112 matches
-
sonore are loc în clipa revelației, iar versurile în care T. Vianu văzuse un pastel, conțin de fapt magia proteică a elementelor: „Când torsul s-aude l-al vrăjitor caier Argint e pe ape și aur în aer.” Aceeași obsesie eufonică metaliferă domină subconștientul bolnav al lui Eminescu, autor în anii întunecării al strofei perfecte ce urmează : „Atâta foc, atâta aur, Ș-atâtea lucruri sfinte Peste-ntunericul vieței Ai revărsat, părinte.” Ca substanță concretă cu structură minerală, aurul va fi un
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
poliizotopie, heterotopie / 175 2.2. "Le Gymnaste" [Gimnastul] de Francis Ponge <1> / 180 2.3. Fragmentul 128 din Caracterele de La Bruyère <3> / 184 3. Legări ale semnificantului / 187 3.1. De la aliterație la paralelismele gramaticale / 188 3.2. "Furia jocului eufonic" în Sonnet d'automne [Sonet de toamnă] de Baudelaire / 191 3.3. Gimnastul de Francis Ponge <2> / 196 4. Între spus și nespus: de la elipsă la implicit / 200 4.1. Elipsa ca formă de construcție textuală / 200 4.2. Forme
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
vedea în capitolul 5 că aceste fapte sînt legate de structurarea textelor în perioade. În afară de poezie, de sloganuri și de snoave, legarea prin eufonie poate interveni și în proză. Astfel, fraza lungă din T4 apare ca fiind saturată de reluări eufonice: T4 Ayant TeRRAssé L'AFFICHeur ACHILLe, ILs Le TIRèrent suR TouTe LA LongueuR de LA PAsseReLLe d'ALFoRtvILLEe, PuIs Le PRécIPITèRent. (Fénéon) [Trîntindu-l la pămînt pe afișorul Ahile, ei îl tîrîră de-a lungul întregii pasarele din Alfortville, apoi îl azvîrliră
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
desăvîrșită a acestor forme de legări se regăsește în poezie. Așa se justifică următoarele două scurte analize care urmează, una a unei poezii cu versificație aparent clasică, cealaltă a unei proze poetice aparent emancipată de vers. 3.2. "Furia jocului eufonic"20 în Sonnet d'automne [Sonet de toamnă] de Baudelaire Din cele peste 120 de poeme din Les fleurs du Mal [Florile Răului], 60 sînt sonete, din care majoritatea sînt sonete franțuzești cu cinci rime (A și B, una masculină
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Rima este doar un caz particular, oarecum condensat, al unei probleme cu mult mai generale, putem spune chiar al problemei fundamentale a poeziei, care este paralelismul" (1963: 235). Conform acestui principiu, fiecare rimă se sprijină pe alte foneme sau grupuri eufonice (paronomaze) prezente în versuri. • Rima în /al/ Dacă examinăm îndeaproape materialitatea sonoră a versurilor care conțin rima în /al/, constatăm că acestea se compun dintr-un prim grup: 1 ILS Me disent, Tes yeux, cLairs coMMe Le crisTAL: t + al
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
așteptam. Efecte peste efecte, sintetizări, defragmentări, mă rog, nu-mi cereți acum să fiu și critic muzical. Sunt doar un biet consumator care așteaptă, odată cu o melodie, și o voce care s-o cânte. Nu Vocea, nu Nemaiauzitul, nu Incredibilul eufonic. Doar o voce care să ducă mai departe hitul acesta care se tot rupe în figuri de studio. În așteptarea vocilor autohtone, ascultam perplecși un fel de mieunături feminine și schelălăieli masculine, șoapte melancolice și tabagice, care ne obligau să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
a cărui repetare subliniază forța expresivă a versurilor, are el însuși o semnificație aparte, întrucât: „Ansamblul morfologic integrator este ales de poet dintre cuvintele ce dețin o semnificație bogată și sugestivă, adesea asociată cu conținuturi de mare altitudine ", iar efectul eufonic al cuvintelor din aceste versuri: (E. Papu) Prin cântec („..lumea muzicii atinge mai mult rădăcina ființei noastre" Manuscrise), prin arta sunetelor, omul poate ajunge mai ușor la esența lucrurilor (ca odinioară Orfeu), iar gândirea eminesciană atribuie acestui concept un sens
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
contexte eterogene. d) Amplificarea este un alt procedeu retoric constând în afirmația elaborată. Amplificarea include procedee precum: repetiția, anafora, epifora și acumularea. e) Repetiția unui sunet, a unui cuvânt, a unei structuri, marchează insistența asupra unei idei și prezintă valențe eufonice remarcabile. f) Anafora constă în folosirea unui pronume care are același referent cu un termen anterior. În accepție retorică, anafora definește repetarea unui cuvânt sau a unei expresii la începutul unor propoziții succesive. Relația anaforică are la bază principiul echivalenței
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
trage sevele din perechile de rime care punctează textele, din exprimarea anaforică și din jocul de cuvinte pe care îl exersează gazetarul, în căutarea celor mai potrivite mijloace de semnificare. Construite pe calapodul unor simetrii savante, articolele valorifică valențe ritmice eufonice care imprimă textului tonalități emfatice: "Cu cât trec una după alta zilele, cu cât se prelungește fără nici un termen prevăzut sesiunea extraordinară, cu atâta cestiunea revizuirii se încâlcește mai mult, cu atât neliniștea și temerile cresc și cuprind toate mințile
