165 matches
-
paralelă cu intonația din limbă. Dar în realitate există o deosebire considerabilă între linia intonației unei fraze rostite, cu înălțimile ei fluctuante și repede schimbătoare, și o melodie muzicală cu înălțimile ei fixe și intervalele ei precise. *3 Nici termenul "eufonie" nu este absolut suficient, deoarece în noțiunea de "orchestrație" intră și "cacofonia" pe care trebuie s-o avem în vedere la poeți ca Browning sau Hopkins, care în mod deliberat creează efecte sonore stridente și expresive. 212 Printre procedeele "orchestrației
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Deutsches Wörterbuch, al fraților Grimm și Etymologisches Wörterbuch der deutschen Sprache, alcătuit de Friedrich Kluge. </nota> 233 O operă literară este, în primul rând, un sistem de sunete, deci o selecție din sistemul sonor al unei limbi date. În analiza eufoniei, ritmului și metrului am subliniat importanța considerațiilor lingvistice pentru multe dintre aceste aspecte. Fonetica este indispensabilă studiului metricii comparate și analizei corecte a figurilor de sunet. În studiul literar, stratul fonetic al unei limbi nu poate fi, desigur, izolat de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
analitic sau de reducere; si răspunsul ne duce la concepțiile despre "poezia pură" - imagini pure sau ecolalie (sunete pure). Dar dacă vom stărui în a căuta puritatea în .această direcție, vom fi obligați să împărțim amalgamul de imagistică vizuală și eufonie în pictură și muzică; și atunci poezia dispare. O asemenea concepție despre puritate se bazează pe analiza elementelor operei literare. Este preferabil să începem cu organizarea și ou funcția operei. Nu elementele componente, ci modul în care sunt îmbinate și
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
ale sale Three Lectures on Aesthetic (Trei prelegeri despre estetică) Bosanquet distinge "frumusețea facilă" de "frumusețea dificilă", care este "complexă", "tensionată" și "cuprinzătoare". Am putea spune că distincția dintre ele este aceea dintre o frumusețe realizată din materiale ușor accesibile (eufonie, imagini vizuale plăcute, "subiect poetic 1) și o frumusețe extrasă din materiale care, ca materiale, sunt recalcitrante : l durerea, urâciunea, elementul didactic, elementul practic. Această distincție fusese conturată de secolul al XVIII-lea care a tras o linie de demarcație
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
sunete non-simultane (), distincte de reproducerea aceluiași sunet (); pentru el armonicul este identic cu tot ceea ce este consonant, iar acesta din urmă provine din concordanța sunetelor ascuțite și grave (Symp. 1 ; Crat. 405d). Pentru Macrobius armonicul este o rezonanță simpatetică, o eufonie care exclude orice tip de irațional, de non-legitate și haos, de disonanță (II, 1, 6-7 at cum increpat tumultuaria et nullis modis gubernata conlisio, fragor turbidus et inconditus offendit auditum); întreaga diversitate, multiplicitate a sunetelor (diversitates sonorum II, 4, 1
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
a încercat, cu oarecare succes, să găsească o bază matematică comună pentru formele simple de artă și pentru muzica și a inclus si tir; studiu cu privire la "muzicalitatea" versului care și ea estt definită in ecuații și coeficienți matematici. Dar problema eufoniei din versuri nu poate fi rezolvata separat de problema sensului și notele meri acordate de Birkhoff unor poeme de Edgar Allan Poe par să confirme acest lucru. Dacă ar fi acceptate, ideile lui ingenioase n-ar face deci să lărgească
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
