89 matches
-
o structură care detectează lumina, aflată la baza flagelului (o umflătură, numită și „corp paraflagelar”), care lasă numai anumite lungimi de undă ale luminii să o ajungă. În timp ce euglena se mișcă, structura roșie blochează lumina de pe corpul paraflagelar și face euglena să știe de unde vine lumina, pentru a se mișca spre ea. "Euglena" nu are perete celular, ci o peliculă făcută dintr-un strat de proteine susținut de o structură de microtubuli. Pelicula este o fâșie lungă și este înfășurată în jurul
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
și „corp paraflagelar”), care lasă numai anumite lungimi de undă ale luminii să o ajungă. În timp ce euglena se mișcă, structura roșie blochează lumina de pe corpul paraflagelar și face euglena să știe de unde vine lumina, pentru a se mișca spre ea. "Euglena" nu are perete celular, ci o peliculă făcută dintr-un strat de proteine susținut de o structură de microtubuli. Pelicula este o fâșie lungă și este înfășurată în jurul celulei. Modul în care este înfășurată pelicula dă euglenelor marea lor flexibilitate
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
mișca spre ea. "Euglena" nu are perete celular, ci o peliculă făcută dintr-un strat de proteine susținut de o structură de microtubuli. Pelicula este o fâșie lungă și este înfășurată în jurul celulei. Modul în care este înfășurată pelicula dă euglenelor marea lor flexibilitate și contractilitate. În condiții de umiditate scăzută, "Euglena" își formează un zid protector împrejur și hibernează sub formă de chist până condițiile se îmbunătățesc. Euglena se reproduce asexuat prin diviziune celulară. Diviziunea începe cu mitoza nucleului, urmată
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
făcută dintr-un strat de proteine susținut de o structură de microtubuli. Pelicula este o fâșie lungă și este înfășurată în jurul celulei. Modul în care este înfășurată pelicula dă euglenelor marea lor flexibilitate și contractilitate. În condiții de umiditate scăzută, "Euglena" își formează un zid protector împrejur și hibernează sub formă de chist până condițiile se îmbunătățesc. Euglena se reproduce asexuat prin diviziune celulară. Diviziunea începe cu mitoza nucleului, urmată de diviziunea celulei însăși. "Euglena" se divide pe lungime, începând cu
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
și este înfășurată în jurul celulei. Modul în care este înfășurată pelicula dă euglenelor marea lor flexibilitate și contractilitate. În condiții de umiditate scăzută, "Euglena" își formează un zid protector împrejur și hibernează sub formă de chist până condițiile se îmbunătățesc. Euglena se reproduce asexuat prin diviziune celulară. Diviziunea începe cu mitoza nucleului, urmată de diviziunea celulei însăși. "Euglena" se divide pe lungime, începând cu partea din față. O adâncitură se formează în partea anterioară, iar bifurcația progresează în spate până cele
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
contractilitate. În condiții de umiditate scăzută, "Euglena" își formează un zid protector împrejur și hibernează sub formă de chist până condițiile se îmbunătățesc. Euglena se reproduce asexuat prin diviziune celulară. Diviziunea începe cu mitoza nucleului, urmată de diviziunea celulei însăși. "Euglena" se divide pe lungime, începând cu partea din față. O adâncitură se formează în partea anterioară, iar bifurcația progresează în spate până cele două jumătăți sunt complet separate. Zvonuri despre înmulțirea sexuată sunt rare și nu au fost încă confirmate
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
se divide pe lungime, începând cu partea din față. O adâncitură se formează în partea anterioară, iar bifurcația progresează în spate până cele două jumătăți sunt complet separate. Zvonuri despre înmulțirea sexuată sunt rare și nu au fost încă confirmate. Euglenele au fost printre primele microorganisme văzute la microscop. În 1674, într-o scrisoare adresată Societății Regale, Antoni van Leeuwenhoek scria că a colectat mostre de apă dintr-un lac cu apă dulce, în care a găsit „animalcule” care erau „verzi