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
îi era destinat e umplut de alte pasiuni: iubirea de adevăr, de creație în Cântec de început. Starea de dragoste provoacă poetului o senzație de diafană transfigurare a lucrurilor, făpturile sînt transmutate într-un domeniu al cântecului și al reflexivității eufonice: „Azi sînt îndrăgostit. E un curcubeu Deasupra lumii sufletului meu. Izvoarele s-au luminat și sună, Oglinzile situându-și-le-n dans, Și brazii mai vuiesc fără furtună Într-un amețitor sonor balans, În vii vibrează struguri străvezii, Cristalele cântecelor grele Și stropi
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
volumul de poezii Eulalii (1931), al poetului Dan Botta. Caracterul criptic al limbajului, notația sugestiva și densă i-au creat o durabilă notorietate de incomprehensibilitate - "este cea mai ermetica; în comparație cu el, celelalte proze barbiene sunt simple picături figurative"1. Calitatea eufonica a expresiei, strălucirea stilistica fac din cele câteva rânduri ale "Veghii" o creație singulară, chiar printre operele autorului Jocului secund. Și, ca și cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, textura ei complexă și fastuoasa pare să tăinuiască, după propria
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
în fapte artistice avem nevoie de sens, de context și de "ton". (a) Acest lucru poate fi demonstrat clar prin studierea rimei. Rima este un fenomen extrem de complex. Ca repetiție (sau semirepetiție) a sunetelor ea nu are decât o funcție eufonică. 213 Rimarea vocalelor este determinată, după cum a arătat Henry Lanz în Physical Basis of Rime (Baza fizică a rimei) *6, de repetarea armonicelor lor. Dar, deși poate fi fundamentală, această latură sonoră nu este, evident, decât un aspect al rimei
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
poion", "onomastikós"), nume despre care nu se știe nimic și care apoi au fost "corupte prin uz, "derivate"". Dacă "numele primitive" date de zei, trăiesc în paradisul motivației, cele derivate - creații umane - înseamnă convenție, arbitrar, marcând trecerea de la adevărat la eufonic 13. Fenomenul desacralizării, al golirii afectivității, al pierderii semnificației originare este echivalent, în terminologia spitzeriană, gramaticalizării: "nomina sacra vizând spre transcendență, devin, printr-un proces de golire, de formalizare, cuvinte sacrilege, apoi își pierd chiar și această relație negativă cu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
convenția, arbitrarul, nemotivarea"53. Discursul platonician tinde spre o limbă "alcătuită numai din "nume primitive", așadar numai din nume "date de zei", "numele derivate" fiind rezultatul unei "devieri", care a răsturnat "sensul auroral al cuvintelor", mutând accentul de pe adevărat pe eufonic 54. Cuvintele derivate, însă, au încărcătură pragmatică, arată spre realitate, spre natura lucrurilor, sunt indici sau semne indiciale (Ch. Peirce)55 sunt, în termenii de azi, identificabili pe cale ostensibilă ("dacă noi nu am avea voce, nici limbă, dar am vrea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
-i originea din Sanctus Iohannes (varianta intermediară, Sândziană)18. O altă ipoteză etimologică este cea a lui Vasile Pârvan care preia de la Sextil Pușcariu etimonul Diana pentru Zâna și consideră că Sânziana se revendică din Sancta Diana, fiind "o formă eufonică, analogistică, de ordin secundar" a lui Sânzana, iar închinătorii Dianei - Dianatici, zănatici 19. Pe urmele lui Vasile Pârvan, pentru E. Lozovan, faptul că Sânziana, zeitate lunară, provine din Sancta Diana "nu ridică nicio dificultate fonetică", ipoteza provenienței din Sanctus Johannes
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Maniu a avut de făcut o obiecție cu privire la două încăperi mai mici, dintr-o margine a clădirii. Aici, observa domnia sa, ori facem o toaletă ș-o cămară, ori două toalete (ca să numim aceste încăperi c-un termen inpropriu însă mai eufonic). Cum doriți dumneavoastră? a întrebat arhitectul; voiți să construim o cămară ș-o toaletă ori două toalete? În nici un caz nu se poate să facem două cămări. Ipoteza aceasta o excludem dela început. O excludem, desigur. Rămâne să mai cuget
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Splendidele poeme ale lui Cezar Baltag din acea epocă sună într-adevăr eminescian, dar nu sună astfel pentru că ar fi preluări livrești, oricât de ingenioase, ci pentru că răsfrâng, repet, un mod eminescian de trăire, de asumare a existenței. Sunt eminesciene eufonic și în fond, însă limbajul și câmpul de referințe sunt noi, sunt ale lui Baltag și numai ale sale: Un ochi fantastic mă răsfrânge-n oglinda cristalinului. Plutesc ținând în palma rară monedă a destinului. Pe-o parte-i chipul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
