1,625 matches
-
să vorbească despre sine artista. „Mama - pictoriță, tata - sportiv, iar eu ajung acum să reprezint România la Olimpiada Artelor Vizuale de la Atena 2004, eveniment urmând gloria Olimpiadelor Grecești... Numai că, pe cât pare de menit să fie, nu a fost. După euforia care m-a cuprins aflând că voi reprezenta țara pe care am ales-o (nu sunt român, nu am stat aici silită de vreo îngrădire, ci m-am repatriat după revoluție“), iată deci că aflu că este nevoie să-mi
Agenda2004-29-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282649_a_283978]
-
care scrie, ci și la cartea pe care o semnează: "Oglindă, oglinjoara, cine-s cele mai frumoase din țară?", mi s-ar răspunde prompt: "Corina Ciocârlie și Femei în fața oglinzii"ă. Acum, după ce am recitit cartea mai "la rece", fără euforia momentului festiv, îmi dau seama că, de fapt, nu aș schimba nimic. Poate aș renunța la stilul prea jucăuș al formulării și aș încerca o argumentare serioasă a judecății, pe care nu o retractez și nici măcar nu o nuanțez. Ea
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
încet, perturbînd viețuirea prin introducerea unui ritm transcendent, siglă a inutilității: " Lucruri cu un ritm mai lent decît viața. Lucruri care sosesc atunci cînd nu mai e nevoie de ele". Experiența onirică e și ea o evadare sui generis, o euforie a unei transparențe mirifice: "Mă trezesc din somn cu o transparență anume. Poate că am avut un vis în care m-am simțit fericit, și chiar de l-am uitat mi-a rămas în pliurile ființei o aromă abia perceptibilă
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
În acest deceniu și mai bine care s-a scurs de la dispariția filozofului francez s-au întîmplat multe în arena intelectuală. Mai întîi de toate, așa-numitul curent poststructuralist a ajuns la o maturitate a gîndirii și a conceptelor, depășind euforia bățoasă a începutului și găsîndu-și propria matcă. Influența lui Foucault în dospirea acestui curent contemporan predominant în domeniul umanioarelor și al științelor sociale a fost covîrșitoare, poate mai puternică decît a oricărui alt teoretician sau filozof. Vorbim într-un vocabular
Un fondator al poststructuralismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17288_a_18613]
-
cu wați de peste Prut" (EZ 1951, 1998, 1). Efectul comic al exemplelor se bazează pe surpriza asocierii contrastante; imaginea pur caricaturală a unui "pod de loaze" este accentuată de caracterul depreciativ și familiar al termenului loază; parodia clișeului subminînd astfel euforia unionistă. Folosirea sintagmelor determină de obicei o extindere metonimică a figurii: evocarea metaforică a unui pod aduce cu sine idei conexe ("s-a prăbușit", "toarnă pilonii"). Sintagma inițială poate fi chiar păstrată integral și actualizată printr-un determinant: "nu vedem
Pod de flori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17336_a_18661]
-
ce am aflat despre Inoue, de pe coperta interioară a volumului publicat de Editura Humanitas este că a primit cele mai importante premii literare japoneze. Nu mă miră. Pușca de vînătoare, atît cît îmi pot da seama, cu precauția sabotată de euforia necunoscătorului în domeniu, e o capodoperă. Știu, asemenea adjective irită și stîrnesc suspiciuni, la urma urmelor noi azi analizăm, nu citim. Celor care vor citi acest roman, însă, calificativul nu li se va părea, sînt gata să pun pariu, exagerat
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
de gen sau de convenții de vîrstă. Sînt judecate laolaltă cîștigătorii fiecăreia dintre categoriile de mai sus - cea mai bună carte de poezie, cel mai bun roman, etc. - iar învingătorul se cheamă că e o valoare trans-generică. Lesne de închipuit euforia celui/celei ce cîștigă. Am urmărit seara decernării premiilor Whitbread la televizor, surprinsă în primul rînd că am un astfel de prilej (deși, la ce bun un premiu de popularitate dacă nu-i recunoști tocmai... popularitatea, pe care audiovizualul o
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
unul dintre cei mai importanți intelectuali ai României. Pînă la un punct, între noul statut al Uniunii și manifestarea publică și profesională a artiștilor plastici nu a fost nici un fel de clivaj. Atît Uniunea cît și artiștii trăiau în aceeași euforie, se raportau solidar la același patrimoniu, visau în comun spații, ateliere, achiziții, expoziții în străinătate, materiale bune și tot ceea ce, prin funcțiile lui temeinic verificate în timp, imaginarul mai putea furniza. Dar de la acel punct încolo, lucrurile s-au schimbat
După zece ani (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17377_a_18702]
-
Mircea Mihăieș Guvernul Isărescu a pornit la drum într-un fel de euforie care, luată la bani mărunți, nu e motivată de nimic. Și în acest an, ca și anul trecut, avem de returnat o importantă sumă băncilor și creditorilor străini, ca să nu mai vorbesc de uriașa datorie guvernamentală internă, echivalentă cu aceea
