară: valah a însemnat la început „locuitor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fostei Dacii“, limba pe care o vorbea era valahă, iar țara în care locuia a devenit Valahia (Wallahia < Walachei). Trebuie precizat că termenul valah a fost restrîns semantic pentru desemnarea locuitorilor vechii Dacii (el nu a putut fi confundat cu etnonimele Welsh și Wallon, care au același etimon, din cauza diferențierii fonetice foarte mari și a îndepărtării geografice a popoarelor respective față de teritoriile „valahe“). Deși Valahia a denumit în Evul Mediu îndeosebi Muntenia, în multe documente și celelalte două țări romînești, Moldova
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Valahia Transalpina, Valahia Superior și Valahia Inferior). Ștefan cel Mare însuși numea Țara Romînească „l’altra Valachia“. Semnificative sunt și formațiile Romänien- Walachei, vlaho romînesc, care par tautologice, dar de fapt glosează termenul intern cu cel dat de străini, și etnonimul Rămunc (< romîn), devenit antroponim în străvechiul poem german Cîntecul Nibelungilor (era „numele“ unui voievod din Țara Vlahilor, vasal al lui Atila). Cauzele și împrejurările care au determinat sau au înlesnit păstrarea etnonimului romanus (apoi walachus) și al glotonimului (limba) romînă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
termenul intern cu cel dat de străini, și etnonimul Rămunc (< romîn), devenit antroponim în străvechiul poem german Cîntecul Nibelungilor (era „numele“ unui voievod din Țara Vlahilor, vasal al lui Atila). Cauzele și împrejurările care au determinat sau au înlesnit păstrarea etnonimului romanus (apoi walachus) și al glotonimului (limba) romînă (mai rar, valahă) numai pentru locuitorii vechii Dacii (termenul romansch, cu referire la limba și populația retoromană, provine indirect din romanus, prin adverbul romanice), respectiv pentru limba lor, sunt complexe. Decisivă din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
apartenența și legăturile economice, politice și culturale cu Imperiul Roman de Răsărit, a cărui civilizație se bucura de un mare prestigiu în aceste regiuni, lipsa unor formațiuni statale puternice și de durată ale barbarilor, care să fi impus crearea unor etnonime și glotonime noi (ca în Franța - de la franci, Nor mandia - de la normanzi, Andaluzia - de la vandali, Catalonia - de la goți, Lombardia - de la lombarzi etc.). Nu de mică importanță a fost faptul că romîna nu este urmașa latinei culte, cum s-a întîmplat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care urmează au ca obiectiv analizarea reprezentărilor cu privire la români, din scrierile lui Kőváry László XE "László" . În acest scop, ne vom opri asupra câtorva teme istoriografice, de maximă relevanță istorico-ideologică: problema originii românilor; problema continuității lor În Transilvania; limba și etnonimul românilor; participarea acestora la revoluția de la 1848. 1. Date bio-bibliografice Kőváry László XE "László" s-a născut la Turda, În anul 1819. A absolvit Colegiul Reformat din Cluj-Napoca, a participat la revoluția maghiară din 1848 și s-a dedicat, În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Kőváry nu le acordă o importanță prea mare, afirmând următoarele: Cu toate că i-am amintit pe români atât de devreme, ei vor apare abia mai târziu pe scena istoriei, și nici atunci nu vor juca un rol deosebit. 3. Limba și etnonimul românilor Problema limbii române reprezintă un alt subiect care atrage atenția lui Kőváry. Referindu-se, În Statistica Transilvaniei, la originea latină a românilor, istoricul maghiar subliniază faptul că „Înrudirea românilor cu Roma” poate fi observată În portul, dar mai ales
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
scrierea chirilică”, a făcut ca „românii să se izoleze total de literatura Europei civilizate”, astfel Încât „mulți se gândesc astăzi, În mod foarte potrivit, să revină la scrierea lor de dinainte”. Altă problemă care merită să fie pomenită este cea a etnonimului atribuit de Kőváry românilor. În marea majoritate a cazurilor, În lucrările scrise În anii ’40, ’50 și ’60, românii apar sub denumirea „oláh” (=„valah”). Conform părerii istoricului maghiar, Înșiși românii au folosit acest termen pentru autoidentificarea lor, vreme Îndelungată. Schimbarea
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
două popoare și originea lor comună. În orice caz, felul În care istoricul nostru folosește termenul respectiv dă impresia că „oláh” nu avea nici o conotație peiorativă la data când nota aceste considerații (1859 și 1861), ci constituia, pur și simplu, etnonimul obișnuit folosit În limba maghiară pentru desemnarea românilor, preluat de la denumirile de „blach”, „valach”, „olachi”, prezente În primele izvoare scrise ale Evului Mediu. În Istoria Ungariei, din 1907, Kőváry utilizează, pe lângă „oláh”, și alte etnonime pentru desemnarea românilor din epoca