spirituale etc.), dar, în același timp, este modelat de funcția poetică a limbajului și de finalitatea creativității estetice. 3.4. Calitățile particulare ale stilului Printre calitățile particulare ale stilului se numără: oralitatea, concizia, cursivitatea, varia ția stilis tică, simetria, naturalețea, eufonia etc. Oralitatea constă în preluarea unor forme fonetice și lexicogramaticale specifice limbii vorbite întro zonă lingvistică/întrun mediu social. Este o calitate particulară a discursului colocvial. Mărci lingvistice: utilizarea frecventă a discursului direct/indirect liber, marcat subiectiv și afectiv prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
stilistic. Mărci lingvistice: construcție simetrică a propozițiilor sau a frazelor; laitmotive sau refrenul în poezie (în rondel, de pildă) etc. Naturalețea se referă la exprimarea firească, simplă, spontană. Mărci textuale: fluența unui discurs simplu, lipsit de artificialitate, de termeni livrești. Eufonia se manifestă la nivelul fonetic al discursului, prin crearea unor valori acustice superioare. Efectul muzical obținut prin repetarea unor sunete ori prin combi narea sugestivă a cuvintelor în enunț creează tonalitatea dominantă, timbrul specific, adecvat ideii. Mărci textuale: figuri de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de producere a semnificației (elemente grafice și fonetice, lexicul, morfologia și sintaxa), generând mesaje polivalente; - stratul sonor constituie o dimensiune esențială mai ales în creațiile lirice, în care ima ginile auditive, figurile de sunet, metrica versului, ritmul și rima creează eufonia. Fonetismele regionale, populare, arhaice sau cele marcate de oralitate au diverse funcționalități expresive în contextul stilistic; - nivelul lexico semantic are ca semn distinctiv actul producerii semnificației, care se bazează pe „sinonimie zero“ (unui semnificat i se asociază un anumit semnificant
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
tradițional al figurilor de stil. Registrul stilistic cult implică situarea instanțelor comunicării artistice în orizontul culturii, fiind definitoriu pentru literatura cultă. Are ca semne distinctive informația culturală bogată și aplicarea consecventă a normelor limbii literare: - nivelul fonetic e definit prin eufonie; în poezie sunt utilizate ritmuri și rime complexe; - nivelul lexicosemantic se caracterizează prin diversitate și bogăție sinonimică, prin gradul ridicat de conceptualizare a termenilor, prin ambiguizare deliberată; - nivelul morfosintactic se remarcă prin fraze complexe, elaborate; - la nivel stilistic: predilecția pentru
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
scris presupune opțiunea pentru scriitura elaborată, al cărei criteriu valoric este originalitatea, pentru un limbaj autoreflexiv, conștient de forța sa de a întemeia universuri autonome, dar și de limitele acestor lumi semantice: - nivelul fonetic, caracterizat prin armonii imitative, ritmuri în eufonie sau rupturi de ritm, rime complexe etc., este dublat de nivelul grafematic (versul alb, versul spațial etc.); - nivelul lexical orientează deliberat limbajul spre polisemie maximă, conferind un carac ter deschis semnificațiilor; rețele lexicale tematice, câmpuri semantice, termeni cu ocurență rară
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
silabă, care e accentuată: ... clípele/...arípele) sau tetrasilabice (rima hiperdactilică/peonică realizează identitatea fonetică a ultimelor patru silabe: ...málurile/...válurile). - Rima interioară (două cuvinte sau cele două emistihuri dintrun vers rimează: Linele, colinele / strâng de sus luminile - L. Blaga) accentuează eufonia versului. - Rimaecou (concentrică) se realizează prin reluarea unui cuvânt în rimă (de exemplu, substantivul plumb în poezia lui Bacovia), prin rimarea unor omonime/omofone (...cuvântul /...cu vântul), sau prin rimarea unor cuvinte dintre care unul îl încorporează pe celălalt (... cristalină
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