Cotiere Armani, abacuri Versace by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17386_a_18711]
-
capabilă să influențeze situația. Cred că marea problemă rezidă an conștientizarea faptului că nu am asistat la o reală ănfrăngere a comunismului, ăn sensul an care câștigătorii ași impun valorile, iar cele ale ănvinsului dispar.[...] După un prim moment de euforie, când s-a crezut an moartea comunismului, ne dăm seama că n-am asistat decât la prăbușirea regimurilor. an plus, anticipând ce avea să se ăntămple, ele au luat măsuri precise pentru a-și asigura o anumită formă de supraviețuire
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17437_a_18762]
-
și simplu enunțata. Am văzut, cu doi ani an urma, o producție de teatru americană a "Livezii cu vișini", la care m-am dus destul de sceptică, cu serioase rezerve față de capacitățile unor actori americani de a ăntelege și reproduce acea euforie disperată a personajelor lui Cehov. Temerile mele s-au dovedit total neăntemeiate: nu numai că am regăsit acel spirit cehovian pe care mizam, dar am și descoperit ceva an plus, o ăntelegere a "Livezii cu vișini" ca metaforă a exilului
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
mare și drag. Dar se mai întîmplă un lucru. Am retrăit, la alte cote, starea de incandescenta artistică a primilor ani de libertate și democrație, după o lungă perioadă de încarcerare. Dar încarcerarea a însemnat și solidaritate, chiar clandestina, si euforia unei culturi făcute din spirit de fronda, purtătoare de semnele istoriei și ale salvării. Sîntem în anul de grație 1999. Privesc în jur. Nici euforie, nici generozitate, nici focul pîrjolitor al creației. Cu cîteva excepții, care să confirme regulă. Atîta
Andrei Serban si lumea magicã by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17451_a_18776]
-
după o lungă perioadă de încarcerare. Dar încarcerarea a însemnat și solidaritate, chiar clandestina, si euforia unei culturi făcute din spirit de fronda, purtătoare de semnele istoriei și ale salvării. Sîntem în anul de grație 1999. Privesc în jur. Nici euforie, nici generozitate, nici focul pîrjolitor al creației. Cu cîteva excepții, care să confirme regulă. Atîta dezbinare și disperare, atîta impostura, confuzie, haos și neputința, la urma urmelor, n-am simțit înainte. O dezamăgire incurabilă s-a instalat, ca expresie, în
Andrei Serban si lumea magicã by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17451_a_18776]
-
interpretare feminină) scăpa ultimul metro și ajunge să se joace de-a "Vrăjitorul din Oz" cu un necunoscut. an 35 de minute, regizorul face un tur de forță, o montare și o demontare de registre contrastante, de la banalul cotidian la euforia fantastică, de la fantastic la terifiant, de la terifiant ănapoi, la cotidian, la apă lui liniștită, care ascunde atâtea alte lumi, pe care ne e frică să le descoperim... Premiul pentru regie a fost cucerit de un absolvent al UATC-ului, Hanno
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
de care dispun. Astfel, de pildă, Lovinescu declară: "Nu știu dacă am mai răspuns la o astfel de ăntrebare de felul celeia ce-mi puneți, dar, ăn orice ămprejurare și oricare ar fi coloarea momentului, de depresiune morală sau de euforie, n-aș putea avea decât un raspuns invariabil: scriu pentru că nu pot face altceva și o spun nu ca o simplă expresie stilistica, ci an mod absolut, cuvantul acoperind integral noțiunea. Mă uit câteodată cu obida la mâna această dreapta
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
și altele, ale unor destine sincopate, utile ca detalii de viață ce întregesc tabloul Revoluției. Marea miză a lui Adrian Buz din 1989 are în vedere felul în care participarea la un miracol - Revoluția - se anulează, descrește și devine indiferență. Euforia dezarticulată ascunde altceva: timpul, bucăți de viață pierdute. Adrian Buz alege calea simbolică a unei duble risipiri: o dată timpul armatei, anchilozant („În toată viața noastră nu am întâlnit erori ale naturii câte am găsit în armată”) și apoi Revoluția însăși
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
din social. Antieroii, deci, unii sofisticați, alții rămași întrun anonimat paradoxal. Nu atât prin neimplicare, cât printr-o ciudată resemnare, structurală. Se transmit în 1989 germenii unor atari tipologii și simboluri precum artistul resemnat, tatăl misterios, pervertirea politicii, mistificarea orbitoare, euforia învinsă, imposibilitatea întregului și altele. E de remarcat faptul că Adrian Buz se reinventează odată cu acest roman - o maturizare artistică mai mult decât evidentă. Protagonistul din 1989 este un asemenea antierou prin eșecul condiției de martor al istoriei. Așa încât, Adrian
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