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
a colectat mostre de apă dintr-un lac cu apă dulce, în care a găsit „animalcule” care erau „verzi la mijloc, iar în față și în spate albe.” Clifford Dobell spune că este „aproape sigur” că Antoni se referea la euglene, „al căror aranjament al cromatoforilor [...] îi dă acestei flagelate această aparență la o magnificație mai scăzută.” Douăzeci de ani mai târziu, John Harris a publicat o serie de observații microscopice în care a scris despre euglenele găsite într-o baltă
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
Antoni se referea la euglene, „al căror aranjament al cromatoforilor [...] îi dă acestei flagelate această aparență la o magnificație mai scăzută.” Douăzeci de ani mai târziu, John Harris a publicat o serie de observații microscopice în care a scris despre euglenele găsite într-o baltă: „creaturi ovale al căror mijloc era verde ca iarba, dar cu fiecare capăt clar și transparent”, care „se contractau și dilatau, se rostogoleau de multe ori la rând, apoi țâșneau ca peștii.” În 1787, Otto Friedrich
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
Friedrich Müller a dat o descriere mai completă a organismului, pe care l-a numit "Cercaria viridis", observându-i culoarea verde și forma schimbătoare a corpului. Müller a mai desenat niște ilustrații care arătau cu acuratețe mișcările ondulatorii ale corpului euglenei. În 1830, Christian Gottfried Ehrenberg a redenumit "Cercaria" „"Euglena viridis"” și a plasat-o, în sistemul său fără succes de clasificare, în Polygastrica în familia Astasiaea, care cuprindea creaturi cu mai multe „burți”, formă schimbătoare a corpului, fără pseudopozi sau
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
organismului, pe care l-a numit "Cercaria viridis", observându-i culoarea verde și forma schimbătoare a corpului. Müller a mai desenat niște ilustrații care arătau cu acuratețe mișcările ondulatorii ale corpului euglenei. În 1830, Christian Gottfried Ehrenberg a redenumit "Cercaria" „"Euglena viridis"” și a plasat-o, în sistemul său fără succes de clasificare, în Polygastrica în familia Astasiaea, care cuprindea creaturi cu mai multe „burți”, formă schimbătoare a corpului, fără pseudopozi sau lorice Folosindu-și nou-inventatul microscop acromatic, Ehrenberg a văzut
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
în sistemul său fără succes de clasificare, în Polygastrica în familia Astasiaea, care cuprindea creaturi cu mai multe „burți”, formă schimbătoare a corpului, fără pseudopozi sau lorice Folosindu-și nou-inventatul microscop acromatic, Ehrenberg a văzut organul detector de lumină al euglenei, și a dedus în mod greșit că ar avea un sistem nervos. Această caracteristică a dat numele genului, construit din rădăcina grecească „eu-” (bun, adevărat) și cuvântul „glēnē” (ochi, articulație). Totuși Ehrenberg nu a văzut flagelul euglenei. Primul care a
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
de lumină al euglenei, și a dedus în mod greșit că ar avea un sistem nervos. Această caracteristică a dat numele genului, construit din rădăcina grecească „eu-” (bun, adevărat) și cuvântul „glēnē” (ochi, articulație). Totuși Ehrenberg nu a văzut flagelul euglenei. Primul care a scris despre asta a fost Félix Dujardin, care l-a adăugat la lista de caracteristici descriptive ale genului în 1841. Ulterior, clasa Flagellata (Cohn, 1853) a fost creată pentru a include protiste ca "Euglena", cu unul sau
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
a văzut flagelul euglenei. Primul care a scris despre asta a fost Félix Dujardin, care l-a adăugat la lista de caracteristici descriptive ale genului în 1841. Ulterior, clasa Flagellata (Cohn, 1853) a fost creată pentru a include protiste ca "Euglena", cu unul sau mai multe flagele. Chiar dacă taxonul a fost suprimat, flagelele încă sunt folosite intens la identificarea speciilor de protiste.
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]