al scrierii, bazat pe organizarea limbii. De obicei, despre normă se vorbește în cazul limbii literare cînd se au în vedere recomandările din lucrările (îndreptare, gramatici, dicționare) care indică cum trebuie folosită limba corect, din perspectiva unor scopuri (sistematicitate, autenticitate, eufonie etc.). Norma limbii literare se stabilește printr-o activitate orientată efectiv spre stabilirea ei, activitate desfășurată de specialiști, de obicei în cadrul unor instituții autorizate. Există însă și o normă instituită prin tradiția folosirii limbii și prin tendințele ei manifestate într-
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
îi apare în SUA volumul intitulat Sonete (1990). Scrie o poezie hieratică, în forma fixă a sonetului, vădind o limpede aspirație spre clasicitate. Versul este strict din punct de vedere prozodic, nu apelează excesiv la metaforă, poetul cultivând programat armonia, eufonia, cadențele ritmice perfecte și rime pe cât posibil fără cusur. Dar își încarcă stilul, adesea împovărându-l cu fonetisme regionale, la care se adaugă și o pronunțată ruralizare a graiului, deoarece pare a socoti reprezentativ doar idiomul din localitatea natală. Talentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287383_a_288712]
-
asigurată de ritm și rimă. La rîndul său, poemul Colomba, cu marile lui libertăți În materie de construcție a imaginii și cu sugestia unei dinamice viziuni simultaneiste, nu se dispensează de tiparul strofic tradițional, profitînd chiar de „antrenul” realizat de eufonie. Iar În Ulise, mișcarea Însăși a textului conduce de la „reportajul” unanimist de „impresii” citadine, către cristalizările imnice cunoscute și amintind mai curînd de modernismul moderat decît de fronda avangardistă. Nota de discursivitate la care se referă și G. Călinescu nu
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
redactor de anglistică la „Secolul 20”. A semnat cu pseudonimul Gheorghe Vâlcu texte pentru cântece compuse de tatăl său. Poezia lui Ș. din placheta de debut Troienii (1983), urmată de Lumina și uitarea (1989), se remarcă printr-o constanță stilistică (eufonie și lexic clasic), neanexabilă însă unei conștiințe ironice de factură livrescă. Situate la intersecția problematică dintre omul blestemat să poarte „memoria lucrurilor” și „omul fără nostalgii”, textele se achită de „marea plimbare” în spațiul mitologiilor consacrate (Troia, Ahile, Aiax, William
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289633_a_290962]
-
elementelor arhetipale. Călătoria eului liric are similitudini și cu cea prezentată de imagistica suprarealistă. Se călătorește dincolo de limitele rațiunii, într-un spațiu al umbrelor înșelătoare. Universul astfel constituit e mai puternic, mai pregnant decât orice realitate. Eumene, numele folosit pentru eufonie, cu rezonanțe grecești, are o semnificație ambivalentă, sugerând o făptură neomenească la marginea dintre vis și realitate, a cărei existență, dar și sexualitate e incertă. Numele, masculin în zona de proveniență, a fost asociat, mai târziu, cu feminitatea. În cazul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
boierului Christache). Ne oprim puțin asupra celui din urmă pentru că face parte din acea categorie de scriitori care se dovedesc capabili să selecteze, în spiritul veridicului artistic, cuvântul regional. În structura general populară a expresiei sale, regionalismele, selectate, adesea, după eufonia lor, colorează viguros textul: a bodicălí "a scotoci" (este, probabil, o formă mai veche a verbului bodicăí, glosat în DA, în Oltenia în Banat, cu același sens)53; cinghinea "țigan", peiorativ (DA îl consideră muntenism), balaoană (ibid.) (DA, s.v. bălăoană
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
instinctivă!“ (B.P. Hasdeu, „Al doilea rămășag“ - dedicat domnului V. Alecsandri, ROM., an. XX, 5 februarie 1876, p. 101-102). V. mai departe p. 284, nota 12. și vergură la feminin? Apoi, adaogă Hasdeu cu umorul său sclipitor: Dacă e vorba de eufonie: Decât cu cioara De la fecioara, Mai bine gură De la vergură. Este fără contestație că limba românească suferise multe alterațiuni și fusese oprită în dezvoltarea ei firească de către unii reformatori, atât din cauza influenței lui Heliade în epoca decadenței, cât și din cauza