idei. Stilul său e un stil sugestiv, care e mai mult decât un stil expresiv". În privința Limbajului poetic eminescian, autorul Dicționarului susține părerea că ""secretul" poeziei eminescinene" e "de natură melodică" iar "armonia expresivă depășește limitele sistemului fonetic" întrucât "principiul eufonic se asociază altor principii dominante: al sugestivității semnificativului, al densității semantice, al armoniei și polisemiei". Nu este uitat, în această ordine de idei, nici Dicționarul de rime pe care l-a alcătuit poetul. Opera lui Mihai Eminescu beneficiază de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
eu, căci direcția actuală în cinematografie exact înspre așa ceva tinde, înspre "reality", înspre filmele "ca-n viață". Întrucât relatarea vizează, alternativ, registre diferite, stilul cărții nu este unul unitar. Cuvântul nu se vrea tot timpul podoabă, sau componentă a frazei eufonice (deși, când este utilizat așa, generează pasaje de mare valoare artistică), ci urmărește cu prioritate să releve un adevăr, să surprindă cu exactitate "o fărâmă de viață", după cum se exprima Liviu Rebreanu. Oricare ar fi finalitatea demersului, cuvântul este de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Bartholomew Roberts, și Blackbeard, și William Kidd, și Edward England, și Howell Davis sunt nume de pirați identificabili istoric, pomeniți în roman. Cântecul murmurat adesea de personajele negative de pe puntea Hispaniolei e celebru în folclorul tâlharilor de mare și pomenește, eufonic, de câteva accesorii piraterești. Lădoiul mortului se mate rializează aievea, până la urmă, în poveste, căci, după moartea lui Bill, provocată de cantitatea uriașă de rom ingerat, cufărul lui a fost căutat atât de Jim și de mama lui, cât și
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
este tradus de Skeat (1883: 42) prin termenul "idle" = "inactiv", "leneș"; este posibil să fi fost derivat de Chatterton de la cuvîntul Lethe, rîul care aduce uitarea în mitul grec, căruia i-a adăugat un sufix adjectival - en, și un infix eufonic - l. Că Chatterton l-a folosit pe Bailey ca pe o hartă lingvistico-istorică-culturală pare sigur dacă privim și la conținutul volumului al doilea al dicționarului, structurat pe principiul clasificării pe materii: cuvinte tehnice, termeni din arte și științe (printre care
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
o scriere cuvântul „vergură“. Dar Convorbirile literare a criticat pe Hasdeu spunându-i că vorba nu este românească, că niciodată un țăran român nu va întrebuința cuvântul vergură, fiindcă românul nu cunoaște decât cuvântul „fecioara“ care este și mult mai eufonic decât „vergură“.52 Hasdeu răspunde: Mai întâi citează din cronicari și texte religioase unde se găsește cuvântul „vergur“. Dacă este în vechea limbă vergur la masculin, de ce n-ar fi ro mâ nesc bucureștiul în 1871 89 49. În carte
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dascălilor ardeleni. Acești reformatori au contribuit ca limba română scrisă să nu mai fie, câtva timp, limba vorbită. Era numai o limbă de compoziție și de tendință.53 Cu mai mulți ani în urmă se scria o românească mult mai eufonică și logică decât limba scrisă pe la 1871, când am venit în București. Iată de pildă o satiră scrisă pe la 1838 de către C. Bălăcescu, care avusese mare răsunet la vremea ei și care era încă citată de către cei mai în vârstă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
În ce rumori, printre flaminge,/pe apă, soarele naval!/ Pe apă, soarele-n aval;/în cer, umori; printre flaminge,/același freamăt, însă, -rut/pe fața apelor (ard, oare?);/ pe fața apelor, ardoare./ Același freamăt, în sărut?” (VIII). Sunt căutate efecte eufonice rare, livrescul este deliberat, iar poemele au un caracter programat polemic. Caragialeta (1998; Premiul ASPRO pentru experiment) este un dialog peste timp cu opera marelui dramaturg, un fel de traducere într-o limbă poetică din momentele, schițele și teatrul acestuia
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
Dificultate: în funcție de profil. ... Textele de examen nu vor depăși gradul de dificultate al textelor din manualele de limba spaniolă, dar vor diferi ca grad de dificultate, descrescând de la bilingv la Minorități/ L3. BILINGV GRAMATICA 1. Articolul - hotărât și nehotărât - modificări eufonice - omiterea articolului - valorile neutrului Io 2. Substantivul - genul și numărul substantivelor - substantive defective de număr - cazuri speciale de schimbare a sensului în funcție de gen - funcțiile dativului 3. Adjectivul - grade de comparație (inclusiv forme neregulate) - apocopare și modificări de sens în funcție de situarea
ANEXE din 1 septembrie 2003 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2004*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/156905_a_158234]