lipsit de facultăți intelectuale. La el, prostia e mai degrabă spiritul critic infatuat. Chiar dau peste citate edificatoare, pe care la lectură le scăpasem din vedere, dar acum mă fac să tresar: „deprindere vicioasă, de natură să încurajeze egolatria, vanitatea, euforia deșteptăciunii proprii”, „o formă de infantilism mental”, „o râzgâiere a minții, ca formă de proastă creștere intelectuală”. De toate astea nu știu cât sunt de străin. La drept vorbind, m-aș mira să fiu. Alarmată de cât costă gazul, T spune: „-Va
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2533_a_3858]
-
în cîteva privințe, cu zone litigioase ale istoriei literare, implicînd pe autoarea cărții în cîte un contencios teoretic, cu reveniri periodice în destinul literaturii române. O asemenea chestiune fierbinte ar fi apartenența lui Cantemir la specia creatorilor întemeietori - stăpîniți de euforia noviciatului, cum ar numi-o Eugen Negrici - un ductus cultural fascinant într-o literatura atipica, avînd vocația începutului perpetuu. Tot atît de exploziv teoretic este jocul lui Cantemir - depsitat cu finețe de Adriana Babeți - între dialog și român, adică între
Modelul Cantemir by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18198_a_19523]
-
la redacție cu poezii, ca și Elvira Bogdan, răpoasata, Dumnezeu să-i odihnească. Toți se poartă cu fostul general cu cel mai mare respect și cu înțelegerea datorată vîrstei sale atît de înaintate. Generalul e totdeauna vesel, bine dispus, cu euforia tipică senectuții avansate. Mie își găsește să-mi povestească niște întîmplări teribile din primul război mondial. Poeziile generalului sînt prostuțe, comice, gen: Și cînd pasărea cîntă,/Seară peste noi cădea/ Și cum dorul meu torcea/Visul drag mă-nfăsura etc. Acest
Per modo di dire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18202_a_19527]
-
mai sus într-un moment ce se dorea o răscruce, când într-un sfârșit vedeam un nou început. Teatrul a avut răbdare ca oamenii să se întoarcă la el. Întoarcerea a fost răsplătită cu vârf și îndesat. Ani superbi de euforie creatoare. Ani în care spectacole valoroase se chemau unul pe celălalt, ani în care arta era într-adevăr, pentru creatori, mai presus de orice. Dincolo de bine și de rău. Timpul a trecut și a adus cu el disperarea, dezamăgirea, compromisurile
Cine (mai) are nevoie de teatru? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16669_a_17994]
-
Vom intra și sub auspiciile dansului: cheie/ pentru o-nchisoare unde de bună voie pătrunzi/ cu Gloria Estefan și Whitney Huston, din casete./ O-nchisoare ca valurile libe re-ale mării/ balansându-se cînd forța neantului te face/ pasăre astrală plutind..." Euforia imaginativă produce metafore prețioase în exces ridicând numeroase praguri de care cititorul trece cu greu. Mostre de prețiozitate sunt și epitetele regăsite în formulări de genul: "abrazivă agitație", "nevoi speculative" sau "păduri psihice". În următoarele trei cicluri: Navigatori printre concepte
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
puțin obosit, ca după o lungă conversație la telefon. Michael Henry Heim este personajul central al cărții, partenerul de dialog de care trag toți ceilalți, cărora el le răspunde cu un calm imperturbabil, conturat în contrast cu reacțiile lor, de uluire, tulburare, euforie. Mike, cum îi spun simplu, la rugămintea lui, este șeful departamentului de slavistică de la University of California, Los Angeles, specialist cu recunoaștere internațională în limbile și literaturile Europei Centrale și de Răsărit. Pe lîngă limbile de largă circulație - franceza, germana
O hagiografie modernă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16972_a_18297]
-
înfrîngerii unei conștiințe, - mai mult ca sigur Gorki. * * * În satul S. (acum pot preciza: Scornicești, n.n.). Tipii parveniți care se țin numai de folclor și care tocmesc zilieri, țărani săraci din Scor(nișcești) o duc într-o veșnică sărbătoare, în euforia lor folclorică... turnee în străinătate, conferințe, discuri, filme, cu sociologi, cu poeți tocmiți care să le susțină programele etc. Țăranii săraci sînt adăpostiți cîte patru-cinci prin bucătării, coșare, magazii, poduri, cămăruțele de alimente în care stăpînii își țin de obicei
Miscellanea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16987_a_18312]
-
furioasă/ glorie-a sîngelui/ strig dintre secoli/ punte pulsînd în/ numenul pur -/ mi se dezleagă/ inima-n ceruri/ văd cu arterele/ rupte-n azur!" (Sînt de varga). Sau acest extaz grevat pe o vanitate mixtă, somatic-spirituală, șocant prin decantarea de euforii fiziologice: "toate ființele nemuritoare/ se-mbată-n mine/ ca-ntr-un singur duh -/ nu mai există-n cer/ nici o putință/ nici un extaz/ în care nu-s deschis -/ tot sîngele meu/ strigă-n abis/ sînt flacără/ sînt focul stînd ființă!" (Sînt
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]