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
reținând atenția prin voința de plasticitate și vitalismul de sorginte țărănească. Sunt învederate o certă aptitudine a dialogului și o indiscutabilă voință de comunicare („Nimic nu pot să-ți dărui dacă / Nu-mi cauți ușa, musafir”). De aici și claritatea, eufonia multor versuri, dar și plata sfătoșenie, mediocritatea „frumoasă” a altora. Dincolo de toate, ies în evidență câteva piese, precum Revenind la Vârciorova, Sămânțăresele, Analogii, Inscripție pe o pernă și altele adunate în volumul Vitralii, ce dau integral măsura talentului lui C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286200_a_287529]
-
oratorică, aceste reluări de sintagme întregi susțin construcția și mișcarea textului oral, perceptibile astfel de către auditor. Vom vedea în capitolul 5 că aceste fapte sînt legate de structurarea textelor în perioade. În afară de poezie, de sloganuri și de snoave, legarea prin eufonie poate interveni și în proză. Astfel, fraza lungă din T4 apare ca fiind saturată de reluări eufonice: T4 Ayant TeRRAssé L'AFFICHeur ACHILLe, ILs Le TIRèrent suR TouTe LA LongueuR de LA PAsseReLLe d'ALFoRtvILLEe, PuIs Le PRécIPITèRent. (Fénéon) [Trîntindu-l la
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și structurare a textului prin materialitatea limbii. Portretul gimnastului se sprijină mai întîi pe grafia primelor două litere, subliniată, cum am văzut mai sus, printr-o comparație. Trecînd de la G la Y, descrierea se deplasează de la cap la sexul personajului. Eufonia preia ștafeta pentru a pronunța una cîte una următoarele două litere din cuvîntul gimnast. Forma lui M descrie desenul vizual al celor "două cute pe vintre" de la începutul celui de al doilea paragraf. Dar "Mulat într-un Maiou" reia în
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
pe declamarea emoției decât pe transpunerea cât de cât originală a unei trăiri. Florile ocupă prim-planul celor mai multe poezii, sufletul e devastat de tot felul de melancolii, iar ftizia care înroșește batiste este invocată obsesiv. Arareori versul se apropie de eufonia proprie lui Ștefan Petică („În noaptea calmă și senină/ Încet viorile suspină/ Romanța veche și uitată”), stihurile luând frecvent turnura unor romanțe. O caracteristică a versurilor din Zări albastre o constituie prezența unor modele poetice, recursul, cu un rezultat șters
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288952_a_290281]
-
schițează tablouri angoasante (Desrădăcinat, Mustrările, Ghionoaea, Întuneric) ori, contrastant, de o luminozitate feerică (Hohot de lumină, Renaștere, Grigoresciană, Seceriș). Rareori însă imaginile nu le amintesc pe acelea din volumele anterioare ori chiar pe ale altor poeți. Pe de altă parte, eufonia, răspunzând negreșit unei nevoi mnemotehnice, sfârșește prin a deveni mecanică. Aceeași cauză a impus, probabil, și recursul masiv la trama epică. Aproape impecabile în construcție, aducând eroi memorabili, baladele cuprinse în volum (Fata din Heliodaur, Zora, Dolores, Baldovin și Miralina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
Centrul Județean Drobeta-Turnu Severin al Creației Populare. A debutat în 1963, cu versuri, în revista „Ramuri”. A mai colaborat la „Tribuna”, „Orizont”, „Luceafărul”, „România literară”, „Contemporanul”, „Vatra”. Placheta de debut a lui A., Să visăm (1970), însumează poeme în care eufoniile de sorginte folclorică și reminiscențele din Nichita Stănescu se combină cu formulări sentențioase ori de o anumită prețiozitate. Ponderea cea mai însemnată în economia volumului o deține lirica erotică: femeia e chemată într-un univers miraculos, încărcat de rezonanțe folclorice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285455_a_286784]