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ci constituia, pur și simplu, etnonimul obișnuit folosit În limba maghiară pentru desemnarea românilor, preluat de la denumirile de „blach”, „valach”, „olachi”, prezente În primele izvoare scrise ale Evului Mediu. În Istoria Ungariei, din 1907, Kőváry utilizează, pe lângă „oláh”, și alte etnonime pentru desemnarea românilor din epoca medievală, cum ar fi „vlakk” sau „rumén”. „Rumén”, care poate reprezenta și o ortografiere maghiară pentru „rumân”, dar seamănă, sub aspect fonetic, și cu etnonimul din limba germană, „Rumäne”, poate fi Întâlnit și În alte
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Istoria Ungariei, din 1907, Kőváry utilizează, pe lângă „oláh”, și alte etnonime pentru desemnarea românilor din epoca medievală, cum ar fi „vlakk” sau „rumén”. „Rumén”, care poate reprezenta și o ortografiere maghiară pentru „rumân”, dar seamănă, sub aspect fonetic, și cu etnonimul din limba germană, „Rumäne”, poate fi Întâlnit și În alte scrieri din limba maghiară a perioadei respective. De data aceasta, istoricul maghiar nu mai face comentarii pe marginea denumirii românilor, dar se poate aprecia că modificarea opțiunii sale lingvistice În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
celălalt - aspecte de prim rang În planul mentalității tradiționale. În ultimă instanță, prin delimitarea trăsăturilor de alteritate, care o diferențiază de grupurile străine, imaginea etnică joacă un rol esențial În procesul de definire a identității etnoculturale a colectivității tradiționale. 2. Etnonimul: atestare, origine, circulație Dacă, din punct de vedere teoretic, importanța imaginii etnice, ca element al psihologiei colective tradiționale, este capabilă să convingă ușor, În plan concret ne poate surprinde Însă aria extrem de Întinsă a geografiei etnice și culturale proprii mentalității
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
țărănești de la noi, ale cărei origini se plasează, În timp, În perimetrul epocii medievale. Astfel, numai la nivelul toponimiei tradiționale (zonă de expresie lingvistică preponderent rurală) se păstrează zeci de nume de popoare. Cele mai multe exprimă doar sensul lor principal, de etnonim, În timp ce altele desemnează chiar o trăsătură atribuită etniei respective, printr-o transformare a semanticii lor inițiale (cazul „jidovilor” = uriași, „liftenilor” (lituanieni) = păgâni, „letinilor” = catolici etc.). Pe lângă popoarele vecine (maghiari, secui, sași, sârbi, slovaci, bulgari, turci, ruși, polonezi, ucraineni, tătari, huțuli
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
puțin credibil pe tunguși. Se adaugă amintirea unor popoare dispărute (latini, cumani, pecenegi; posibil: alani, cazari; mai controversați: celți, goți, gepizi). Prezența unor astfel de cuvinte la nivelul limbii populare (atestată prin toponimie, onomastică și folclor), În accepțiunea lor de etnonime, atestă indubitabil un minimum de informație cu privire la popoarele respective În imaginarul social țărănesc. Mai mult, În conformitate cu mecanismul caracterizării etnice prin clișeu și stereotip, etnonimul Însuși conține adeseori, În semantica sa, trăsăturile distinctive, definitorii, ale poporului respectiv, așa cum sunt fixate ele
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de cuvinte la nivelul limbii populare (atestată prin toponimie, onomastică și folclor), În accepțiunea lor de etnonime, atestă indubitabil un minimum de informație cu privire la popoarele respective În imaginarul social țărănesc. Mai mult, În conformitate cu mecanismul caracterizării etnice prin clișeu și stereotip, etnonimul Însuși conține adeseori, În semantica sa, trăsăturile distinctive, definitorii, ale poporului respectiv, așa cum sunt fixate ele În mentalitatea tradițională. Cazul francezului este deosebit de semnificativ În această privință. În textele aparținând culturii românești din faza de geneză a modernității sale (prima
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
respectiv, așa cum sunt fixate ele În mentalitatea tradițională. Cazul francezului este deosebit de semnificativ În această privință. În textele aparținând culturii românești din faza de geneză a modernității sale (prima jumătate a secolului al XIX-lea) - publicistică, literatură, ideologie politică etc. - etnonimul „francez” apare În mai multe forme, În mod cu totul inconsecvent, la același autor, iar uneori chiar În aceeași propoziție Întâlnindu-se alternanța diferitelor variante. Este o situație caracteristică acestei epoci de căutări În planul expresiei lingvistice culte, de formare
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]